Procedura insolventei. Raport al lichidatorului. Neindicarea cauzelor care au condus la insolventa. Inchiderea procedurii. Punerea creditorilor in imposibilitate de a solicita atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Consecinta.
(Decizie nr. 100 din data de 23.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)DECIZIA COMERCIALA NR. 100 din 23 ianuarie 2009. IREVOCABILA.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala Procedura insolventei. Raport al lichidatorului. Neindicarea cauzelor care au condus la insolventa. Inchiderea procedurii. Punerea creditorilor in imposibilitate de a solicita atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Consecinta.
Articolul 25 alineat 1 litera a si articolul 59 din legea nr.85/2006. Articolul132 alineat 2 din legea nr.85/2006. Inchiderea procedurii in temeiul articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006, in conditiile in care raportul lichidatorului asupra cauzelor insolventei nu indica in concret aceste cauze si persoanele care se fac vinovate, astfel cum prevad dispozitiile articolului 25 alin1 litera a si dispozitiile articolului 59 din legea nr.85/2006, ii pune pe creditori in imposibilitatea de a-si valorifica dreptul prevazut de articolul 138 di lege si le produce o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare, pentru refacerea raportului.
Asupra recursurilor comerciale de fata.
Prin sentinta comerciala nr. 254 din 29 noiembrie 2007, pronuntata in dosarul nr. 128/122/2005 al Tribunalului Giurgiu, judecatorul - sindic a respins contestatiile formulate de N. S. si de T. C. contra masurii lichidatorului judiciar de respingere a declaratiilor de creanta.
Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile articolului 65 din legea nr. 85/2006, la cererile de inscriere la masa credala nu s-au depus documente justificative si ca, prezent personal, contestatorul T. C. a aratat ca nu a incheiat contract cu falita. A retinut si ca se evoca in principal predarea terenurilor spre exploatare in calitatea contestatorilor de membri asociati, acestia nefiind nominalizati in calitate de creditori in lista intocmita de debitor si nefiind identificati in documentele contabile puse la dispozitia lichidatorului.
Totodata, judecatorul - sindic a retinut ca astfel de creante in contra averii falitei, potrivit prevederilor legii nr. 36/1990, sunt conditionate de depunerea de dovezi si urmand regimul stabilit de legea nr.85/2006. In consecinta, a apreciat ca in mod corect s-a procedat la verificarea declaratiilor de creanta si s-a retinut lipsa dovezii calitatii de creditor si a existentei drepturilor de creanta, respingand contestatia in conformitate cu prevederile articolului 75 si 11 litera i din legea nr.85/2006.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat contestatorul T. C., cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 5 martie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului s-a aratat ca terenul aflat in proprietate recurentului - contestator a fost predat in arenda societatii debitoare in anul 1990, societate repartizand anual, conform intelegerii partilor, pe baza de tabel produse sau bani. A aratat ca in anul 1990 nu s-au perfectat acte privind arenda, intrucat lipsea cadrul legal si ca, desi in 1994 a aparut o reglementare in materie, societatea debitoare nu a inteles sa incheie contract de arenda, raporturile juridice continuand ca in precedent pana in anul 2004, cand terenul a fost transferat la cererea recurentului-contestator la SC A. I. 2002 SRL.
Recurentul-contestator a sustinut ca neincheierea contractului le este imputabila administratorilor societatii si ca, urmare a folosirii nedeclarate a terenului, societatea debitoare a realizat un profit nedeclarat, lichidatorul avand obligatia de a verifica activitatea desfasurata de societate, cu atat mai mult cu cat era evident ca tabelele cu drepturile cuvenite arendatorilor nu se puteau afla in evidentele contabile ale societatii.
A sustinut si ca lichidatorul a ignorat si transferul folosintei terenului catre o alta societate si ca hotararea pronuntata este rodul tratarii cu superficialitate a contestatiei si al ignorarii dovezilor de la dosar.
Recursul nu este intemeiat in drept.
Nu s-au depus intampinari la acest recurs.
Prin sentinta comerciala nr. 36 din 4 martie 2008, pronuntata in acelasi dosar , judecatorul - sindic, in baza articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006, a respins obiectiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. la raportul final al lichidatorului, a respins ca ramas fara obiect contestatia formulata de aceeasi creditoare impotriva tabelului definitiv al creantelor, a aprobat raportul final si bilantul de lichidare si a inchis procedura falimentului debitoarei SOCIETATEA AGRICOLA V. GH. L-a descarcat pe lichidator de indatoriri si responsabilitati si a dispus comunicarea hotararii la registrul societatilor agricole de la Judecatori Giurgiu, pentru efectuarea mentiunii.
Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a retinut ca la 12 decembrie 2007 A.V.A.S. a formulat contestatie privind inscrierea in tabel a creantei de 41.489 lei, fata de valoarea consolidata datorata de 80.966 lei, ca lichidatorul a recunoscut ca aceasta din urma valoare este cea corecta, in atare situatia contestatia ramanand fara obiect.
In ce priveste obiectiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. la raportul final, referitoare la neindicarea cauzelor care au generat insolventa si a persoanelor carora le este imputabila insolventa debitoarei, a retinut ca acestea sunt nefondate, intrucat raportul asupra cauzelor insolventei a fost intocmit si depus la 26 ianuarie 2006, ca in acest raport au fost mentionate imprejurarile care au general incapacitatea de plata si faptul ca nu sunt incidente dispozitiile articolului 138 din legea nr.85/2006. A mai retinut ca in raportul final au fost descrise operatiunile de lichidare si ca s-au reluat consideratiile asupra aplicarii dispozitiilor articolului 138 din legea nr.85/2006, astfel ca obiectiunile apar ca nefondate.
Retinand insuficienta fondurilor obtinute, a facut aplicarea articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat creditoarea A.V.A.S., cauza fiind inregistrata la nr. 138.36/122/2005 din 9 iunie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala .
In motivarea recursului s-a invocat incalcarea sau aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de articolul 304 punctul 9 Cod procedura civila si s-a solicitat si examinarea cauzei sub toate aspectele, in conformitate cu dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila.
Recurentul-creditor a sustinut ca lichidatorul s-a limitat la a preciza ca nu au fost identificate acte si fapte generatoare de stare de insolventa si ca scurtele consideratii ale lichidatorului privitor la aplicabilitatea articolului 138 din legea nr.85/2006 nu pot constitui raportul amanuntit la care se refera dispozitiile articolului 25 alineat 1 litera a si dispozitiile articolului 59 din legea nr.85/2006.
A precizat care sunt imprejurarile cu privire la care a solicitat ca lichidatorul sa-si expuna punctul de vedere in raportul final, acestea impunandu-se a fi lamurite cu atat mai mult cu cat raportul de activitate nu indica motivele intrarii societatii debitoare in incapacitate de plata.
Din acest punct de vedere, a apreciat ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea principiului rolului activ al instantei de judecata, instituit de articolul 129 Cod procedura civila, judecatorul - sindic avand obligatia legala de a cenzura intreaga activitate a lichidatorului.
A sustinut si ca este in continuare prejudiciata, intrucat creanta detinuta impotriva societatii debitoare nu a fost recuperata.
Recursul este intemeiat in drept si pe dispozitiile articolelor 8 si 12 din legea nr.85/2006.
La termenul din 13 iunie 2008, facand aplicarea articolului 8 alineat 6 din legea nr.85/2006, Curtea a dispus reunirea celor doua cauze, dosarul nr. 128.36/122/2005 fiind conexat la dosarul nr. 128/122/2005.
Nu s-au formulat intampinari nici la recursul declarat de A.V.A.S.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat recursul declarat de recurentul T.C. ca nefondat si il va respinge cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Se remarca din dezvoltarea argumentelor aduse in recurs ca, in fapt, nici o critica nu s-a adus considerentelor in care judecatorul - sindic a retinut ca recurentul nu a adus dovezi in sustinerea declaratiei de creanta si nici in sustinerea contestatiei, acest aspect fiind corect stabilit de judecatorul - sindic.
In plus, Curtea a constatat pe de o parte ca nici chiar contestatorul insusi nu a fost in masura sa indice cuantumul creantei cu care solicita sa fie trecut in tabel, desi avea aceasta obligatie potrivit dispozitiilor articolului 31 alineat 1 lit a din legea nr.85/2006, iar pe de alta parte ca acest cuantum nu era nici determinabil in lipsa unor dovezi care sa ateste creanta.
