Omor calificat

(Sentinta penala nr. 21 din data de 27.01.2014 pronuntata de Tribunalul Suceava)

Domeniu Omor; Tentative | Dosare Tribunalul Suceava | Jurisprudenta Tribunalul Suceava

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava nr. 549/P/2011 intocmit la data de 03.05.2012, inculpatul L.G. a fost trimis in judecata, solicitandu-se tragerea lui la raspundere penala sub aspectul savarsirii unei tentative la infractiunea de omor calificat, fapta prevazuta de art. 20 rap. la art.174 alin.1 Cod penal, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal, acuzatia adusa fiind in sensul ca, la data de 18.09.2011, intr-un loc public situat pe raza com. Boroaia, a exercitat cu intentie acte de violenta cu un corp contondent dur asupra victimei C. G., in zone vitale, cu intentia de a-i suprima viata, producandu-i leziuni care i-au pus viata in primejdie.
Descriindu-se dezvoltat situatia de fapt stabilita in cursul urmaririi penale, s-a retinut in actul de sesizare a instantei, pentru inceput, cu referire la inculpatul L. G. nu are antecedente penale insa a comis in decursul timpului mai multe fapte prevazute de legea penala (lovire sau alte violente, furt calificat, o infractiune la regimul circulatiei rutiere) pentru care a fost sanctionat administrativ de procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Tirgu Neamt - f. 65; de asemenea s-a mai retinut ca in cursul anului 2010, luna septembrie, acesta l-a agresat pe numitul P. M. pe raza comunei Boroaia, insa persoana vatamata si-a retras plangerea prealabila - f. 66. De aproximativ doi ani inculpatul s-a obisnuit sa vina impreuna cu alti prieteni din comuna Draganesti, judetul Neamt, la discotecile organizate in comunele Boroaia sau Bogdanesti, context in care s-a subliniat ca, exceptand evenimentul petrecut in luna septembrie 2010 nu au fost identificate alte incidente intre inculpat si alti tineri din cele doua comune.
Dezvoltand asupra incidentului de la data critica in care cel in cauza a fost implicat, s-a adus in atentie ca la 17 septembrie 2011 inculpatul s-a deplasat impreuna cu martorii L.M. (f. 62), M. R. (f. 59) si A. B. A.(f. 55) la discoteca "Cardinal" situata in centrul comunei Boroaia. Pana la orele 0300 (in dimineata zilei de 18 septembrie 2011) sus-numitii nu au avut incidente sau altercatii cu tinerii din comuna Boroaia. In jurul orelor 0320 cu aproximatie - ora la care s-a terminat programul discotecii - aproape toti tinerii care au participat au parasit localul discotecii cu intentia de a se deplasa spre domiciliile lor. In aceasta conjunctura, in timp ce se deplasa prin parcare spre masina cu care urma sa ajunga la domiciliu, inculpatul L. G. a avut un incident cu victima C.G., mai exact, din cercetari reiesind ca cei doi s-au ciocnit unul de celalalt. La interventia altor persoane aflate in zona acest incident nu a degenerat astfel ca atat inculpatul, cat si victima s-au indreptat spre masinile cu care urmau sa plece. Sustine organul de urmarire penala ca, dupa cateva minute de la acest incident, din motive necunoscute, inculpatul s-a indreptat spre locul unde se afla partea vatamata (cu precizarea ca aceasta tocmai intentiona sa urce in masina martorului O. L. V. si, fara a-i spune ceva acesteia, a lovit-o cu un corp contondent dur (cel mai probabil un baston telescopic) o singura data in zona cranio-cerebrala. Lovitura aplicata victimei a fost deosebit de puternica, fapt ce a condus la dezechilibrarea si caderea acesteia pe asfaltul din parcare, cu consecinta pierderii cunostintei. In situatia creata, persoanele aflate in imediata apropiere a victimei au incercat sa-i ofere acesteia ajutor, nereusind insa, motiv pentru care au solicitat prezenta unei ambulante la fata locului. Victima a fost ulterior internata in Spitalul Judetean de Urgente "Sf. Ioan cel Nou" Suceava (pana la data de 26 septembrie 2011) si supusa unor interventii neurochirurgicale. A evidentiat procurorul de caz in rechizitoriu ca, potrivit concluziilor medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, cuprinse in raportul nr. 354/A/2011 (f. 16), victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu contuzii cerebrale, fractura frontala dreapta, excoriatii, hematom, echimoza si hemoragie subconjunctivala ochi drept, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente. Aceste leziuni pot necesita in vederea vindecarii un numar de 40-50 zile de ingrijiri medicale. In opinia medicului legist, viata victimei a fost pusa in primejdie.
Din perspectiva actelor procesuale efectuate in cursul urmaririi penale obiectivandu-se, totodata, si masurile de preventie dispuse fata de inculpat in aceasta faza s-a mentionat ca: in cauza s-a inceput urmarirea penala la data de 20 septembrie 2011 (f. 68) iar, la 23 septembrie 2011 a fost pusa in miscare si actiunea penala impotriva autorului (f. 69); apreciindu-se ca inculpatul se sustrage urmaririi penale, s-a solicitat Tribunalului Suceava arestarea sa preventiva in lipsa astfel ca instanta, insusindu-si propunerea formulata, prin incheierea nr. 195 din data de 07 octombrie 2011 a dispus arestarea lui preventiva in lipsa, fiind emis si mandatul de arestare preventiva pe numele sau (f. 82 - 89), pana la data emiterii rechizitoriului, in pofida eforturilor depuse de autoritatile judiciare, L. G. nefiind localizat.
Referitor la persoana inculpatului si cu titlu de date suplimentare, se consemneaza in rechizitoriu ca nu are antecedente penale (f. 65), dar este cunoscut ca o persoana cu un comportament antisocial, agresiv, consumator de bauturi alcoolice si, distinct de aceasta, ca in cauza nu au fost luate masuri asiguratorii.
Cu privire la latura civila se mentioneaza ca in cauza exista constituire de parte civila din partea numitului C. G. (f. 23), precum si a unitatilor sanitare care au acordat victimei ingrijiri medicale.
S-a retinut ca fapta si vinovatia inculpatului se probeaza cu: proces verbal de sesizare din oficiu (f. 2 ds. u.p.), raport de activitate al lucratorilor de politie (f. 3, 4 ds. u.p.), proces verbal de cercetare la fata locului, plansa fotografica si schita aferenta (f. 5 - 11 ds. u.p.), raport de constatare medico-legala nr. 354/A/2011 intocmit de S.M.L. Suceava (f. 16 ds. u.p.), declaratiile partii vatamate C. G. (f. 22 - 26 ds. u.p.), declaratiile martorilor C. A. (f. 27 - 29 ds. u.p.), C. C. O. (f. 30, 31 ds. u.p.), H. G. (f. 32 - 35 ds. u.p.), C. G. (f. 36 - 39 ds. u.p.), O. L. V. (f. 40, 41 ds. u.p.), F. M. (f. 42 - 44 ds. u.p.), M. C. I. (f. 45 - 47 ds. u.p.), M. C. C. (f. 48 - 53 ds. u.p.), A. B. A. (f. 54 - 58 ds. u.p.), M. R. (f. 59 - 61 ds. u.p.), L. M. (f. 62, 63 ds. u.p.) si procese verbale de cautare (f. 70 - 77 ds. u.p.).
S-a conchis ca, in drept, fapta inculpatului L. G. care, la data de 18 septembrie 2011, intr-un loc public situat pe raza comunei Boroaia, a exercitat cu intentie acte de violenta cu un corp contondent dur asupra victimei C. G., in zone vitale, cu intentia de a-i suprima viata, producandu-i leziuni care i-au pus viata in primejdie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Odata sesizata instanta de judecata cu fondul cauzei, raportat la masurile preventive se aduce in atentie ca inculpatul L.G. a fost arestat in lipsa si, cum pe parcursul cercetarii judecatoresti a fost localizat pe teritoriul Italiei si predat autoritatilor romane, prin incheierea Camerei de Consiliu din data de 21 iunie 2012, data in dosarul nr.12385/86/2011, s-a confirmat inceperea executarii mandatului de arestare preventiva nr.195 din 7.10.2011 emis de Tribunalul Suceava in baza incheierii nr.195/7.10.2011 pe numele sau, incepand cu data de 21 iunie 2012.      Asa fiind, urmandu-se ulterior procedura reglementata de disp. art. 3002 Cod procedura penala, prin incheierea de sedinta din data de 11.07.2012 instanta, in baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 1 Cod procedura penala, a constatat legala si temeinica masura arestarii preventive luata fata de inculpat si, pe cale de consecinta, in considerarea art. 3002 rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedura penala, a mentinut starea de arest a acestuia, cu argumentatia faptica si juridica expusa pe larg in motivare. Arestarea preventiva a fost regulat verificata, in conditiile legii, de instanta de judecata sesizata cu fondul cauzei, constatandu-se legalitatea si temeinicia masurii privative de liberate ce plana asupra inculpatului, astfel ca a fost mentinuta periodic, in baza aceluiasi temei legal.
