Inselaciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1, 3 si 5 Cod Penal

TRIBUNALUL BRASOV
- SECTIA PENALA -
SENTINTA PENALA NR. 127/S

Sedinta publica din data de 09.05.2013
PRESEDINTE: CCG- judecator
GREFIER :GC

Cu participare PROCUROR : BAEEA - din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra cauzei penale privind pe inculpatii BI si BS trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art 215 alin 1,3 si 5 Cod  penal.
Dezbaterile in prezenta cauza au fost inregistrate potrivit art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterile in cauza penala de fata au avut loc in sedinta publica din data de 25.04.2013, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, pentru a da partilor  posibilitatea de a formula concluzii scrise, a amanat pronuntarea cauzei pentru data de 09.05.2013.

T R I B U N A L U L

Deliberand asupra cauzei penale de fata:
Prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov cu numarul 2733/P/2010 din data de 03.08.2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor BI si BS sub aspectul comiterii infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1, 3 si 5 Cod Penal.
Ca stare de fapt s-a retinut ca BI si BS au indus si mentinut in eroare pe MD cu prilejul incheierii antecontractului de vanzare - cumparare din data de 28.08.2006 si a actului aditional din data de 30.08.2008 prin care se promitea instrainarea imobilului inscris in CF 18601 Bacau, lucru nerealizat din cauza atitudinii culpabile a invinuitilor. S-a apreciat ca aceasta fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 al. 1, 3 si 5 Cod Penal, prejudiciul initial creat fiind in cuantum de 928.000 lei, constituirea de parte civila purtand asupra sumei de 300.000 euro.  
In cursul judecatii si sotul partii civile MD a solicitat introducerea in cauza ca parte civila.
Ca atare s-a dispus introducerea in cauza in calitate de parte civila a numitului VGR.
Constituirea de parte civila s-a efectuat de cei doi pentru suma de 300.000 euro daune materiale si suma de 100.000 euro daune morale.
Prezenta procedura a fost declansata ca urmare a plangerii formulate de doamna MD. In virtutea relatiilor de prietenie dintre cele doua familii, doamna MD a imprumutat sotii B cu sumele de bani necesare participarii la licitatie pentru achizitia unei hale si ulterior pentru plata acesteia, urmand ca ulterior, hala sa fie instrainata celor doi creditori.
Dupa adjudecarea halei, inculpatii au declarat ca au efectuat o serie de acte de conservare asupra imobilului. Partea civila a declarat ca ea a suportat contravaloarea acestora.
Nu s-a putut realiza vanzarea halei la scurt timp de la achizitia acestui bun de catre sotii B, deoarece debitorul creantei ce a determinat scoaterea la licitatie publica a halei, a contestat licitatia.
Ulterior, sotii B au efectuat o serie de imprumuturi la banca, ipotecand hala, aspect ce nu a fost cunoscut de partile vatamate si care a determinat imposibilitatea vanzarii halei, asa cum se convenise.
Ca stare de fapt, instanta constata urmatoarele:
Conform declaratiei partilor, partile se cunosteau fiind buni prieteni de familie.
Doamna MD este prietena din copilarie cu BI si ulterior a devenit foarte buna prietena cu doamna BS.
In virtutea acestei relatii doamna MD si sotul acesteia au imprumutat sotii B cu diferite sume de bani pentru desfasurarea activitatilor comerciale.
 In anul 2005, BI i-a solicitat acordarea unui imprumut banesc pentru cumpararea unui spatiu comercial in Bacau.
Din cauza faptului ca sotii B mai aveau sa-i restituie alti 25.000 de euro, MD nu a dorit sa acorde imprumutul solicitat, astfel aceasta a propus ca spatiul comercial sa-l achizitioneze in nume propriu iar sotii B il puteau inchiria contra unei sume simbolice.
La data de 28.10.2005 era preconizata desfasurarea unei licitatii organizata de catre executorul judecatoresc TMR prin care se urmarea executarea garantiei imobiliare constituita de debitorul SC AGINTERVAL IMPEX SRL in vederea restituirii imprumutului in valoare de 4.015.813.023 lei, creditorul fiind BCR SA, Agentia Buhusi.
