Incalcarea principiilor obligatorii privind derularea cercetarii judecatoresti de catre instanta de fond. Consecinte.

Incalcarea principiilor obligatorii privind derularea cercetarii judecatoresti de catre instanta de fond. Consecinte.
      
      
      
      
      
     Prezumtia de nevinovatie instituita de art. 66 C. pr. pen. si obligatia pentru organele de ancheta pentru a proba si dovedi vinovatia unei persoane, atunci cand aduc procesul in fata instantei de judecata, o obliga pe aceasta din urma ca, odata investita, sa stabileasca adevarul in cauza prin toate mijloacele de proba pe care legea le recunoaste, astfel incat sa nu existe nici un dubiu cu privire la vinovatia sau nevinovatia unei persoane invinuite de comiterea unei fapte penale.
     Multitudinea neconcordantelor constatate, a numarului mare de persoane ce se impun a fi reaudiate au condus instanta de control judiciar la concluzia ca administrarea acestor probe in fata ei ar echivala cu o redezbatere a intregului fond al cauzei si ar infrange rolul principal pe care curtile de apel il au stabilit prin lege, acela de instante de control judiciar pentru ca altfel, caracterul devolutiv al apelului ar primi valente neavute in vedere de textul de lege.
     In speta de fata se poate astfel aprecia ca instanta de fond a incalcat grav principiile obligatorii privind derularea cercetarii judecatoresti, afectand fondul cauzei si dreptul participantilor la proces vizand asigurarea garantiilor unui proces echitabil si a dreptului la aparare, atat al inculpatului, cat si al victimei.
      
