Raporturi de munca.Salarizare.Intreruperea temporara a activitatatii angajatorului.

       Raporturi de munca.Salarizare.Intreruperea temporara a activitatatii angajatorului. Art.155 din Codul muncii. Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca " Clauzele contractelor colective  de munca pot fi stabilite numai in limitele si in conditiile prevazute de prezenta lege. Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un  nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
        Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca".
        Instanta nu a verificat aceste aspecte  si apararile recurentului in acest sens, dar nu a avut in vedere nici dispozitiile legale ale art.53 alin.2 din Codul muncii potrivit caruia"Pe durata intreruperii temporare prevazute la alin.1 salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avind posibilitatea sa dispuna reinceperea   activitatii", dupa cum nu a analizat nici dispozitiile conventionale.
       
            Prin sentinta nr. 1545 din 24  iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 1134/101/2010 s-a respins actiunea formulata de reclamantul Sindicatul Liber Lamdro, impotriva   paratei SC Lamdro SA .
         Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut :
        Membrii de sindicat in numele carora reclamantul Sindicatul Liber Lamdro a promovat actiunea sunt angajati ai paratei  SC Lamdro SA.
        Prin decizia nr. 1/04.01.2010 s-a hotarat, incepand cu data de 01.01.2010, intreruperea temporara a activitatii, fara incetarea raporturilor de munca, pentru motive economice, masura fiind dispusa conform art. 52 alin.1 lit.d Codul muncii.
        Potrivit art. 3 din aceasta decizie pe perioada intreruperii temporare a activitatii SC Lamdro SA, salariatii prevazuti in anexa nr. 1 la decizie beneficiaza de o indemnizatie reprezentand 75 % din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, indemnizatie  platita potrivit art. 53 alin.1 Codul muncii.
        In art. 4 al.2 din decizie s-a mentionat ca anexa inr.1  face parte integranta din  decizie.
        Membrii de sindicat care au promovat actiunea se regasesc intre salariatii societatii parate care sunt nominalizati in anexa 1 la decizia nr. 1/04.01.2010.
        Potrivit art. 52 alin.1 lit.d Codul muncii contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul intreruperii temporare a activitatii fara incetarea raporturilor de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
        De asemenea, art. 53 al.1 Codul muncii prevede ca pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului, salariatii beneficiaza de o indemnizatie platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75 % din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.
        S-a constatat ca parata SC Lamdro SA  din cauza dificultatilor economice cu care se confrunta a facut aplicarea disp. art. 52 alin.1 lit.d Codul muncii si a dispus intreruperea temporara a activitatii fara incetarea raporturilor de munca.
        Aceasta masura a fost dispusa prin decizia nr. 1/04.01.2010 care nu a fost contestata de catre salariatii membrii de sindicat mentionati in anexa 1 la decizie, salariati carora li se aplica masura, astfel ca decizia nr. 1/2010 isi produce pe deplin efectele.
        In ceea ce priveste solicitarea reclamantului in sensul de a se plati membrilor de sindicat sporul de vechime s-a constatat ca este nefondata, deoarece art. 53 alin.1 Codul muncii dispune ca pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului, salariatii beneficiaza de o indemnizatie ce nu poate fi mai mica de 75 % din salariul de baza.
        Potrivit art. 155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
        Din interpretarea art. 155 Codul muncii rezulta ca salariul are mai multe componente,  salariul de baza  fiind partea principala si fixa a salariului total si elementul in raport de care se calculeaza celelalte drepturi ale angajatului - indemnizatii, sporuri, etc.
        Indemnizatiile, sporurile si adaosurile formeaza partea variabila a salariului, deoarece se platesc in raport de performantele individuale ale fiecarui salariat, pentru timpul in care munca este prestata in conditii speciale sau deosebite.
        In raport de dispozitiile art. 155 Codul muncii rezulta ca sporurile  nu sunt incluse in salariul de baza.
        Asa fiind, s-a constatat ca societatea angajatoare a dispus intreruperea temporara a activitatii in conformitate cu art. 52 alin.1 lit. d  Codul muncii, iar drepturile salariale cuvenite angajatilor in aceasta perioada sunt platite conform disp.art. 53 alin.1 Codul muncii,
        Desi prin actiune reclamantul a sustinut ca prin neacordarea sporului de vechime s-au modificat unilateral contractele individuale de munca ale angajatilor, fiind incalcate   dispozitiile art. 41 al.1 Codul muncii, s-a constatat ca acest articol nu se aplica in speta, deoarece art. 41 Codul muncii reglementeaza modificarea contractului individual de munca, iar masura  intreruperii temporare a activitatii a fost dispusa de parata  potrivit art. 52 al.1 lit.d Codul muncii,  cele doua articole reglementand institutii diferite.
        Referitor la  O.U.G.nr. 4/2010 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala pentru anul 2010,  ordonanta invocata de avocatul reclamantului cu ocazia dezbaterilor pe fond, s-a constatat  ca nu se aplica in cauza, deoarece acest act normativ isi produce efectele incepand din luna februarie 2010, iar masura intreruperii temporare a activitatii SC Lamdro SA a fost dispusa incepand cu data de 01.01.2010.
       Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamantul  SINDICATUL LIBER LAMDRO solicitand admiterea recursului, modificarea acesteia si pe fond admiterea actiunii in sensul obligarii intimatei  SC  LAMDRO SA  sa plateasca angajatilor sai sporul de vechime prevazut in contractul  individual de munca al fiecarui angajat cu incepere de la  01.01.2010 si la plata cheltuielilor de judecata.
In  acest sens a aratat ca, intimata nu a dovedit in nici un fel intreruperea temporara a activitatii, iar prin neplata sporului de vechime se modifica unilateral contractul individual de munca, fiind incidente in cauza dispozitiile art.41 al.1 din Codul muncii.