Imobilul in discutie era constituit din teren plus constructie situat in Bacau, strada G. Bacovia nr. 156 in suprafata de 3080,9 mp, depozit frigorific, in suprafata construita de 1275,39 mp si birou, in suprafata construita de 17,85 mp, avand numar cadastral 1363/1/2/2. 
Ca atare, la data de 28.10.2005, SC TSISRL impreuna cu MD au participat la licitatia organizata de catre TMR, procedura finalizata prin adjudecarea imobilului contra sumei de 928.000 RON asa cum rezulta din procesul - verbal de licitatie imobiliara.
Taxa de participare a fost achitata de doamna MD, bani pe care aceasta i-a avut de la sotul ei VGR.
Cu privire la procedura licitatiei organizate, MD a afirmat ca initial, ea a adjudecat imobilul dar, din cauza dorintei de a evita plata TVA - ului, a consimtit ca bunul sa fie trecut pe numele SC TSISRL, urmand ca ulterior BI sa-l instraineze catre partea civila.
Este clar ca intre SC TSI SRL reprezentata de BI si partea civila MD a intervenit o intelegere la acel moment, in sensul participarii impreuna la licitatie, ultima persoana mentionata urmand sa puna la dispozitie banii de achizitie a imobilului descris mai sus.
Actele cauzei confirma faptul ca adjudecatar a fost SC TSI SRL, ca atare se va avea in vedere ca la licitatie a participat si partea civila MD, dar imobilul nu s-a adjudecat in favoarea acesteia. Este posibil ca intre parti sa fi existat intelegeri pentru ca in acest fel sa fie mai mici taxele ce platesc sau care se pot deduce.
Licitatia a fost organizata de catre BCR Bacau si prin aceasta a fost oferit spre vanzare spatiul comercial in discutie, bun ce apartinea SC AI SRL.
La licitatia respectiva au participat MD si SC TSI SRL (reprezentata de BI).
La data de 17.11.2005, SC TSI SRL a devenit adjudecatara imobilului, banii fiind platiti de catre MD si de sotul acesteia.
Banii pentru participarea la licitatie si pentru achizitia halei au fost platiti de partile civile. De altfel, toate partile implicate recunosc acest fapt. Viramentele bancare confirma de asemenea aceasta stare de fapt.
Ulterior intre SC TSI SRL si SC A SRL au intervenit o serie de procese civile avand in vedere refuzul celei din urma societati de a parasi spatiul.
Fiind notate procesele nu s-a put realiza vanzarea halei catre MD, astfel cum a existat intelegerea initiala dintre parti.
Pentru a-si preconstitui un mijloc de proba, MD a incheiat cu BI un contract de imprumut (f. 47), specificandu-se suma imprumutata (258.500 euro), scopul acordarii (cumpararea imobilului descris mai sus) si dobanda anuala (6% - adica 15.500 de euro). Data incheierii actului a fost 01.11.2005. nu a fost prevazut un termen de rambursare.
La data de 28.08.2006 a fost incheiata o promisiune bilaterala de vanzare - cumparare prin care promitenta SC TSI SRL se obligau sa vanda catre MD imobilul respectiv in momentul in care procesele civile cu SC A SRL se vor finaliza specificandu-se in contract faptul ca pretul de achizitie a fost platit prin banii trimisi de petenta (f. 44 - copie, f. 423 - 425 original).
La punctul 3 din actul mentionat este precizat pretul stabilit de comun acord (928.000RON) specificandu-se ca a fost platit integral in lunile octombrie si noiembrie 2005, existand extrase de cont doveditoare, intre MD si BI.
 Termenul stabilit de comun acord pentru perfectarea actului de vanzare - cumparare a fost de o luna de la solutionarea irevocabila a tuturor celor trei procese mentionate in antecontract.
Partile au stabilit ca, in cazul in care dreptul de proprietate va fi pierdut ca urmare a celor trei procese intentate de catre debitorul executat, promitenta vanzatoare (societatea) se obliga sa restituie suma primita ca pret.
In Cartea Funciara a fost notata promisiunea de vanzare - cumparare din data de 28.08.2006 (f. 72).
