Constatarea dezincriminarii infractiunii prevazute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ca urmare a intrarii in vigoare a noului cod penal, se face in urma analizei concrete din fiecare speta in parte. In speta, aceasta infractiune se poate constata ca fiind

Deliberand asupra contestatiei de fata;
Prin sentinta penala nr. 85 din data de 11.03.2014, Tribunalul Brasov a hotarat urmatoarele:
In baza art. 6 din Cod penal a admis sesizarea Comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Codlea, cu referire la condamnatul T.V.
A repus in individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.135/18.03.2013 a Tribunalului Harghita in executarea careia se afla condamnatul T.V. dupa cum urmeaza:
- pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta  de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.  39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
- pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru infractiunea prev de art 26 Cod penal 1968, raportat la art 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal  si
- pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii prev de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art 323 Cod penal 1968, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, aplicata prin sentinta penala nr.190/S/08.06.2011 a Tribunalului Brasov definitiva prin decizia penala nr. 3939 din data de 29.11.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
A constatat dezincriminata infractiunea prevazuta de art. 8 din Legea nr.  39/2003 si cea prevazuta  de art. 323 Cod penal 1968 si prin urmare nu se mai executa sanctiunea aplicata pentru aceasta.
A inlaturat dispozitiile art. 36 alin 2 , art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
A dispus executarea in continuare a pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1968 prevazuta in art. 48 Cod penal raportat la art. 314 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1968.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a , lit. b Cod penal 1968.
A dedus din durata pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare perioada executata din data de 22.07.2009-30.11.2009,26.05.2010, 04.06.2010-22.10.2010 si 15.11.2011 la zi.
La data ramanerii definitive a prezentei s-a  anulat mandatul vechi de executare si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
Pentru a pronuta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele: prin cererea din data de 24.02.2014 Comisia de evaluare a incidentei aplicarii legii mai favorabile din cadrul Penitenciarului Codlea a sesizat instanta cu referire la situatia condamnatului T.V.  In motivarea sesizarii se arata ca, T.V. se afla in executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.135/18.03.2013 a Tribunalului Brasov, in componenta careia intra si doua pedepse pentru infractiunea prevazuta de art. 8 din Legea nr.  39/2003, cu referire la art 323 Cod penal 1968 infractiune care  nu mai este prevazuta de Codul penal intrat in vigoare la 1.02.2014.
Examinand cauza, Tribunalul a constatat urmatoarele:
In prezent, condamnatul T.V. executa pedeapsa rezultanta 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.135/18.03.2013 a Tribunalului Harghita in componenta careia intra:
 - pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.  39/2003, cu aplicarea art 37 lit b Cod penal,
- pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru infractiunea prevazuta  de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal  si
- pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta  de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 Cod penal 1968, raportat  la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, aplicata prin sentinta penala nr.190/S/08.06.2011 Tribunalului Brasov definitiva prin decizia penala nr.3939 din data de 29.11.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In prezent Codul penal nu mai prevede infractiunea inscrisa in art 323 Cod penal din 1968, iar Legea nr. 39/2003 nu mai prevede infractiunea prevazuta  de art. 8, infractiune care nu a fost preluata nici de dispozitiile Codului penal in vigoare, fapta pentru care s-a dispus condamnarea lui T.V. fiind astfel, dezincriminata. Prin urmare, sanctiunea aplicata pentru aceasta nu se mai executa. Instanta constata ca, infractiunea prevazuta de art 26 Cod penal 1968, raportat la art 25 din Legea nr. 365/2002 este in prezent incriminata de art. 48 Cod penal raportat la art. 314 alin. 2 Cod penal astfel ca, a dispus executarea in continuare a pedepsei de 3 ani si 6 luni aplicata condamnatului pentru aceasta infractiune.
Pentru motivele mai sus expuse, a repus in individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.135/18.03.2013 a Tribunalului Harghita in executarea careia se afla condamnatul T.V.
A constatat dezincriminata infractiunea prevazuta  de art. 8 din Legea nr. 39/2003 si cea prevazuta  de art. 323 Cod penal 1968 si prin urmare nu se mai executa sanctiunea aplicata pentru acestea.
A dispus executarea in continuare a pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 26 Cod penal 1968, raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1968 prevazuta in art. 48 Cod penal raportat la art. 314 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1968.
Impotriva acestei sentinte a declarat contestatie, in termenul prevazut de lege,  Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial  B.. In dezvoltarea motivelor de contestatie, s-a aratat ca, instanta de fond in mod gresit a apreciat ca, faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T.V. sunt dezincriminate.
