Stimulente prevazute de art. 227, alin.4 din OG 92/2003 - normele incidente prevad doar posibilitatea stimularii anumitor angajati care au obtinut performante deosebite, care au adus un aport suplimentar in realizarea sarcinilor de serviciu, conferind ast

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 28.11.2012 pe rolul Tribunalului Dolj reclamanta a solicitat instantei  ca prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu paratii sa dispunea obligarea acestora la plata de stimulente prevazute de art. 227, alin.4 din OG 92/2003 incepand cu luna septembrie 2008 si pana la 31.12.2010, dobanda legala aferenta sumelor mentionate, incepand cu luna septembrie 2008 si pana la data platii efective, includerea stimulentelor in salariul de baza al subsemnatei, in conformitate cu prevederile jart. 14. din Legea nr.285/2010, incepand cu data de 01.01.2011 pana la 04.11.2011 cand potrivit dispozitiei nr. 20657/09.12.2011 au fost incluse in salariul reclamantei respectiv actualizarea sumelor conform indicelui de inflatie.
In fapt, a aratat, in esenta, ca, membrii de sindicat care fac parte din compartimentul de specialitate cu atributii in administrarea creantelor locale din cadrul Consiliului Local Craiova, sunt indreptatiti, in temeiul art.227, alin. 4 din OG 92/2003 sa beneficieze de stimulentele prevazute in actul normativ invocat, stimulente ce au fost acordate  pana in  luna septembrie 2008. De asemenea ca, in baza deciziei Camerei Judetene de Conturi Dolj, Primarul Municipiului Craiova a dispus incetarea acordarii stimulentelor de catre membrii de sindicat salariati ai compartimentului de specialitate, pana la aprobarea regulamentului de acordare a acestora de catre Consiliul Local Craiova, insa aceste stimulente  nu le-au mai fost platite.
Totodata ca Dispozitia nr. 3234/12.09.2008 a fost anulata prin decizia  Curtii de Apel Craiova.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii 188/1999 republicata, raportat la prevederile art. 227, alin. 4 din OG 92/2003, art. 14, din Legea 285/2010.
In dovedire, a fost administrata proba cu inscrisuri.
Legal citata, intimata a depus intampinare .
Pe cale de exceptie a  solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila;  a invocat totodata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale a Primariei Municipiului Craiova si Consiliul Local al municipiului Craiova respectiv lipsa calitatii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind nefondata.
In fapt, a invederat, in esenta, ca reclamanta nu a indeplinita procedura plangerii prealabile si doar  in cazul in care  ar fi fost nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau daca nu ar fi primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), putea sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale.
De asemenea,  ca, in raport de dispozitiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul material la actiune al reclamantei apare ca prescris.
Totodata ca, in raport de dispozitiile art. 21(1), art. 20 si 77 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, republicata Primaria municipiului Craiova si Consiliul Local al municipiului Craiova nu au calitate procesuala si pe cale de consecinta solicitam instantei respingerea cererii ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala.
Au mai aratat ca nu au capacitate procesuala, neavand personalitate juridica.
Pe fondul cauzei, au invederat, in esenta, ca, potrivit art. 227 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Economiei si Finantelor si unitatile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si din unitatile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, dupa caz, prin retinerea unei cote de 15% iar aprobarea  acestora, in cazul unitatilor  administrativ-teritoriale se face de catre ordonatorul de credite, la  propunerea conducatorului compartimentului de specialitate. Totodata, ca scopul acestora  este acela de a premia, stimula, recompensa suplimentar anumiti angajati, fara a modifica drepturile salariale curente, ceea ce ii confera ordonatorului principal de credite o larga posibilitate de apreciere cu privire la persoanele care urmeaza sa le primeasca, iar acordarea stimulentelor tuturor angajatilor si in acelasi cuantum contravine chiar scopului acordarii acestora.