In decembrie 2007 s-a stabilit ca de sarbatorile pascale sa fie incheiat actul de vanzare - cumparare pentru hala.
Conform declaratiei partii civile, in toata aceasta perioada numita MD s-a comportat fata de imobil ca un adevarat proprietar, in acest sens a platit impozitul aferent anilor 2005 - 2007, a participat cu bani pentru repararea acoperisului, pentru demararea lucrarilor pentru alimentarea cu apa, pentru lucrari de intabulare etc., investitie cuantificata de parte civila la suma de 15.181 euro. Partea civila a declarat ca acesti bani au fost dati inculpatului BI.
In aprilie 2008 sotii B au refuzat sa incheie actul preconizat, in acest sens acestia nu s-au prezentat la notar conform intelegerii avute cu partile civile.
Avand in vedere refuzul celor doi, doamna MD a efectuat o serie de investigatii pe cont propriu si a aflat ca imobilul respectiv a fost grevat in februarie 2007 cu o ipoteca in favoarea BRD Bacau pentru garantarea unui imprumut luat de la unitatea bancara mentionata.
In anul 2008 a fost incheiat un act aditional la antecontractul de vanzare - cumparare sotii B venind cu alte doua garantii - casa bun propriu si o baraca metalica proprietatea SC TT SRL (o alta societate a invinuitilor).
Actul a fost incheiat la data de 30.08.2008 si face trimitere la data incheierii antecontractului mentionat anterior (28.08.2006).
Data limita a incheierii actului de vanzare - cumparare a fost fixata la 01.03.2009.
Doua dintre ipotecile incheiate in favoarea BRD - Bacau urmau a fi radiate pana la data de 31.12.2008, iar cea de-a treia urma sa fie preluata de promitenta - cumparatoare pe o perioada de maxim 3 ani.
Promitentii - vanzatori aduc ca si garantie doua imobile si se obliga la plata integrala a datoriei catre BRD - Bacau.  
In Cartea Funciara a fost notata promisiunea ipotecara in conformitate cu actul aditional mentionat (f. 66 - 68, 70 - 71).
In noiembrie 2008, MD a notat in Cartea Funciara antecontractul incheiat si actul aditional.
Partile civile au efectuat numeroase incercari pentru a se incheia actul de vanzare - cumparare in forma autentica, aceasta nu s-a realizat.
Sotii B au platit catre partile civile lunar, sau aproape lunar sume da bani (1500 euro), acestea au fost percepute de partile civile ca fiind chiria pentru spatiu, iar de catre sotii B ca fiind restituire de imprumut. Totodata inculpatul BI a sustinuta ca la randul sau a efectuat o serie de imbunatatiri la hala, astfel ca pentru a avea lichiditati a efectuat imprumuturi si a deschis linii de credit la banca.
Faptul ca nu s-a rambursat nicio parte din imprumut ci se platea chiria lunar este cert, pentru ca imprumutul si dobanda stabilita nu putea fi restituit in 8-10 ani cu plata sumei de 1500 euro pe luna. De altfel la acea data chiar daca exista intentia de vanzare intre cele doua parti nu se perfectase contractul de vanzare cumparare, ca atare plata sumei de bani era cu titlu de chirie si nu de rata. Antecontractul de vanzare - cumparare din data de 28.08.2006 releva obligatia celor doua parti de a incheia contractul preconizat in maximum o luna de la solutionarea irevocabila a procedurilor initiate de SC AI SRL.
La data de 30.08.2008, intre SC TSI SRL si MD se incheie un act aditional la antecontractul de vanzare - cumparare mentionat anterior (f. 46) prin care partile stabilesc un termen ferm de incheiere a contractului (01.03.2009) si stabilesc modalitatea de stingere a datoriilor catre BRD - Bacau.
Inculpatii au negat semnarea acestui act, insa raportul tehnico - stiintific (f. 405 - 414) a stabilit ca BS a semnat actul, iar referitor la BI s-a aratat ca exista o probabilitate ca acesta sa fi semnat actul. Inculpatul BI a aratat ca acest act a fost semnat in alb, la cererea partii civile MD, care a solicitat acest act ca o garantie.