In sustinerea contestatiei, Parchetul a facut referire la punctele de vedere exprimate atat de Ministerul Justitiei cat si de Ministerul Public dupa data de 01.02.2014,  in sensul ca, dispozitiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 se regasesc in art. 367 din Noul Cod penal. Astfel, infractiunea prevazuta de art. 367 din Noul Cod penal reprezinta la acest moment o infractiune cadru, definitia data grupului infractional reprezentand o definitie autonoma, care reuneste dispozitiile art. 323, art. 167 din Codul penal de la 1968, dar si infractiunile prevazute de art. 7 si 8 din Legea nr. 39/2003.  Legiuitorul a urmarit crearea unei incriminari cadru, care sa cuprinda, toate infractiunile anterioare prevazute de diferitele texte legale printre care si infractiunile prevazute de Legea nr. 39/2003, fara a se face distinctie intre dispozitiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 si art. 8 din Legea nr. 39/2003, neexcluzand-o pe aceasta din urma. Definitia data actualmente la alineatul final al art. 367 Noul Cod penal este diferita de cea a art. 7 din Legea nr. 39/2003. Practic s-a inlaturat conditia esentiala, conditie care facea diferentierea dintre art. 7 si art. 8 din Legea nr. 39/2003. In concluzie, Parchetul  a solicitat sa se aiba in vedere ca art. 8 din Legea nr. 39/2003 se regaseste in prezent in dispozitiile art. 367 Noul Cod penal, cu consecinta mentinerii pedepsei aplicate condamnatului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma contestatiei formulate, Curtea retine ca, se impune admiterea contestatiei, insa, pentru alte motive decat cele invocate.
Prima instanta, a retinut in mod corect, faptul ca, infractiunile prevazute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat  la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal si cea prevazuta  de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 Cod penal 1968, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (sentinta penala nr.190/S/08.06.2011 a Tribunalului Brasov, definitiva, prin decizia penala nr. 3939 din data de 29.11.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie) au fost dezincriminate. Curtea constata ca, prima instanta a omis, sa enunte atat in considerente, cat si in dispozitiv, intreaga incadrare a acestei din urma infractiuni, iar din acest punct de vedere va fi admisa contestatia formulata, de catre Parchet.
Cu privire la criticile formulate de catre Parchet, in sensul ca, infractiunile prevazute de art. 8 din Legea nr. 39 din anul 2003, nu  ar fi dezincriminate, Curtea constata ca, acestea sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 126 din legea de punere in aplicare a noului cod penal, se abroga, infractiunea prevazuta de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Insa aceasta prevedere nu conduce, in mod automat, la constatarea dezincriminarii, ci urmeaza ca instanta de judecata, sa procedeze la o analiza de speta, in concret, deoarece este posibil, ca anumite infractiuni incadrate anterior, in prevederile art. 8 din Legea nr. 39/2003, sa le regasim in dispozitiile art. 367 din Noul Cod penal. In acest din urma sens, este vorba doar de cazurile in care, infractiunea obiect al grupului infractional nu se regasea printre infractiunile grave, care ar fi permis ca infractiunea sa fie incadrata, in dispozitiile art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Daca infractiunile ce au facut obiectul constituirii grupului infractional, le regasim printre cele care ar fi permis la momentul trimiterii in judecata si al condamnarii, retinerea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar cu toate acestea organele judiciare (Parchet sau instanta), nu au retinut acest text deoarece grupul infractional nu intrunea conditiile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 39/2003, atunci, nici in prezent, nu se poate sustine incadrarea juridica din art. 367 din Noul Cod penal.
In acest sens, Curtea are in vedere faptul ca, in Noul Cod penal, in dispozitiile art. 367 este reluata definita grupului infractional organizat din fostul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 39/2003, cu exceptia referirii la caracterul grav al infractiunii ce face obiectul grupului, dar si la numarul de membri ai grupului.
In speta dedusa judecatii, infractiunile pentru care s-a constituit grupul infractional, pentru care a fost condamnat T.V. erau infractiuni informatice, aspect care ar fi permis organelor judiciare, incadrarea, in dispozitiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar grupul avea mai mult de trei membri, insa considerentele care au dus la momentul condamnarii, in baza dispozitiilor art. 8 iar nu art. 7 din Legea nr. 39 din anul 2003, au fost acelea ca grupul din care facea parte si condamnatul, nu indeplineau conditile de structura ale unui grup infractional organizat.
Prin urmare, nici la acest moment, nu pot fi retinute, prevederile art. 367 Cod penal, deoarece si acest din urma text de lege face trimitere tot la denumirea si definitia grupului infractional organizat. Asa cum rezulta din considerentele sentintei contestate, prima instanta, nu a retinut, care sunt motivele care au condus la constatarea dezincriminarii.