Or, dispozitiile articolului 31 alineat 2 din legea nr.85/2006 il obliga pe creditor sa anexeze la declaratia de creanta documentele justificative ale creantei, iar nesocotirea acestei obligatii nu poate fi inlaturata prin transferul acestei responsabilitati asupra lichidatorului, respectiv a judecatorului - sindic, cu atat mai putin cu cat recurentul insusi arata ca nu s-a incheiat contract de arendare, deci lipseste dovada raporturilor juridice si ca in evidentele contabile ale societatii agricole debitoare nu se regasesc nici tabelele de repartizare a sumelor sau produselor cuvenite asociatilor pentru exploatarea terenurilor.
In atare situatie, fara a acredita ideea ca, in lipsa unor inscrisuri doveditoare, societatea agricola ar fi fost in drept sa realizeze un profit nedatorat, Curtea a apreciat ca recurentul avea obligatia, pentru a-si prezerva drepturile aferente terenului, sa obtina un titlu executoriu care sa ateste aceste drepturi si pe baza caruia sa poata fi inscris la masa credala. Prin urmare, in lipsa unui astfel de titlu executoriu, precum si in lipsa oricaror dovezi cu privire la existenta raporturilor juridice contractuale, Curtea apreciaza ca legala si temeinica solutia pronuntata de judecatorul - sindic, retinand ca dovada impusa de dispozitiile articolului 31 alineat 2 din legea nr.85/2006 in sarcina recurentului - contestator nu a fost facuta.
Mai mult, Curtea retine ca recurentul - creditor a formulat cerere de inscriere la masa credala dupa intocmirea tabelului definitiv consolidat (aceste din urma depunandu-se la 16 februarie 21006 - fila 164 verso a dosarului de fond, iar declaratia depusa la 24 mai 2007 - fila 359 a aceluiasi dosar),astfel ca in mod corect judecatorul - sindic a facut referire in hotararea atacata la dispozitiile articolului 75 din legea nr.85/2006, contestatia la masura luata de lichidator trebuind calificata contestatie la tabelul definitiv al creantelor.
In raport de aceasta calificare, Curtea a apreciat contestatia ca neintemeiata si pentru ca in cauza nu s-a facut dovada descoperirii existentei unui fals, dol sau a unei erori esentiale sau a unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute, imprejuri care sa justifice neinscrierea creantei in tabel, astfel cum impun prevederile articolului 75 alineat 1 din legea nr.85/2006.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curtii ca hotararea atacata este legala si temeinica, in privinta acesteia nesubzistand nici unul din cazurile de casare sau de modificare prevazute de articolul 304 sau 3041 Cod procedura civila.
Pe cale de consecinta, recursul formulat de recurentul - creditor Tarara Craciun impotriva sentintei comerciale nr. 254 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu va fi respins ca nefondat in conformitate cu dispozitiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedura civila.
Recursul formulat de recurenta - creditoare A.V.A.S. este apreciat ca intemeiat si a fost admis pentru urmatoarele considerente.
Analizand raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare, se remarca schematismul acestuia si faptul ca este structurat in mod expozitiv, fara nici o analiza a indicatorilor care sa permita a conchide ceva in legatura cu evolutia economica a societatii debitoare. Se remarca, de asemenea, ca lichidatorul nici nu indica in concret cauzele ajungerii in insolventa, dupa cum nici nu face o analiza a fiecareia dintre ipotezele prevazute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea nr.85/2006 privind atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere.
In atare situatie, Curtea a retinut ca intemeiata sustinerea recurentei - creditoare A.V.A.S. despre imposibilitatea in care se afla de a solicita atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, singurul remediu in masura a inlatura aceasta vatamare fiind refacerea acestui raport al lichidatorului, intocmit cu nerespectarea dispozitiilor articolului 25 alineat 1 litera a si a dispozitiilor articolului 59 din legea nr.85/2006.
Pe cale de consecinta, in temeiul articolului 304 punctul 9,raportat la articolul 3041 si la articolul 312 alineatele 1-3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de A.V.A.S. impotriva sentintei comerciale nr. 36 din 4 martie 2008, a casat hotararea atacata si, retinand ca nestabilirea cauzelor insolventei si a persoanelor care se fac vinovate de ajungerea la insolventa valoreaza necercetare a fondului cauzei, in temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedura civila a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala Procedura insolventei. Raport al lichidatorului. Neindicarea cauzelor care au condus la insolventa. Inchiderea procedurii. Punerea creditorilor in imposibilitate de a solicita atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Consecinta.