La data de 16.01.2013 instanta, pronuntandu-se in cadrul procesul fixat de art. 3002 Cod procedura penala asupra legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive sub incidenta careia se afla inculpatul L. G., verificand temeiurile care au stat la baza luarii acesteia, cu motivarea expusa detaliat in considerentele incheierii, a constatat ca acestea s-au schimbat astfel ca, in concordanta cu art. 139 alin. 1 si 35 rap. la art. 136 al. 1 lit. c Cod procedura penala, a dispus cu masura obligarii de a nu parasi tara, prev. de art. 1451 Cod procedura penala, cu consecinta punerii celui in cauza in libertate de sub puterea mandatului de arestare preventiva emis de Tribunalul Suceava sub nr. 195 din 07 octombrie 2011 (confirmat incepand cu data de 21.06.2012), la data ramanerii definitive a solutiei pronuntate, daca nu este retinut, detinut sau arestat in alte cauze. Pe cale de consecinta, prin efectul legii, dar si din dispozitia instantei, in considerarea disp. art. 1451 alin. 2 Cod procedura, inculpatul a fost obligat sa respecte pe durata cat se va afla sub incidenta interdictiei, masurile corelative ce dau continut legal art. 145 al. 11 lit. a, b, c, d Cod procedura penala, precum si cea facultativa considerata ca fiind de natura a da eficienta masurii, prevazuta in al. 12 lit. c Cod procedura penala. S-a desemnat ca si organ de supraveghere Politia com. Draganesti, inculpatul fiind constrans sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu partea civila C. G., ori membrii familiei acesteia si nici cu martorii din prezenta cauza, respectiv: C. A., C. C. O., H.G., C.G., O. L. V., F. M., M. C. I., M. C. C., A. B. A. si M. R. (cu exceptia numitului L. M., avand in vedere ca este fratele sau). In respectarea normelor procedurale in materie, reglementate de art. 145 alin. 21, alin. 22 si alin. 3 Cod de procedura penala, s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor mentionate expres se va lua fata el masura arestarii preventive in conditiile prevazute de lege, dupa ce in prealabil instanta va fi informata de catre organul de politie mai sus mentionat, care are sarcina de a verifica periodic respectarea obligatiilor ce ii revin, solutia fiind comunicata celui in cauza si celorlalte institutii competente la care face trimitere textul de lege incident. Ulterior, dandu-se rezolvare juridica cererii inculpatului L. G., masura alternativa, limitativa de circulatie, a fost revocata in baza disp. art. 139 al. 2 Cod procedura penala, prin incheierea de sedinta din data de 20.12.2013, ramasa definitiva.
Investita asadar instanta cu judecarea prezentei cauze, vazand vointa inculpatului L. G., careia i-a dat expresie aparatorul sau ales, cat si personal, in sensul ca nu intelege sa acceseze procedura derogatorie in conditiile si cu beneficiile prev. de art. 3201 Cod procedura penala, a purces la inceperea cercetarii judecatoresti.
Astfel, in baza rolului activ, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralitatii si contradictorialitatii specifice fazei de judecata, instanta a procedat la readministrarea probatoriului testimonial din faza de urmarire penala, audiati fiind : inculpatul L. G. (f. 56 vol. I ds. fd.), partea civila C. G. (f. 109 vol. I ds. fd.), precum si martorii din lucrari C. A. (f. 90 vol. I ds. fd.), C. C. O. (f. 89 vol. I ds. fd.), H. G. (f. 88 vol. I ds. fd.), C. G. (f. 86 vol. I ds. fd.), O. L. V. (f. 87 vol. I ds. fd.), A. B. A. (f. 112 vol. I ds. fd.), F. M. (f. 143 vol. I ds. fd.), M.R. (f. 180 vol. I ds. fd.), M. C. I. (f. 226 ds. fd.), M. C. C. (f. 247 vol. I ds. fd.) si L. M. (f. 100 vol. I ds. fd.). Cu respectarea principiului egalitatii armelor si garantarea deplina a dreptului la aparare, instanta a incuviintat proba testimoniala in favoarea inculpatului, luand act ca acesta si-a insusit martorii din lucrari A. B. A. si M. R., pentru partea civila fiind admisa audierea martorului M. V. (f. 101 vol. I ds. fd.). Totodata, prin incheierea de sedinta din data de 29.10.2012 a fost incuviintata pentru inculpatul L. G. proba vizand efectuarea unui raport de expertiza medico-legala privind pe partea vatamata C. G., care sa raspunda obiectivelor : daca a fost stabilit corect numarul de zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii leziunilor cauzate acesteia, in caz contrar sa se precizeze cel real si daca leziunile constatate i-au pus victimei viata in primejdie si, in vederea administrarii acesteia, s-a emis adresa catre I.M.L. Iasi pentru a proceda in consecinta. In realizarea demersului legal initiat in plan probator, in sedinta publica din data de 26.11.2012 obiectivele initial stabilite au fost completate si comunicate, prin urmare, institutiei abilitate spre a fi avute in vedere la intocmirea lucrarii de specialitate, astfel ca s-a solicitat suplimentar a se stabili si daca : leziunile suferite de partea vatamata sunt consecinta unei singure lovituri active sau a unei lovituri active urmata de cadere pe un plan dur; leziunile constatate au fost cauzate de o lovitura cu un corp contondent, altul decat pumnul; partea civila prezinta sechele de natura infirmizanta si/sau invalidanta permanente/temporare.
Dupa administrarea probatoriului testimonial, fiind intocmita si lucrarea de specialiate dispusa in cauza, prin incheierea de sedinta din data de 18.12.2013 instanta, dupa dezbatere contradictorie, primind concluziile partilor prezente si ale procurorului, in baza disp. art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul L. G. a fost deferit justitiei, prin rechizitoriu, din tentativa la infractiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal in infractiunea de vatamare corporala, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal. In motivarea actului decizional, s-a avut in vedere ca, potrivit concluziilor medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, cuprinse in raportul nr. 354/A/2011 (efectuat in cursul urmaririi penale - f. 16 ds. u.p.), examinata fiind, victima C. G. prezenta un traumatism cranio-cerebral cu contuzii cerebrale, fractura frontala dreapta, excoriatii, hematom, echimoza si hemoragie subconjunctivala ochi drept, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, ce puteau necesita in vederea vindecarii un numar de 40-50 zile de ingrijiri medicale. S-a exprimat opinia ca viata victimei a fost pusa in primejdie.
Din dispozitia instantei, I.M.L. Iasi a intocmit raportul de prima expertiza medico-legala nr. 2347/26.08.2013, prin care se concluzioneaza ca numitul C. G. a prezentat in luna septembrie 2011 traumatism cranio-cerebral si facial, obiectivat prin excoriatie fronto-temporala dreapta, fractura frontala dreapta, hematom epicranian frontal drept, contuzie cerebrala minora, hematom orbito-suborbitar drept, echimoza hemibuza inferioara stanga fata vestibulara, precum si excoriatie cot drept, excoriatie medius stang. S-a emis ipoteza ca leziunile de violenta constatate s-au putut produce la data de 18.09.2011, cel mai probabil prin loviri active cu mijloace si/sau corpuri contondente, posibil urmate de cadere, acestea au necesitat necesitat 25 - 30 zile ingrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor si nu au fost de natura a pune in primejdie viata partii vatamate C. G.. Se precizeaza in noua lucrare de specialitate ca, la examinarea actuala, partea vatamata prezinta sindrom cefalgic tip migrenos rezidual. Starea actuala ii confera o deficienta functionala globala usoara cu incapacitate adaptativa 30%, neincadrabila in grad de invaliditate. Leziunile suferite de victima s-au vindecat fara sechele de natura infirmizanta si/sau invalidanta.
