Recurs Ministerul Public sub aspectul solutiei de admitere a plangerii impotriva ordonantei procurorului - respins

ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA PENALA

 Recurs Ministerul Public sub aspectul solutiei de admitere a plangerii impotriva ordonantei procurorului - respins.
Prin decizia penala _a Tribunalului Brasov, s-a dispus:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC, prin Parchetul de pe langa Judecatoria Fagaras, impotriva sentintei penale _, pronuntata de Judecatoria F. in dosarul penal _, pe care o mentine.
In baza art. 192 aliniatul 3 Cod de Procedura Penala  cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Definitiva.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala _., pronuntata de Judecatoria F in dosarul penal _., in baza art. 2781 al.8 lit. b cod procedura penala a fost admisa plangerea formulata de petentul PG si in consecinta a fost desfiintata ordonanta procurorului din 15 februarie 2008, data in dosar penal nr. 995/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras. A fost trimisa cauza procurorului, in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de numitul DG, sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 al. 2 cod penal.
In cauza, prin reaudierea martorului MV, prin audierea altor persoane in calitate de martori, printre care si SA, precum si prin intermediul altor mijloace de proba, se va stabili:
- conditiile si imprejurarile in care numitul DG l-a lovit pe petent;
- daca petentul l-a lovit pe numitul DG;
- daca petentul a mai fost lovit si de alte persoane;
- precum si orice fapte sau imprejurari relevante pentru lamurirea cauzei.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
      Constata ca prin ordonanta  procurorului din 15 februarie 2008, data in dosarul penal nr. 995/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria F, s-a dispus  scoaterea de sub urmarire penala pentru fapta prev. de art. 180 al.2 Cod penal a invinuitului DG si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ in suma de 600 lei.
In ordonanta  s-a retinut  ca din materialul de urmarire penala rezulta ca in cauza sunt aplicabile prev. art. 10 lit. b1  din Cod procedura penala deoarece fapta invinuitului prin continutul ei concret si imprejurarile in care a fost comisa a adus o atingere minima valorilor sociale ocrotite prin legea penala si nu prezinta gradul de pericol social specific infractiunii pentru care a fost cercetat. Invinuitul a recunoscut si regretat comiterea faptei, dar pe fondul unei mai vechi stari conflictuale, el si partea vatamata s-au lovit reciproc.
      Impotriva ordonantei din 15 februarie 2008 petentul a formulat plangere care a fost solutionata prin ordonanta din 18 martie 2008  a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras.
Prin ordonanta  prim-procurorului s-a respins plangerea petentului aratandu-se ca, asa cum rezulta din declaratiile martorului MV, partea vatamata PG a fost cel care a generat conflictul intrucat l-a lovit cu pumnul in zona capului pe invinuitul DG, care a reactionat aplicandu-i acestuia mai multe lovituri.
Fata de aceasta stare de fapt, in care infractiunea a fost comisa in stare de provocare, avand in vedere si persoana invinuitului care este la primul conflict cu legea penala, iar in comuna nu este cunoscut cu vicii ci are o comportare corespunzatoare, in cauza nu se impune trimiterea acestuia in judecata, apreciindu-se ca sanctiunea aplicata de procuror, amenda in cuantum de 600 lei, este de natura a-si atinge scopul preventiv educativ prevazut de lege.
Fata de solutia data de prim-procuror, petentul a formulat plangere impotriva ordonantei  procurorului la instanta solicitand desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei la procuror in vederea completarii probatoriului.
Dosarul a fost inregistrat la Judecatoria F sub nr. 984/226/2008.
In motivarea plangerii petentul a aratat ca fapta astfel cum a fost savarsita de catre invinuit intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire si alte violente, infractiune prev. si ped. de art.180 alin.2 cod penal. In urma agresiunilor invinuitului petentul a suferit leziuni vindecabile in 12-14 zile de ingrijiri medicale si fapta prin continutul ei concret si imprejurarile in care a fost comisa a adus o grava atingere valorilor sociale ocrotite de legea penala si relatiilor sociale care ocrotesc persoana impotriva actelor de violenta. Se mai arata ca martor la incident a fost si SA, care nu a fost audiat in cauza, desi audierea acestuia era absolut necesara. Fapta nu a fost savarsita sub imperiul unei emotii, petentul nu l-a provocat pe invinuit, a fost comisa cu intentie directa si asta rezulta din declaratiile martorilor coroborate cu declaratia invinuitului, din intreg materialul probator.
