Hotarare nesusceptibila de apel. Motive de recurs

Hotarare nesusceptibila de apel. Motive de recurs

-Codul de procedura civila 1865 - art. 3041

Chiar daca, in cazul hotararilor ce intra sub incidenta art. 3041 din Codul de procedura civila din 1865, instanta poate examina cauzele sub toate aspectele, recurentul este tinut sa formuleze critici concrete privind hotararea recurata.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 76 din 22 ianuarie 2014, F.S.

Prin sentinta civila nr. 2881/24.10.2013 pronuntata in rejudecare de Tribunalul Arad in dosarul nr. 985/108/2012* a fost admisa in parte  actiunea civila formulata de reclamantii L.M. si L.G., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara.
In consecinta, a fost anulata Hotararea nr. 22 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 in partea privind cuantumul total al despagubirilor pentru expropriere si au fost respinse restul pretentiilor reclamantilor.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, prin cererea inregistrata la 20.02.2013, reclamantii au solicitat anularea hotararii de stabilire a despagubirilor nr. 22 si obligarea paratului la plata despagubirilor echivalente cu valoarea reala a terenului expropriat in suprafata de 474 mp (respectiv suma de 4740 euro - raportat la valoarea de 10 euro/mp), la exproprierea suprafetei de 1186 mp si plata despagubirilor corespunzatoare in suma de 11860 euro.
In motivare, au aratat ca sunt proprietarii terenului in suprafata de 4600 mp.
In calitate de titulari ai dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus mentionat, au fost instiintati ca pe o suprafata de 474 mp din terenul de mai sus urmeaza sa treaca autostrada Arad-Nadlac, pentru aceasta suprafata de teren expropriata urmand a li se plati despagubiri.
In data de 08.10.2011, cu ocazia intrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal nr. 22 s-a stabilit ca limita a despagubirilor suma de 0,16 euro/mp, reclamantii aratand ca nu sunt de acord cu acest cuantum al despagubirilor pe care il considera infim fata de valoarea de circulatie a terenurilor pe piata, precum si fata de valoarea despagubirilor acordate anterior, acestea avand o valoare cuprinsa intre 4,34 euro si 10 euro/mp.
Prin sentinta civila nr. 174 din 23.01.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 985/108/2012 s-a admis in parte actiunea s-a dispus anularea in parte a hotararii de despagubiri nr. 22 emisa de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despagubirilor si a fost obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 700 lei despagubiri pentru exproprierea suprafetei de 474 mp de teren arabil.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii si paratul.
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 665 din 25.04.2013, a admis recursurile declarate, a casat sentinta atacata si a trimis cauza pentru rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca prima instanta nu a stabilit despagubirea pe baza raportului de expertiza cerut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
In rejudecare, potrivit dispozitiilor deciziei de casare, tribunalul a dispus efectuarea unei lucrari de expertiza cu respectarea dispozitiilor art. 25 si art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv stabilirea pretului real al terenului prin analiza unor contracte de vanzare-cumparare incheiate pentru suprafete de teren similare.
Astfel, expertii au stabilit, prin compararea conditiilor vanzarii a trei terenuri similare din aceeasi zona in perioada august 2011 - noiembrie 2012, ca valoarea de piata a terenului expropriat este de 3,65 euro/mp.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul respingerii in tot a cererii de chemare in judecata.
In motivare, a indicat elementele componente ale despagubirii propuse si neacceptate de expropriati (valoarea imobilului si prejudiciul cauzat), elemente care, in opinia sa, au fost avute in vedere la calculul despagubirilor contestate in prezenta cauza si a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despagubirilor.
A aratat ca, in prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozitiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 11 din lege, ale Legii nr. 33/1994 si ale standardelor internationale de evaluare, valoarea stabilita in cuprinsul sau fiind una speciala, mai mare decat valoarea de piata, interesul general (in sensul art. 2 alin. (1)  lit. i) din Legea nr. 554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A aratat ca indicatorii tehnico-economici ai obiectivului "autostrada Nadlac-Arad" au fost aprobati prin Hotararea Guvernului nr. 1480/2009, iar suma globala necesara despagubirilor a fost stabilita prin Hotararea Guvernului nr. 416/2010 si suplimentata prin Hotararea Guvernului nr.1248/2010.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041, art. 306 alin. (2) C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urmatoarele C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut ca recursul este o cale extraordinara de atac care, in principiu, nu determina rejudecarea in fond a cauzei.
De la regula caracterului nedevolutiv al recursului exista exceptia introdusa de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ. potrivit cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care nu este supusa apelului  (situatia in cauza) nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304 C. pr. civ., instanta putand sa analizeze cauza sub toate aspectele.
Avand in vedere dispozitiile art. 316 C. pr. civ., efectul devolutiv al prezentului demers judiciar al paratului este supus (si) limitarii exprimate prin adagiul "tantum devolutum quantum appellatum", instanta de recurs neputand examina cauza decat cu referire la motivele (inclusiv altele decat cele de casare prevazute de art. 304 C. pr. civ., conform celor mai sus-aratate) expuse de recurent, cu exceptia prevazuta de art. 306 alin. (2) C. pr. civ.
In cauza de fata, prima instanta a admis in parte cererea reclamantilor si a majorat cuantumul despagubirilor cuvenite acestora ca urmare a exproprierii, avand in vedere raportul de expertiza intocmit in baza contractelor de vanzare-cumparare depuse la dosar si dispozitiile legale indicate in considerentele hotararii recurate, conformandu-se celor dispuse cu caracter obligatoriu conform art. 315 C. pr. civ. prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Or, pe calea prezentului recurs, paratul a facut trimitere la dispozitiile art. 26 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la componentele despagubirii si la calculul cuantumului acestora, la evolutia legislatiei speciale in materie de expropriere, la principiile exproprierii pentru utilitate publica si a invocat legalitatea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despagubire conform Legii nr. 255/2010.
Se constata, astfel, ca sustinerile recurentului au caracter general, ele neconstituindu-se in critici punctuale ale modului in care instanta a interpretat si aplicat normele legale pe care si-a intemeiat hotararea, ale pertinentei si  concludentei contractelor retinute ca relevante de instanta, ale categoriilor de despagubiri apreciate ca intrand sub incidenta dispozitiilor  art. 26 din Legea nr. 33/1994 si acordate, ca atare, reclamantilor.
Cum recurentul insusi nu a formulat critici in sensul mentionat, in lipsa investirii nici instanta de recurs nu poate examina sentinta sub aceste aspecte decat cu consecinta incalcarii dispozitiilor art.129 alin. ultim C. pr. civ. si a principiului "tantum devolutum quantum appellatum", mai sus mentionat, iar aprecierea ca intemeiata a criticilor mai sus aratate si admiterea recursului declarat impotriva sentintei pronuntate dupa rejudecare, cu consecinta respingerii in tot a cererii de chemare in judecata, ar echivala cu incalcarea de catre instanta de recurs a dispozitiilor art. 315 C. pr. civ.
Pentru aceste considerente, vazand ca dispozitiile art. 306 alin. (2) C. pr. civ. nu sunt incidente in cauza, in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 3041 C. pr. civ., instanta a respins recursul declarat de parat.