Obligatia de a face

Prin cererea adresata Judecatoriei Suceava si inregistrata sub nr. 686/314/2007 din data de 2 februarie 2007, reclamantul V. D. O. a chemat in judecata pe paratul L. I., solicitand obligarea paratului la ridicarea constructiei constand in chiosc metalic (imobilul C1 amplasat pe p.v. 5927 din CF 17906 Suceava) amplasat pe terenul in suprafata de 90 mp, proprietatea reclamantului, iar in caz de refuz autorizarea reclamantului de a ridica chioscul pe cheltuiala paratului ori, in ipoteza in care  s-ar stabili buna credinta a paratului, sa se constate ca reclamantul a dobandit prin accesiune imobiliara dreptul de proprietate asupra chioscului metalic, fiind incidente dispozitiile art. 494 Cod civil. A mai solicitat obligarea paratului la plata sumei de 2400 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pe care este amplasat chioscul paratului, pentru ultimii trei ani, fiind incidente dispozitiile art. 998, 999 Cod civil, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a aratat ca prin titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 eliberat dupa defuncta V. S. s-a reconstituit dreptul de proprietate si pentru suprafata de 90 mp teren arabil intravilan, situat in Suceava, str. Samoil Isopescu, invecinat cu terenul statului, terenul statului, str. Samoil Isopescu si terenul statului. Prin sentinta civila nr. 141/20.01.2003 (dosar nr. 5134/1999) a Judecatoriei Suceava, irevocabila, suprafata de 90 mp teren a fost atribuita reclamantului ca efect al partajului dupa defuncta V.S.. In baza incheierii nr. 9380/14 iunie 2006 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Suceava s-a dispus desprinderea din o parte a p.f. 35/2 din CF 2244 a Comunei cadastrale Suceava a parcelei de cladire nr. 5927 si deschiderea unei noi carti funciare pentru comuna cadastrala Suceava nr. 17906, in care s-a transcris parcela nou formata cu care reclamantul s-a intabulat. Cu prilejul intocmirii planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate care a stat la baza intabularii, s-a identificat in perimetrul terenului de 90 mp o constructie constand in chiosc metalic, identica in plan cu imobilul C1. Acest chiosc metalic este folosit in prezent de paratul L. I.. Reclamantul nu cunoaste modul in care paratul a ajuns in posesia acestui chiosc, insa la data la care a inceput sa il foloseasca era de notorietate situatia juridica a terenului, respectiv ca a fost reconstituit in proprietate mostenitorilor fostului proprietar in baza Legii nr. 18/1991 republicata.
Considerand ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 494 Cod civil, reclamantul a solicitat obligarea paratului la ridicarea chioscului metalic, in temeiul art.494 al.2 Cod civil, iar in masura in care paratul refuza acest lucru, reclamantul solicita sa fie autorizat sa ridice el constructia, pe cheltuiala paratului, potrivit art.1077 Cod civil. In subsidiar, in masura in care se va dovedi buna credinta a paratului, reclamantul a invocat dobandirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara a dreptului de proprietate asupra chioscului, urmand a despagubi pe parat cu contravaloarea muncii si a materialelor incorporate in constructia imobilului. Reclamantul a mai aratat ca pretinde suma de 2400 lei, cu titlu de daune, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului ocupat de constructie in perioada ultimilor trei ani, care este ulterioara dobandirii de catre reclamant a suprafetei de teren, ca efect al partajului succesoral. Reclamantul a precizat ca daunele solicitate se raporteaza la cuantumul chiriei pe care ar fi obtinut-o daca i-ar fi inchiriat terenul paratului. Reclamantul arata ca a achitat impozitul aferent terenului de 90 mp catre Primaria mun. Suceava incepand cu anul 2001 la zi, desi  paratul este cel care   s-a folosit de teren prin faptul stapanirii constructiei amplasate pe acest teren.
In drept, a invocat dispozitiile art. 494, art. 1077 si art. 998-999 Cod civil.