Obiectul juridic al infractiunii de lovire consta tocmai in relatiile sociale referitoare la dreptul fie carei persoane la integritatea corporala si sanatate, la apararea persoanei de suferintele fizice care ii pot fi cauzate de actele de violenta savarsite impotriva ei de catre o alta persoana. Mai mult ne aflam in prezenta formei agravate de loviturii, existenta infractiunii fiind conditionata de vatamarea intr-o anumita masura a integritatii corporale (concret exista un certificat medico-legal - leziuni corporale vindecabile in 12-14 zile de ingrijiri medicale).
      Instanta de fond, verificand ordonanta  procurorului din 15 februarie 2008, pe baza lucrarilor din dosarul cauzei, a constat ca plangerea petentului formulata impotriva acestei ordonante  este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prin plangerea penala inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria F sub nr.995/P/2007 petentul PG a solicitat efectuarea de cercetari penale si trimiterea in judecata pentru infractiunea de lovire a numitului DG (fila 5 din respectivul dosar).
In plangerea penala se arata ca in data de 21 august 2007, in jurul orelor 14,30, aflandu-se in targul de vite din com. S a fost batut de mai multe persoane, principalul vinovat fiind DG, acestia producandu-i leziuni vindecabile in 12-14 zile de ingrijiri medicale.
Referitor la solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru fapta prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, a invinuitului DG, cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ in suma de 600 lei, instanta a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 181 Cod penal, fapta comisa de DG prezentand gradul de pericol caracteristic infractiunii.
Astfel din materialul probator administrat in cauza rezulta ca numitul DG l-a lovit pe PG cu pumnul in zona capului si a coastelor provocandu-i leziuni vindecabile in 12-14 zile de ingrijiri medicale.
In consecinta, instanta apreciaza ca fapta comisa de numitul DG a adus o atingere insemnata valorilor sociale aparate de lege, neputand fi considerata, prin continutul ei concret, ca fiind lipsita in mod vadit de importanta, ea prezentand gradul de pericol al unei infractiuni, astfel ca nu se impunea retinerea de catre procuror a disp. art. 181 Cod penal.
Referitor la fapta de lovire retinuta a fi savarsita de numitul DG instanta a apreciat ca se impun noi cercetari pentru a se asigura aflarea adevarului cu privire la toate aspectele cauzei.
Astfel se impune a se clarifica conditiile si imprejurarile in care numitul DG l-a lovit pe petent, daca petentul l-a lovit pe numitul DG, precum si daca petentul a mai fost lovit si de alte persoane.
Impotriva acestor dispozitii in termenul legal Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Judecatoria F a declarat recurs, pentru considerentul ca pe de o parte rezolutia procurorului este legala si temeinica si pe de alta parte, in masura in care instanta de fond ar fi considerat ca se mai impune administrarea de noi probe, putea sa retine cauza spre judecata. Prin trimiterea cauzei la procuror se va prelungi termenul de finalizare a cercetarilor, fiind incalcate prevederile art. 6 din CEDO privind solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
Recursul nu este intemeiat, urmand a fi respins, avand in vedere urmatoarele considerente:
In mod corect instanta de fond a considerat ca se mai impune administrarea de probe pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele ei, in acest sens fiind necesar a se stabili intreaga dinamica a incidentului, respectiv in ce conditii a fost lovit cel vatamat si mai ales daca se contureaza sau nu starea de provocare, aspect ce determina si eventualele daune pe care cel vatamat le solicita.
In cauza este utila audierea martorului SA, despre care partea vatamata a sustinut ca a fost martor ocular al incidentului, iar prin reaudierea martorului MV, se poate stabili in ce masura partea vatamata intr-adevar l-a provocat pe numitul DG despre care se afirma ca l-a lovit pe petent, de asemenea, relevant este a se stabili si daca cel vatamat a mai fost lovit si de alte persoane, conform sustinerilor sale, in acest sens, organelor de cercetare penala si nu instantei de judecata, le revine obligatia de a proceda la identificarea si a altor participanti la evenimentul dedus judecatii.
Criticile precum ca instanta de fond ar fi putut sa retina cauza spre judecata nu pot fi primite pentru considerentul ca cel vatamat a sustinut ca a fost lovit si de alte persoane, iar justa solutionare a cauzei prin lamurirea ei sub toate aspectele nu poate incalca principiile art. 6 din CEDO.
In temeiul considerentelor expuse, in baza art. 385/15 punctul 1 litera b Cod de Procedura Penala  se va respinge recursul formulat.
In baza art. 192 aliniatul 3 Cod de Procedura Penala  cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs, raman in sarcina acestuia.