Articolul 317 Cod procedura civila stabileste regula dupa care hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru neregularitatea procedurii de citare numai daca acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. ...
(Decizie nr. 1235/R-FM din data de 13.08.2009 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti) Articolul 317 Cod procedura civila stabileste regula dupa care
hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru
neregularitatea procedurii de citare numai daca acest motiv nu a
putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Aceasta regula
circumscrie de fapt, o conditie de admisibilitate a contestatiei in
anulare, astfel ca, nerespectarea ei face aplicabila sanctiunea
inadmisibilitatii caii de atac.
Art. 317 Cod procedura civila
Critica contestatorului, desi intemeiata pe dispozitiile
art.317 alin.1 cod procedura civila, prin continutul sau, reclama o
greseala a instantei de recurs care, sustine acesta, nu a analizat
corect aspectele legate de momentul comunicarii actelor de
procedura, recursul fiind motivat in termen, greseala materiala ce
poate constitui motivul de contestatie in anulare prevazut de art.
318 cod procedura civila.
Instanta de recurs insa, a efectuat cercetari cu privire la
comunicarea hotararii si momentul formularii motivelor de recurs,
constatand ca recursul este tardiv.
In cazul in care respingerea recursului ca tardiv nu este
rezultatul unei erori materiale, ci a modului in care instanta a
inteles sa aplice dispozitia legala privitoare la calcularea
termenului, contestatia in anulare este inadmisibila, nefiind posibil
ca, pe aceasta cale, instanta sa cerceteze daca modul de stabilire a
datei la care a inceput sa curga termenul a fost gresit sau corect.
(Decizia civila nr.1235/R-FM/13 august 2009)
Prin sentinta civila nr.2150/8 aprilie 2008, Judecatoria Pitesti,
admitand in parte actiunea reclamantei T.F.C., precum si, tot astfel,
cererea reconventionala a paratului T.Y.P., a desfacut casatoria incheiata
intre acestia din vina ambilor soti, incuviintand reclamantei reluarea
numelui purtat anterior casatoriei, acela de S. si incredintandu-i, spre
crestere si educare, pe minorul T.Y., nascut la data de 15 iunie 2005.
Paratul a fost obligat la plata unei contributii la cheltuielile de crestere si
intretinere necesitate de minor de 500 lei lunar, incepand cu data
introducerii actiunii si pana la majorat, fiindu-i incuviintate legaturi
personale cu acesta, potrivit programului apreciat convenabil fata de
varsta minorului, cerintele educatiei sale si nevoile de ingrijire.
S-a retinut in esenta ca, intre parti, casatoria nu mai poate
continua, mama fiind cea care ofera cele mai bune conditii pentru
cresterea si educarea minorului, raportat la varsta frageda a acestuia si
tinand seama si de acordul paratului, iar in ceea ce priveste programul de
vizitare, s-a apreciat ca ii poate fi permis tatalui ca, in perioade relativ
scurte de timp, tinand cont si de programul institutiei de educatie
prescolara urmata de catre copil, sa-i poata fi lasat in grija, la sfarsitul a
doua saptamani din luna si in vacantele lungi ale anului, vara si iarna, cate
o saptamana, iar in vacantele scurte de Paste si de Craciun, cate o zi.
Impotriva sentintei, in termen, au declarat apeluri partile,
exclusiv sub aspectul modalitatii de exercitare a dreptul de vizitare, iar
prin decizia civila nr.124/A/MF/31 octombrie 2008, Tribunalul Arges a
respins apelurile ca nefondate, compensand cheltuielile de judecata.
In motivare, s-a retinut in fapt ca nici sustinerea reclamantei,
potrivit careia lasarea minorului timp de o saptamana in timpul
vacantelor de iarna si de vara, exclusiv in grija tatalui ar fi excesiva, dupa
cum nici extinderea acestor perioade, ceruta de parat, nu se impun, fata
de faptul ca minorul se afla la o varsta la care necesita cu preponderenta
ingrijirea mamei.
