Drepturi salariale reglementate intre o limita minima si o limita maxima. Imposibilitatea individualizarii lor in absenta adoptarii unor norme metodologice pentru evaluarea salariatilor
(Decizie nr. 1835 din data de 27.07.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Drepturi salariale reglementate intre o limita minima si o limita maxima. Imposibilitatea individualizarii lor in absenta adoptarii unor norme metodologice pentru evaluarea salariatilor
- Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, aprobata prin Legea nr. 353/2007: art. 151
In lipsa unor norme metodologice, care sa ofere criterii concrete de individualizare a salariilor de baza ale reclamantilor, potrivit grilei anexa a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, si sa stabileasca modalitatea de esalonare a acestora incepand cu 1 septembrie 2008, este evident ca intentia legiuitorului de a reglementa o alta modalitate de salarizare decat cea consacrata de Legea nr. 154/1998 pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate din institutiile de spectacole sau concerte, materializata prin instituirea drepturilor in cuprinsul ordonantei, a ramas nefinalizata.
Omisiunea Guvernului de a elabora noi Norme Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 echivaleaza cu lipsa unui cadrul functional de stabilire concreta a salariului acestui personal, context in care majorarile salariale in discutie raman doar drepturi "virtuale".
Angajatorul nu ar fi putut aplica prevederile Hotararii Guvernului nr. 125/1999 in privinta criteriilor de evaluare a personalului si de stabilire a salariului de baza, dat fiind ca ea se refera la aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998, astfel incat nu poate fi utilizata drept cadru pentru un alt act normativ.
Instantele judecatoresti nu pot recunoaste aceste drepturi, deoarece hotararea pronuntata ar fi imposibil de executat, aspect care ar contraveni prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. decizia civila nr. 1835 din 27 iulie 2012, dr. C.P.
Prin Sentinta civila nr. 981 din 30 martie 2012, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta C.L. in contradictoriu cu parata Opera Nationala Romana Timisoara si a obligat parata sa plateasca reclamantei diferenta de drepturi banesti dintre drepturile salariale incasate in perioada 01.09.2008-01.01.2010 si drepturile cuvenite pentru acest interval de timp, prin aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, aprobata prin Legea nr. 353/2007, in cuantumul actualizat cu indicele de inflatie de la scadenta si pana la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamanta este salariata paratei si nu a primit in intregime drepturile salariale din 01.09.2008, invocandu-se de catre conducerea institutiei unele neclaritati ale dispozitiilor Legii nr. 353/2007, lege prin care a fost aprobata Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte, act normativ care constituie, totodata, si cadrul juridic al functionarii acestei institutii.
Potrivit art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, modificata prin Legea nr. 353/2007, salariile de baza si indemnizatiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc intre limitele din grila prevazuta in anexa.
Analizand textele legale raportate la starea de fapt, instanta de fond a constatat ca Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, care are o forta juridica superioara fata de Hotararea Guvernului nr. 1.672/2008, prevede expres ca salarizarea personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate al institutiilor si companiilor de spectacole sau concerte, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998, se realizeaza intre limitele din grila prevazuta in anexa.
Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, care este o norma speciala, nu permite nicio derogare sau exceptie in ceea ce priveste salarizarea personalului din institutiile si companiile de spectacole sau concerte, motiv pentru care dreptul de optiune salariala nu poate opera. Alta era situatia in care derogarile si dreptul de optiune erau prevazute printr-o norma cu forta juridica cel putin egala cu legea cadru privind salarizarea personalului din institutiile si companiile de spectacole sau concerte, imprejurare care permitea ca salariatul sa opteze in mod valabil.
Legea nr. 353/2007 a intrat in vigoare la data de 01.09.2008. Salarizarea reclamantei s-a realizat in baza Ordonantei nr. 10 din 30 ianuarie 2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale pana la data de 01.01.2010, data la care ambele acte normative au fost abrogate prin Legea 330/2009.
Sustinerea paratei ca se afla in prezenta unui vid legislativ, si anume absenta unor norme metodologice pentru acordarea acestor diferente salariale nu a fost primita, dat fiind ca existau si erau in vigoare norme de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 125/1999, cadru normativ generalizat pentru toate institutiile de cultura.