La data de 17 aprilie 2007 si prin notele de concluzii  scrise de la f.78 dosar nr. 686/314/2007 reclamantul V. D. O. si-a precizat cererea de chemare in judecata, in sensul ca a solicitat constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala asupra constructiei cu doua incaperi (incaperea nr.1 sau chioscul propriu-zis si incaperea nr.2 sau magazie pentru ambalaje - ghereta) situata in municipiul Suceava, str. Samoil Isopescu, f.n., jud. Suceava, avand o suprafata utila de 42,70 mp si amplasata pe terenul de 90 mp proprietatea reclamantului, identica cu parcela nr. 5927 virana, din C.F. 17906 a comunei cadastrale Suceava. Reclamantul a mai solicitat obligarea paratului la plata sumei de 2400 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pe care este amplasat chioscul la nivelul anilor 2005-2007 si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. Corelativ recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului asupra constructiei, drept dobandit prin accesiune imobiliara artificiala, reclamantul a solicitat sa se constate ca dreptul de creanta al paratului impotriva reclamantului este de 2609 lei.
Paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. Paratul a negat dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafetei de 90 mp pe care este edificat chioscul metalic si a aratat ca a cumparat chioscul metalic prin licitatie de la fosta Intreprindere _ Suceava in anii 1993-1995, a facut numeroase amenajari interioare la acest chiosc si nu are nicio obligatie fata de reclamant. Terenul pe care este amplasat chioscul nu este teren agricol si nu este inscris in titlul de proprietate al reclamantului, iar spatiul este inchiriat pana in anul 2010 si plateste la stat impozit trimestrial.
Prin sentinta civila nr. 3452/26 septembrie 2007 a Judecatoriei Suceava (dosar nr. 686/314/2007) s-a admis in parte actiunea modificata. Instanta de fond a constatat ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra chioscului metalic ca efect al accesiunii imobiliare artificiale si a obligat paratul sa achite reclamantului suma de 533 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului, de la data formularii actiunii(2 februarie 2007) si pana in prezent si cheltuielile de judecata.
Prin decizia civila nr. 445/26 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a admis recursul declarat de parat si s-a casat sentinta civila atacata, cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instante.
Instanta de recurs a aratat ca suprafata de teren de 90 mp pe care este edificat chioscul metalic nu a fost identificata topo si cadastral, nu s-a stabilit cat ocupa constructia din parcela funciara proprietatea reclamantului si daca aceasta constructie este amplasata pe aceasta parcela. Instanta de recurs a aratat ca la efectuarea expertizei in constructii in prima instanta nu s-a avut in vedere identificarea cadastrala a terenului pe care  reclamantul sustine ca este amplasat chioscul paratului, iar in titlul de proprietate nr. 2724/1999 suprafata de 90 m.p. este pe str. Alexandru cel Bun, nu pe str. Samoil Isopescu.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr. 0686/314/2007 din data de 9 mai 2008.
Prima instanta a retinut ca in data de 6 octombrie 2009 si prin notele de concluzii scrise de la f.78 reclamantul V. D. O. si-a modificat din nou cererea de chemare in judecata, in sensul ca a solicitat obligarea paratului L. I. la plata sumei de 2356 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului de sub chiosc de la data introducerii actiunii, 2 februarie 2007 si pana la pronuntarea hotararii.
Prin sentinta civila nr. 3878/13 octombrie 2009 pronuntata de Judecatoria Suceava s-a admis actiunea asa cum a fost modificata, s-a constatat ca reclamantul V. D.O. a dobandit prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra imobilului constand dintr-o  constructie  cu doua incaperi (incaperea nr. 1 sau chioscul propriu-zis si incaperea nr.2-ghereta), avand o suprafata utila de 42,70 mp situata in municipiul Suceava, str. Samoil Isopescu f.n., jud. Suceava, identica cu parcela de cladire cu nr. cadastral nr. 5927 inscrisa in cartea funciara nr. 17906 a comunei cadastrale Suceava, s-a dispus obligarea paratului la plata sumei de 2356 lei cu titlu de despagubiri civile catre reclamant, suma reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului, de la data introducerii actiunii, 2 februarie 2007, si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, paratul fiind obligat sa achite reclamantului suma de 2793,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul V.D. O. este proprietarul suprafetei de 90 mp teren situata pe str. Samoil Isopescu din mun. Suceava, care este in continuarea strazii Alexandru cel Bun si care este inscrisa in titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 emis de Comisia judeteana Suceava pe numele defunctei V. S. (f.13), autoarea reclamantului.