Au mai aratat ca, nu exista un drept la acordarea de stimulente conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscand ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, daca sunt indeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin hotarare de consiliu local, cum este HCL nr. 70/2009 . De asemenea ca, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confunda cu salariul, el depinzand de o multitudine de factori: existenta insasi a unei sume (avand in constituirea fondului de stimulente), obiectivele urmarite, calitatea activitatii desfasurate de acesta (performante individuale), criterii de performanta apreciate ca prioritare. Existenta acestei game atat de largi de factori ce determina acordarea/neacordarea premiului ii confera acestuia un caracter incert, imposibil de vazut, astfel incat nu putem vorbi de un drept - creanta lichida, exigibila (cauza Kopecky c. Slovaciei, hotararea din 7 ianuarie, Culegerea de hotarari si decizii 2004 - IX, paragraf 52, cauza Rafinariile Stran si Stratis c. Greciei, hotararea din 9 decembrie 1994, Culegerea de hotarari si decizii nr.A 301-13, p. 84, paragraf 59).
De asemenea ca, modul de stabilire prin lege a unor drepturi in favoarea unor salariati care participa in mod efectiv la desfasurarea anumitor activitati, nu constituie intotdeauna o norma cu caracter imperativ pentru toti salariatii, cum este cazul in speta a activitatii de administrare a creantelor fiscale, ci ea este conditionata de anumiti factori care sunt identificati si apreciati de catre ordonatorul de credite.
Din sumele obtinute si identificate, conform art. 227 din O.G. nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se constituie un fond pentru stimularea personalului.
Astfel, reclamanta, pe langa salariul lunar, poate primi din aceste fonduri sume suplimentare cu titlu de stimulente.
Aceste stimulente sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot sa fie sau nu acordate in functie de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate.
Examinand cererea reclamantei prin prisma intregului material probator aflat la dosar si a dispozitiilor legale incidente in materie, veti constata ca actiunea reclamantei nu este fondata.
Conform art. 227 din Ordonantei Guvernului nr.92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobarea stimulentelor in cazul unitatilor administrativ-teritoriale se face de catre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate, iar in art. 2 din H.C.L. nr. 70/2009 sunt enumerate criteriile in baza carora vor li acordate aceste stimulente.
Pentru reclamanta nu exista o propunere a conducatorului compartimentului de specialitate pentru ca primarul, in calitate de ordonator de credite sa poata aproba aceste stimulente.
In consecinta, acordarea stimulentelor in conditiile art. 227 din Codul de procedura fiscala este atributul exclusiv al primarului , fiind singurul ce arc facultatea de a dispune acordarea sau nu a acestor stimulente si de a decide cu privire Ia persoanele ce pot avea acest beneficiu, instantele de judecata fiind chemate sa constate numai indeplinirea conditiilor legale cu privire la acordarea acestora, insa numai dupa ce ordonatorul de credite decide acordarea acestora.
A mai aratat ca, la nivelul anilor 2008-2010 in perioadele in care aceste stimulente nu s-au mai acordat, nu s-a constituit un fond de stimulente si pe cale de consecinta inexistenta acestuia atrage imposibilitatea acordarii stimulentelor iar pentru anul 2012 prevederile OG nr. 29/2011 alin. 4 - 11 ale art. 227 din Codul de procedura fiscala s-au abrogat, astfel incat procedura de constituire a fondului de stimulente si acordarea acestora personalului ce desfasoara activitatea de administrare a creantelor fiscale nu se mai aplica.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 115-118 c.pr.civila.
Cererea de chemare in judecata este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar
Solutia instantei de fond:
Prin sentinta civila nr. 6313/07.05.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj a fost respinsa cererea de chemare in judecata.
Motivarea instantei de fond:
Pentru a pronunta  aceasta hotararea Tribunalul Dolj a retinut urmatoarele:
Intrucat reclamanta nu contesta vreun act administrativ  ci doar solicita obligarea paratilor la plata de drepturi banesti nu este necesara  parcurgerea procedurii plangerii prealabile impusa de disp. Art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul  exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local si Primariei Craiova a retinut prima instanta ca,  intrucat reclamanta este functionar public in cadrul Primariei Craiova, Directia Impozite si taxe iar Primarul, in  calitate de ordonator de credite are competenta de a aproba stimulentele ce se acorda in  baza art.227 din OG 92/20013 legitimarea procesuala pasiva este justificata doar paratul Primarul municipiului Craiova, astfel ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local si Primariei Craiova va fi admisa si respinsa in consecinta actiunea formulata impotriva acestora.