Constatandu-se contradictorialitatea dintre concluziile celor doua lucrari de specialitate, atat relativ la numarul de zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii leziunilor cauzate partii vatamate expertizate C. G., cat si referitor la punerea sau nu in primejdie a vietii acesteia, la solicitarea instantei s-a emis si avizul nr. 5343/10.12.2013. Comisia de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale intrunita la nivelul I.M.L. Iasi a fost de acord cu cele ale raportului de expertiza medico-legala nr. 2347/26.08.2013 al carui continut este redat in cele ce preced, obiectivand ca acestea sunt stiintific elaborate si bazate pe datele medicale inserate in lucrarea de specialitate. S-a facut precizarea ca incapacitatea adaptativa de 30% nu este sustinuta de examinarile clinice si paraclinice ale partii civile C. G., acesta avand capacitatea de munca pastrata, neincadrabila intr-un grad de invaliditate.
A evidentiat instanta in motivare ca, notiunea de punere in primejdie a vietii din punct de vedere medico-legal este diferita de aceeasi notiune in sens juridic. Din perspectiva medico-legala se considera leziuni care pun viata victimei in primejdie, acele leziuni traumatice care, in lipsa unei interventii medicale calificate, acordata in timp util, duc in mod cert la decesul victimei. Esentiala in definirea unei leziuni traumatice ca "primejdioasa pentru viata" este starea de pericol iminent, imediat sau tardiv, ca acea leziune, in evolutia sa naturala, sa determine decesul persoanei, viata acesteia fiind salvata numai printr-o interventie medicala calificata. Aceasta se refera raportat in principal la leziunea traumatica in sine, fiind evaluat efectul acestei leziuni asupra organismului in conditii obisnuite. Este cunoscut din lucrarile de specialitate ca, pentru aprecierea timpului de ingrijiri medicale necesar vindecarii s-au elaborat baremuri medico-legale cu rol consultativ, referitoare la diferite categorii de leziuni. Acestea sunt insa doar cu valoare orientativa, pentru ca iau in considerare doar modul evolutiv obisnuit al acestor leziuni. Dupa cum in medicina clinica "nu exista boli, ci exista bolnavi", in medicina legala "nu exista traume, ci exista traumatizati". Iata de ce fiecare caz in parte va trebui analizat prin prisma reactivitatii individuale la actiunea agentilor traumatici, luand in considerare varsta, terenul patologic, aparitia complicatiilor, calitatea tratamentului, complianta terapeutica si alte elemente care pot influenta durata ingrijirilor medicale necesare pentru vindecare. Aceasta este si explicatia pentru diferenta de opinii in ceea ce priveste numarul de ingrijiri medicale necesar vindecarii, cea dintai fiind emisa ca o prognoza, cea din urma, luata in considerare si de catre instanta, fundamentat pe evolutia concreta ulterioara a leziunilor.
Din punct de vedere juridic, in principiu, orice leziune produsa in zone vitale ale corpului reprezinta o primejduire a vietii, chiar daca din diverse cauze - ingrijiri medicale acordate la timp, o reactivitate (rezistenta) deosebita a unui anumit organism - rezultatul mai grav, pierderea vietii, nu se produce. In acceptiunea juridica, punerea in primejdie a vietii consta in crearea unui pericol iminent pentru viata persoanei, prin punerea in executare a unei actiuni apte de a produce suprimarea acesteia (moartea) si caracterizata de intentia specifica de omor.
Pentru calificarea faptei ca tentativa de omor trebuie examinat daca din probe rezulta intentia inculpatului de a ucide, relevante fiind din constatarile medico-legale aspectele privitoare la existenta, felul si numarul leziunilor, regiunea in care s-au produs si instrumentul cu care ele au putut fi produse.
Evidentiate fiind de probatoriul administrat in cauza cele doua elemente ale faptei retinuta in sarcina inculpatului, de ordin exclusiv material obiectiv si anume: o activitate fizica, ce se infatiseaza sub forma unei actiuni (forma de manifestare concretizata in acte, gesturi violente, respectiv in cazul de fata lovirea victimei ce a condus la producerea unei schimbari in lumea exterioara), precum si un rezultat socialmente periculos (constand cauzarea unor leziuni de natura celor descrise in actele medico-legal anterior amintit), instanta, in propriul demers analitic, a analizat elementul intentional, pentru o justa incadrare juridica a acesteia. Asadar examenul instantei s-a canalizat asupra infractiunii, ca act de conduita umana, ce comporta nu numai o latura exterioara, obiectiva, cu exprimare perceptibila sub aspect material-fizic, dar si o latura interioara, subiectiva, alcatuita din fenomenele si procesele psihice care preced, pun in miscare si insotesc actul de conduita delicvent, imprimandu-i orientarea antisociala.
Asa fiind, prin relationare la noile date medico-legale, reconfigurate fata de momentul trimiterii inculpatului in judecata, avand in vedere si probatoriul testimonial, finalizat a fi readministrat nemijlocit, in conditii de oralitate si contradictorialitate, instanta a considerat ca se afla in prezenta infractiunii vatamare corporala, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal iar nu de omor calificat ramasa in stare de tentativa, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, astfel ca a dat eficienta juridica disp. art. 334 Cod procedura penala.
Proba medico-legala are o pondere importanta in procesul penal, valoarea intrinseca a acesteia derivand din caracterul sau obiectiv, bazat pe criterii stiintifice, care ofera un grad superior de relevanta comparativ cu alte probe administrate in justitie, grevate uneori de subiectivism - cum este cazul probei cu martori (proba testimoniala). Atunci cand expertiza medico-legala este pertinenta (la obiect), ea este, de obicei, si concludenta (ofera solutia cauzei). Valoarea probatorie a expertizei medico-legale va consta in modul in care reuseste sa demonstreze si nu doar sa afirme. Asa fiind, s-a rationat ca instanta de judecata va trebui sa-si formeze convingerea prin coroborare judicioasa a ansamblului probelor administrate in cauza si nu doar bazandu-se strict pe datele furnizate de proba medico-legala. Totusi, concluziile medico-legale nu pot fi neglijate, chiar si atunci cand materialul probator global le infirma, inlaturarea acestor concluzii trebuie facuta motivat.
In speta, s-a acordat insemnatatea cuvenita aspectului ca, daca in cazul infractiunii de vatamare corporala faptuitorul actioneaza cu intentia generala de a vatama, in situatia tentativei la omor acesta actioneaza cu intentia de ucidere. In cazul infractiunii de omor (ramasa in forma tentativei), actele de punere in executare a omorului, savarsite pana in momentul interventiei evenimentului intrerupator, trebuie sa releve - prin natura lor si imprejurarile in care au fost savarsite - ca infractorul a avut intentia specifica de omor, iar nu intentia generala de a vatama, caracteristica infractiunii prev. de art. 181 Cod penal ce constituie preocuparea instantei. Expresia "uciderea unei persoane" utilizata de textul art. 174 Cod penal, cuprinde implicit ideea orientarii actiunii spre un rezultat specific constand in moartea victimei. Doctrina mai foloseste notiunea de "dol special", definit ca vointa de a suprima viata persoanei sau "intentie precisa" prevazuta special de lege ca element constitutiv al unei infractiuni cu privire la care se incrimineaza producerea unui rezultat determinat.
Astfel, exista tentativa de omor si nu de vatamare corporala, ori de cate ori infractorul actioneaza in asa mod incat provoaca leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori foloseste instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are o relevanta hotaratoare timpul necesar pentru ingrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infractiunilor de vatamare corporala si nu exprima dinamismul interior al actului infractional. Anumite stari ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el in executarea actului nu au relevanta in sine, intrucat intentia de omor se deduce din modul in care a actionat, iar nu doar din elemente exterioare.
Deosebit de importante pentru caracterizarea pozitiei faptuitorului fata de rezultat, sunt imprejurarile in care s-�a produs manifestarea de violenta si care, indiferent de materialitatea actului, pot sa releve sau sa infirme intentia de ucidere.