Articolul 25 alineat 1 litera a si articolul 59 din legea nr.85/2006. Articolul132 alineat 2 din legea nr.85/2006. Inchiderea procedurii in temeiul articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006, in conditiile in care raportul lichidatorului asupra cauzelor insolventei nu indica in concret aceste cauze si persoanele care se fac vinovate, astfel cum prevad dispozitiile articolului 25 alin1 litera a si dispozitiile articolului 59 din legea nr.85/2006, ii pune pe creditori in imposibilitatea de a-si valorifica dreptul prevazut de articolul 138 di lege si le produce o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare, pentru refacerea raportului.
Asupra recursurilor comerciale de fata.
Prin sentinta comerciala nr. 254 din 29 noiembrie 2007, pronuntata in dosarul nr. 128/122/2005 al Tribunalului Giurgiu, judecatorul - sindic a respins contestatiile formulate de N. S. si de T. C. contra masurii lichidatorului judiciar de respingere a declaratiilor de creanta.
Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile articolului 65 din legea nr. 85/2006, la cererile de inscriere la masa credala nu s-au depus documente justificative si ca, prezent personal, contestatorul T. C. a aratat ca nu a incheiat contract cu falita. A retinut si ca se evoca in principal predarea terenurilor spre exploatare in calitatea contestatorilor de membri asociati, acestia nefiind nominalizati in calitate de creditori in lista intocmita de debitor si nefiind identificati in documentele contabile puse la dispozitia lichidatorului.
Totodata, judecatorul - sindic a retinut ca astfel de creante in contra averii falitei, potrivit prevederilor legii nr. 36/1990, sunt conditionate de depunerea de dovezi si urmand regimul stabilit de legea nr.85/2006. In consecinta, a apreciat ca in mod corect s-a procedat la verificarea declaratiilor de creanta si s-a retinut lipsa dovezii calitatii de creditor si a existentei drepturilor de creanta, respingand contestatia in conformitate cu prevederile articolului 75 si 11 litera i din legea nr.85/2006.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat contestatorul T. C., cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 5 martie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului s-a aratat ca terenul aflat in proprietate recurentului - contestator a fost predat in arenda societatii debitoare in anul 1990, societate repartizand anual, conform intelegerii partilor, pe baza de tabel produse sau bani. A aratat ca in anul 1990 nu s-au perfectat acte privind arenda, intrucat lipsea cadrul legal si ca, desi in 1994 a aparut o reglementare in materie, societatea debitoare nu a inteles sa incheie contract de arenda, raporturile juridice continuand ca in precedent pana in anul 2004, cand terenul a fost transferat la cererea recurentului-contestator la SC A. I. 2002 SRL.
Recurentul-contestator a sustinut ca neincheierea contractului le este imputabila administratorilor societatii si ca, urmare a folosirii nedeclarate a terenului, societatea debitoare a realizat un profit nedeclarat, lichidatorul avand obligatia de a verifica activitatea desfasurata de societate, cu atat mai mult cu cat era evident ca tabelele cu drepturile cuvenite arendatorilor nu se puteau afla in evidentele contabile ale societatii.
A sustinut si ca lichidatorul a ignorat si transferul folosintei terenului catre o alta societate si ca hotararea pronuntata este rodul tratarii cu superficialitate a contestatiei si al ignorarii dovezilor de la dosar.
Recursul nu este intemeiat in drept.
Nu s-au depus intampinari la acest recurs.
Prin sentinta comerciala nr. 36 din 4 martie 2008, pronuntata in acelasi dosar , judecatorul - sindic, in baza articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006, a respins obiectiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. la raportul final al lichidatorului, a respins ca ramas fara obiect contestatia formulata de aceeasi creditoare impotriva tabelului definitiv al creantelor, a aprobat raportul final si bilantul de lichidare si a inchis procedura falimentului debitoarei SOCIETATEA AGRICOLA V. GH. L-a descarcat pe lichidator de indatoriri si responsabilitati si a dispus comunicarea hotararii la registrul societatilor agricole de la Judecatori Giurgiu, pentru efectuarea mentiunii.
Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a retinut ca la 12 decembrie 2007 A.V.A.S. a formulat contestatie privind inscrierea in tabel a creantei de 41.489 lei, fata de valoarea consolidata datorata de 80.966 lei, ca lichidatorul a recunoscut ca aceasta din urma valoare este cea corecta, in atare situatia contestatia ramanand fara obiect.