In opinia tribunalului, in mod nejustificat parata nu a aplicat reclamantei noua grila de salarizare prevazuta de Legea nr. 353/2007, astfel incat actiunea reclamantei a fost apreciata ca intemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand modificarea sentintei supusa reformarii, in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In motivarea recursului s-a sustinut ca Legea nr. 353/2007, ce aproba Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic a instituit un cadru special si derogatoriu de salarizare a unei categorii de personal din institutiile de spectacole sau concerte, urma sa intre in vigoare la data de 01.09.2008. Cu toate acestea, Normele Metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 au fost aprobate, de Guvernul Romaniei, abia in data de 10.12.2008, asa incat pentru perioada 01.09.2008 - 10.12.2008 cererea reclamantei nu este intemeiata.
Hotararea Guvernului nr. 1672/2008 a fost anulata de catre instanta de contencios administrativ, prin Sentinta civila nr. 2878/09.07.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, si in mod eronat instanta de fond a considerat ca angajatorul ar putea aplica Hotararea Guvernului nr. 125/1999, care se refera la normele metodologice de punere in aplicare a unui alt cadru legislativ decat Ordonanta Guvernului nr. 21 /2007.
In prezent nu exista criterii de normare a muncii, deoarece art. 15 din Legea nr. 504/2004 a fost abrogat prin art. 35 din Legea nr. 353/2007.
Pe de alta parte, intimata in calitate de salariata a institutiei nu si-a dat acordul pentru implementarea salarizarii in conditiile Legii nr. 353/2007, deoarece acest lucru ar fi insemnat modificarea conditiilor contractului individual de munca, in sensul trecerii la un raport de munca pe perioada determinata, clauza care nu a fost acceptata de salariatii paratei.
In drept, recursul a fost fundamentat pe prevederile art. 299, art. 3041 si art. 312 alin. (3) Cod procedura civila.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca normele de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza existau la momentul aparitiei Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, fiind aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 125/1999, iar instanta de fond a apreciat in mod corect ca prevederile Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 ar fi trebuit aplicate de catre angajator.
Analizand recursul paratei prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 3041 si art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, salariile de baza si indemnizatiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc intre limitele din grila prevazuta in anexa.
Dupa cum rezulta din chiar continutul textului legal citat mai sus, salariile de baza acordate prin ordonanta in discutie nu sunt mentionate intr-o suma fixa, ci intre limite minime si maxime, urmand ca individualizarea lor concreta sa fie facuta in urma unei evaluari a personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate_conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor, asa cum dispune art. 151 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 a fost aprobata prin Legea nr. 353/2007, cu precizarea ca, potrivit art. II alin. (1) al legii, dispozitiile art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 intra in vigoare si se aplica incepand cu data de 1 septembrie 2008, in mod esalonat, in conformitate cu prevederile cuprinse in normele metodologice elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor potrivit dispozitiilor art. 322 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
Normele Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 au fost aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1672/10.12.2008, act administrativ care a fost anulat, cu efect retroactiv, de catre instanta de contencios administrativ, prin Sentinta civila nr. 2878/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in Dosarul nr. 1601/2/2009, iar alte norme nu au mai fost elaborate pana la aparitia Legii nr. 330/2009, care abroga art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
Ori, avand in vedere situatia de drept expusa, in lipsa unor norme metodologice care, pe de-o parte, sa ofere criterii concrete de individualizare a salariilor de baza ale reclamantilor, potrivit grilei anexa a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, iar, pe de alta parte, sa stabileasca modalitatea de esalonare a acestora incepand cu 1 septembrie 2008, este evident ca intentia legiuitorului de a reglementa o alta modalitate de salarizare decat cea consacrata de Legea nr. 154/1998 pentru personalul din categoria reclamantei, materializata prin instituirea drepturilor, a ramas nefinalizata .
Omisiunea Guvernului de a elabora noi Norme Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 echivaleaza cu lipsa unui cadrul functional de stabilire concreta a salariului reclamantei, context in care majorarile salariale in discutie raman doar drepturi "virtuale".