Atat in literatura de specialitate, cat si in practica judiciara, s-a aratat ca pozitia psihica a faptuitorului trebuie stabilita in fiecare caz, in raport cu imprejurarile concrete in care s-a comis infractiunea care, chiar daca par concludente, privite in mod izolat pot duce la o gresita incadrare juridica a faptei. La stabilirea intentiei cu care actioneaza autorul, se impune a fi avute in vedere: natura obiectului/mijlocului vulnerant folosit (apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovita, precum si cea vizata de faptuitor (zona vitala sau nu), numarul si intensitatea loviturilor, raporturile dintre autor si victima anterioare savarsirii faptei sau atitudinea faptuitorului dupa comiterea faptei. De asemenea, mai trebuie tinut seama de si de sistarea de catre acesta a actelor vatamatoare din proprie initiativa, pentru clarificarea pozitiei subiective a faptuitorului, fiind de luat in considerare si pana la ce limita ar fi continuat el sa exercite actele de violenta daca nu ar fi fost dezarmat sau imobilizat.
Ori, relationand la speta de fata, instanta a considerat ca, din imprejurarile in care s-a produs violentarea victimei, precum si din materialitatea actului in sine nu rezulta elemente care sa infatiseze in mod obiectiv intentia inculpatului, directa sau indirecta de a ucide. Incidentul a fost unul spontan, relatiile dintre parti nefiind unele de dusmanie, practic se cunosteau numai pentru ca frecventau aceeasi discoteca. Astfel, aflandu-se atat inculpatul, cat si partea vatamata sub influenta bauturilor alcoolice, la iesirea din discoteca s-a iscat intre ei un diferend verbal, initial aplanat de administratorul acesteia, care a degenerat ulterior in violenta. Orice hotarare de a comite infractiunea face parte din continutul psihic al intentiei, autorul prevazand rezultatul faptei si urmarind producerea lui. In cazul de fata, mobilul hotararii delictuale a inculpatului l-a constituit asadar schimbul de replici neprincipiale ce a avut loc, scopul fiind acela de a-i aplica o corectie corporala partii vatamate C. G..
A urmari producerea rezultatului inseamna a da expresie, prin conduita exterioara, hotararii de a comite o fapta determinata. Astfel cum s-a relevat din probatoriul testimonial, agresand victima inculpatul s-a folosit de un mijloc contondent, aplicandu-i o lovitura cu pumnul - care nu este apt prin el insusi sa cauzeze moartea, martorii audiati si in fata instantei infirmand teza acuzarii construita in cuprinsul rechizitoriului, in sensul ca ar fi lovit-o cu un corp contondent dur, cel mai probabil un baston telescopic, cu un astfel de obiect, ce nu a fost vazut asupra lui L. G., fiind agresat in acele imprejurari martorul M. C. C., insa de catre o alta persoana. Desi a fost vizata o zona vitala (cranio-cerebrala) pledeaza, de asemenea, pentru intentia de vatamare si nu de ucidere unicitatea loviturii, dupa aplicare acesteia inculpatul a incetat agresiunea, intorcandu-se la masina cu care se pregatea sa plece, impreuna cu ceilalti prieteni, catre localitatea de domiciliu, precum si intensitatea redusa a loviturii, astfel cum se se releva din raportul de expertiza medico-legala intocmit de I.M.L. Iasi, avizat de comisie, concretizata in planul realitatii faptice prin cauzarea unor leziuni de gravitate medie ce au necesitat pentru vindecare un numar de 25 - 30 zile ingrijiri medicale (si asta chiar in conditiile in care ele s-au produs prin lovire activa, dar si urmata de cadere cu capul de asfalt, ipoteza luata in calcul de medicii legisti, care se confirma prin probatoriul testimonial). In acelasi timp, s-a concluzionat prin lucrarea de specialitate ca leziunile constatate in urma examinarii victimei, coroborat cu documentatia pusa la dispozitie spre analiza, nu intrunesc caracteristicile medico-legale ale periculozitatii pentru viata.
S-a admis ca real ca orientarea expresa a loviturii catre o astfel de regiune a corpului poate reliefa intentia de a ucide dar, pe de alta parte, este la fel de adevarat ca ar fi total gresit sa se considere ca orice vatamare produsa intr-o zona vitala, care a necesitat un anumit numar de ingrijiri medicale, trebuie neaparat sa fie incadrata ca tentativa de omor, ignorandu-se imprejurarile in care s-a consumat fapta, modalitatea derularii actiunii, aspecte asupra carora instanta s-a oprit in cele ce preced. Concluzia cu caracter de probabilitate - indiferent de gradul de probabilitate - constituie o ipoteza care insa nu are caracter arbitrar si nu e lipsita de temei, deoarece expertii isi fundamenteaza presupunerile pe elemente obiective si nu pe impresiile sale subiective, ca victima in cadere s-a lovit cu capul de asfalt relatand si martorii, retinandu-se si in rechizitoriu. Prin urmare, sustinerea acuzarii, in sensul ca lovitura aplicata victimei a fost una deosebit de puternica, analizata de instanta intr-un cadru mai larg decat procurorul de caz si in prezentele coordonate, nu este sustinuta in plan probator, context in care s-a notat cu relevanta ca dezechilibrarea victimei a survenit si din cauza starii de ebrietate in care aceasta se afla, si nu doar ca efect al loviturii ce i-a fost aplicata.
In consecinta, avand in vedere caracterul spontan al atacului si modul in care acesta s�-a produs, instanta a retinut ca, desi exista legatura de cauzalitate intre lovitura aplicata si producerea leziunilor traumatice partii vatamate - privind atat prin prisma elementului intentional al laturii subiective, cat si al materialitatii actului agresiv -, inculpatul nu a urmarit suprimarea vietii acesteia si nu a acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, ci doar a vatamarii victimei.
La urmatorul termen de judecata fixat in cauza la data de 20.01.2014, in preambulul dezbaterilor pe fondul pricinii, partea civila C. G. a invederat, sub consilierea aparatorului sau ales, ca intelege sa formuleze plangere prealabila impotriva inculpatului sub aspectul savarsirii faptei in noua incadrare juridica, solicitand tragerea sa la raspundere penala pentru infractiunea de vatamare corporala, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal precizand, totodata, ca nu doreste sa apeleze la institutia impacarii, sustinerile sale fiind consemnate in proces verbal separat, atasat la dosarul cauzei.
Astfel fiind, analizand materialul probator administrat instanta noteaza :
S-a stabilit obiectiv, pe baza analizei coroborate a probelor administrate in ambele faze procesuale, imprejurarile de fapt si modalitatea concreta in care inculpatul L. G. a comis fapta imputata, instanta retinand cu argumentatia faptica si juridica detaliata in considerentele incheierii din data de 18.12.2013, transpusa anterior, ce nu se mai impune a fi reiterata, ca actiunea intentionata a acestuia se circumscrie in drept continutului constitutiv al infractiunii de vatamare corporala, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal. Readministrarea nemijlocita a probatoriului propus de acuzare, in conditii de oralitate si contradictorialitate, cat si administrarea probelor stiintifice suplimentare incuviintate in cursul judecatii, au conturat asadar cu un grad mai ridicat de detaliere circumstantele in care a avut loc conflictul dintre parti, ce a constituit preocuparea instantei si a atras invinuirea inculpatului, soldat cu agresarea victimei C. G., cu consecinte asupra integritatii sale corporale si sanatatii, aceasta suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 25 - 30 zile ingrijiri medicale de la data producerii lor, dar nu au fost de natura a-i pune viata in primejdie, astfel cum s-a stabilit prin raportul de prima expertiza medico-legala nr. 2347/26.08.2013 intocmit de I.M.L. Iasi si avizat de Comisia de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale intrunita la nivelul institutiei abilitate (avizul nr. 5343/10.12.2013).