Cum, prin apelul sau, paratul a solicitat reincredintarea
minorului catre sine, fata de opozitia reclamantei de a-i permite sa
viziteze copilul, instanta a constatat ca masura nu poate fi luata, nefiind
modificate conditiile avute in vedere de catre prima instanta de fond la
luarea masurii, respectiv o schimbare esentiala in nevoile minorului si
capacitatile parintilor de a se ocupa de acesta.
Hotararea a fost expediata, prin posta, in vederea
comunicarii, de catre Tribunalul Arges la data de 14 noiembrie 2008,
potrivit borderoului nr.69 (fila 48, dosar apel).
Cum insa, la dosar, nu s-au gasit dovezile de comunicare
restituite instantei de catre oficiul postal, paratul-apelant a solicitat
recomunicarea hotararii, referatul arhivei facand vorbire despre faptul ca,
deja, o prima comunicare avusese loc.
La data de 7 noiembrie 2008 paratul a declarat recurs
impotriva deciziei, criticile fiind expuse prin memoriul depus, la
Tribunalul Arges, la data de 23 ianuarie 2009, in care se sustine ca
hotararea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijina, cu referire la lipsa
analizei criticii sub aspectul restrangerii legaturilor personale cu minorul,
cat si la retragerea acordului exprimat de catre recurent in ceea ce
priveste incredintarea acestuia, dar si incalcarea si respectiv aplicarea
gresita a legii prin hotararea data, cu privire la aceeasi lipsa de motivare a
respingerii cererii de readministrare a probei testimoniale si
suplimentarea acesteia, sub aspectul opozitiei manifestata de catre
reclamanta la vizitarea lui de catre parat.
La termenul din data de 26 februarie 2009, intimata-parata,
prin aparator, a invocat exceptia nemotivarii in termen a recursului, fata
de faptul ca, potrivit referatului arhivei, comunicarea motivarii deciziei
tribunalului a avut loc odata, mai inainte de noua comunicare facuta la
cererea partii.
Prin decizia civila nr.600/R-MF din 26 martie 2009, Curtea
de Apel Pitesti a constatat nulitatea recursului formulat de recurentul-
parat T.Y.P., ca tardiv motivat, cu consecinta obligarii acestuia la plata
sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecata fata de intimata-reclamanta.
In adoptarea acestei solutii, instanta de recurs a constatat ca
in dosarul inaintat de tribunal exista un referat al biroului arhivei, insotit
de dovada constand in fotocopia borderoului cu care comunicarea s-a
facut catre recurentul-parat, fata de care motivele recursului par a fi
depuse peste termenul nascut prin comunicarea facuta din oficiu de catre
instanta, a procedat la verificarea situatiei acestei comunicari, cerand
relatii de la oficiul postal al destinatarului, spre a se afla daca, eventual,
expeditia nu a fost predata.
Recurentul a solicitat a nu se efectua o asemenea cercetare,
considerand ca se afla in situatia prevazuta de art.310 Cod procedura
civila, in sensul ca nu ar rezulta, la prima zi de infatisare, faptul ca
recursul a fost depus peste termen, potrivit dovezilor din dosar, asa incat
el trebuie socotit a fi facut in termen.
Potrivit raspunsului oficiului postal, expeditia instantei a fost
predata la destinatar in data de 17 noiembrie 2008, in conditiile prevazute
de dispozitiile art.86 alin.3 si art.92 alin.3 Cod procedura civila (fila 66,
dosar recurs).
In cuprinsul concluziilor scrise formulate de catre recurent,
acesta a invederat instantei ca, intre sine si adversara sa, exista inca o serie
de alte dosare, fara insa a dovedi ca expeditia predata catre sine la data de
17 noiembrie 2008 ar fi privit unul dintre acele alte dosare, spre a se
rasturna proba cu care s-a dovedit ca instanta a efectuat comunicarea
hotararii atacate prin prezentul recurs la data de 17 noiembrie.