Prin sentinta civila nr. 141/20 ianuarie 2003 a Judecatoriei Suceava (dosar nr. 2134/1999 - f.18), irevocabila prin decizia nr. 2068/5 decembrie 2005 a Curtii de Apel Suceava (dosar nr. 2190/2005- f.14 dosar initial) s-a efectuat partajul bunurilor ce alcatuiesc masa succesorala ramasa dupa defuncta V. S., iar reclamantului V. D.O. i-a fost atribuita suprafata de 90 mp sus-mentionata, identificata cu parcela 35/2 din planul de situatie atasat la raportul de expertiza intocmit in dosarul de partaj succesoral.
In baza incheierii nr. 9380/14 iunie 2006 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Suceava s-a dispus desprinderea din o parte a parcelei funciare 35/2 din CF 2244 a comunei cadastrale Suceava a parcelei de cladire nr. 5927 si deschiderea unei carti funciare noi pentru comuna cadastrala Suceava nr. 17906, in care s-a inscris parcela nou formata cu care reclamantul s-a intabulat.
Paratul L. I. a negat dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestei suprafete de teren pe care este amplasat chioscul sau metalic, motivat de faptul ca in titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 emis pe numele autoarei reclamantului, V.S., suprafata de 90 mp este situata pe str. Alexandru cel Bun.
Sustinerile paratului au fost infirmate de probatoriul administrat in cauza, din care a rezultat in mod indubitabil ca suprafata de  teren de 90 mp pe care este situat chioscul este aceeasi cu cea inscrisa in actele de proprietate ale reclamantului si cu care acesta s-a intabulat.
Din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul Hopinca Constantin (f.63) a rezultat ca suprafata de 90 mp teren este situata in mun. Suceava, pe str. Samoil Isopescu, care este in continuarea str. Alexandru cel Bun, insa ceea ce confirma exact localizarea terenului este pozitia din planul cadastral plansa nr. 6 a parcelei nr. 35 din CF nr. 454 a comunei cadastrale Suceava, din care s-a desprins parcela nr. 35/2 inscrisa in cartea funciara nr. 2244 pentru Statul Roman si pentru care  s-a reconstituit dreptul de proprietate mostenitorilor defunctei V.S. prin titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 (f.13).
Tot din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul Hopinca Constantin a rezultat ca suprafata de teren de 90 mp este identica cu parcela de cladire cu nr. cadastral 5927 inscrisa in CF nr. 17906 a comunei cadastrale Suceava, intabulata prin incheierea nr. 9380/14 iunie 2006 a O.C.P.I Suceava pentru V. D. O. cu titlu de partaj, in baza titlului de proprietate nr. 2724/1999, planului de situatie nr. 8074 din data de 10 mai 2006, sentintei civile nr. 141/20 ianuarie 2003 a Judecatoriei Suceava si deciziei civile nr. 197/9 februarie 2004 si nr. 2068/5 decembrie 2005 si prin Incheierea nr. 9380/14 iunie 2006 a O.C.P.i. Suceava. Suprafata de 90 mp se invecineaza la vest, nord si est cu terenul statului si la sud cu trotuarul strazii Samoil Isopescu.
Din adresa nr. 128279/28 decembrie 2006 a Primariei mun. Suceava adresata reclamantului (f.22-dosar initial) rezulta ca acesta este unicul proprietar al parcelei cadastrale nr. 5927 in suprafata de 90 mp, situata in str. Alexandru cel Bun, iar reclamantul a fost obligat de catre organele administratiei publice locale sa plateasca impozit pe aceasta suprafata de teren incepand cu anul 2006, lucru pe care reclamantul V. D.O. l-a si facut, dupa cum rezulta din chitanta de plata a impozitului nr. 71425 emisa in data de 27 decembrie 2006  de Primaria municipiului Suceava (f.23 dosar initial).
A rezultat in mod indubitabil ca reclamantul este proprietar al suprafetei de teren de 90 mp pe care este situat chioscul metalic cu efect retroactiv, ca urmare a caracterului declarativ al partajului succesoral.
Fiind proprietar asupra acestei suprafete de teren, reclamantul este indreptatit sa invoce dobandirea dreptului de proprietate asupra constructiilor situate pe aceasta suprafata, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale care este un mod original de dobandire a drepturilor reale reglementat de dispozitiile art. 482, 488 si ale art. 494 Cod civil.
Art.494 Cod civil reglementeaza accesiunea constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe terenul proprietatea alteia. Din cuprinsul art. 494 Cod civil, care reglementeaza acest caz de accesiune imobiliara artificiala se degaja principiul conform caruia proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietarul constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari executate de un tert, cu obligatia de a-l despagubi pe constructor.