Instantele judecatoresti nu pot recunoaste aceste drepturi, deoarece hotararea pronuntata ar fi imposibil de executat, aspect care ar contraveni prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea a considerat ca este eronat rationamentul instantei de fond potrivit caruia angajatorul ar fi putut aplica prevederile Hotararii Guvernului nr. 125/1999 in privinta criteriilor de evaluare a personalului si de stabilire a salariului de baza, pentru simplul motiv ca hotararea se refera la aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998, ce nu pot fi folosite drept cadru pentru un alt act normativ.
Cu alte cuvinte, Hotararea Guvernului nr. 125/1999 nu poate fi aplicata decat personalului salarizat potrivit Legii 154/1998. Pe langa consideratii ce tin de tehnica legislativa, un argument in plus ca aceasta a fost intentia legiuitorului este si prevederea cuprinsa in fosta Hotarare Guvernului nr. 1672/10.12.2008, care, la art. 50 alin. (1) dispunea ca pentru perioada 1 ianuarie - 31 august 2009, salariatii din cadrul personalului de specialitate pot opta pentru aplicarea sistemului de stabilire a salariilor prevazut in Legea nr. 154/1998 (...) si evaluarea performantelor profesionale individuale, realizata conform Hotararii Guvernului nr. 125/1999.
Pentru toate argumentele de fapt si de drept mai sus expuse, Curtea, in temeiul art. 3041, art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, a admis recursul paratei si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins actiunea reclamantei.
- Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, aprobata prin Legea nr. 353/2007: art. 151
In lipsa unor norme metodologice, care sa ofere criterii concrete de individualizare a salariilor de baza ale reclamantilor, potrivit grilei anexa a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, si sa stabileasca modalitatea de esalonare a acestora incepand cu 1 septembrie 2008, este evident ca intentia legiuitorului de a reglementa o alta modalitate de salarizare decat cea consacrata de Legea nr. 154/1998 pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate din institutiile de spectacole sau concerte, materializata prin instituirea drepturilor in cuprinsul ordonantei, a ramas nefinalizata.
Omisiunea Guvernului de a elabora noi Norme Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 echivaleaza cu lipsa unui cadrul functional de stabilire concreta a salariului acestui personal, context in care majorarile salariale in discutie raman doar drepturi "virtuale".
Angajatorul nu ar fi putut aplica prevederile Hotararii Guvernului nr. 125/1999 in privinta criteriilor de evaluare a personalului si de stabilire a salariului de baza, dat fiind ca ea se refera la aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998, astfel incat nu poate fi utilizata drept cadru pentru un alt act normativ.
Instantele judecatoresti nu pot recunoaste aceste drepturi, deoarece hotararea pronuntata ar fi imposibil de executat, aspect care ar contraveni prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. decizia civila nr. 1835 din 27 iulie 2012, dr. C.P.
Prin Sentinta civila nr. 981 din 30 martie 2012, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta C.L. in contradictoriu cu parata Opera Nationala Romana Timisoara si a obligat parata sa plateasca reclamantei diferenta de drepturi banesti dintre drepturile salariale incasate in perioada 01.09.2008-01.01.2010 si drepturile cuvenite pentru acest interval de timp, prin aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, aprobata prin Legea nr. 353/2007, in cuantumul actualizat cu indicele de inflatie de la scadenta si pana la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamanta este salariata paratei si nu a primit in intregime drepturile salariale din 01.09.2008, invocandu-se de catre conducerea institutiei unele neclaritati ale dispozitiilor Legii nr. 353/2007, lege prin care a fost aprobata Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte, act normativ care constituie, totodata, si cadrul juridic al functionarii acestei institutii.
Potrivit art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, modificata prin Legea nr. 353/2007, salariile de baza si indemnizatiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc intre limitele din grila prevazuta in anexa.
Analizand textele legale raportate la starea de fapt, instanta de fond a constatat ca Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, care are o forta juridica superioara fata de Hotararea Guvernului nr. 1.672/2008, prevede expres ca salarizarea personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate al institutiilor si companiilor de spectacole sau concerte, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998, se realizeaza intre limitele din grila prevazuta in anexa.
Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, care este o norma speciala, nu permite nicio derogare sau exceptie in ceea ce priveste salarizarea personalului din institutiile si companiile de spectacole sau concerte, motiv pentru care dreptul de optiune salariala nu poate opera. Alta era situatia in care derogarile si dreptul de optiune erau prevazute printr-o norma cu forta juridica cel putin egala cu legea cadru privind salarizarea personalului din institutiile si companiile de spectacole sau concerte, imprejurare care permitea ca salariatul sa opteze in mod valabil.
Legea nr. 353/2007 a intrat in vigoare la data de 01.09.2008. Salarizarea reclamantei s-a realizat in baza Ordonantei nr. 10 din 30 ianuarie 2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale pana la data de 01.01.2010, data la care ambele acte normative au fost abrogate prin Legea 330/2009.
Sustinerea paratei ca se afla in prezenta unui vid legislativ, si anume absenta unor norme metodologice pentru acordarea acestor diferente salariale nu a fost primita, dat fiind ca existau si erau in vigoare norme de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 125/1999, cadru normativ generalizat pentru toate institutiile de cultura.
In opinia tribunalului, in mod nejustificat parata nu a aplicat reclamantei noua grila de salarizare prevazuta de Legea nr. 353/2007, astfel incat actiunea reclamantei a fost apreciata ca intemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand modificarea sentintei supusa reformarii, in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In motivarea recursului s-a sustinut ca Legea nr. 353/2007, ce aproba Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic a instituit un cadru special si derogatoriu de salarizare a unei categorii de personal din institutiile de spectacole sau concerte, urma sa intre in vigoare la data de 01.09.2008. Cu toate acestea, Normele Metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 au fost aprobate, de Guvernul Romaniei, abia in data de 10.12.2008, asa incat pentru perioada 01.09.2008 - 10.12.2008 cererea reclamantei nu este intemeiata.
Hotararea Guvernului nr. 1672/2008 a fost anulata de catre instanta de contencios administrativ, prin Sentinta civila nr. 2878/09.07.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, si in mod eronat instanta de fond a considerat ca angajatorul ar putea aplica Hotararea Guvernului nr. 125/1999, care se refera la normele metodologice de punere in aplicare a unui alt cadru legislativ decat Ordonanta Guvernului nr. 21 /2007.
In prezent nu exista criterii de normare a muncii, deoarece art. 15 din Legea nr. 504/2004 a fost abrogat prin art. 35 din Legea nr. 353/2007.
Pe de alta parte, intimata in calitate de salariata a institutiei nu si-a dat acordul pentru implementarea salarizarii in conditiile Legii nr. 353/2007, deoarece acest lucru ar fi insemnat modificarea conditiilor contractului individual de munca, in sensul trecerii la un raport de munca pe perioada determinata, clauza care nu a fost acceptata de salariatii paratei.
In drept, recursul a fost fundamentat pe prevederile art. 299, art. 3041 si art. 312 alin. (3) Cod procedura civila.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca normele de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza existau la momentul aparitiei Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, fiind aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 125/1999, iar instanta de fond a apreciat in mod corect ca prevederile Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 ar fi trebuit aplicate de catre angajator.
Analizand recursul paratei prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 3041 si art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007, salariile de baza si indemnizatiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc intre limitele din grila prevazuta in anexa.
Dupa cum rezulta din chiar continutul textului legal citat mai sus, salariile de baza acordate prin ordonanta in discutie nu sunt mentionate intr-o suma fixa, ci intre limite minime si maxime, urmand ca individualizarea lor concreta sa fie facuta in urma unei evaluari a personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate_conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor, asa cum dispune art. 151 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 a fost aprobata prin Legea nr. 353/2007, cu precizarea ca, potrivit art. II alin. (1) al legii, dispozitiile art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007 intra in vigoare si se aplica incepand cu data de 1 septembrie 2008, in mod esalonat, in conformitate cu prevederile cuprinse in normele metodologice elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor potrivit dispozitiilor art. 322 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
Normele Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 au fost aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1672/10.12.2008, act administrativ care a fost anulat, cu efect retroactiv, de catre instanta de contencios administrativ, prin Sentinta civila nr. 2878/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in Dosarul nr. 1601/2/2009, iar alte norme nu au mai fost elaborate pana la aparitia Legii nr. 330/2009, care abroga art. 151 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
Ori, avand in vedere situatia de drept expusa, in lipsa unor norme metodologice care, pe de-o parte, sa ofere criterii concrete de individualizare a salariilor de baza ale reclamantilor, potrivit grilei anexa a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007, iar, pe de alta parte, sa stabileasca modalitatea de esalonare a acestora incepand cu 1 septembrie 2008, este evident ca intentia legiuitorului de a reglementa o alta modalitate de salarizare decat cea consacrata de Legea nr. 154/1998 pentru personalul din categoria reclamantei, materializata prin instituirea drepturilor, a ramas nefinalizata .