In concret, sub aspectul situatiei de fapt s-a probat in mod cert, dincolo de orice indoiala cu declaratiile martorilor din lucrari (care, in fata instantei, si le-au mentinut pe cele date in cursul urmaririi penale) ca, in dimineata zilei de 18 septembrie 2011, in jurul orelor 03:00, dupa ce s-a terminat programul discotecii "Cardinal" situata in centrul comunei Boroaia, la iesire din aceasta locatie, intre inculpatul L. G. si partea vatamata C.G. s-a creat o tensiune intr-o prima faza in parcare, cei doi luandu-se la cearta, impingandu-se, ambii fiind sub influenta bauturilor alcoolice. In altercatie au intervenit pentru a-i desparti martorul C. C. O., care a incercat sa le tempereze manifestarile antisociale ce erau inca la nivelul unor apostrofari verbale, tocmai cu intentia de a evita escaladarea conflictului intr-un eveniment agresiv (declaratie instanta): "In seara respectiva, dupa terminarea discotecii am iesit in parcare si i-am vazut pe cei doi cum se certau, eu insumi ducandu-ma la ei si rugandu-i sa se linisteasca pentru a nu degenera conflictul insa nici unul nu m-a ascultat, intelegand pe moment_ Nu cunosc motivul care a stat la baza altercatiei dintre cei doi, amandoi fiind sub influenta bauturilor alcoolice, dupa parerea mea C. G. fiind ceva mai baut." ; declaratie f. 30-31 ds. u.p. - afirma ca a observat ca, in parcare, L. G. si C. G. se impingeau, fara a se lovi si isi adresau diferite reprosuri, in jurul lor aflandu-se atat tineri din satul Boroaia cat si din Neamt, insa nici unul dintre acestia nu parea a avea intentia de a se implica in scandal); precum si martorii M. C. C. (declaratie instanta) : "Precizez ca cei doi s-au luat la cearta anterior, in parcare, eu bagandu-ma intre ei si aplanand conflictul. Ulterior m-am deplasat spre masina cu care urma sa plecam cu totii acasa, eu urcand in spate, partea dreapta_."; declaratie f. 50-53 ds. u.p. - sustine ca s-a iscat in parcare o disputa verbala, cei doi s-au impins reciproc motiv pentru care a intervenit) si C. G. (declaratie instanta) : "_Am asistat personal la altercatia care a avut loc intre cei doi in parcare, eu insumi bagandu-ma intre acestia si incercand sa-i despart, ceea ce am si reusit pentru ca ulterior, eu aflandu-ma langa masina cu care urma sa ma deplasez la domiciliu_"; declaratie f. 37-39 ds. u.p - relateaza ca a observat cum inculpatul si partea vatamata se impingeau si isi adresau injurii reciproce, el impreuna cu martorul M. C. intervenind si despartindu-i, moment in care a aparut si patronul discotecii - martorul C. O. care a aplanat conflictul). Acest prim episod a fost surprins si de catre alti martori din acte, care au relatat si in fata instantei in aceasta arie de interes: M. R. - "Precizez ca in seara respectiva, dupa ce am iesit din discoteca, pregatindu-ne sa mergem acasa, aflandu-ne in parcare, l-am vazut pe C. G. care s-a impins in L. G. acesta intrebandu-l daca nu are loc. Ulterior intre cei doi s-a iscat o altercatie, C. G. rupandu-i geaca lui L. G., de fata fiind mai multe persoane."; A. B. A. - "Arat ca, dupa ce am iesit din discoteca, prima data a avut loc o altercatie intre C. G. si L. G., G. facandu-l in tot felul pe L. G., respectiv "chior", etc., altercatie ce a fost aplanata de patronul discotecii." ; L. M. - " _la un moment dat, eu aflandu-ma inca in barul NON STOP din apropierea discotecii, a venit la mine un baiat si mi-a spus ca fratele meu are probeleme afara. Am iesit afara si am vazut ca intre fratele meu si C. G. se iscase o altercatie, in sensul ca acesta din urma, aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, ii adresa cuvinte jignitoare fratelui meu, facandu-l chior si altele, in altercatie intervenind patronul discotecii care a aplanat conflictul".
Dupa consumarea acestui moment, atat inculpatul, cat si victima s-au indreptat spre masinile cu care urmau fiecare sa plece. Astfel, actiunea intentional agresiva care l-a plasat pe inculpat in sfera infractionalitatii s-a derulat ulterior diferendului descris in cele ce preced. Mai exact, dupa cateva minute, inculpatul s-a indreptat spre locul unde se afla partea vatamata C. G. (aceasta aflandu-se langa masina martorului O. L. V. cu care intentiona sa plece) si i-a aplicat o singura lovitura (unicitatea loviturii fiind stabilita cu certitudine inca de la inceputul cercetarilor), cu pumnul (nu cu un bat telescopic), in zona cranio-cerebrala sub imperiul careia, dar si din cauza starii de ebrietate (atestata inclusiv de actele medicale existente la dosar), victima s-a dezechilibrat si a cazut cu capul de asfalt, pierzandu-si cunostinta, ulterior fiind transportata la spital pentru a primi ingijiri medicale de specialitate, fiind si internata in Spitalul Judetean "Sf. Ioan cel Nou" Suceava in perioada 18.09.2011 - 26.09.2011 (insa nu se confirma practicarea unor interventii neurochirugicale, astfel cum se consemneaza de catre acuzare in rechizitoriu, starea sanatatii evoluand favorabil doar sub tratament medicamentos, aspect ce rezulta cu claritate din documentatia medico-legala).
Relatarile martorilor concorda in punctele esentiale, cu relevanta penala, in raport de aspectele captate fie vizual, fie auditiv, ei au redat functie de momentele percepute secventiale de fiecare pe diverse momente temporale si spatiale cronologia si modalitatea de derulare a evenimentului ce a parcurs, de fapt, asa cum s-a aratat, doua etape si a avut grade diferite de intensitate a tensiunilor ce s-au creat.
Au oferit astfel detalii incepand de la incadrarea evenimentului in timp si spatiu, pozitionarea partilor implicate ce faceau parte din grupuri diferite si a celorlalte persoane din anturajul lor, punctandu-se asupra modului in care s-a manifestat fiecare dintre acestea, relatarile lor conturand si imprejurarile in care s-a declansat actul agresiv indreptat asupra partii vatamate. In baza declaratiilor martorilor audiati s-a putut reconstrui ideologic atat situatia premisa comiterii infractiunii, momentul vizand actiunea inculpatului sanctionata din punct de vedere penal indreptata asupra victimei, cat si atitudinea reflexiv-actionala (postinfractionala) a agresorului, parte dintre acestia facand vorbire si despre starea in care se afla victima, reclamand ajutor medical de specialitate, cazand in stare de inconstienta, sens in care a si fost solicitata interventia unui serviciu de ambulanta. Probatoriul testimonial este completat cu raportul de activitate al lucratorilor de politie, procesul verbal de cercetare la fata locului, plansa fotografica si schita aferenta, lucrarile medico-legale de specialitate, la al caror continut s-a facut referire pe larg la sectiunea consacrata actului decizional de schimbare a incadrarii juridice, coroborate cu declaratia inculpatului data in fata instantei si cu depozitiile partii vatamate C. G..
Desi partea vatamata nu a fost in masura sa precizeze cu exactitate cine a agresat-o in acele imprejurari, declarand in fata instantei ca "_M-am indreptat spre masina cu care urma sa plec acasa si in care se urcasera deja toti prietenii mei, respectiv M. I., M. C., F. M., C. A., M. V. si C. G., masina fiind condusa de O. L.. In momentul in care am vrut sa ma urc in masina am simtit din spate, in zona capului, o lovitura puternica, dupa care am cazut, fiind in stare de inconstienta. Nu am vazut cine m-a lovit si nici cu ce m-a lovit. Ulterior, cand mi-am revenit din coma, am aflat de la prietenii mei ca as fi fost lovit de catre L. G._Nu pot preciza daca am fost lovit in zona capului cu pumnul sau cu vreun obiect contondent_ Nu mai tin minte absolut nimic dupa lovitura primita. Nu stiu unde am cazut si cum am cazut_"; "_Ulterior, tot cand mi-am revenit din coma, prietenii mei mi-au spus ca acesta - A. B. A. - prezent si el la discoteca in noaptea respectiva, ar fi avut un telescop in mana, cu care l-a lovit pe M. C. in zona umarului si a picioarelor. Acesta nu s-a legat de mine in noaptea respectiva_.", probatoriul testimonial este apt a-l indica pe inculpat ca autor al infractiunii si, in acelasi timp de natura a inlatura teza emisa de catre acuzare, in sensul ca este posibil ca acesta sa o fi agresat pe victima cu un baston telescopic, o atare varianta nu-si gaseste corespondent in plan probator, fiind infirmata de declaratiile martorilor audiati, din care reiese ca lovitura a fost aplicata cu pumnul iar un atare obiect ca cel in discutie a fost folosit de o alta persoana asupra martorului M. C. C..