Instanta a facut  o aplicare gresita a O.U.G.nr.4/2010 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala pentru anul 2010, in conditiile in care conform art.2 "  Angajatorii au obligatia sa depuna la Inspectoratul Teritorial de Munca in raza careia isi au sediul o declaratie pe proprie raspundere din  care sa reiasa  ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art.52 al.1 lit.d din Legea nr.53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare la momentul constatarii de catre acestia a situatiilor respective".
Prin urmare, angajatul nu a indeplinit dispozitiile exprese ale O.U.G. nr.4/2010.
In drept a intemeiat cererea de recurs pe dispozitiile art.304 pct. 8 si 9 C.pr.civila coroborate cu cele ale art.3041 C.pr.civila.
In cauza nu s-a depus intampinare, dar prin concluzii scrise, intimata SC LAMBDRO SA a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca fiind legala si temeinica,  cu  obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca pe durata suspendarii contractelor individuale de munca, salariatii au dreptul la o indemnizatie in cuantum de 75 % din salariul de baza, iar art.53 al.1 din Codul muncii vizeaza numai salariul de baza si in nici un caz sporul d e vechime sau alte sporuri prevazute de lege.
Recursul se admite.
       Examinand sentinta prin prisma criticilor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului si din oficiu potrivit art.3041 C.pr.civila, Curtea constata ca sentinta este afectata de motivul  de casare prev. de art.312 al.5 C.pr.civila.
Instanta de fond a retinut ca in speta a avut loc o suspendare din initiativa angajatorului a contractului individual de munca in sensul art.52 al.1 lit.d din Codul muncii, astfel ca la  01.01.2010 a fost intrerupta temporar activitatea angajatorului, fara incetarea raporturilor de munca si pe aceasta perioada salariatii intimatei, membrii ai Sindicatului Liber  LAMDRO beneficiaza decat  de o indemnizatie reprezentand 75% din salariul de baza corespunzator locului ocupat, fara a beneficia de sporul de vechime.
Instanta a mai avut in vedere ca masura prin care s-a dispus intreruperea temporara a activitatii nu a fost contestata de salariatii intimatei, astfel ca isi produce efectele deplin, nefiind aplicabile in cauza dispoz. art.41 din Codul muncii si modificarea unilaterala a contractului individual de munca, este o institutie diferita fata de cea reglementata de art.52 al.1 lit.d Codul muncii.
Se constata ca este gresit rationamentul instantei, care se limiteaza  sa concluzioneze ca nu se aplica in cauza dispoz. art.41  din Codul muncii care reglementeaza modificarea unilaterala a contractului individual de munca, fara a examina cauza in limitele investirii.
Sub acest aspect, se poate observa ca cererea a fost intemeiata pe dispoz. art.37 din Codul muncii, care reglementeaza principiul negocierii, dar si pe dispozitiile contractului colectiv de munca unic la nivel national si aceste aparari nu au fost verificate de catre instanta, pentru a se asigura o justa solutionare a cauzei.
Potrivit jurisprudentei CEDO, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv, decat daca cererile si observatiile partilor sunt intr-adevar auzite, adica examinate conform normelor de procedura de catre tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligatia de a proceda  la examinarea efectiva a motivelor, argumentelor si a cererii de  probatorii ale partilor, cu exceptia aprecierii pertinente.(Hotararea din  28.06.2005, cauza Virgil Ionescu contra Romaniei, paragraful 44, Hotararea din 19.04.1994 cauza Van De Hunk contra Olandei, paragraful 59, Hotararea din 21.03.2000, cauza Dulaurons contra Frantei, paragraful 33).
A rezultat, ca instanta nu a motivat de ce  nu a avut loc o  modificare unilaterala a contractului individual de munca, fiind insuficienta afirmatia ca este supusa discutiei situatia a doua institutii juridice diferite.
Cu atat mai mult, in recurs a fost depus contractul colectiv de munca unic la nivelul Ramurii Metalurgiei Feroasa, Metalurgie Neferoasa si Produse Refractare pe anii 2010-2011 inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si in care se prevede la art.51 (4)  ca " In cazuri exceptionale, cand din motive tehnice sau din alte motive, activitatea la locul de munca a fost intrerupta, patronul va plati salariatilor 100% din salariul de baza avut si sporul de vechime, cu conditia ca incetarea activitatii sa nu se fi produs din vina lor si daca in tot acest timp au ramas la dispozitia societatii si in incinta acesteia, desfasurand activitati in conditiile alineatelor precedente. In situatia in care salariatii vor ramane la dispozitia societatii, dar la domiciliu, patronul va plati acestora 75% din salariul de baza avut si sporul de vechime".
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca " Clauzele contractelor colective  de munca pot fi stabilite numai in limitele si in conditiile prevazute de prezenta lege. Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un  nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
        Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca".
        Instanta nu a verificat aceste aspecte  si apararile recurentului in acest sens, dar nu a avut in vedere nici dispozitiile legale ale art.53 alin.2 din Codul muncii potrivit caruia"Pe durata intreruperii temporare prevazute la alin.1 salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avind posibilitatea sa dispuna reinceperea   activitatii", dupa cum nu a analizat nici dispozitiile conventionale.
        Ca atare, Curtea  a retinut ca in speta nu a fost cercetat fondul cauzei, astfel ca in temeiul art.312 al.5 C.pr.civila  rap. la art. 304 pct.9 C.pr.civila , a admis recursul,  a casat sentinta si a trimis cauza spre solutionare la aceeasi instanta, prilej cu care vor fi analizate sustinerile partilor si apararile formulate, precum si inscrisurile depuse in recurs, pentru a se asigura, o justa solutionare a cauzei dedusa judecatii.