Ulterior sotii B prin SC TSI SRL au constituit drepturi de ipoteca in favoarea BRD - Sucursala Bacau (f. 417 - 422) si astfel nu s-a mai putut realiza vanzarea halei catre MD.
Simplificand situatia se constata ca partile civile solicita tragerea la raspundere penala a inculpatilor, persoane fizice, care in cadrul unui contract sinalagmatic initial a existat un contract de imprumut dupa care pentru suma imprumutata au stabilit vanzarea imobilului hala licitat, vanzare care urma sa fie efectuata de persoana juridica, pentru faptul ca inculpatii in calitate de persoane fizice nu au mai executat obligatiile contractuale, astfel cum au fost stabilite prin vointa partilor, rezultatul produs fiind unul evident prejudiciabil pentru partile civile, cu obtinerea concomitenta a unui folos material injust pentru inculpati.
Partea civila MD l-a imprumutat pe inculpatul B cu suma de bani necesara participarii la licitatie si apoi pentru adjudecarea halei in favoarea societatii comerciale ce apartine inculpatilor. Societatea comerciala care apartine celor doi inculpati s-a obligat sa vanda partii civile bunul adjudecat, adica hala, la pretul dat cu ocazia imprumutului realizat intre partea vatamata si inculpatul B.
Potrivit dispozitiilor art. 215 alin. 3 Cod Penal, constituie infractiunea de inselaciune in conventii, inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul, in conditiile stipulate.
In cauza instanta apreciaza ca este o singura parte vatamata numita MD, ea si sotul acesteia VGR fiind parti civile. Cei doi au vocatia de parte civila, banii fiind dati din patrimoniul comun al sotilor.
Partea vatamata MD a aratat ca a avut reprezentarea ca a fost indusa in eroare in momentul in care au solicitat inculpatilor sa se prezinte la notar pentru incheierea contractului de vanzare cumparare a halei, inculpatii nu s-au prezentat si ulterior au constatat existenta ipotecii instituita asupra halei.
Se impune ca atare a se stabili momentul comiterii presupusei fapte, in conditiile in care inducerea in eroare s-a realizat prin actiune, instituirea unor ipoteci asupra bunului imobil fara acordul partilor civile si prin inactiune, neprezentarea la notar pentru perfectarea actelor, aceasta in conditiile in care ne aflam in prezenta a doua raporturi juridice, un contract de imprumut incheiat intre doua persoane fizice, inculpatul BI si partea vatamata MD si un antecontract de vanzare cumparare incheiat intre persoana juridica SC TSI SRL si partea vatamata MD.
Pentru aplicarea art. 215 alin. 3 Cod Penal se cere ca, fie la incheierea contractului, fie pe parcursul executarii, inculpatul sa fi intreprins actiuni de inducere in eroare prin mijloacele prevazute de lege si numai in acest fel sa fi determinat cealalta parte sa incheie sau sa execute contractul.
Ca urmare, pentru a retine existenta infractiunii de inselaciune, instanta trebuie sa constate in ce consta inducerea in eroare si daca datorita acestei erori, partea vatamata a savarsit vreo actiune sau omisiune de pe urma careia a suferit vreo paguba materiala.
La momentul participarii la licitatie pentru adjudecarea halei si ulterior acestui moment, in sarcina inculpatilor nu se poate retine vreo actiune sau inactiune specifica inducerii in eroare. Incheierea contractului de imprumut pentru banii necesari adjudecarii halei si a promisiunii de vanzare a halei, s-a efectuat in conditiile in care inculpatii nu au exercitat manopere dolosive.
Atitudinea ulterioara constand in ascunderea faptului ca au fost finalizate litigiile cu privire la hala si instituirea unor ipoteci asupra halei, fara acordul partii vatamate nu pot fi considerate actiuni de inducere sau mentinere in eroare.
Pe de o parte aceste actiuni se circumscriu unei conduite imorale, iar pe de alta parte simpla minciuna, simplul fapt de a afirma un neadevar sau de a nega un adevar, nu constituie un mijloc de inducere in eroare. Pozitia procesuala a inculpatilor, de negare, de recunoastere partiala si respectiv de prezentare a starii de fapt in alt mod decat partile civile, nu reprezinta dovezi ale inducerii in eroare a partilor civile.
