Hotarare care nu poate fi atacata cu apel. Interpretarea art. 3041 C. pr. civ.

Sesizata in conditiile art. 3041 C. pr. civ., instanta de recurs nu poate examina decat criticile formulate de parte pe calea recursului, cu aplicarea corespunzatoare a art. 306 alin. (2) C. pr. civ. (opinie majoritara)

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 591/R din 17 aprilie 2013, F.S.

Prin sentinta civila nr. 271/28.01.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1015/108/2012, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamanta F.M. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale Bucuresti, avand ca obiect despagubiri rezultate din expropriere.
 A fost anulata in parte Hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 99.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 19.000 lei, echivalentul a 4.190 euro, la un curs de 4,5426 lei, obtinuta din inmultirea suprafetei de 1.091 mp cu 3,84 euro/1 mp., cu titlu de despagubiri aferente terenului expropriat, situat in localitatea P., in suprafata de 1.091 mp., calculata de la data de 10.10.2011, precum si daune rezultate in urma exproprierii in suma de 5.100 lei, echivalentul a 1.130 euro, la acelasi curs valutar.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca prin cererea inregistrata la 20.02.2012 reclamanta F.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea Hotararii de stabilire a despagubirilor nr. 99; obligarea paratului la plata despagubirilor echivalente cu valoarea reala a terenului expropriat in suprafata de 1091 mp., respectiv suma de 10.910 euro, raportat la valoarea de 10 euro/mp; cu cheltuieli de judecata, invocand in drept dispozitiile art. 9 pct. 10 din H.G. nr. 941/2004.
In calitate de titular al dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus mentionat, a fost instiintata ca pe o suprafata de 1091 mp. din terenul de mai sus urmeaza sa treaca autostrada "Arad-Nadlac", pentru aceasta suprafata de teren expropriata urmand a i se plati despagubiri, iar in data de 08.10.2011, cu ocazia intrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin Procesul-verbal nr.99 s-a stabilit ca limita a despagubirilor suma de 0,16 euro/mp; a aratat ca nu este de acord cu aceasta limita a despagubirilor, considerandu-o infima fata de valoarea de circulatie a terenurilor pe piata, precum si fata de valoarea despagubirilor acordate anterior, acestea avand o valoare cuprinsa intre 4,34 euro si 10 euro/mp.
Potrivit art. 26 alin (1) si (2) din Legea nr. 33/1994-aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 "Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala la data intocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau dupa caz altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia". Prin urmare, legiuitorul a statuat ca despagubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terti, prin masura exproprierii. In ceea ce priveste prima componenta a despagubirii, - valoarea reala" a bunului expropriat, aceasta este determinata de pretul cu care se vand imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ teritoriala la data intocmirii raportului de evaluare.
 Din probele administrate in cauza, instanta a retinut ca prin Hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 99 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010 s-a dispus exproprierea de la reclamanta a suprafetei de 1091 mp., din terenul situat in localitatea P., si s-a stabilit ca limita a despagubirilor suma de 0,16 euro/mp .
Stabilirea despagubirilor cuvenite in caz de expropriere, chiar daca aceasta se realizeaza in temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face in conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins in Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
Pentru stabilirea despagubirilor cuvenite reclamantilor, instanta a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experti, din care unul desemnat de instanta si cate unul nominalizat de reclamanta, respectiv de catre paratul expropriator; din raportul de expertiza tehnica judiciara a rezultat ca valoarea pe 1 mp. a terenului expropriat, este de 3,84 euro/1 mp.
 Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreapta (justa) despagubire, in conditiile in care exproprierea reprezinta o ingerinta permisa nu numai de art. 44 din Constitutie, dar si de art. 1 Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in masura in care este fundamentata pe o cauza de utilitate publica.
Or, o dreapta sau justa despagubire presupune acordarea proprietarului expropriat a pretului pe care l-ar fi incasat in cazul in care ar fi vandut de buna voie terenul, acesta fiind pretul pietii, adica pretul cu care se vand sau se cumpara, in mod obisnuit astfel de terenuri.
Fiind in realitate o vanzare fortata, in care consimtamantul vanzatorului nu este cerut de lege, in considerarea efectelor general benefice a utilitatii publice careia ii va fi afectat imobilul, este firesc ca despagubirea pentru bunul expropriat sa cuprinda doar un pret echivalent cu pretul la care s-ar fi vandut, in mod normal bunul, in cazul unei vanzari obisnuite, consimtite de ambele parti, dar si eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vanzator, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, in raport de lucrarile realizate si care urmau sa aduca un beneficiu cert si previzibil.