Din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert Hopinca Constantin a rezultat ca pe suprafata de 90 mp indicata mai sus este amplasat un chiosc metalic care ocupa o suprafata efectiv construita de 44 mp evidentiata in planul de situatie anexa la acest raport de expertiza.
Acest chiosc metalic este proprietatea paratului L. I., care l-a dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1035/15 martie 1995 incheiat cu Societatea Comerciala _ SA Suceava (f.39) si contractul de vanzare-cumparare nr. 827/5 februarie 1993.
Din raportul de expertiza in constructii intocmit de expertul Zara Nicolai (f.62 dosar initial) a rezultat ca imobilul chiosc este amplasat pe str. Samoil Isopescu, f.n. din mun. Suceava si este alcatuit din doua incaperi, si anume: incaperea nr.1 care constituie chioscul propriu-zis si incaperea nr.2, care a fost magazie (ghereta) pentru ambalaje. Imobilul s-a realizat in anul 1978, iar paratul a efectuat imbunatatiri in anul 2006 la acest imobil. Din concluziile raportului de expertiza in constructii rezulta ca acest imobil are o suprafata utila de 42,70 mp.
Cum reclamantul este proprietar al suprafetei de teren pe care este edificat chioscul metalic, instanta a constatat ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 494 al.3 teza a II-a Cod civil, pentru ca reclamantul sa invoce dobandirea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
S-a aratat ca reclamantul nu poate fi obligat sa achite paratului contravaloarea constructiilor deoarece paratul nu a facut cerere reconventionala in acest sens si nu a invocat existenta vreunui drept de creanta.
Cu privire la contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de teren, s-a retinut ca din ansamblul dispozitiilor art. 998-999 Cod civil rezulta ca pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala a unei persoane pentru fapta proprie se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. In materia raspunderii civile delictuale, simpla culpa, chiar forma cea mai usoara, alaturi de celelalte conditii, este suficienta pentru angajarea integrala a raspunderii deoarece obligatia de reparare a prejudiciului este integrala.
Intrucat nu a avut folosinta terenului pe care este amplasat chioscul metalic, fiind lipsit astfel de una din prerogativele esentiale a dreptului sau de proprietate, s-a retinut ca reclamantului i s-a produs un prejudiciu constand din lipsa de folosinta a acestui teren, prejudiciu de care este responsabil paratul.
Este adevarat ca posesorul de buna credinta dobandeste fructele bunului posedat, insa instanta a constatat ca paratul nu mai are calitatea unui posesor de buna credinta din momentul introducerii cererii de chemare in judecata si anume 2 februarie 2007, deoarece de atunci paratul a cunoscut viciile titlului sau  translativ de proprietate. Dupa cum s-a aratat in mod constant in doctrina si practica judiciara, intentarea actiunii in justitie impotriva posesorului face sa inceteze buna sa credinta; de la data introducerii actiunii el nu mai poate invoca dobandirea fructelor pe temeiul posesiei de buna credinta.
Prin urmare, s-a apreciat ca reclamantul este indreptatit sa obtina de la parat  despagubiri civile reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului ocupat de chioscul metalic de la data introducerii actiunii, 2 februarie 2007 si pana la pronuntarea hotararii. Cuantumul prejudiciului suferit de reclamant se ridica la suma de 2356 lei si reprezinta contravaloarea chiriei pe care reclamantul ar fi incasat-o pentru aceasta suprafata de teren pe aceasta perioada. Instanta a stabilit valoarea cuantumului prejudiciului prin raportare la nivelul minim al chiriei terenurilor stabilit pe piata suceveana prin Hotararea nr. 70 din 4 octombrie 2005 a Consiliului Judetean Suceava, invocata de reclamant, avand in vedere si faptul ca paratul nu a contestat sustinerile reclamantului in acest sens si cuantumul pretentiilor acestuia.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul L. I., solicitand modificarea sentintei, in sensul respingerii actiunii.
In motivare, a aratat hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.
A prezentat obiectul initial al actiunii si obiectul astfel cum a fost modificat la data de 17.04.2007 si a apreciat ca ultima modificare a actiunii s-a facut in alte conditii decat cele prevazute de art. 132 C.pr.civ. (la prima zi de infatisare), intrucat s-a facut la data de 6.10.2009, prin concluziile scrise depuse la f. 78 dosar, iar pretentiile in cuantum de 2356 lei nu au fost timbrate.
