Contestatie la executare - declinare de competenta

Deliberand asupra cauzei penale de fata;
Prin cererea formulata la data de 29.01.2014 si inregistrata pe rolul instantei la 31.01.2014, sub nr. 1445/63/2014, condamnatul L.M., detinut in Penitenciarul Craiova, a solicitat conversiunea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii.
In motivarea cererii, condamnatul a aratat ca dispozitiile art. 163 din Legea nr. 302/2004 deroga de la principiul instituit de art. 418 C.p.p. care reglementeaza regulile generale referitoare la executarea hotararilor penale, totodata apreciindu-se ca inceperea executarii pedepsei pe teritoriul Romaniei produce efecte numai cu privire la renuntarea statului strain la executarea ei pe teritoriul sau,dupa cum recunoasterea unei hotarari penale straine in conformitate cu dispozitiile legii speciale prev. de art. 137 si urm. nu presupune automat si conversiunea condamnarii.
Distinctia dintre proceduri este punctata prin insasi modul cum este structurata Legea nr. 302/2004, cele doua institutii, respectiv cea a recunoasterii hotararii penale straine si conversiunea condamnarii fiind prevazute in sectiuni distincte, procedurile fiind distincte in acelasi timp, prin interpretarea si aplicarea dispozitiilor legii speciale care reglementeaza cele doua proceduri putandu-se ajunge la pedepse diferentiate.
De asemenea, a mai aratat petentul ca, pentru procedura conversiunii opereaza pe langa principii generale ale dreptului penal si reguli ce tin de partea speciala a dreptului penal, pe cand, pentru procedura recunoasterii, incompatibilitatea se refera numai la regulile stabilite de normele dreptului material penal, astfel incat acesta a apreciat ca este indreptatita cererea sa de  conversiune a pedepsei in baza art. 159 (fost art. 146).
In speta, incompatibilitatea exista atat in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate de catre statul de condamnare, respectiv detentiunea pe viata, care este incompatibila cu felul pedepsei prev. de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea sa, respectiv art. 25 rap. la art. 174 alin. 1 C.p., cat si ca durata a pedepsei, depasindu-se limita maxima speciala prevazuta de legea romana pentru aceasta fapta, respectiv inchisoarea de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.
In decizia nr. 23 din 12.10.2009 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, privind interpretarea dispozitiilor art. 146 (actual art. 159) din Legea nr. 302/2004 se precizeaza ca "inlaturarea incompatibilitatii intre felul sau durata pedepsei privative de libertate prin hotararea de condamnare si legislatia statului de executare, prin adaptarea pedepsei, este prevazuta atat de Conventia Europeana asupra transferarii, cat si in Decizia-cadru 2008/209/JA a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in UE."
De asemenea, conform aceleiasi decizii, "Legea romana privind cooperarea judiciara internationala in materie penala - in concordanta cu actele europene evocate - permite adaptarea pedepsei in vederea executarii acesteia in Romania, prin hotarare judecatoreasca, ori de cate ori instanta constata ca felul pedepsei privative de libertate aplicate in statul de condamnare sau durata pedepsei este incompatibila cu legislatia romana."
In speta, in cadrul aceleiasi Decizii "referindu-se la felul pedepsei, dispozitiile art. 146 (actual art. 159) din Legea nr. 302/2004 au in vedere diversitatea pedepselor privative de libertate prevazute in legislatiile statelor de condamnare, situatie intalnita in special in sistemele penale care impart infractiunile in crime si delicte, utilizand denumiri diferite si reglementand regimuri diferite pentru pedepse privative de libertate aplicabile in cazul crimelor si pentru cele aplicate in cazul delictelor.
Incompatibilitatea intre felul pedepsei aplicate si legislatia romana exista in cazul in care pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare corespunde exact, sub aspectul denumirii si al regimului, cu pedepsele privative de libertate reglementata in legea penala romana. Astfel, daca pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare nu este reglementata in legea penala romana, exista o incompatibilitate intre felul pedepsei aplicate si legea romana si, in consecinta, instanta trebuie sa adapteze pedeapsa aplicata in statul de condamnare la pedeapsa prevazuta in propria sa legislatie care corespunde sub aspectul felului, atat cat este posibil, cu pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare.
Referitor la incompatibilitatea duratei pedepsei, in aceeasi decizie se arata ca "incompatibilitatea intre durata pedepsei aplicate si legislatia romana la care se refera prevederile art. 146 (actual art. 159) din Legea 302/2004 - priveste diferentele care pot exista intre limitele maxime ale pedepsei privative de libertate stabilite in legislatia statelor de condamnare si cele stabilite in legea penala romana. Incompatibilitatea intre durata pedepsi aplicate si legislatia romana exista in cazul in care durata pedepsei privative de libertate aplicate prin hotararea de condamnare depaseste limitele maxime ale pedepselor reglementate in legea penala romana".
