Nulitatea absoluta a actelor de instrainare a bunurilor, efectuate de debitor dupa deschiderea procedurii insolventei nu poate fi inlaturata de buna – credinta a dobanditorului.

        Art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006.
        Nulitatea absoluta a actelor de instrainare a bunurilor, efectuate de debitor dupa deschiderea procedurii insolventei nu poate fi
        inlaturata de buna – credinta a dobanditorului.
        
        Prin sentinta civila nr. 645/18 mai 2007, pronuntata in dosarul nr. 562/119/2007 al Tribunalului Covasna, judecatorul–sindic a admis actiunea formulata de lichidatorul judiciar Continental 2000 S.P.R.L. al debitorului falit S.C. L.R. S.R.L., in contradictoriu cu parata S.C. S.A. .R.L. si, in consecinta, a constatat nulitatea absoluta a vanzarii autovehiculului JEEP CHEROKEE 4x4 cu nr. de inmatriculare CV-05-LEX. A obligat-o pe parata sa restituie bunul in patrimoniul debitorului falit iar in cazul in care nu detine bunul sa vireze contravaloarea acestuia, in suma de 14.954,08 lei, in contul special al debitorului S.C. L.R. S.R.L.
        Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
        Prin sentinta civila nr.992 din 5 noiembrie 2004 s-a deschis procedura reorganizarii judiciare impotriva debitorului S.C. L.R. S.R.L., fiind desemnat administrator judiciar S.C. Continental 2000 S.A. Brasov (ulterior schimbandu-si denumirea in Continental 2000 S.P.R.L. Sf.Gheorghe). Prin aceeasi sentinta s-a dispus ca orice act al administratorului social al debitorului sa fie facut cu acordul administratorului judiciar desemnat in cauza.
        Fara sa aiba acordul administratorului judiciar si autorizarea judecatorului-sindic, la data de 10 octombrie 2005, administratorul societatii debitoare, I.Z., a vandut paratei S.C. S.A. S.R.L. un autovehicul marca Jeep Cherokee 4x4 din patrimoniul debitoarei falite, cu pretul de 14.954,08 lei, conform facturii fiscale nr.1995456.
        Acest act de instrainare a bunului din patrimoniul debitorului falit, incheiat dupa data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare, este nul absolut conform art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006.
        Suma obtinuta din vanzarea bunului aratat nu a fost varsata in contul colector al debitorului falit. Prin urmare, vanzarea a fost facuta in frauda creditorilor fiind prejudiciate astfel interesele creditorilor si incalcate dispozitiile art.49 alin.1 si 3 din Legea nr.85/2006.
        Vanzarea autovehiculului marca Jeep Cherokee 4x4 din patrimoniul debitoarei S.C. L.R. S.R.L. nu indeplineste conditiile esentiale de validitate cerute de art.948 Cod civil, intrucat administratorul social I.Z. nu mai avea capacitatea de a contracta din momentul deschiderii procedurii reorganizarii judiciare, fiind incidente astfel dispozitiile art.950 opct.4 din Codul civil.
        Consimtamantul valabil al partii care se obliga a lipsit in cazul de fata, intrucat conventia vanzarii s-a facut fara acordul administratorului judiciar si fara autorizarea judecatorului-sindic.
        Cauza nu poate fi decat ilicita, intrucat instrainarea s-a facut dupa deschiderea procedurii insolventei, fara autorizarea judecatorului-sindic si in frauda creditorilor.
        Impotriva sentintei a declarat recurs parata S.C. S.A. S.R.L., solicitand modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii.
        In motivarea recursului se sustine ca instanta de fond nu a luat in considerare buna credinta a cumparatorului si ca anularea actului de         vanzare – cumparare ar duce in mod vadit la atingerea securitatii circuitului civil si obligarea recurentei la plata de doua ori a contravalorii masinii cumparate.
        Buna-credinta este ocrotita de art. 54 din Constitutie, in conformitate cu care „in raporturile juridice, cetatenii nu trebuie sa incalce drepturile si libertatile celorlalti”.
        Principiul ocrotirii bunei credinte este un principiu general al dreptului civil, al carui continut este dat de faptul ca buna credinta intotdeauna este prezumata si ocrotita.
        La data cumpararii autovehiculului, pe actele fiscale care emana de la societatea vanzatoare nu a aparut mentiunea „in insolventa”, deci recurenta a fost de buna credinta.
        Conform facturii fiscale si chitantelor pretul autovehiculului a fost achitat integral.
        Prin vanzarea efectuata, odata ce contravaloarea masinii a fost achitata, nu s-au lezat interesele niciunui creditor.
        Intimata reclamanta a formulat intampinare, prin care a invocat nulitatea recursului, avand in vedere ca in motivare nu este mentionata niciuna din situatiile expres mentionate de art. 304 sau art. 306 alin. 3  Cod procedura civila.
        In subsidiar, solicita respingerea recursului, ca nefondat.
        Examinand cu precadere exceptia nulitatii, in baza art. 137 alin.1 Cod procedura civila, Curtea constata ca aceasta este nefondata.
        Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, hotararile judecatorului – sindic sunt supuse numai recursului iar in conformitate cu dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
        Ca urmare, nu este obligatoriu ca motivele de recurs sa se incadreze in situatiile expres si limitativ prevazute de art. 304 Cod procedura civila. Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs, in raport de probele administrate si de dispozitiile legale in materie, curtea a retinut urmatoarele:
        Principalul motiv de recurs invocat de catre parata este buna sa credinta la incheierea contractului de vanzare – cumparare.
        Buna-credinta nu este insa un motiv de inlaturare a efectelor nulitatii decat ca exceptie de la principiul potrivit caruia nulitatea unui act juridic atrage nulitatea actului subsecvent. In acest sens, in teoria si practica judiciara s-a admis ca, in cazul instrainarilor succesive, nulitatea titlului de proprietate al transmitatorului, nu atrage nulitatea actului de instrainare cu titlu oneros subsecvent, daca dobanditorul a fost de buna-credinta.
        In speta, nu suntem in prezenta unor acte de instrainare succesive iar partile unui contract lovit de nulitate pentru incalcarea unei dispozitii legale ( in cazul de fata art. 46 alin 1 din Legea nr. 85/2006) nu se pot prevala de buna – credinta pentru inlaturarea efectelor nulitatii.
        Contractul de vanzare – cumparare fiind unul sinalagmatic, nu se pune problema prejudicierii cumparatorului de buna-credinta in cazul declararii nulitatii contractului, avand in vedere ca, in baza principiului repunerii in situatia anterioara, tot ce s-a executat in baza unui act nul trebuie restituit. Cumparatorul are dreptul, ca urmare, la restituirea pretului achitat.
        In situatia particulara a vanzatorului aflat in procedura insolventei, se aplica dispozitiile art. 83 alin 2 din Legea nr. 86/2006, in conformitate cu care „tertul dobanditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea impotriva averii o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i impiedica, intarzia ori insela pe creditorii debitorului.”
        Cel de-al doilea argument al recurentei, legat de lipsa lezarii intereselor creditorilor, nu are relevanta in speta. Contractul fiind incheiat dupa deschiderea procedurii insolventei, este lovit de nulitate, in baza art. 46 alin 1 din Legea nr. 85/2006, fara vreo alta conditie.
        
        Decizia nr.431/R din 20 septembrie 2007 – G.C.