Pornind de la aceasta data a comunicarii, s-a constatat ca
motivarea recursului formulat in termen de catre parat se situeaza in
afara celui de 15 zile, prevazut de dispozitiile art.303 alin.2 Cod
procedura civila.
La data de 20 mai 2009 a formulat contestatie in anulare
T.Y.P., in temeiul art.317 pct.1 Cod procedura civila, sustinand
urmatoarele:
Desi la o analiza superficiala exista tendinta sa se considere ca
textul art.317 alin.1 pct.1 Cod procedura civila are in vedere numai
termenul de judecata la care procedura de citare a partii este neregulata,
in realitate textul trebuie interpretat in sensul ca este admisibila
contestatia in anulare generala, ori de cate ori se invoca neregularitatea
procedurii de citare a partii pentru ziua cand se judeca pricina sau a
procedurii de comunicare a hotararii pronuntate in ciclul procesual
anterior.
Argumentele care justifica aceasta interpretare sunt atat
argumente de text, cat si impuse de scopul urmarit de o persoana la
accesarea unei proceduri judiciare pentru apararea drepturilor si
intereselor sale legitime intr-un proces echitabil si intr-un termen
rezonabil, cu referire la art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, art.21 din Constitutia Romaniei, art.92 Cod procedura civila.
S-a sustinut ca judecarea unei pricini presupune un ciclu
procesual care are ca moment de plecare sesizarea unei instante
competente si un moment final dat de hotararea irevocabila pronuntata
de catre o instanta de control judiciar intr-o cale de atac de reformare,
ordinara sau extraordinara.
Pe intreg parcursul acestui ciclu procesual, ce poate implica
mai multe faze, finalizate printr-o hotarare, oricare din partile litigante
"trebuie sa fie chemate" printr-un act de procedura indeplinit conform
legii si care sa-i asigure in orice moment si nu numai "pentru ziua cand s-
a judecat pricina", exercitarea drepturilor si obligatiilor procesuale.
S-a aratat ca textul alin.1 al art.317 Cod procedura civila
prevede generic "chemarea partii" si nu citarea ei, care are un inteles
tehnico-juridic mai restrans. Prin aceasta formula generala legiuitorul a
avut in vedere tocmai cuprinderea oricarei situatii in care actul de
procedura de "chemare a partii la judecata" nu respecta cerintele legale-
art.85 si urm.Cod procedura civila-care sa-i asigure acestei parti
cunoasterea oricarui moment procesual pentru a decide in cunostinta de
cauza asupra viitoarei sale decizii.
S-a invocat si respectarea principiului preeminentei caii de
reformare in raport cu cea de retractare
Astfel, in speta, motivul nelegalitatii comunicarii nu a putut fi
invocat pe calea recursului, conditia ceruta de art.317 alin.1 Cod
procedura civila fiind indeplinita deoarece acest motiv nu putea fi invocat
in recurs cata vreme s-a admis cererea de recomunicare a hotararii de
catre instanta a carei hotarare a fost atacata, care a constatat nelegalitatea
procedurii de comunicare a hotararii-pentru lipsa interesului din partea
recurentului bazata pe solicitarea recomunicarii, care a fost incuviintata si
pe art.310 Cod procedura civila care a fost invocat. Se sustine ca nu se
putea uza nici de repunerea in termen, prevazuta de art.103 Cod
procedura civila.
S-a sustinut ca pentru a face dovada necomunicarii efective a
hotararii si nu numai a neregularitatii actului de procedura erau necesare
verificari de fapt, sens in care, se solicita proba cu inscrisuri,
interogatoriul intimatei, martori si orice alta proba prevazuta de lege ce ar
rezulta din dezbateri.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea contestatiei in
anulare si anularea deciziei, cu dispunerea rejudecarii recursului.
Contestatia in anulare a fost respinsa ca inadmisibila, pentru
urmatoarele considerente:
Potrivit disp.art.137 cod procedura civila, Curtea s-a
pronuntat cu prioritate pe exceptia inadmisibilitatii contestatiei, exceptia
care face de prisos cercetarea in fond a cauzei si a admis-o ca atare.