Hotararea atacata excede normelor legale aplicabile in materie si cadrului judiciar dedus judecatii, incalcand Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului pentru urmatoarele motive:
-desi suprafata de 90 mp teren este inscrisa in titlul de proprietate nr. 2724/1999 ca fiind situata pe str. Alexandru cel Bun si avand categoria de folosinta arabil (nu constructii), instanta de fond a constatat ca imobilul este situat pe str. Samoil Isopescu;
-prima instanta a retinut ca paratul este posesor de rea-credinta deoarece din anul 2007 a cunoscut viciile titlului sau translativ de proprietate, insa aceasta motivare excede cadrului judiciar dedus judecatii, in conditiile in care solutia este analizata prin prisma probelor administrate de reclamant, nu si de parat;
-paratul a dovedit ca este proprietarul constructiei cu urmatoarele inscrisuri: proces-verbal de licitatie, contract de vanzare-cumparare, factura, astfel incat nici macar nu se poate prezuma reaua-credinta a acestuia;
-reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren arabil situat pe str. Alexandru cel Bun, dar s-a intabulat cu rea-credinta cu teren constructii situat pe str. Samoil Isopescu;
-hotararea de partaj invocata de reclamant nu ii este opozabila deoarece paratul nu a fost parte in proces;
-raportul de expertiza topo intocmit de expert Hopinca Constantin este lovit de nulitate deoarece este executat cu incalcarea normelor profesionale prevazute de regulamentele expertilor, fiind inadmisibil ca un expert sa declare ca terenul de 90 mp este situat pe str. Alexandru cel Bun, care se afla in prelungirea str. Samoil Isopescu, aceasta nefiind identificare deoarece toate strazile se prelungesc in alte strazi.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ.
Reclamantul-intimat a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Analizand recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei recurate si a motivelor invocate, tribunalul constata urmatoarele:
Prima modificare a actiunii s-a facut la data de 17.04.2007, asadar dupa prima zi de infatisare.
Norma prevazuta de art. 132 C.pr.civ. are insa caracter dispozitiv, astfel incat reclamantul ar putea sa-si modifice actiunea si dupa prima zi de infatisare, daca paratul consimte, expres sau tacit., iar incalcarea acestei dispozitii poate fi invocata cel mai tarziu la prima zi de infatisare ce a urmat savarsirii neregularitatii.
In conditiile in care paratul-recurent a fost prezent la termenul din 17.04.2007 cand reclamantul si-a modificat pentru prima oara actiunea si nu a invocat nici la acel termen, nici la termenele subsecvente neregularitatea invocata pentru prima oara in prezentul recurs, tribunalul constata ca neregularitatea s-a acoperit, paratul fiind decazut din dreptul de a invoca depasirea primei zi de infatisare cu privire la aceasta modificare.
In ceea ce priveste ultima modificare a actiunii, tribunalul retine ca la termenul din 6.10.2009, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reclamantul prin aparator a reiterat cererea de obligare a paratului la plata de despagubiri pentru lipsa folosintei terenului si a solicitat (pentru prima oara de aceasta data) ca perioada pentru care se vor calcula despagubirile sa fie pana la data pronuntarii hotararii primei instante.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 9.10.2009, asadar dupa inchiderea dezbaterilor si pana la pronuntarea ce a fost amanata la data de 13.10.2009, reclamantul a indicat ca suma solicitata pana la data pronuntarii sentintei (incepand cu data introducerii actiunii, 2.02.2007) este de 2.356 lei (31 luni*76 lei/luna).
Tribunalul constata ca aceasta situatie nu se circumscrie cazului prevazut de art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. privind marirea/micsorarea catimii obiectului cererii care nu reprezinta o modificare a actiunii deoarece reclamantul a schimbat cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei data pana la care a solicitat obligarea paratului la plata de despagubiri.
In aceste conditii, critica paratului este intemeiata si se circumscrie cazului de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., iar vatamarea produsa paratului-recurent prin incalcarea dispozitiilor prevazute de art. 132 C.pr.civ. privind modificarea actiunii va fi acoperita prin admiterea recursului, in baza art. 312 alin. 1, 2, 3 C.pr.civ., si modificarea in parte a sentintei in sensul obligarii paratului la plata catre reclamant a sumei de 608 lei (in loc de 2356 lei) despagubiri civile reprezentand  contravaloarea lipsei de folosinta  a terenului  de  la data  introducerii actiunii, 02.02.2007, si  pana la data de 26.09.2007.