In privinta  exceptia prescriptiei in raport de disp. art 1, art. 3 si 7 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat intr-un termen de 3 ani de la nasterea dreptului, iar potrivit alin. 4 al art. 6 din Noul Cod Civil, prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit, astfel ca, dreptul la actiune al reclamantei pentru drepturile banesti aferente perioadei septembrie 2008 - noiembrie 2009 este prescris.
Pe fondul cauzei,  pe perioada decembrie 2009-decembrie 2010 a retinut  ca, in raport de dispozitiile art.227 din OG 92/2003 fondul pentru acordarea stimulentelor se constituie lunar prin retinerea unei cote de 15% din sumele reprezentand valoarea creantelor fiscale stinse prin executarea silita.
A mai retinut prima instanta ca,  stimulentele se acorda doar in situatia stingerii creantelor fiscale prin executarea silita indiferent de forma de executare, nu si in situatia in care dupa efectuarea unor acte de executare creanta se stinge prin incasare (plata voluntara), astfel ca, pentru constituirea acestui fond este mai intai necesar sa existe creante care pot fi avute in vedere si utilizate la constituirea acestui fond de stimulente.
De asemenea ca, textul de lege este imperativ in sensul obligarii unitatilor administrativ teritoriale sa constituie aceste fonduri, insa constituirea fondului se realizeaza in raport de existenta sumelor precizate de art. 227 alin4 din OG nr.92/2003; ulterior  constituirii acestui fond se aproba acordarea stimulentelor prin intocmirea unui referat lunar de catre conducatorul compartimentului de specialitate, prin care sa se propuna suma ce va fi acordata, in functie de cuantumul total al creantelor incasate in luna precedenta in modul aratat de alin.4 art.227, referat ce trebuie aprobat de catre ordonatorul de credite.
Totodata ca, Consiliul Local Craiova a adoptat Regulamentul de constituire si utilizare a fondului pentru acordarea stimulentelor prin HCL 70/2009 prin care a stabilit principalele criterii de repartizare pe salariati a stimulentelor iar in raport de acestea cererea reclamantei este nefondata.
De asemenea ca, fondul pentru stimulente nu  s-a putut constitui lunar,  or, in in lipsa unui astfel de fond instanta nu  poate impune obligarea paratei la plata stimulentelor.
A mai retinut prima instanta ca, normele incidente prevad doar posibilitatea stimularii anumitor angajati care au obtinut performante deosebite, care au adus un aport suplimentar in realizarea sarcinilor de serviciu, conferind astfel doar o vocatie iar nu un drept recunoscut reclamantei, de care aceasta ar beneficia in mod automat, paratul avand prerogativa exclusiva de a stabili daca se impune  ca  activitatea reclamantei sa fie recompensata. Totodata ca, in lunile in care acest fond a fost constituit reclamanta a beneficiat de aceste stimulente.
Sub aspectul celui de-al doilea capat de cerere, a retinut, ca la intrarea in vigoare a Legii  nr. 285/2010 a fost emisa dispozitia nr. 718/2011 prin care s-a dispus reincadrarea reclamantei, incepand cu 1 ianuarie 2011, pe noua functie, gradatie si grad prevazute de legea-cadru, in raport cu functia, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reincadrata la 31 decembrie 2010 (potrivit art. 4 din legea 285/2010); prin aceeasi dispozitie, fiind stabilit si salariul de baza (desi dispozitia nu este depusa la dosar, la ea se face referire in dispozitia 20657/2011).
Intrucat reclamanta nu a contestat acest act administrativ ce a produs efecte juridice, instanta a concluzionat ca acest capat de cerere este nefundat.