In ce priveste obiectiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. la raportul final, referitoare la neindicarea cauzelor care au generat insolventa si a persoanelor carora le este imputabila insolventa debitoarei, a retinut ca acestea sunt nefondate, intrucat raportul asupra cauzelor insolventei a fost intocmit si depus la 26 ianuarie 2006, ca in acest raport au fost mentionate imprejurarile care au general incapacitatea de plata si faptul ca nu sunt incidente dispozitiile articolului 138 din legea nr.85/2006. A mai retinut ca in raportul final au fost descrise operatiunile de lichidare si ca s-au reluat consideratiile asupra aplicarii dispozitiilor articolului 138 din legea nr.85/2006, astfel ca obiectiunile apar ca nefondate.
Retinand insuficienta fondurilor obtinute, a facut aplicarea articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat creditoarea A.V.A.S., cauza fiind inregistrata la nr. 138.36/122/2005 din 9 iunie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala .
In motivarea recursului s-a invocat incalcarea sau aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de articolul 304 punctul 9 Cod procedura civila si s-a solicitat si examinarea cauzei sub toate aspectele, in conformitate cu dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila.
Recurentul-creditor a sustinut ca lichidatorul s-a limitat la a preciza ca nu au fost identificate acte si fapte generatoare de stare de insolventa si ca scurtele consideratii ale lichidatorului privitor la aplicabilitatea articolului 138 din legea nr.85/2006 nu pot constitui raportul amanuntit la care se refera dispozitiile articolului 25 alineat 1 litera a si dispozitiile articolului 59 din legea nr.85/2006.
A precizat care sunt imprejurarile cu privire la care a solicitat ca lichidatorul sa-si expuna punctul de vedere in raportul final, acestea impunandu-se a fi lamurite cu atat mai mult cu cat raportul de activitate nu indica motivele intrarii societatii debitoare in incapacitate de plata.
Din acest punct de vedere, a apreciat ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea principiului rolului activ al instantei de judecata, instituit de articolul 129 Cod procedura civila, judecatorul - sindic avand obligatia legala de a cenzura intreaga activitate a lichidatorului.
A sustinut si ca este in continuare prejudiciata, intrucat creanta detinuta impotriva societatii debitoare nu a fost recuperata.
Recursul este intemeiat in drept si pe dispozitiile articolelor 8 si 12 din legea nr.85/2006.
La termenul din 13 iunie 2008, facand aplicarea articolului 8 alineat 6 din legea nr.85/2006, Curtea a dispus reunirea celor doua cauze, dosarul nr. 128.36/122/2005 fiind conexat la dosarul nr. 128/122/2005.
Nu s-au formulat intampinari nici la recursul declarat de A.V.A.S.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat recursul declarat de recurentul T.C. ca nefondat si il va respinge cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Se remarca din dezvoltarea argumentelor aduse in recurs ca, in fapt, nici o critica nu s-a adus considerentelor in care judecatorul - sindic a retinut ca recurentul nu a adus dovezi in sustinerea declaratiei de creanta si nici in sustinerea contestatiei, acest aspect fiind corect stabilit de judecatorul - sindic.
In plus, Curtea a constatat pe de o parte ca nici chiar contestatorul insusi nu a fost in masura sa indice cuantumul creantei cu care solicita sa fie trecut in tabel, desi avea aceasta obligatie potrivit dispozitiilor articolului 31 alineat 1 lit a din legea nr.85/2006, iar pe de alta parte ca acest cuantum nu era nici determinabil in lipsa unor dovezi care sa ateste creanta.
Or, dispozitiile articolului 31 alineat 2 din legea nr.85/2006 il obliga pe creditor sa anexeze la declaratia de creanta documentele justificative ale creantei, iar nesocotirea acestei obligatii nu poate fi inlaturata prin transferul acestei responsabilitati asupra lichidatorului, respectiv a judecatorului - sindic, cu atat mai putin cu cat recurentul insusi arata ca nu s-a incheiat contract de arendare, deci lipseste dovada raporturilor juridice si ca in evidentele contabile ale societatii agricole debitoare nu se regasesc nici tabelele de repartizare a sumelor sau produselor cuvenite asociatilor pentru exploatarea terenurilor.