Tribunalul va limita plata despagubirilor pana la data de 26.09.2007 avand in vedere ca prin sentinta civila nr. 3452/26.09.2007 pronuntata de Judecatoria Suceava in primul ciclu procesual s-a avut in vedere aceasta data limita care nu a fost contestata de parat nici in primul recurs. Pentru perioada ulterioara acestei date reclamantul are posibilitatea formularii unei actiuni separate, prezenta decizie neavand autoritate de lucru judecat, fata de motivul reducerii daunelor (incalcarea normelor de procedura cu ocazia modificarii actiunii, nu netemeinicia cererii).
La stabilirea cuantumului sumei tribunalul are in vedere suma lunara de 76 lei necontestata de parat si perioada de 8 luni retinuta.
Critica vizand timbrarea capatului de cerere avand ca obiect daune este insa neintemeiata, fata de imprejurarea ca suma ceruta cu acest titlu prin actiunea initiala este de 2400 lei, cererea fiind legal timbrata, iar prin concluziile scrise s-a cerut o suma mai mica.
Aspectele privind categoria de folosinta a terenului si strada pe care este situat acesta au fost lamurite prin raspunsul la obiectiunile aduse raportului de expertiza topo, raspuns aflat la f. 52 dosar de fond. Fata de raspunsul foarte clar furnizat de o persoana cu cunostinte de specialitate in acest domeniu, tribunalul constata ca inscrierile din titlul de proprietate nu pot schimba situatia de fapt existenta. Oricum, toate criticile aduse raportului de expertiza sunt tardive, avand in vedere dispozitiile art. 212 alin. 2 C.pr.civ. si imprejurarea ca expertul a depus la dosar raspunsul la obiectiuni la data de 15.05.2009 (f. 52 dosar de fond), iar la termenul din 23.06.2009 (termen ce fusese acordat pentru a da partilor posibilitatea sa studieze suplimentul) paratul a fost prezent si a aratat prin aparator ca nu are de formulat obiectiuni. 
Contrar sustinerilor recurentului, hotararea primei instante este clar, concis si cuprinzator motivata atat in fapt, cat si in drept, nu cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii, astfel incat nu este dat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. De altfel, recurentul nici nu a aratat care sunt motivele contradictorii sau straine de natura pricinii retinute de prima instanta.
Din lecturarea considerentelor sentintei rezulta ca prima instanta a avut in vedere la pronuntarea hotararii apararile paratului, inclusiv inscrisurile invocate de acesta, carora le-a dat eficienta, motiv pentru care a retinut ca reaua-credinta este data doar incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata, nu si anterior acestei date. Or, motivarea pertinenta a primei instante cu privire la data incetarii bunei-credinte a paratului nu excede obiectului cererii.
Avand in vedere dispozitiile art. 494 C.pr.civ., fata de calitatea reclamantului de proprietar al terenului, in mod corect prima instanta a retinut ca paratul nu este proprietarul constructiei edificate pe acest teren, ci are doar calitatea de constructor de buna-credinta (recurentul este in eroare cand ajunge la o concluzie diferita), iar buna-credinta a incetat la momentul introducerii actiunii.
Este adevarat ca paratul nu a fost parte in procesul de partaj in care reclamantului i s-a atribuit terenul in litigiu (dosarul nr. 5134/1999 al Judecatoriei Suceava), insa acesta nu-i poate ignora efectul declarativ, in conditiile in care nu a invocat la randul sau un drept de proprietate asupra terenului in litigiu.
Nu este dat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., prima instanta interpretand in mod corect actele deduse judecatii, fara a le schimba natura sau intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora.
Contrar sustinerilor recurentului, hotararea primei instante este legala si temeinica, nefiind dat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. De altfel, exceptand criticile care au fost analizate in paragrafele anterioare, recurentul nu a indicat pentru ce motive concrete considera ca este data nelegalitatea si netemeinicia hotararii.
Pentru aceste considerente, tribunalul retine ca toate celelalte motive de recurs sunt nefondate, astfel incat va mentine celelalte dispozitii  ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii.
In baza art. 274 C.pr.civ., va obliga intimatul sa plateasca recurentului suma de 142,3 lei  cheltuieli de judecata (taxa de timbru si timbru judiciar).
Fata de solutia pronuntata,, va respinge ca nefondata cererea intimatului de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de  judecata.