Omisiunea Guvernului de a elabora noi Norme Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2007 echivaleaza cu lipsa unui cadrul functional de stabilire concreta a salariului reclamantei, context in care majorarile salariale in discutie raman doar drepturi "virtuale".
Instantele judecatoresti nu pot recunoaste aceste drepturi, deoarece hotararea pronuntata ar fi imposibil de executat, aspect care ar contraveni prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea a considerat ca este eronat rationamentul instantei de fond potrivit caruia angajatorul ar fi putut aplica prevederile Hotararii Guvernului nr. 125/1999 in privinta criteriilor de evaluare a personalului si de stabilire a salariului de baza, pentru simplul motiv ca hotararea se refera la aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998, ce nu pot fi folosite drept cadru pentru un alt act normativ.
Cu alte cuvinte, Hotararea Guvernului nr. 125/1999 nu poate fi aplicata decat personalului salarizat potrivit Legii 154/1998. Pe langa consideratii ce tin de tehnica legislativa, un argument in plus ca aceasta a fost intentia legiuitorului este si prevederea cuprinsa in fosta Hotarare Guvernului nr. 1672/10.12.2008, care, la art. 50 alin. (1) dispunea ca pentru perioada 1 ianuarie - 31 august 2009, salariatii din cadrul personalului de specialitate pot opta pentru aplicarea sistemului de stabilire a salariilor prevazut in Legea nr. 154/1998 (...) si evaluarea performantelor profesionale individuale, realizata conform Hotararii Guvernului nr. 125/1999.
Pentru toate argumentele de fapt si de drept mai sus expuse, Curtea, in temeiul art. 3041, art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, a admis recursul paratei si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins actiunea reclamantei.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Salarizare
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Acordarea sporului de salariu aferent titlului ?tiin?ific de doctor. Aplicabilitatea Deciziei nr. 21/2016 a Inaltei Curti. - Hotarare nr. 963 din data de 05.04.2017
egalizare salarii - Hotarare nr. 41 din data de 17.01.2018
Drepturi salariale. Pretentii. - Sentinta civila nr. 748 din data de 27.09.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. 734 din data de 25.09.2017
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 729 din data de 25.09.2017
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 727 din data de 25.09.2017
COnflict de drepturi avand ca obiect obligarea unitatii la plata salariului ce i s-ar fi cuvenit reclamantei in calitate de asistent principal - Sentinta civila nr. 40/lm/2008 din data de 17.02.2009
Drepturi salariale prescrise. Invocarea din oficiu a - Sentinta civila nr. 412 din data de 09.03.2015
Salariati straini angajati prin agentie de munca temporara. Contractul de munca aplicabil - Hotarare nr. 923 din data de 18.05.2015
Salarizarea personalului din inva?amantul preuniversitar incepand cu 01.01.2010 - Sentinta civila nr. 279 din data de 06.03.2014
Neachitarea drepturilor salariale. - Sentinta civila nr. 216 din data de 24.02.2011
Drepturi salariale. Acordarea unui spor pentru exercitarea mai multor functii - Sentinta civila nr. 885 din data de 21.06.2011
Salarizare - Sentinta penala nr. 280 din data de 16.03.2011
Emitere adeverinta de venituri - Sentinta civila nr. 207 din data de 22.02.2011
Norma de hrana acordata angajatilor din cadrul Ministerului de Interne si a Reformei Administrative - Sentinta civila nr. 121 din data de 10.02.2009
Diminuarea salariului cu 25% in sectorul bugetar - Sentinta civila nr. 1175 din data de 18.11.2010