      Curtea de Apel Timisoara, sectia penala, decizia nr. 253/A din 6 iulie 2005
      
     Prin sentinta penala nr. 94 din 12 mai 2005, Tribunalul Caras-Severin in urma schimbarii incadrarii juridice a faptei din art. 197 alin. 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. in art. 197 alin.3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. a condamnat pe inculpatul N.N. la 12ani inchisoare.
     In baza art. 14, 17 alin. 1 si 346 alin. 1 C. pr. pen. a obligat inculpatul sa plateasca partii vatamate S.A., suma de 80.000.000 lei daune morale.
     Instanta de fond a retinut ca in data de 17 ianuarie 2004, in jurul orelor 18,00, partea vatamata S.A.  intentiona sa se deplaseze de la domiciliu intr-un alt cartier al municipiului C., unde mama sa desfasura o activitate comerciala. Ajunsa in statia de taximetre, intrucat nu era stationat nici un taximetru, a asteptat sa soseasca un taxi sau un alt mijloc de transport in comun. La un moment dat dintr-un autoturism OLTCIT parcat in zona respectiva, o persoana de sex masculin,  mai in varsta i-a propus victimei sa o transporte la destinatia dorita. Desi initial S.A. a refuzat, la insistentele soferului a acceptat propunerea acestuia, intrucat datorita varstei inaintate, acesta i-a inspirat incredere.
     Victima s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, soferul incepand deplasarea spre locul indicat de catre partea vatamata.
     Pe timpul parcursului, soferul - identificat in persoana inculpatului N.N.  i-a propus partii vatamate sa intretina acte sexuale, partea vatamata refuzand.
     Insensibil la rugamintile partii vatamate, inculpatul a amenintat-o cu moartea.
     Desi partea vatamata a folosit diverse metode pentru a reusi sa coboare din masina, inculpatul a oprit doar dupa ce a intrat cu autoturismul pe un drum de tara, necirculat. In momentul imediat urmator a trecut pe bancheta din spate a autoturismului, incercand sa intretina relatii sexuale cu aceasta, ceea ce s-a si intamplat reusind deflorarea acesteia prin acte perverse.
     In conformitate cu raportul de constatare medico-legala nr. A/8/20.01.2004, intocmit de Serviciul judetean de medicina legala Caras-Severin, partea vatamata  S.A. de 14 ani, a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 17 ianuarie 2004, prin lovirea cu sau de un corp contondent si de asemenea a prezentat o deflorare recenta, ce poate avea  vechimea din data de 17 ianuarie 2004 si care a putut fi produsa prin introducerea unui deget in vagin, de catre o alta persoana.
     Autorul acestei infractiuni a fost identificat in persoana inculpatului N.N.  in urma recunoasterilor din grup efectuate atat de catre partea vatamata cat si de martorii care au fost alaturi de aceasta in momentul in care s-a urcat in autoturismul inculpatului.
     Pe parcursul urmaririi penale inculpatul a avut o atitudine oscilanta, prezentand diferite versiuni cu privire la prezenta sa, la data si ora indicata de catre partea vatamata ca fiind momentul savarsirii faptei.
     Din continutul expertizei biocriminalistice efectuate in cauza a rezultat ca pe  husa automobilului  inculpatului si pe chilotii victimei s-au gasit pete de sperma apartinand unei persoane cu grupa de sange ABIV.
     Inculpatul a fost supus unei expertize medico-legale din care a rezultat ca acesta are grupa de sange AII. Instanta a dispus efectuarea unei expertize ADN pentru clarificarea acestor aspecte, dar din continutul adresei nr. 2946/03 mai 2005, intocmita de Institutul de Medicina Legala Timisoara, a rezultat ca este imposibila efectuarea expertizei ADN ca urmare a lipsei materialului biologic, intrucat portiuni din corpurile delicte care contineau probele biologice au fost decupate in scopul efectuarii expertizei biocriminalistice.
     Cu privire la neconcordanta dintre grupa de sange a inculpatului (care are AII) si  petele de sperma  gasite pe husa autoturismului inculpatului si pe chilotii victimei(ABIV), tribunalul a retinut ca din intreg probatoriul administrat in cauza nu rezulta ca inculpatul ar fi imprumutat masina sa unei alte persoane, care sa fi savarsit fapta.
     In aceste conditii si avand in vedere declaratia sotiei inculpatului, data in fata organelor de urmarire penala, care arata ca a gasit in portiera din dreapta a masinii inculpatului o cutie de carton cu 5 sau 10 prezervative folosite instanta a concluzionat ca inculpatul, in mod deliberat s-a folosit de lichidul seminal al altei persoane, pe care l-a imprastiat pe husa autoturismului si pe chilotii partii vatamate, pentru inducerea in eroare a organelor de cercetare penala.