Motive de recurs:
Impotriva  acestei sentinte s-a exercitat calea de atac a recursului de catre recurenta reclamanta solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
Recurenta parata  a invederat, in esenta, ca, recurente reclamanta, in calitate de functionar public in cadrul Primariei Craiova a beneficiat de stimulentele prev. De art. 227 din OG nr. 92/2003 pana in luna septembrie 2008 cand s-a dispus incetarea acordarii acestora pana la aprobarea regulamentului de acordare a acestora de catre Consiliul Local. Ulterior aprobarii acestui regulament au fost acordate stimulente pentru perioada martie-iulie 2009.
Intrucat prin decizia nr. 893/2010 s-a anulat dispozitia de incetare a acordarii stimulentelor  este indreptatita la plata acestora si pentru perioada octombrie 2008-februarie 2009, august 2009-decembrie 2010.
A mai aratat ca, in raport de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 se impune includerea in salariile de baza a drepturilor banesti, norma avand un caracter imperativ
Temeiul de drept: nu a fost indicat.
Probei:  a solicita iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, cele depuse la instanta de fond.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Desi, legal citati intimatii nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a formula eventuale aparari.
Considerentele instantei de recurs in raport de motivele de recurs invocate si de disp. art. 304 pct. 9 si 304 ind. 1 C.p.c:
In fapt, recurenta reclamanta  este salariata in cadrul Primariei Municipiului Craiova( f. 6), beneficiind de stimulentele acordate in temeiul dispozitiilor art. 227 din OG nr. 92/2003 pana in luna septembrie 2008.
Sustinerea recurentei reclamanta ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza, fiind astfel indreptatita la plata  stimulentelor si pentru perioada octombrie 2008-februarie 2009, august 2009-decembrie 2010 nu poate fi retinuta de Curte, prima instanta facand o corecta interpretare si aplicare in cauza a dispozitiilor legale. Astfel, pentru perioada septembrie 2008 - noiembrie 2009 dreptul la actiune al  recurentei reclamante pentru drepturi baneste  apare ca prescris, cererea de chemare in judecata fiind promovata la data de  28.11.2012( f. 1 dosar fond), depasind astfel termenul  general de prescriptie de 3 ani  reglementat de dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 incident in cauza in raport de disp. Art. 4 alin.6 NCC.
In privinta perioadei decembrie- 2009- decembrie 2010, Curtea constata ca, in mod corect prima instanta a retinut  ca, unitatea administrativ teritoriala este cea care are competenta exclusiva de a constitui un fond de stimulente si de a recompense angajatii in raport de indeplinirea crtiteriilor stabilite prin Regulament.
 Din analiza coroborata a dispozitiile art.  24 si art. 227 din OG nr. 92/2003 se desprinde concluzia ca, unitatea administrativ teritoriala are obligatia  constituirii unui fond de stimulente conditionat de existenta sumelor prev. de art. 227 alin.4 din acelasi act normative, lipsa acestor sume atragand inexistenta obligatiei unitatii administrativ teritoriale de a acorda stimulente, cum in mod corect a retinut si prima instanta.
Tot in mod correct a retinut prima instanta, ca acordarea acestor stimulente nu este un drept castigat al recurentei reclamante, acordarea acestora facandu-se in raport de criteriile obiective stabilite prin HCL nr. 70/2009( f.88-121 dosar fond), singurul indriduit a stabili daca un angajat indeplineste aceste criteii  fiind angajatorul, cel dintai putand eventual contesta dispozitia angajatorului prin care nu i-au fost acordate  aceste stimulente.
Asadar, lipsa sumelor de bani  exonereaza intimatul parat de obligatia de a stabili daca recurenta reclamanta  indeplineste criteriile stabilite prin regulamentul de constituire si utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente,  si, implicit de obligatia de a-I plati sume cu acest titlu.
Sub aspectul includerii in salariul de baza a drepturilor banesti reglementate de disp. Art. 14 din Legea nr. 285/2010, Curtea constata ca, in mod corect prima instanta a retinut ca, actul administrativ care stabileste salariul recurentei reclamante nu a fost contestat, astfel ca cererea acesteia de majorare a acestor drepturi peste ceeea ce acesta stabileste apare nefondata.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, Curtea va lua act ca recurenta reclamanta si-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separata.