Asa cum rezulta din considerentele celor doua sentinte atasate, de catre Curte, in calea de atac a contestatiei, T.V. a fost condamnat, pentru cele doua infractiuni prevazute de art. 8, grupul fiind constituit, in vederea savarsirii de infractiuni informatice.
In concluzie, Curtea constata ca, sunt nefondate motivele de contestatie ale Parchetului, in sensul ca, infractiunile prevazute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, nu ar fi dezincriminate.
Curtea constata ca, un alt motiv, pentru care este fondata contestatia, este cel legat de dispozitia primei instante, privind emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii. Se constata ca,  intimatul condamnat a fost liberat conditionat la data de 11 martie 2014, chiar in ziua pronuntarii de catre prima instanta a sentintei contestate.
Avand in vedere ca a fost liberat conditionat din executarea unei pedepse de 4 ani inchisoare, iar in urma dezincriminarilor constatate, pedeapsa ce a ramas de executat este de 3 ani si 6 luni, Curtea apreciaza ca nu mai este oportuna emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii, fiind suficient a se face cuvenitele mentiuni, in registrele Biroului Executari Penale ale instantei de executare, pentru a se tine o evidenta a pedepsei care mai era de executat, in ipoteza revocarii beneficiului liberarii conditionate. Din sentinta penala nr. 392 din data de 05.03.2014 a Judecatoriei Brasov, prin care s-a dispus liberarea conditionata a persoanei condamnate, rezulta ca a executat 1104 zile din pedeapsa de 4 ani, insa, ulterior, in cazul in care se va produce revocarea liberarii conditionate, aceasta perioada executata, se va raporta la pedeapsa de 3 ani si 6 luni ce a mai ramas de executat, deoarece infractiunea pentru care s-a pronuntat pedeapsa de 4 ani inchisoare a fost dezincriminata.
In ipoteza dispusa de catre prima instanta, respectiv aceea a emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei, s-ar ajunge ca aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpat sa ii produca acestuia o situatie mai grea, aspect care ar contravenii principiului legii penale mai favorabile.
Noul cod penal, in dispozitiile art. 105 alin. 2 da posibilitatea instantei, sa acorde liberarea conditionata, daca se descopera ca persoana condamnata mai savarsise pana la acordarea liberarii o alta infractiune.
Situatia din speta dedusa judecatii, este una asemanatoare cu cea prevazuta de noul cod penal, iar nu identica, ea fiind subliniata, pentru a arata ca, exista posibilitatea de a mentine sau acorda liberarea conditionata, in ipoteza unei situatii ca cea din speta, cand din trei pedepse aplicate anterior si contopite se constata ca, pentru doua infractiuni a intervenit dezincriminarea. Prin urmare, a ramas de executat doar una dintre pedepse, de 3 ani si 6 luni, care nu este cea mai mare.
Noul Cod penal a prevazut spre deosebire de vechea reglementare o ipoteza potrivit careia, cand inculpatul este judecat dupa liberarea conditionata, pentru o infractiune pentru care se aplica o pedeapsa mai mica decat pedeapsa din care a fost liberat conditionat, instanta de judecata sa poata acorda liberarea conditionata, fara sa se mai emita un nou mandat de executare a pedepsei inchisorii, iar la scurt timp de la incarcerare sa se treaca la liberarea conditionata.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, va admite contestatia formulata de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Serviciul Teritorial  B. impotriva sentintei penale nr.85 din data de 11.03.2014 a Tribunalului Brasov pe care o va desfiinta, sub urmatoarele aspecte:
- al precizarii  incadrarii juridice a infractiunilor constatate ca dezincriminate.
- al dispozitiei privind emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii.
Rejudecand in aceste limite, va constata ca, infractiunea pentru care T.V. a fost condamnat prin sentinta  penala nr. 190/S/08.06.2011, a Tribunalului Brasov  la pedeapsa de 3 ani si 6 luni  este prevazuta de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art 323 Cod penal 1968, raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.  39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal si  a fost dezincriminata.
Va mentine liberarea conditionata acordata prin sentinta penala nr. 392 din data de 5 martie 2014, a Judecatoriei Brasov definitiva la data de 11.03.2014.
Va inlatura dispozitia din sentinta contestata, privind emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii.
Va mentine restul dispozitiilor sentintei contestate.
Va dispune comunicarea prezentei decizii catre Biroul Executari Penale de la Tribunalul Brasov si  pentru a face cuvenitele mentiuni, privind infractiunile dezincriminate.
In temeiul art. 275 alin 3 cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, la judecarea prezentei contestatii, vor ramane in sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 100 lei.