Legat asadar de momentul nodal, reprezentat de violentarea victimei, sunt concludente cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta si consecintele imediate asupra acesteia, declaratiile martorilor audiati, sustinerile lor constante inca din cursul urmaririi penale venind in completarea depozitiei partii vatamate, context in care se face trimitere cu precadere la pasajele sugestive extrase rezumativ: O. L. V. (declaratie instanta) - " Precizez ca in timp ce eu eram in masina si asteptam ca toti cei care erau la discoteca sa urce sa-i duc la domiciliu, am auzit o bufnitura si, intorcandu-ma l-am vazut pe C. G. cazut jos si pe L. G. langa acesta, imediat fugind de la fata locului inspre masina. De asemenea, am vazut personal in fata masinii mele, cum un alt baiat cu hanorac, mic de statura, pe care insa nu l-am recunoscut intrucat se afla cu spatele, cum l-a lovit pe numitul M. C. cu un baston telescopic. Personal nu am vazut ca L. G. sa fi lovit victima si, de asemenea, nu am vazut in mainile acestuia nici un baston telescopic_Precizez ca L. G. era singura persoana care se afla langa victima in momentul in care au m-am intors auzind bufnitura_"; M. C. C. (declaratie instanta)   - "_Ulterior m-am deplasat spre masina cu care urma sa plecam cu totii acasa, eu urcand in spate, partea dreapta. De masina s-a apropiat si C. G., urmand a urca in spate, partea stanga, moment in care am vazut ca de G. s-a apropiat inculpatul L. G., urmat de alte trei persoane si, de asemenea, am vazut cum L. G. l-a lovit in zona fetei pe C. G., acesta cazand jos. Nu stiu daca L. G. avea ceva in mana in momentul in care l-a lovit pe C. G._ Nu am vazut pozitia in care acesta, C. G., a cazut ca urmare a loviturii primite intrucat, cand am ajuns eu langa el deja fusese ridicat de catre C. G.. C. G. prezenta leziuni in zona fetei_"; "_Eu am iesit din masina si, in momentul in care m-am dus langa G., eu insumi am fost lovit cu un baston telescopic in zona fetei, umar si picior de catre unul dintre cei care erau alaturi de L. G., insa cu siguranta nu de acesta din urma."; C. G. (declaratie instanta) - "_Ulterior eu, aflandu-ma langa masina cu care urma sa ma deplasez la domiciliu, am auzit deodata o bufnitura si m-am intors imediat si l-am vazut pe C. G. cazut jos, iar pe L. G. plecand de langa acesta, in jurul celor doi nemafiind nici o persoana. Nu stiu daca L. G. avea sau nu ceva in mana... Eu m-am deplasat imediat la C. G. incercand sa-i acord primul ajutor_ in momentul in care m-am deplasat spre ea dupa lovitura, se afla in stare de inconstienta_Precizez ca, C. G. se afla langa masina lui O., eu aflandu-ma langa o alta masina la o distanta de cca. 15 m. L. G. este cel care a venit inspre victima. Nu pot preciza cu exactitate in ce a constat si cum a avut loc lovitura, intrucat C. G. statea cu spatele, eu auzind deodata bufnitura_. Cu ocazia respectiva l-am auzit si pe M. C. ca ar fi fost lovit de catre o persoana, nu stiu exact de catre cine, in zona picioarelor, cu siguranta insa nu de catre L. G._" (audiat fiind in cursul urmaririi penale - f. 37-39 ds. u.p. -, declaratie pe care si-a mentinut-o in fata instantei, acest martor a relatat cu mai multa precizie momentul agresarii, afirmand in concret ca, dupa ce fiecare dintre partile implicate in conflict s-a deplasat catre masinile cu care urma sa plece, a observat cum L. G., s-a indreptat catre C. G. si, fara a-i spune ceva, l-a lovit o singura data cu pumnul in zona fetei acesta cazand; cand l-a randul sau s-a apropiat de partea vatamata, a vazut ca era cazuta cu fata in jos, cu capul flexat pe partea dreapta cu care crede ca s-a si lovit de asfalt); C. C. O. (declaratie instanta) - "_M-am deplasat la cealalta unitate, pentru ca in circa 5 minute sa vad in parcare un grup de tineri spre care m-am deplasat si eu, si unde am vazut ca, cativa dintre acestia tineau in brate victima - C. G., care se afla in coma, fiind lovita in zona capului. Din spusele acestora am inteles ca victima ar fi fost lovita de L. G.. Nu am vazut personal incidentul. Ulterior a venit Salvarea si a luat victima. Tot acei tineri spuneau ca L. G., dupa ce a lovit victima, s-a suit intr-o masina cu cei din Neamt si a plecat_"; A. B. A. (declaratie instanta ) - "_C. G. s-a dus spre masina cu care urma sa plece acasa, si tot el l-a chemat pe inculpat inspre el, inculpatul ducandu-se, dupa care C. G. l-a prins de geaca, l-a tras si i-a rupt geaca, moment in care inculpatul L. G. a reactionat, insa nu stiu exact ce a facut (ca l-a lovit sau doar l-a impins), imediat insa victima cazand jos. Precizez ca de fata se aflau mai multe persoane, insa la ceva distanta de cei doi, nu exact in apropierea lor"; H. G. (declaratie instanta ) - "Cu privire la incidentul respectiv arat ca in seara respectiva, lucrand la Primarie, eram prezent la fata locului si am vazut personal pe inculpat ducandu-se spre grupul de tineri care era adunat in parcare, acesta tinand mainile in buzunare. Si, de asemenea, l-am vazut pe inculpat dupa putin timp, iesind din grupul respectiv, tinand mainile in continuare in buzunar si deplasandu-se spre o masina, cu care a si plecat. Acesta era impreuna cu mai multi prieteni cu care s-a indreptat la masina_ Nu am vazut vreunul dintre acesti prieteni avand ceva in mana in momentul cand au iesit din grup...Nu am vazut personal ca inculpatul sa fi lovit victima, ci am aflat ulterior de la cei prezenti la fata locului, cum ca L. G. l-ar fi lovit pe C. G. si acesta a cazut jos. Eu personal am ajutat victima, aceasta fiind lovita in zona capului, de unde ii curgea sange, pana a veni Salvarea. Cei din jur, printre care si numita C. A., discutau cum ca inculpatul ar fi lovit victima cu pumnul_Precizez ca eu insumi am auzit o bufnitura, respectiv cand a cazut jos partea vatamata, dupa care tipetele celor din jur si, intrucat eram paznic, m-am deplasat imediat la fata locului_"; M.C. I. (declaratie instanta ) - "Dupa altercatia ce a avut loc intre cei doi la iesirea din discoteca, ne pregateam de plecat acasa, moment in care in timp ce eu ma aflam in masina, cu portiera deschisa iar C. G. afara, la portiera, L. G. s-a apropiat de acesta, impreuna cu doi prieteni si i-a aplicat un pumn in plina figura lui C. G., pumn in urma caruia acesta a cazut jos pe asfalt. Nu am vazut in mana lui L. G. vreun bat telescopic. Acvest bat l-am vazut in mana altuia din anturajul lui L. G., cand l-a lovit in aceeasi imprejurare, in zona piciorului, pe varul meu M. C._" ; se observa ca si sustinerile acestui martor s-au inscris pe aceeasi linie, in faza de urmarire penala - f. 46 - 47 ds. u.p.- declarand ca, aflandu-se in masina, a auzit-o pe A. (martora C. A.) ca vine cineva spre C. G. sa-l loveasca, moment in care a intors capul si a observat ca de el s-a apropiat L. G., lovindu-l in plina figura cu pumnul (in stanga dupa cum i s-a parut) si imediat a cazut lovindu-se cu partea dreapta a capului de betonul din parcare; si acest martor sustine ca, in acele imprejurari, o alta persoana (nu inculpatul) l-a lovit cu un baston telescopic si pe M. C.; L. M. (declaratie instanta) - "_Ulterior, C. G. s-a indreptat spre masina, si tot acesta i-a spus fratelui meu sa vina la el "daca este tare". Fratele meu s-a dus la C. G. iar acesta din urma l-a prins de geaca, pe care a si rupt-o, in jurul masinii fiind afara mai multe persoane, printre care si prietenii partii vatamate. Stiu ca fratele meu a ripostat, imediat vazand victima cazuta jos, insa nu stiu daca acesta a impins victima, sau a lovit-o si, daca a lovit-o, cu ce, cu precizarea ca fratele meu nu avea nimic in mana. Precizez ca nu am vazut o alta persoana din apropierea victimei care sa fi avut vreun telescop in mana si cu care sa fi lovit victima sau vreo alta persoana din grup. Stiu ca fratele meu i-a facut ceva victimei dar nu pot preciza ce. Dupa aceea fratele meu s-a indreptat spre masina, cu care a plecat impreuna cu prietenii lui_".