Prin actiunile ulterioare, inculpatii au raspuns cererii partii vatamate si a sotului acesteia de a institui diferite garantii pentru recuperarea de catre partile civile a prejudiciului suferit.
Astfel in anul 2008 a fost incheiat un act aditional la antecontractul de vanzare - cumparare sotii B prin societatea comerciala au venit cu alte doua garantii - casa bun propriu si o baraca metalica proprietatea SC TT SRL (o alta societate a invinuitilor), act care are loc dupa momentul considerat de partile civile ca fiind momentul inducerii in eroare.
De asemenea, faptul ca proprietatea din sat Hemeius cu care societatea comerciala a celor doi inculpati garantase la data de 30.08.2008 executarea antecontractului de vanzare - cumparare, a fost vanduta la data de 22.11.2010 catre mama inculpatei (f. 440 - 441) cu 80.000 de lei desi inculpatii o achizitionasera cu 100.000 euro, poate fi considerat un act de rea credinta, dar acesta a avut loc dupa consumarea si epuizarea actiunii ce formeaza obiectul prezentului dosar, ca atare nu are relevanta decat sub aspectul analizei masurii in care inculpatii au urmarit cu rea credinta diminuarea patrimoniului lor in detrimentul creditorilor, conduita ce poate fi sanctionata printr-o actiune pauliana.
Potrivit art. 215 din Codul penal constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani, inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.
Potrivit alin.3 din Codul penal, inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.
Practica judiciara a consacrat ca pentru existenta inselaciunii prev in alin 3 al art. 215 cod penal este necesar ca inducerea in eroare sau mentinerea in eroare sa se fi produs in asa fel incat fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate. Prin alte cuvinte, este necesar ca inducerea sau mentinerea in eroare sa fi avut rol hotarator in determinarea persoanei la incheierea sau executarea contractului in conditiile stipulate.
Daca fara inducerea sau mentinerea in eroare a persoanei, aceasta tot ar fi contractat, existenta infractiunii de inselaciune este exclusa, chiar si in situatiile in care s-ar constata ulterior ca a avut de suferit prejudicii de pe urma acelui contract.
In plus, infractiunea de inselaciune presupune insa sub aspectul laturii obiective o actiune de inducere in eroare. In mod exceptional ea se savarseste printr-o inactiune. Pentru ca o inactiune sa poata formula elementul material al inselaciunii este necesar sa se stabileasca in sarcina faptuitorului obligatia de a actiona intr-un anume fel, lucru pe care nu l-a facut.
Transpunand aceste principii in cauza de fata se constata ca la momentul incheierii contractului de imprumut, sau a promisiunii de vanzare nu a existat din partea inculpatilor nicio actiune de inducere in eroare, faptul ca ulterior nu si-au indeplinit obligatia de a se prezenta la notar pentru perfectarea contractului in forma autentica, nu reprezinta un act de inducere in eroare, in conditiile in care dupa acest moment se incheie un nou act juridic prin care societatea inculpatilor gaseste modalitati de garantare a acoperirii prejudiciului suferit de partile civile.
Pe de alta parte, neaducerea la cunostinta partilor civile a finalizarii litigiilor civile cu privire la hala, chiar daca de acest moment era legat incheierea contractului in forma autentica, nu poate reprezenta inducere in eroare deoarece nu s-a prevazut in mod expres o asemenea obligatie in sarcina inculpatilor. Prezentarea neadevarata a situatiei in sensul ca litigiile nu au fost finalizate este o negare a adevarului, fara ca prin aceasta sa se fi realizat inducerea in eroare.
Pe de alta parte, pentru neindeplinirea obligatiilor asumate de inculpati, partile civile avea la indemana o serie de parghii civile pentru recuperarea prejudiciului suferit. Exista un contract de imprumut, o promisiune de vanzare si un contract de garantie. Or in aceste conditii se puteau pune la adapost pentru recuperarea prejudiciului.
Intre persoana fizica pe de o parte si persoana juridica reprezentata de aceeasi persoana fizica, pe de alta parte si obligatiile asumate de aceste persoane exista diferente, ca atare tragerea la raspundere penala a persoanei fizice pentru infractiunea de inselaciune in conventii pentru o inactiune a persoanei juridice nu este posibila, lipsind si latura subiectiva a infractiunii.