Contestatorul si-a fondat cererea pe dispozitiile art.317 pct.1
cod procedura civila, invocand neregularitatea procedurii de comunicare
a hotararii pronuntate in apel.
Articolul 317 cod procedura civila stabileste regula dupa care
hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru
neregularitatea procedurii de citare numai daca acest motiv nu a putut fi
invocat pe calea apelului sau recursului. Aceasta regula circumscrie de
fapt, o conditie de admisibilitate a contestatiei in anulare, astfel ca,
nerespectarea ei face aplicabila sanctiunea inadmisibilitatii caii de atac.
In recurs, aparatorul intimatei reclamante a invocat exceptia
tardivitatii declararii recursului, exceptie in raport de care instanta a
dispus efectuarea de verificari la oficiul postal si Tribunalul Arges, pentru
a verifica data comunicarii deciziei pronuntate in apel catre parat,
verificari in urma carora s-a retinut ca motivarea recursului de catre parat
s-a facut in afara termenului de 15 zile prevazut de art.301 combinat cu
art.303 cod procedura civila, procedura de comunicare a hotararii fiind
legala.
Critica contestatorului, desi intemeiata pe dispozitiile art.317
alin.1 cod procedura civila, prin continutul sau, reclama o greseala a
instantei de recurs care, sustine acesta, nu a analizat corect aspectele
legate de momentul comunicarii actelor de procedura, recursul fiind
motivat in termen, greseala materiala ce poate constitui motivul de
contestatie in anulare prevazut de art. 318 cod procedura civila.
Instanta de recurs insa, a efectuat cercetari cu privire la
comunicarea hotararii si momentul formularii motivelor de recurs,
constatand ca recursul este tardiv.
In cazul in care respingerea recursului ca tardiv nu este rezultatul unei
erori materiale, ci a modului in care instanta a inteles sa aplice dispozitia
legala privitoare la calcularea termenului, contestatia in anulare este
inadmisibila, nefiind posibil ca, pe aceasta cale, instanta sa cerceteze daca
modul de stabilire a datei la care a inceput sa curga termenul a fost gresit
sau corect.
hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru
neregularitatea procedurii de citare numai daca acest motiv nu a
putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Aceasta regula
circumscrie de fapt, o conditie de admisibilitate a contestatiei in
anulare, astfel ca, nerespectarea ei face aplicabila sanctiunea
inadmisibilitatii caii de atac.
Art. 317 Cod procedura civila
Critica contestatorului, desi intemeiata pe dispozitiile
art.317 alin.1 cod procedura civila, prin continutul sau, reclama o
greseala a instantei de recurs care, sustine acesta, nu a analizat
corect aspectele legate de momentul comunicarii actelor de
procedura, recursul fiind motivat in termen, greseala materiala ce
poate constitui motivul de contestatie in anulare prevazut de art.
318 cod procedura civila.
Instanta de recurs insa, a efectuat cercetari cu privire la
comunicarea hotararii si momentul formularii motivelor de recurs,
constatand ca recursul este tardiv.
In cazul in care respingerea recursului ca tardiv nu este
rezultatul unei erori materiale, ci a modului in care instanta a
inteles sa aplice dispozitia legala privitoare la calcularea
termenului, contestatia in anulare este inadmisibila, nefiind posibil
ca, pe aceasta cale, instanta sa cerceteze daca modul de stabilire a
datei la care a inceput sa curga termenul a fost gresit sau corect.
(Decizia civila nr.1235/R-FM/13 august 2009)
Prin sentinta civila nr.2150/8 aprilie 2008, Judecatoria Pitesti,
admitand in parte actiunea reclamantei T.F.C., precum si, tot astfel,
cererea reconventionala a paratului T.Y.P., a desfacut casatoria incheiata
intre acestia din vina ambilor soti, incuviintand reclamantei reluarea
numelui purtat anterior casatoriei, acela de S. si incredintandu-i, spre
crestere si educare, pe minorul T.Y., nascut la data de 15 iunie 2005.