In atare situatie, fara a acredita ideea ca, in lipsa unor inscrisuri doveditoare, societatea agricola ar fi fost in drept sa realizeze un profit nedatorat, Curtea a apreciat ca recurentul avea obligatia, pentru a-si prezerva drepturile aferente terenului, sa obtina un titlu executoriu care sa ateste aceste drepturi si pe baza caruia sa poata fi inscris la masa credala. Prin urmare, in lipsa unui astfel de titlu executoriu, precum si in lipsa oricaror dovezi cu privire la existenta raporturilor juridice contractuale, Curtea apreciaza ca legala si temeinica solutia pronuntata de judecatorul - sindic, retinand ca dovada impusa de dispozitiile articolului 31 alineat 2 din legea nr.85/2006 in sarcina recurentului - contestator nu a fost facuta.
Mai mult, Curtea retine ca recurentul - creditor a formulat cerere de inscriere la masa credala dupa intocmirea tabelului definitiv consolidat (aceste din urma depunandu-se la 16 februarie 21006 - fila 164 verso a dosarului de fond, iar declaratia depusa la 24 mai 2007 - fila 359 a aceluiasi dosar),astfel ca in mod corect judecatorul - sindic a facut referire in hotararea atacata la dispozitiile articolului 75 din legea nr.85/2006, contestatia la masura luata de lichidator trebuind calificata contestatie la tabelul definitiv al creantelor.
In raport de aceasta calificare, Curtea a apreciat contestatia ca neintemeiata si pentru ca in cauza nu s-a facut dovada descoperirii existentei unui fals, dol sau a unei erori esentiale sau a unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute, imprejuri care sa justifice neinscrierea creantei in tabel, astfel cum impun prevederile articolului 75 alineat 1 din legea nr.85/2006.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curtii ca hotararea atacata este legala si temeinica, in privinta acesteia nesubzistand nici unul din cazurile de casare sau de modificare prevazute de articolul 304 sau 3041 Cod procedura civila.
Pe cale de consecinta, recursul formulat de recurentul - creditor Tarara Craciun impotriva sentintei comerciale nr. 254 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu va fi respins ca nefondat in conformitate cu dispozitiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedura civila.
Recursul formulat de recurenta - creditoare A.V.A.S. este apreciat ca intemeiat si a fost admis pentru urmatoarele considerente.
Analizand raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii debitoare, se remarca schematismul acestuia si faptul ca este structurat in mod expozitiv, fara nici o analiza a indicatorilor care sa permita a conchide ceva in legatura cu evolutia economica a societatii debitoare. Se remarca, de asemenea, ca lichidatorul nici nu indica in concret cauzele ajungerii in insolventa, dupa cum nici nu face o analiza a fiecareia dintre ipotezele prevazute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea nr.85/2006 privind atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere.
In atare situatie, Curtea a retinut ca intemeiata sustinerea recurentei - creditoare A.V.A.S. despre imposibilitatea in care se afla de a solicita atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, singurul remediu in masura a inlatura aceasta vatamare fiind refacerea acestui raport al lichidatorului, intocmit cu nerespectarea dispozitiilor articolului 25 alineat 1 litera a si a dispozitiilor articolului 59 din legea nr.85/2006.
Pe cale de consecinta, in temeiul articolului 304 punctul 9,raportat la articolul 3041 si la articolul 312 alineatele 1-3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de A.V.A.S. impotriva sentintei comerciale nr. 36 din 4 martie 2008, a casat hotararea atacata si, retinand ca nestabilirea cauzelor insolventei si a persoanelor care se fac vinovate de ajungerea la insolventa valoreaza necercetare a fondului cauzei, in temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedura civila a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Lichidare
FALIMENT - Sentinta civila nr. 123 din data de 20.03.2018Legea nr. 64/1995- lichidare judiciara - Incheierile si sentintele pronuntate de judecatorul sindic - Decizie nr. 868 din data de 17.05.2006
Decizia creditorului unic de a desemna un lichidator judiciar in locul lichidatorului desemnat provizoriu de judecatorul sindic. Efecte. - Decizie nr. 999 din data de 11.08.2011
Sechestrul asigurator. Conditii de admisibilitate. Drepturile actionarului in caz de dizolvare si lichidare a societatii. - Decizie nr. 954 din data de 14.07.2011
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor. - Decizie nr. 839A din data de 08.05.2017
Procedura de insolventa. Denuntarea contractelor in derulare de catre administratorul judiciar. Notificarea denun?arii. Termen de prescriptie. - Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017
Litigiu de munca. Suspendare contract individual de munca. Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015. Natura juridica a drepturilor banesti aferente perioadei in care contractul individual de munca a fost suspendat. - Decizie nr. 1804 din data de 22.03.2017