De altfel, audiat fiind in cursul cercetarii judecatoresti (f. 56 vol. I ds. fd.) inculpatul L. G. nu a negat ca, dupa prima disensiune din parcare cand ar fi fost injurat de partea vatamata care i-ar fi adresat si cuvinte jignitoare, spunandu-i �chior, spanc, ca o sa-mi scoata si celalalt ochi", conflict aplanat, asa cum au aratat si martorii, de catre patronul discotecii C. O., a urmat si o alta altercatie. In propria varianta, C. G. l-ar fi chemat sa stea de vorba, astfel ca s-a deplasat catre el insa, cand a ajuns in dreptul sau, acesta s-a repezit la el si i-a rupt geaca. Sustine ca aparandu-se, in aceasta imprejurare doar a impins-o pe partea vatamata iar aceasta a cazut cu capul de asfalt, dupa care el a plecat si nu s-a mai intors sa vada ce a patit.   A precizat inculpatul ca a doua zi a plecat cu un prieten in Italia, cu masina, unde a lucrat "la negru".
Fata de probatoriul analizat pe larg in cele ce preced, instanta va inlatura ca nesincera sustinerea inculpatului, in sensul ca actiunea sa, in cea de-a doua etapa a evenimentului s-a limitat la impingerea partii vatamate, dovedindu-se ca acesta i-a aplicat de fapt o lovitura cu pumnul, ce a determinat, inclusiv pe fondul starii de ebrietate si luata fiind prin surprindere, dezechilibrarea sa urmata de cadere cu capul de asfalt.
Ceea ce prezinta importanta dincolo de aspectele evidentiate, este aspectul ca, indiferent de continutul declaratiei acestui subiect procesual, legea nu acorda o forta probanta deosebita acestui mijloc de proba, prin art. 69 Cod procedura penala legiuitorul statuand ca aceasta poate servi la aflarea adevarului numai in masura in care este coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. In mod justificat, practic, legislatia procesual penala, manifesta anumite rezerve in ceea ce priveste forta probanta a acestui mijloc de proba, deoarece nu trebuie sa i se acorde prea mult credit dat fiind ca, in scopul sustragerii de la raspundere penala sau, dupa caz, a atenuarii, voluntar sau involuntar, inculpatul denatureaza declaratia sa. Este cunoscut ca declaratia acestui subiect procesual, pe langa faptul ca poate fi retractabila, este si divizibila, putandu-se asadar retine numai ceea ce se confirma prin alte probe. Pe cale de consecinta, instanta va retine din declaratia inculpatului numai ceea ce se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate in cauza.
Dand eficienta dispozitiilor art. 63 alin. 2 Cod procedura penala instanta, analizand si interpretand probele, a retinut dintre ele pe cele cu privire la care a ajuns la concluzia ca sunt sincere si concludente si le-a inlaturat pe cele susceptibile de a fi nereale. In acelasi context vor fi, prin urmare, inlaturate si sustinerile martorilor A. B. A. (f. 55 - 57 ds. u.p.) - care a declarat, de asemenea, ca inculpatul a impins-o pe partea vatamata si M. R. (f. 60 - 61 ds. u.p.) - in sensul ca tineri care s-ar fi aflat in preajma partii vatamate C. G., ar fi sarit la sa-l bata pe L. G., o atare scena nefiind confirmata de restul probatoriului administrat si nici chiar de inculpat nu este portretizata.
Imprejurarea ca in faza cercetarii judecatoresti martorul F. M. a sustinut ca personal nu a vazut ca L. G. sa fi fost cel care l-a lovit pe C. G. si nici nu a auzit astfel de discutii printre prietenii sai, nu poate justifica inlaturarea declaratiei de la urmarire penala, cand a afirmat ca, fiind in masina, a sesizat cum L. G. se apropie de C. G., vazand cand autorul l-a lovit, aplicandu-i o lovitura cu pumnul in figura, doar ca nu a observat daca avea ceva in mana.
Schimbarea pozitiei procesuale cu ocazia judecarii pricinii, nu trebuie acceptata necritic, mai ales in conditiile in care martorul nu a oferit nici o explicatie plauzibila, motivand doar ca a motivat doar ca nu stie de ce a declarat astfel la politie. Prin asemenea indepartari de la cele declarate initial se divizeaza in mod artificial procesul penal si se minimalizeaza importanta urmaririi penale. Simpla retractare sau modificare de catre martori a unor declaratii nu poate duce la inlaturarea in mod automat si nemotivat, a depozitiilor anterioare, date in faza de urmarire penala, cat timp acestea se coroboreaza si cu alte probe ale dosarului.
Se noteaza ca, potrivit art. 63 al. 2 Cod procedura penala, mijloacele de proba prev. de art. 64 Cod procedura penala nu au o valoare probatorie prestabilita putand fi administrate in toate fazele procesului penal, iar legea nu face nici o distinctie in ceea ce priveste forta lor probanta, dupa cum sunt administrate in cursul urmaririi penale sau al judecatii, reglementarile ce dau continut legal impunand obligatia de a se lamuri cauza pe baza de probe, sub toate aspectele, in scopul aflarii adevarului. Prin urmare, instanta poate sa retina numai o parte a probelor ca fiind expresia realitatii, dar trebuie sa motiveze inlaturarea celorlalte.
Intr-un atare ansamblu probator, teza apararii, care a pledat pentru o solutie de exonerare a inculpatului de raspundere penala in baza disp. art. 10 lit. d Cod procedura penala, pe considerentul ca nu este data latura subiectiva a infractiunii, sustinandu-se ca acesta nu a avut intentia sa loveasca victima, nu poate fi primita. Vehiculand materialul probator, avocatul ales a cautat sa dea dizertatiei sale notele convingerii si certitudinii cu privire la o anumita situatie de fapt, canalizand astfel solutia juridica intr-un sens care are drept scop salvarea intereselor clientului sau. Este de observat ca, insusi aparatorul inculpatului, pledand pe fondul cauzei, a fost inconsecvent si ambiguu in constructia apararii sustinand, pe de o parte, ca actiunea inculpatului s-a rezumat doar la impingerea partii vatamate ca, in finalul pledoariei, sa admita ca in acele imprejurari a lovit victima, insa in stare de provocare. De altfel, pe tot parcursul judecatii a oscilat intre a afirma in unele cazuri ca inculpatul doar a impins victima, iar alteori ca a lovit-o. Ori, argumentarea este o actiune intelectuala rationala, prin care avocatul prezinta probe si dovezi legate prin rationamente, in scopul de a demonstra si a convinge instanta de probitatea punctelor sale de vedere, a tezelor si ideilor sustinute in fapt si drept insa, cea prezentata nu are o atare forta de a demonta esafodajul acuzator.
Asa dupa cum rezulta din incheierea in care s-a consemnat mersul dezbaterilor, aparatorul inculpatului L. G. a tins si catre atenuarea raspunderii penale, solicitand a se retine in favoarea acestuia circumstanta legala atenuanta a provocarii, prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Pentru existenta circumstantei legale a provocarii se cere sa fie intrunite trei conditii si anume: infractiunea sa fi fost comisa sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii; aceasta stare sufleteasca sa fi fost determinata de o provocare din partea victimei si, in fine, provocarea sa fie produsa prin violenta ori printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava. Asa cum se observa, aceasta circumstanta presupune ca, in momentul comiterii faptei, infractorul sa se fi gasit sub stapanirea unei puternice stari sufletesti (perturbatio animi), adica de surescitare nervoasa, manie, indignare ori intr-o stare de emotie puternica, determinata de o provocare din partea victimei, iar actul provocator al acesteia se poate concretiza intr-o forma dintre cele aratate limitativ in lege.