Paratul a fost obligat la plata unei contributii la cheltuielile de crestere si
intretinere necesitate de minor de 500 lei lunar, incepand cu data
introducerii actiunii si pana la majorat, fiindu-i incuviintate legaturi
personale cu acesta, potrivit programului apreciat convenabil fata de
varsta minorului, cerintele educatiei sale si nevoile de ingrijire.
S-a retinut in esenta ca, intre parti, casatoria nu mai poate
continua, mama fiind cea care ofera cele mai bune conditii pentru
cresterea si educarea minorului, raportat la varsta frageda a acestuia si
tinand seama si de acordul paratului, iar in ceea ce priveste programul de
vizitare, s-a apreciat ca ii poate fi permis tatalui ca, in perioade relativ
scurte de timp, tinand cont si de programul institutiei de educatie
prescolara urmata de catre copil, sa-i poata fi lasat in grija, la sfarsitul a
doua saptamani din luna si in vacantele lungi ale anului, vara si iarna, cate
o saptamana, iar in vacantele scurte de Paste si de Craciun, cate o zi.
Impotriva sentintei, in termen, au declarat apeluri partile,
exclusiv sub aspectul modalitatii de exercitare a dreptul de vizitare, iar
prin decizia civila nr.124/A/MF/31 octombrie 2008, Tribunalul Arges a
respins apelurile ca nefondate, compensand cheltuielile de judecata.
In motivare, s-a retinut in fapt ca nici sustinerea reclamantei,
potrivit careia lasarea minorului timp de o saptamana in timpul
vacantelor de iarna si de vara, exclusiv in grija tatalui ar fi excesiva, dupa
cum nici extinderea acestor perioade, ceruta de parat, nu se impun, fata
de faptul ca minorul se afla la o varsta la care necesita cu preponderenta
ingrijirea mamei.
Cum, prin apelul sau, paratul a solicitat reincredintarea
minorului catre sine, fata de opozitia reclamantei de a-i permite sa
viziteze copilul, instanta a constatat ca masura nu poate fi luata, nefiind
modificate conditiile avute in vedere de catre prima instanta de fond la
luarea masurii, respectiv o schimbare esentiala in nevoile minorului si
capacitatile parintilor de a se ocupa de acesta.
Hotararea a fost expediata, prin posta, in vederea
comunicarii, de catre Tribunalul Arges la data de 14 noiembrie 2008,
potrivit borderoului nr.69 (fila 48, dosar apel).
Cum insa, la dosar, nu s-au gasit dovezile de comunicare
restituite instantei de catre oficiul postal, paratul-apelant a solicitat
recomunicarea hotararii, referatul arhivei facand vorbire despre faptul ca,
deja, o prima comunicare avusese loc.
La data de 7 noiembrie 2008 paratul a declarat recurs
impotriva deciziei, criticile fiind expuse prin memoriul depus, la
Tribunalul Arges, la data de 23 ianuarie 2009, in care se sustine ca
hotararea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijina, cu referire la lipsa
analizei criticii sub aspectul restrangerii legaturilor personale cu minorul,
cat si la retragerea acordului exprimat de catre recurent in ceea ce
priveste incredintarea acestuia, dar si incalcarea si respectiv aplicarea
gresita a legii prin hotararea data, cu privire la aceeasi lipsa de motivare a
respingerii cererii de readministrare a probei testimoniale si
suplimentarea acesteia, sub aspectul opozitiei manifestata de catre
reclamanta la vizitarea lui de catre parat.
La termenul din data de 26 februarie 2009, intimata-parata,
prin aparator, a invocat exceptia nemotivarii in termen a recursului, fata
de faptul ca, potrivit referatului arhivei, comunicarea motivarii deciziei
tribunalului a avut loc odata, mai inainte de noua comunicare facuta la
cererea partii.
Prin decizia civila nr.600/R-MF din 26 martie 2009, Curtea
de Apel Pitesti a constatat nulitatea recursului formulat de recurentul-
parat T.Y.P., ca tardiv motivat, cu consecinta obligarii acestuia la plata
sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecata fata de intimata-reclamanta.