Tribunalul a retinut ca nu rezulta ca terenul cu pricina ar fi fost cultivat pana la momentul la care a intervenit exproprierea, ori ca ar fi fost dat in arenda, astfel ca acordarea de despagubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual si incert, legat de imposibilitatea cultivarii terenului expropriat, nu isi are nicio fundamentare legala.
Pentru aceste considerente, instanta a dispus conform celor mai sus aratate.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul Statul Roman prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii  prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale S.A. Romania - Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara care a criticat-o ca fiind netemeinica si nelegala si a solicitat modificarea ei in sensul respingerii actiunii.
In motivare, a indicat elementele componente ale despagubirii propuse si neacceptate de expropriat (valoarea imobilului si prejudiciul cauzat), elemente care, in opinia sa, au fost avute in vedere la calculul despagubirilor contestate in prezenta cauza si a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despagubirilor.
A invederat ca pretul stabilit prin raportul de evaluare efectuat anterior exproprierii este corect, datele cuprinse aici fiind conforme cu dispozitiile legale.
A aratat ca, in prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozitiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 71 din lege, ale Legii nr. 33/1994 si ale standardelor internationale de evaluare, valoarea stabilita in cuprinsul sau fiind una speciala, mai mare decat valoarea de piata, interesul general [in sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004] fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A aratat ca indicatorii tehnico-economici ai obiectivului "autostrada Nadlac-Arad" au fost aprobati prin H.G. nr. 1480/2009, iar suma globala necesara despagubirilor a fost stabilita prin H.G. nr. 416/2010 si suplimentata prin H.G. nr. 1248/2010.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041, 306 alin. (2) C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:
Recursul este o cale extraordinara de atac, care, in principiu, nu determina rejudecarea in fond a cauzei.
De la regula caracterului nedevolutiv al recursului exista exceptia introdusa de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ. potrivit cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care nu este supusa apelului (situatia in cauza) nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevazute de art. 304 C. pr. civ., instanta putand sa analizeze cauza sub toate aspectele.
Avand in vedere dispozitiile art. 316 C. pr. civ., efectul devolutiv al prezentului demers judiciar al paratului este supus (si) limitarii exprimate prin adagiul "tantum devolutum quantum appellatum", instanta de recurs neputand examina cauza decat cu referire la motivele (inclusiv altele decat cele prevazute de art. 304 C. pr. civ., conform celor mai sus-aratate) expuse de recurent, cu exceptia prevazuta de art. 306 alin. (2) C. pr. civ.
In cauza de fata, prima instanta a admis in parte cererea reclamantei si a majorat cuantumul despagubirilor cuvenite acesteia ca urmare a exproprierii, avand in vedere concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza si dispozitiile legale indicate in considerentele hotararii recurate.
Or, pe calea prezentului recurs, paratul a facut trimitere la dispozitiile art. 26 alin. (1), (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la componentele despagubirii si la calculul cuantumului acestora, la evolutia legislatiei speciale in materie de expropriere, la principiile exproprierii pentru utilitate publica si a invocat legalitatea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despagubire conform Legii nr. 255/2010.
Se constata, astfel, ca sustinerile recurentului au caracter general, ele neconstituindu-se in critici punctuale ale modului in care prima instanta a interpretat si aplicat normele legale pe care si-a intemeiat hotararea, ale concluziilor raportului de expertiza efectuat in cauza in conformitate cu dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ale modului in care expertii au ajuns la concluziile expuse in raportul intocmit, ale criteriilor avute in vedere de acestia si de instanta pentru stabilirea cuantumului despagubirilor.
Cum recurentul insusi nu a formulat critici in sensul mentionat, in lipsa investirii nici instanta de recurs nu poate examina sentinta sub aceste aspecte decat cu consecinta incalcarii dispozitiilor art. 129 alineat ultim C. pr. civ. si a principiului "tantum devolutum quantum appellatum", mai sus mentionat.
Pentru aceste considerente, vazand ca dispozitiile art. 306 alin. (2) C. pr. civ. nu sunt incidente in cauza, in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 3041 C. pr. civ., instanta a respins recursul declarat de parat.