Aceasta atenuanta a provocarii este compusa din doua elemente structurale: unul subiectiv si altul obiectiv, primul referindu-se la starea de manie (furie), adica la un impuls emotiv care provoaca infractorului pierderea factorilor de echilibru si de autocontrol; aceasta imprejurare insa nu trebuie sa fie confundata cu alte stari sufletesti care nu circumstantiaza o stare de provocare, cum ar fi ura, ranchiuna, resentimentul, razbunarea etc. (acestora lipsindu-le caracterul de spontaneitate specific provocarii). Al doilea element, de natura obiectiva, este reprezentat de un fapt injust, adica un fapt contrar nu numai normelor juridice dar si altor reguli sociale care asigura o convietuire civilizata. Bineinteles, este necesar ca faptul injust sa se fi produs efectiv, nefiind admisa, ca atare, convingerea putativa a existentei provocarii.
In toate cazurile, actul provocator trebuie sa fi fost de asa natura incat sa fi trezit in cugetul faptuitorului o intensa reactie psihica, o stare de puternica tulburare sufleteasca sau o puternica emotie. Caracterul provocator al actului trebuie apreciat nu numai sub aspectul sau obiectiv, dar si sub cel subiectiv si anume al intentiei victimei de a savarsi acte de violenta fizica sau psihica ori de atingere a demnitatii persoanei. Pentru existenta circumstantei atenuante de care ne ocupam trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre actul provocator si tulburarea sufleteasca sau emotia sub stapanirea careia s-a savarsit infractiunea. Desi legea nu pretinde ca intre actul provocator si actul riposta sa existe o proportie, aceasta se impune in mod indirect, in sensul ca riposta trebuie sa fie proportionala cu intensitatea tulburarii sufletesti sau a emotiei, asa incat o riposta exagerata nu va conduce la aplicarea acestei circumstante atenuante.
Ori, relationand aceste consideratii de ordin juridic la tabloul faptic ce se degaja din ansamblul probator administrat este evident ca nu a existat o provocare din partea victimei care sa legitimeze o riposta atat de dura venita din partea agresorului, daca se tine cont de conduita acesteia manifestata la momentele de referinta. In argumentarea acestei teze instanta nu poate analiza infractiunea dedusa judecatii izoland din succesiunea evenimentului doar etape secventiale, asa cum este directionata apararea inculpatului care, prevalandu-se fara just temei de sustinerile unor martori, scindeaza si situatia faptica pe momente care-l pun pe acesta intr-o falsa lumina favorabila.
Se impune a se acorda insemnatatea cuvenita ca incidentul in care a fost implicat a parcurs practic doua etape iar, in cea de-a doua, inculpatul a reactionat violent prin lovirea victimei cu pumnul. Chiar daca s-a iscat in acele imprejurari o disensiune verbala anterioara agresarii propriu zise, altercatia fizica intervenita ulterior a fost de inculpat generata, fara ca schimbul de replici sa poata fi apreciat prin continut si intensitate ca ar fi imbracat haina juridica a unui act provocator, de natura a-i crea inculpatului o puternica tulburare, care sa justifice comportamentul sau reprobabil.
Asadar considera instanta ca un factor care a concurat la declansarea acestei reactii finale a inculpatului, ce a intersectat sfera infractionalitatii, a fost inclusiv predispozitia sa de a comite acte de violenta, de a actiona in spirit de vendeta, in sprijinul acestei concluzii venind si elementele ce caracterizeaza persoana sa, el fiind cunoscut de altfel ca o persoana care adopta frecvent un comportament agresiv, perturbant, neagreat social. Desi lipsit oficial de antecedente penale, acesta s-a mai abatut de la lege, beneficiind de clementa organului de urmarire penala prin aplicarea, in mod repetat, de trei ori consecutiv, in intervalul 2010 - 2011, de sanctiuni administrative constand in amenda.
In cauza se contureaza ca inculpatul a comis infractiunea intr-o stare de incarcare nervoasa, insa materialul probator analizat nu fundamenteaza opinia ca aceasta surescitare a fost determinata de vreo fapta provocatoare a victimei ci de conjunctura tensionata in care el insusi, in cunostinta de cauza, s-a lasat angrenat. Chiar real acel episod al adresarii de cuvinte jignitoare (sustinandu-se de inculpat si de unii dintre martori, persoane din anturajul sau ca partea vatamata l-ar fi insultat, legandu-se de deficienta sa fizica, cert este ca a existat un schimb de replici, reprosuri, imbranceli), urmeaza a se lua in considerare ca un astfel de comportament a caracterizat prima parte a evenimentului, conflictul fusese aplanat, fiecare dintre parti plecand catre masinile cu care intentionau sa se deplaseze spre domiciliu. Asadar este de remarcat ca intre eventualul act provocator si savarsirea faptei a trecut un interval de timp, suficient pentru a reconsidera efectul pretinsei atitudini a victimei. Starea de tulburare prevazuta in textul de lege mentionat reprezinta o situatie psihica emotionala care se manifesta intr-un termen rezonabil, legata temporal de actiunile victimei, ori actului de violenta al inculpatului sanctionat din punct de vedere penal, i-ar lipsi in conditiile date caracterul de spontaneitate specific provocarii, concluzionandu-se ca riposta sa nu a intervenit imediat.
Prin urmare hotararea infractionala este cea care a generat "starea de rau" iar nu un act provocator. Asa cum s-a evidentiat anterior si cum chiar partile recunosc audiate fiind, primul episod se consumase, inculpatul si victima fiind despartite, si doar dupa trecerea unei perioade cel dintai s-a indreptat catre C. G., astfel ca in acest context faptic, pretinsei atitudini a partii vatamate, care l-ar fi "chemat sa stea de vorba" (martorul A. B. A. afirmand, de altfel, ca partea vatamata i s-a adresat in sensul sa mearga la ea "daca este bun" - f. 55-57 ds.u.p, asadar, nicidecum nu se punea problema de a urma o discutie concilianta si, in mod evident, se desprinde concluzia din intreaga desfasurare a evenimentului portretizata de martori ca nici inculpatul nu avea astfel de intentii) nu i se poate da semnificatia pe care apararea a inteles sa i-o atribuie, cu consecinta retinerii scuzei legale a provocarii. Nu poate dobandi semnificatia unei tulburari in sensul art. 73 lit. b Cod penal faptul ca inculpatul a decis sa agreseze victima din dorinta de a se razbuna intr-un moment in care incidentul initial era deja stins. Se conchide, prin urmare ca intre momentul luarii rezolutiei infractionale si cel al punerii in aplicare a acesteia, a existat un interval temporal de natura sa justifice, pe de o parte, concluzia excluderii actului spontan - care inlatura apararea inculpatului potrivit careia ar fi savarsit fapta ca o reactie la comportamentul provocator al partii vatamate - iar pe de alta parte, concluzia existentei unei perioade suficiente de timp pentru a reflecta, constient, asupra posibilelor consecinte cu potential vatamator ale respectivului act.
Instanta, formandu-si convingerea intima izvorata din dovezile administrate in cauza, a ajuns la concluzia ca realitatea obiectiva (fapta dedusa judecatii care a primit o noua incadrare juridica) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor, care converg indubitabil catre vinovatia inculpatului.
Asa fiind, analizand probele legal administrate in cauza, care au rasturnat in mod neindoielnic prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea inculpatului L. G. prin dispozitiile art. 51 si 66 Cod penal, facandu-se dovada certa si indubitabila a savarsirii infractiunii de vatamare corporala, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal, el actionand cu vinovatia in forma ceruta de lege, se impune ca acesta sa raspunda penal. Constatand, totodata, ca nu se afla in prezenta starii de provocare reglementata de art. 73 lit. b Cod penal instanta urmeaza a-l condamna pe inculpat la o pedeapsa in limitele prevazute de textul de lege incriminatoriu, dat fiind ca, asa cum se va motiva in cele ce urmeaza, nu identifica nici o alta imprejurare careia sa-i atribuie justificat caracter de circumstanta atenuanta.
Trecand la procesul de individualizare legala si judiciara a pedepsei la care va fi condamnat inculpatul, ce trebuie sa respecte principiului proportionalitatii intre gravitatea faptei comise si profilul socio-moral si de personalitate al acestuia, Tribunalul va avea in vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si anume: dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea generala, gradul de pericol social ridicat al faptei comise (cel abstract si generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune si prin stabilirea minimului si maximului posibil de sanctionare, dar in corelatie cu cel concret ce se stabileste post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind continutul si conditiile concrete de r

Sursa: Portal.just.ro