In adoptarea acestei solutii, instanta de recurs a constatat ca
in dosarul inaintat de tribunal exista un referat al biroului arhivei, insotit
de dovada constand in fotocopia borderoului cu care comunicarea s-a
facut catre recurentul-parat, fata de care motivele recursului par a fi
depuse peste termenul nascut prin comunicarea facuta din oficiu de catre
instanta, a procedat la verificarea situatiei acestei comunicari, cerand
relatii de la oficiul postal al destinatarului, spre a se afla daca, eventual,
expeditia nu a fost predata.
Recurentul a solicitat a nu se efectua o asemenea cercetare,
considerand ca se afla in situatia prevazuta de art.310 Cod procedura
civila, in sensul ca nu ar rezulta, la prima zi de infatisare, faptul ca
recursul a fost depus peste termen, potrivit dovezilor din dosar, asa incat
el trebuie socotit a fi facut in termen.
Potrivit raspunsului oficiului postal, expeditia instantei a fost
predata la destinatar in data de 17 noiembrie 2008, in conditiile prevazute
de dispozitiile art.86 alin.3 si art.92 alin.3 Cod procedura civila (fila 66,
dosar recurs).
In cuprinsul concluziilor scrise formulate de catre recurent,
acesta a invederat instantei ca, intre sine si adversara sa, exista inca o serie
de alte dosare, fara insa a dovedi ca expeditia predata catre sine la data de
17 noiembrie 2008 ar fi privit unul dintre acele alte dosare, spre a se
rasturna proba cu care s-a dovedit ca instanta a efectuat comunicarea
hotararii atacate prin prezentul recurs la data de 17 noiembrie.
Pornind de la aceasta data a comunicarii, s-a constatat ca
motivarea recursului formulat in termen de catre parat se situeaza in
afara celui de 15 zile, prevazut de dispozitiile art.303 alin.2 Cod
procedura civila.
La data de 20 mai 2009 a formulat contestatie in anulare
T.Y.P., in temeiul art.317 pct.1 Cod procedura civila, sustinand
urmatoarele:
Desi la o analiza superficiala exista tendinta sa se considere ca
textul art.317 alin.1 pct.1 Cod procedura civila are in vedere numai
termenul de judecata la care procedura de citare a partii este neregulata,
in realitate textul trebuie interpretat in sensul ca este admisibila
contestatia in anulare generala, ori de cate ori se invoca neregularitatea
procedurii de citare a partii pentru ziua cand se judeca pricina sau a
procedurii de comunicare a hotararii pronuntate in ciclul procesual
anterior.
Argumentele care justifica aceasta interpretare sunt atat
argumente de text, cat si impuse de scopul urmarit de o persoana la
accesarea unei proceduri judiciare pentru apararea drepturilor si
intereselor sale legitime intr-un proces echitabil si intr-un termen
rezonabil, cu referire la art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, art.21 din Constitutia Romaniei, art.92 Cod procedura civila.
S-a sustinut ca judecarea unei pricini presupune un ciclu
procesual care are ca moment de plecare sesizarea unei instante
competente si un moment final dat de hotararea irevocabila pronuntata
de catre o instanta de control judiciar intr-o cale de atac de reformare,
ordinara sau extraordinara.
Pe intreg parcursul acestui ciclu procesual, ce poate implica
mai multe faze, finalizate printr-o hotarare, oricare din partile litigante
"trebuie sa fie chemate" printr-un act de procedura indeplinit conform
legii si care sa-i asigure in orice moment si nu numai "pentru ziua cand s-
a judecat pricina", exercitarea drepturilor si obligatiilor procesuale.