     Aceasta concluzie a fost intarita si de declaratia partii vatamate, care a aratat ca inculpatul nu a ejaculat in momentul savarsirii faptei, folosind prezervativ, iar penetrarea a facut-o cu degetul, aspect care rezulta si din  concluziile expertizei medico-legale efectuate in cauza.
     Din analiza fisei de cazier a inculpatului, rezulta ca acesta a mai fost condamnat anterior la 6 ani inchisoare in  baza sentintei penale nr. 159/1999 a Judecatoriei Resita, pentru savarsirea aceluiasi tip de infractiune, respectiv viol prevazuta de art. 197 alin.1 C. pen.
     Fapta savarsita de inculpatul N.N. de a intretine acte sexuale de orice natura cu partea vatamata S.A. de 14 ani, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol prevazuta de art. 197 alin. 3 teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
     Avand in  vedere dispozitiile art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului N.N. si modalitatea de individualizare a pedepsei, tribunalul a procedat la schimbarea incadrarii juridice din art. 197 alin. 3 teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., in art. 197 alin. 3 teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., condamnandu-l pe acesta la 12 ani inchisoare.
     Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul, invocand nevinovatia lui, in sensul ca nu el a comis aceasta fapta, intrucat se afla la domiciliul lui, asa cum au declarat unii martori propusi de el in aparare, iar pe de alta parte, a sustinut ca faptele reclamate de partea vatamata nu pot constitui, de principiu, infractiunea de viol.
     Examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de apel invocate  de inculpat, a probelor administrate, cat si din oficiu conform art. 371 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt si de drept, instanta constata apelul intemeiat, insa pentru alte motive.
     Curtea a retinut ca la dosarul cauzei, prima instanta a administrat un vast material probator, constand atat in depozitii de martori cat si in expertize  medico-legale si constatari, privind urmele lasate pe husa banchetei din spate a autoturismului, afirmativ condus de inculpat la momentul faptei reclamate de partea vatamata si pe chilotul purtat de aceasta la momentul faptei reclamate de ea, a firelor de par identificate pe acea husa, grupa de sange a inculpatului si a partii vatamate, cat si in incercarea de efectuare a ADN-ului in legatura cu urmele de mai sus.
     Cu toate acestea, desi erau evidente unele aspecte controversate cat si multe neconcordante intre declaratiile date de partea vatamata ori de unii dintre martorii audiati, instanta de fond nu le-a elucidat, lasand astfel loc unor suspiciuni.
     Astfel, desi in fata instantei de judecata partea vatamata a facut unele completari ale declaratiei ei initiale, pe care o daduse in faza de cercetare si urmarire penala, in sensul ca l-a vazut pe inculpat ca a folosit un prezervativ ud, pe care apoi ea l-a si simtit in timp ce opunea rezistenta inculpatului, instanta nu a  intrebat-o pe partea vatamata pentru ce considerente nu a facut aceasta declaratie si la urmarirea penala, cu atat mai mult cu cat viza un aspect deosebit de important in derularea acesteia. Tot in legatura cu declaratia partii vatamate, avand in vedere unele neconcordante dintre declaratiile ei si sustinerile inculpatului privind bordul masinii, culoarea acestuia, existenta sau nu a unor abtibilduri, ori cu privire la derularea actului sexual - in varianta  sustinuta de partea vatamata, in sensul ca a fost vorba despre o penetrare cu degetul, ori si cu degetul si cu organul genital masculin, instanta nu a clarificat aceste inadvertente pentru a stabili adevarul in cauza si in raport de aceasta, incadrarea juridica a faptei. Pentru ca inca in timpul cercetarii judecatoresti, inculpatul a aratat ca exista neconcordante intre raportul de la Spitalul Municipal Caransebes si concluziile medicului legist, primul consemnand in registru ca minora nu este deflorata, pe cand in raportul medicului legist se sustine ca a fost vorba despre o deflorare, instanta nu a lamurit suficient acest aspect prin toate modalitatile pe care legea i le pune la dispozitie, spre a nu exista nici un dubiu.