Partea vatamata a realizat in cursul anului 2008 inducerea in eroare, cu toate acestea plangerea pentru inselaciune este formulata in cursul anului 2010. In mod evident, legea nu prevede in cazul inselaciunii un termen de introducere a plangerii.
Cu toate acestea si conduita partii vatamate trebuie analizata prin prisma existentei consecintei prevazute de lege, respectiv a inducerii in eroare si ca atare ca prin plangerea formulata nu urmareste de fapt substituirea cadrului civil celui penal, pentru a obtine in conditii mai usoare contraprestatia celui despre care afirma ca l-a indus in eroare.
Nu in ultimul rand, intelegerea dintre parti s-a bazat pe relatiile de prietenie ce existau intre acestea. Ca atare la baza raporturilor juridice ce s-au nascut intre parti nu a stat vreo actiune dolosiva a inculpatilor, ci partile civile au acceptat participarea firmei inculpatului la licitatie, cu plata sumei de participare au fost de acord cu  achizitia halei cu banii lor, fara ca pentru aceasta sa se fi exercitate acte dolosive, actiuni fiind exercitate de partile civile in virtutea relatiilor de prietenie cat si pentru a realiza o investitie.
Atitudinea ulterioara a inculpatilor, prin ascunderea unor situatii si imprejurari, care de altfel ar fi putut fi descoperite cu usurinta, cu atat mai mult cu cat partile civile au cotizat inclusiv pentru plata onorariilor avocatilor pentru litigiile ulterioare referitoare la hala, fiind vorba de doua persoane mature, cu pregatire profesionala ridicata, cu o situatie sociala si economica apta se le asigure accesul la informatii, nu realizeaza din punct de vedere al laturii subiective intentia de a induce in eroare.
Lipsind latura obiectiva adica elementul material, actiunea de inducere in eroare cat si latura subiectiva, intentia de induce in eroare, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 10 litera d Cod Procedura Penala.
Desi raportul juridic de conflict are la baza un contract civil, initial ce a avut rolul unui imprumut si ulterior transformat de parti intr-o promisiune de vanzare a unui bun imobil, chiar daca una dintre parti nu si-a indeplinit obligatia asumata, tribunalul apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 10 lit. b Cod Procedura Penala.
Prestatia partii vatamate a constat in aceea de a da banii imprumut in ideea ca bunul cumparat cu banii imprumutati de ea sa intre in patrimoniul ei ca urmare a vanzarii acestui bun de debitorii contractului de imprumut. Aceasta prestatie a fost indeplinita.
Contraprestatia consta in restituirea banilor imprumutati, ulterior in contraprestatia ca societatea comerciala ce a devenit proprietara a bunului cumparat cu banii imprumutati sa vanda partii vatamate bunul.
Este clar ca patrimoniul partii vatamate a fost diminuat cu suma imprumutata in favoarea patrimoniului inculpatilor care a crescut cu aceeasi suma, iar faptul ca aceasta situatie nu a fost restabilita are la baza o actiune culpabila a inculpatilor de natura a fi atrasa raspunderea civila delictuala si nu o raspundere contractuala.
Sub aspectul laturii civile, partile civile s-au constituit parti civile cu suma de 300.000 euro daune materiale si suma de 100.000 euro daune morale.
La termenul de judecata din data de 25.04.2013partea vatamata MD, asistata de avocatul ales a invederat instantei ca isi restrange pretentiile la suma de 264.000 euro daune materiale si 100.000 euro daune morale. Daunele materiale reprezinta sumele de bani efectiv date inculpatilor pentru participarea la licitatie si pentru achizitia halei.
Conform art. 998 Cod Civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara.
Potrivit art. 999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Faptele care formeaza obiectul cauei fiind comise inainte de intrarea in vigoare a noului Cod Civil, conform art. 6 din acesta din urma sunt aplicabile dispozitiile Codului Civil in Vigoare la epoca faptelor.
