Contestatie la executare. Pedeapsa stabilita conform art. 39 alin. 2 Cod penal. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 461 Cod procedura penala.

 Contestatie la executare. Pedeapsa stabilita conform art. 39 alin. 2
Cod penal. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 461 Cod procedura
penala.
    
    
    Deducerea din pedeapsa rezultanta ca urmare a contopirii pedepselor
conform art. 39 alin. 2 Cod penal, a  perioadei  ce a fost deja executata in baza
condamnarii ce constituie prim termen al recidivei, nu este posibila, intrucat
aceasta a operat odata prin contopirea numai a restului de pedeapsa ramas
neexecutat. In consecinta,  contestatia la executare prin care se solicita deducerea
acestei perioade este neintemeiata, nefiind aplicabile dispozitiile art. 461 Cod
procedura penala.
    
    ( Decizia nr. 2039 din 22 septembrie 2003 - Sectia I penala)
    
    
    Prin sentinta penala nr. 1427 din 28 mai 2003 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti,
in baza art. 461 alin. 1 lit d) Cod procedura penala, a admis in parte contestatia la
executare formulata de petentul S.I..
    A dedus din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata contestatorului prin sentinta
penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti perioada de la 23.01.1995
la 18.04.1995, in care petentul a fost arestat preventiv in cauza in care s-a pronuntat
sentinta penala nr. 951/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr. 118/2002 a Tribunalului Bucuresti.
    Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin sentinta penala nr.
2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.
2115/2002 a Tribunalului Bucuresti, pententul S.I. a fost condamnat la 3 ani
inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 240 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a)
Cod penal, la 1 an si 6 luni inchisoare pentru infractiunea prev de art. 291 Cod penal
cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, la 1 an inchisoare pentru infractiunea prev de art.
292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal si la 2 ani inchisoare pentru
infractiunea prev. de art. 293 Cod penal cu aplicare art. 37 lit a) Cod penal.
    In baza art. 39 alin. 2 Cod penal fiecare din cele patru pedepse au fost contopite
cu restul de 838 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentinta
penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, dandu-se petentului spre
executare pedepsele cele mai grele.
    Prin aceeasi sentinta, modificata in calea de atac a apelului, in baza art. 33 lit a),
art. 34 lit. b) Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite in urma aplicarii
tratamentului sanctionator al recidivei in pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani
inchisoare, care a fost data spre executre petentului, in conditiile art. 71 - 64 Cod penal
si din care conform art. 88 Cod penal s-a dedus arestul preventiv incepand din
10.05.2002 la zi.
    Prin contestatia laexecutare formulata in cauza, petentul a solicitat, conform art.
461 alin 1 lit. d) Cod procedura penala, deducerea din pedepsa rezultanta de 3 ani
inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4
Bucuresti a unor perioade in care a fost anterior arestat, si anume de la 29.11.1994 la
20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998 (sentinta penala nr. 442/1994 a
Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti), precum si de la 23.01.1995 la 18.04.1995
(sentinta penala nr. 951/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti).
    Cu privire la aceasta din urma perioada, instanta de fond a apreciat contestatia
formulata ca fiind intemeiata, avand in vedere ca faptele pentru care s-a dispus prin
sentinta penala nr. 951/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti incetarea procesului
penal ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale sunt
concurente cu infractiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinta penala
nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, fiind aplicabile dispozitiile art. 88
alin. 1 teza a II-a Cod penal.
    Cu privire la deducerea perioadei cuprinsa intre 29.11.1994 si 20.12.1994 si,
respectiv intre 18.07.1997 si 31.03.1998, instanta a apreciat ca cererea petentului este
vadit neintemeiata, intrucat aceasta perioada, potrivit mentiunilor din dispozitivul
deciziei penale nr.2115/2002 a Tribunalului Bucuresti, constituie partea executata din
pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata petentului prin sentinta penala nr. 442/1994 a
Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul S.I., criticand-o pe motive
de nelegalitate sub aspectul gresitei admiteri doar in parte a contestatiei la executare si
solicitand desfiintarea in parte a sentintei apelate si deducerea din pedeapsa de 3 ani
inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei sectorului 4
Bucuresti si a perioadelor executate de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la
18.07.1997 la 31.03.1998.
    Prin decizia penala nr. 1060/A din 23 iulie 2003 Tribunalul Bucuresti sectia I
penala a respins ca nefondat apelul declarat de contestator si l-a obligat pe acesta la
plata cheltuielilor judiciare catre stat.
    Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs contestatorul, invocand cazul de
casare prev. de art. 385 9 pct. 171  Cod procedura penala si aratand ca in mod gresit
instantele au admis doar in parte contestatia la executare formulata, impunandu-se
casarea hotararilor si deducerea din pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata
prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si a
perioadelor de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998.
    Examinand cauza pentru motivul de casare prev. de atrt. 385 9 pct. 171  Cod
procedura penala si din oficiu, in limitele  celorlalte  motive de casare prev de  art. 
3859 alin 3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca recursul declarat de
contestator nu este fondat.
    Cererea contestatorului ca din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta
penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sa se deduca si perioadele
de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998 nu este intemeiata,
deoarece aceste perioade au fost executate dintr-o pedeapsa anterioara tot de 3 ani
inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2
Bucuresti, ce constituie prim termen al recidivei prevazute de art. 37 lit a) Cod penal
fata de condamnarea din sentinta penala nr. 2396/2002 . In conformitate cu dispozitiile
art. 39 alin. 2 Cod penal, restul de pedeapsa de 838 zile inchisoare ramas neexecutat
din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 442/1994 a
Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, calculat prin scaderea celor doua perioade de
detentie (de la 29.11.1994 la 10.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998), a fost
contopit cu pedepsele ce au fost aplicate prin sentinta penala nr. 2396/2002 a
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, dispunandu-se executarea de catre condamnat a
pedepsei celei mai grele.
    Deducerea ulterioara din pedeapsa rezultanta ca urmare a contopirii pedepselor
conform art. 39 alin. 2 Cod penal, a perioadei ce a fost deja executata in baza
condamnarii ce constituie prim termen al recidivei, nu este posibila, deoarece aceasta
a operat o data prin contopirea numai a restului de pedeapsa ramas neexecutat.
    In consecinta, in baza art 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, Curtea a
respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul S.I.( I.A.I.)
 
 
 
 
1

1