     De asemenea, desi s-a depus o copie dupa declaratia data de sotia inculpatului in  fata Parchetului, prin care aceasta vorbea despre gasirea de catre ea, in portiera dreapta a autoturismului folosit de inculpat - dupa ce ea a luat autoturismul din fata Politiei, ulterior arestarii inculpatului - a unei cutii in care se aflau prezervative folosite, nu s-au solicitat relatii de la parchet privind mersul cercetarilor in aceasta cauza ori stadiul procesului, spre a se putea eventual acvira acel dosar si a se dispune completarea probatoriului si sub acest aspect, pentru a respecta astfel principiul  egalitatii armelor, vis-a-vis de sustinerea inculpatului ca aceasta proba - prezervativele - i-a fost implantata de Politie, asa cum i-ar fi spus martora F.,  mai ales ca la prima verificare a autoturismului, efectuata de catre Politie, atunci cand a fost ridicata husa de pe bancheta din spate, aceste probe nu au fost gasite de organele de cercetare penala. Aceasta imprejurare se impunea a fi clarificata, cu atat mai mult, cu cat instanta de fond retine ca temei al vinovatiei inculpatului, faptul ca acesta s-a folosit de lichidul seminal al unei alte persoane, respectiv al unui alt barbat, pe care l-a imprastiat pe husa autoturismului si pe lenjeria intima a partii vatamate pentru inducerea in eroare a organelor  de cercetare penala.
     Privind  ADN-ul, instanta  a abandonat prea usor efectuarea unei expertize pana la cel mai inalt nivel, putand inainta intregul dosar, intrucat pot scapa teoreticianului sau practicianului dreptului unele aspecte pe care specialistii le pot depista si interpreta, laolalta cu alte verificari pe care le pot efectua.
     Tot astfel, diferentele constatate intre depozitii cu privire la existenta sau nu a huselor pe banchetele masinii, si in special pe bancheta din spate ori cu privire la locul unde efectiv se sustine ca s-a petrecut fapta, sau la alte momente ale acesteia, trebuiau sa fie elucidate de prima instanta sau chiar sa fie ridicata bancheta din spate si verificata eventuala existenta a altor urme pe aceasta, care pot avea legatura cu cauza.
     Toate cele mai sus relevate confirma caracterul incomplet al cercetarii judecatoresti efectuata de prima instanta si au condus instanta de control judiciar la convingerea ca nu putea fi pronuntata o solutie convingatoare in cauza, in absenta elucidarii contradictiilor si a completarii probelor cu cele consemnate  in randurile anterioare.
     Prezumtia de nevinovatie instituita de art. 66 C. pr. pen. si obligatia pentru organele de ancheta pentru a proba si dovedi vinovatia unei persoane, atunci cand aduc procesul in fata instantei de judecata, o obliga pe aceasta din urma ca, odata investita, sa stabileasca adevarul in cauza prin toate mijloacele de proba pe care legea le recunoaste, astfel incat sa nu existe nici un dubiu cu privire la vinovatia sau nevinovatia unei persoane invinuite de comiterea unei fapte penale.
     Multitudinea neconcordantelor constatate, a numarului mare de persoane ce se impun a fi reaudiate, distanta  mare de parcurs pentru acestea pana la instanta de control judiciar, organele care vor fi solicitate sa concure la completarea probatoriului si aflate, in parte, in raza de activitate a Tribunalului Caras-Severin, au condus instanta de control judiciar la concluzia ca administrarea acestor probe in fata ei ar echivala cu o redezbatere a intregului fond a cauzei - caci ar putea aparea elemente totalmente noi, pentru a caror cenzura juridica este nevoie de respectarea dublului grad de control judiciar; in raport de complexitatea si natura cauzei; a se proceda la rejudecarea acesteia, ca o a doua instanta de fond, ar echivala in speta cu infrangerea rolului curtilor de apel in primul rand ca instante de control judiciar, pentru ca altfel, caracterul devolutiv al apelului ar primi valente neavute in vedere de textul de lege.
     Se poate astfel aprecia ca instanta a incalcat grav principiile obligatorii privind derularea cercetarii judecatoresti, afectand fondul cauzei si dreptul participantilor la proces vizand asigurarea garantiilor unui proces echitabil si a dreptului la aparare, atat al inculpatului, cat si al victimei. Pentru aceste considerente instanta admitand apelul inculpatului in conditiile art. 379 pct. 2 lit. b C. pr. pen., va desfiinta sentinta de fond si va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Caras-Severin pentru a proceda la completarea probatoriului in raport de motivele aratate, putand efectua si orice alte probe ce se impun pentru stabilirea unei stari de fapt reale, in  raport de care sa se poata determina vinovatia sau nevinovatia inculpatului, ori eventuala incadrare juridica a faptei in cazul intrunirii elementelor constitutive ale unei infractiuni.
     Pronuntandu-se asupra starii de arest a inculpatului, in conditiile obligatorii ale art. 380 C. pr. pen., instanta a mentinut masura arestarii preventive a acestuia, avand in vedere ca subzista acele indicii temeinice avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive, iar riscul influentarii unor martori sau pericolul pe care-l reprezinta inculpatul pentru ordinea publica nu s-au diminuat pe timpul cercetarii judecatoresti si rezista in continuare la proba timpului.
      
      
      
      
      6