S-a aratat ca textul alin.1 al art.317 Cod procedura civila
prevede generic "chemarea partii" si nu citarea ei, care are un inteles
tehnico-juridic mai restrans. Prin aceasta formula generala legiuitorul a
avut in vedere tocmai cuprinderea oricarei situatii in care actul de
procedura de "chemare a partii la judecata" nu respecta cerintele legale-
art.85 si urm.Cod procedura civila-care sa-i asigure acestei parti
cunoasterea oricarui moment procesual pentru a decide in cunostinta de
cauza asupra viitoarei sale decizii.
S-a invocat si respectarea principiului preeminentei caii de
reformare in raport cu cea de retractare
Astfel, in speta, motivul nelegalitatii comunicarii nu a putut fi
invocat pe calea recursului, conditia ceruta de art.317 alin.1 Cod
procedura civila fiind indeplinita deoarece acest motiv nu putea fi invocat
in recurs cata vreme s-a admis cererea de recomunicare a hotararii de
catre instanta a carei hotarare a fost atacata, care a constatat nelegalitatea
procedurii de comunicare a hotararii-pentru lipsa interesului din partea
recurentului bazata pe solicitarea recomunicarii, care a fost incuviintata si
pe art.310 Cod procedura civila care a fost invocat. Se sustine ca nu se
putea uza nici de repunerea in termen, prevazuta de art.103 Cod
procedura civila.
S-a sustinut ca pentru a face dovada necomunicarii efective a
hotararii si nu numai a neregularitatii actului de procedura erau necesare
verificari de fapt, sens in care, se solicita proba cu inscrisuri,
interogatoriul intimatei, martori si orice alta proba prevazuta de lege ce ar
rezulta din dezbateri.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea contestatiei in
anulare si anularea deciziei, cu dispunerea rejudecarii recursului.
Contestatia in anulare a fost respinsa ca inadmisibila, pentru
urmatoarele considerente:
Potrivit disp.art.137 cod procedura civila, Curtea s-a
pronuntat cu prioritate pe exceptia inadmisibilitatii contestatiei, exceptia
care face de prisos cercetarea in fond a cauzei si a admis-o ca atare.
Contestatorul si-a fondat cererea pe dispozitiile art.317 pct.1
cod procedura civila, invocand neregularitatea procedurii de comunicare
a hotararii pronuntate in apel.
Articolul 317 cod procedura civila stabileste regula dupa care
hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru
neregularitatea procedurii de citare numai daca acest motiv nu a putut fi
invocat pe calea apelului sau recursului. Aceasta regula circumscrie de
fapt, o conditie de admisibilitate a contestatiei in anulare, astfel ca,
nerespectarea ei face aplicabila sanctiunea inadmisibilitatii caii de atac.
In recurs, aparatorul intimatei reclamante a invocat exceptia
tardivitatii declararii recursului, exceptie in raport de care instanta a
dispus efectuarea de verificari la oficiul postal si Tribunalul Arges, pentru
a verifica data comunicarii deciziei pronuntate in apel catre parat,
verificari in urma carora s-a retinut ca motivarea recursului de catre parat
s-a facut in afara termenului de 15 zile prevazut de art.301 combinat cu
art.303 cod procedura civila, procedura de comunicare a hotararii fiind
legala.
Critica contestatorului, desi intemeiata pe dispozitiile art.317
alin.1 cod procedura civila, prin continutul sau, reclama o greseala a
instantei de recurs care, sustine acesta, nu a analizat corect aspectele
legate de momentul comunicarii actelor de procedura, recursul fiind
motivat in termen, greseala materiala ce poate constitui motivul de
contestatie in anulare prevazut de art. 318 cod procedura civila.
Instanta de recurs insa, a efectuat cercetari cu privire la
comunicarea hotararii si momentul formularii motivelor de recurs,
constatand ca recursul este tardiv.
In cazul in care respingerea recursului ca tardiv nu este rezultatul unei
erori materiale, ci a modului in care instanta a inteles sa aplice dispozitia
legala privitoare la calcularea termenului, contestatia in anulare este
inadmisibila, nefiind posibil ca, pe aceasta cale, instanta sa cerceteze daca
modul de stabilire a datei la care a inceput sa curga termenul a fost gresit
sau corect.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012