In cauza poate opera raspunderea civila delictuala, deoarece sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe o fapta ilicita, in speta inculpatii au imprumutat de la partile civile, sume de bani, pe care pe de o parte nu le-au restituit, iar pe de alta parte nici nu si-au indeplinit obligatia de a vinde imobilul astfel cum s-au obligat, prin aceste actiuni si inactiuni exercitate de inculpati, chiar daca nu au fost considerate de natura penala, au fost aduse o serie de atingeri drepturilor subiective si intereselor legitime ale partilor vatamate; un prejudiciu, acele consecinte daunatoare de natura patrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, intre actiunile si inactiunile inculpatilor si diminuarea patrimoniului partilor civile exista legatura; vinovatia autorului faptei ilicite, in conditiile in care, in materia raspunderii civile, este atrasa aceasta raspundere pentru cea mai mica culpa. Or in speta, vinovatia inculpatilor se grefeaza pe intreaga conduita pe care au avut-o in cadrul neindeplinirii obligatiilor asumate.
Prejudiciul material este cert suma de 264.000 euro reprezinta suma de bani platita de partile civile pentru participarea firmei inculpatului la licitatie si suma de bani platita efectiv de partile civile pentru achizitia halei. La constituirea de parte civila, partile civile nu au solicitat dobanzi penalizatoare.
Deoarece ambii inculpati au recunoscut primirea banilor si disponibilitatea de a despagubi partile civile si ca atare pentru a restabili situatia anterioara, pornind si de la premisa ca banii au profitat ambilor inculpati, urmeaza ca in baza art. 346 alin. 1 Cod Procedura Penala art. 998, 999 Cod Civil inculpatii sa fie obligati in solidar la plata despagubirilor civile de 264.000 euro sau contravaloarea in lei la cursul oficial din ziua platii.
In ceea ce priveste daunele morale, pentru sentimentul de frustrare incercat de partile civile ca urmare a faptului ca erau prieteni de familie cu inculpatii, nu se pot acorda daune morale in prezenta procedura, fiind vorba de o infractiune contra patrimoniului.
Instanta nu exclude de plano posibilitatea ca o infractiune contra patrimoniului sa atraga acordarea de daune morale ci in speta, avand in vedere faptul ca partile civile au contractat de buna voie fara luarea unor masuri minime anterioare de conservare a investitiei, se apreciaza ca daunele morale sunt excluse, deoarece au la baza invocarea propriei culpe.
Partile civile au solicitat instituirea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatilor pentru a se asigura recuperarea prejudiciului.
Au fost enumerate bunurile inculpatilor si anume: teren intravilan in suprafata de 500 mp situat in localitatea Hmeius Judetul Bacau; teren extravilan in suprafata de 860 mp situat in localitatea Luncani Judetul Bacau si cladire, casa de locuit in suprafata de 180 mp situata in Hemeius Judetul Bacau. Audiati inculpatii, au aratat ca aceste bunuri nu se mai afla in patrimoniul lor.
In aceste imprejurari nu se poate institui masura sechestrului asupra bunurilor inculpatilor.
In ceea  ce priveste cheltuielile judiciare, in baza art. 192 alin. 3 Cod Procedura Penala acestea raman in sarcina statului.
Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de partile civile MD si VGR, au fost solicitate sumele de 8.064 lei onorariu avocat, 4.100 lei onorariu avocat si 913,48 euro, cheltuieli de transport si hotel.
Avand in vedere solutia de achitare a inculpatilor, cererea de acordare a cheltuielilor judiciare nu poate fi admisa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

In baza art. 11 punctul 2 litera a Cod procedura penala raportat la art. 10 litera d Cod procedura penala achita pe inculpatii: BI si BS pentru infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1, 3 si 5 Cod Penal.
  In baza art. 346 alin. 1 Cod Procedura Penala obliga inculpatii in solidar sa plateasca partilor civile MD si VGR suma de 264.000 euro sau contravaloarea in lei la cursul oficial din ziua platii, cu titlu de daune materiale.
Respinge cererea partilor civile de acordare a daunelor morale ca fiind neintemeiata.
Respinge cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatilor.
In baza art. 192 alin. 3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Respinge cererea partilor civile constand in obligarea inculpatilor la plata cheltuielilor judiciare.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la pronuntare si comunicare cu partea civila VGR.
Pronuntata in sedinta publica azi data de 09.05.2013.