In speta, a doua situatie in care durata pedepsei aplicate este incompatibila cu legea romana poate exista atunci cand pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limita maxima speciala prevazuta de legea penala romana pentru faptele care au atras condamnarea.
Pentru aceste motive, s-a solicitat conversiunea detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, aceasta fiind incompatibila atat ca forma, cat si ca durata cu legislatia romana.
In sedinta publica din data de 10.03.2014, instanta a invocat, din oficiu, exceptia necompetentei materiale si a pus in discutie declinarea competentei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
Analizand cererea formulata, prin prisma exceptiei de necompetenta materiala, invocata din oficiu de catre instanta, se constata:
Prin cererea ce formeaza obiectul prezentei cauze, condamnatul L.M, detinut in Penitenciarul Craiova, a solicitat conversiunea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, in conformitate cu dispozitiile art. 159, fost art. 146, din Legea nr. 302/2004 si Conventiei Europene asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983.
In vederea solutionarii cererii formulate de catre contestator, tribunalul apreciaza ca se impune, in primul rand, a se constata carui organ judiciar ii revine competenta, in raport cu solicitarea facuta in cerere de catre contestator, respectiv aceea de adaptare a pedepsei aplicate de catre statul emitent care a pronuntat hotararea de condamnare si imprejurarea data de desfasurarea anterioara a unei proceduri in baza dispozitiilor art. 134 din Legea 302/2004, actualizata, fost art. 159.
Cele doua dispozitii ale Legii nr. 302/2004 cuprind si cuprindeau in masurile premergatoare sesizarii instantei norme referitoare la competenta materiala si teritoriala a organelor judiciare care au sau aveau abilitatea de a se pronunta cu privire la recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti straine.
Noile modificari ale Legii 302/2004 aduc schimbari cu privire la competenta teritoriala sub aspectul instantei care are in competenta materiala abilitatea legala de a se pronunta.
Ca atare, in stabilirea competentei se va avea in vedere si imprejurarea ca, inclusiv noile dispozitii care reglementeaza procedura de recunoastere a hotararii judecatoresti straine prevad adaptarea pedepsei stabilite de catre instanta straina la pedeapsa pe care o dispune legea penala romana, adaptare pusa sub semnul subsidiaritatii in raport cu recunoasterea hotararii, pedepsei.
In acest context instanta are in vedere ca, prin sentinta penala nr. 380/F  din 16.11.2010 a Curtii de Apel  Bucuresti - Sectia a II-a penala, definitiva prin nerecurare la data de 09.02.2011 s-a admis sesizarea formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti privind recunoasterea si punerea in executare a hotararii penale pronuntate in dosarul nr. 5120 Js 20322/05.1 Ks de Tribunalul Frankental, in cadrul procedurii de solutionare a cererii de transferare intr-un penitenciar din Romania formulata de autoritatile judiciare din Republica Federala Germania.
S-a recunoscut hotararea penala pronuntata in dosarul nr. 5120 Js 20422/05.1 Ks a Tribunalului Frankental, prin care Lungan Marian a fost condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata.
Impotriva executarii pedepsei, asa cum a fost ea recunoscuta prin sentinta penala nr. 380/F  din 16.11.2010 a Curtii de Apel  Bucuresti - Sectia a II-a penala, definitiva prin nerecurare la data de 09.02.2011, la data de 25.01.2013 contestatorul L.M a formulat o contestatie la executare in baza dispozitiilor procedurale prev. de art. 461 lit. c C.p.p. (cod procedura penala 1969) rap. la art. 159 din Legea 302/2004, dispozitie in vigoare la acea data. 
Prin sentinta penala nr. 162/2013 pronuntata in dosarul nr. 2104/63/2013, Tribunalul Dolj si-a declinat competenta de solutionare a cauzei la Curtea de Apel Bucuresti.
Aceste date raportate la rationamentul logico-juridic redat anterior si in considerarea infaptuirii coerente a actului de justitie, raportat si la faptul ca prezenta cerere vizeaza aceeasi solicitare, motivat si de  existenta unui risc de pronuntare a doua hotarari care nu se pot concilia, determina aprecierea  competentei de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
Fata de acest aspect, in baza art. 50 C.p.p. s-a declinat competenta de solutionare a cauzei, la Curtea de Apel Bucuresti.