Dezincriminare fapta contraventionala.Culpa procesuala.

Dezincriminare fapta contraventionala.Culpa procesuala.

Cu privire la sanctiunea ce se aplica procesului-verbal incheiat sub imperiul unor dispozitii legale  care reglementau caracterul contraventional al unor fapte, iar pana la ramanerea definitiva a sanctiunilor aplicate intervine o lege ce inlatura faptele din sfera ilicitului contraventional, se retin urmatoarele:
Incidenta legii contraventionale care scoate fapta sanctionata din sfera ilicitului contraventional, trebuie analizata din punctul de vedere al stadiului raportului contraventional de conflict.
Daca pe durata desfasurarii procesului contraventional intra in vigoare o lege care inlatura fapta din  sfera  ilicitului contraventional,   organul competent va dispune stingerea procesului contraventional.
Astfel, in cazul in care procesul se afla in desfasurare, legea dezincriminatoare nu afecteaza doar sanctiunile contraventionale, ci insusi raportul contraventional de conflict  care trebuie  sa se stinga. Mai precis, fapta nu mai reprezinta o contraventie, ea nemaifiind prevazuta de actul normativ.
Rezulta ca efectul unei legi retroactive este chiar acela conform caruia raporturile derulate in trecut, pe baza unor dispozitii in vigoare la acel moment, vor fi desfiintate de legea noua.
In concluzie, nu se poate vorbi despre incheierea legala a unui proces-verbal de contraventie, in lipsa existentei caracterului contraventional al faptei, caracter care sa rezulte din calificarea data de un text de lege.
Astfel, sanctiunea pentru un asemenea proces-verbal este cea nulitatii, conditii in care solutia primei instante apare ca fiind legala, intrucat in speta s-a  incalcat principiul legalitatii stabilirii si sanctionarii faptei contraventionale.
Referitor la critica privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Conform prevederilor art. 274 Cod procedura civila "Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat."
Culpa procesuala este aceea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut in pretentii cu titlu de cheltuieli de judecata si presupune in principal inregistrarea pe rolul unei instante a unei cererii  ce se dovedeste a fi intemeiata, iar art. 274 alin. l Cod procedura civila, dispune expres ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata a partii care cade in pretentii se intemeiaza pe ideea de culpa a acesteia, care prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnica sa inainteze o actiune in realizarea dreptului.
Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, a dispus, in mod constant, ca partea care a castigat procesul, va  putea obtine rambursarea cheltuielilor in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul sau rezonabil, adica sunt exprimate in sume de bani confirmate de acte justificative. Acordarea cheltuielilor de judecata, are la baza existenta  culpei procesuale, care  subzista chiar si in situatiile in care partea care a pierdut procesul a fost de buna credinta.
Intimata a dovedit caracterul real, rezonabil si necesar al cheltuielilor de judecata solicitate, chiar daca agentii ANPC au fost de buna-credinta la incheierea procesului-verbal de contraventie, intrucat au aplicat actul normativ reprezentat de OUG nr. 50/2010, inainte de clarificarea intelesului continutului sau cu prejudicierea grava a bancii.
In acelasi timp, insa, culpa agentilor constatatori si implicit a recurentei consta in faptul ca aveau obligatia sa cunoasca dreptul Uniunii Europene si  faptul ca punerea in aplicare a OUG nr.50/2010 in forma initiala, transpunea incorect si eronat prevederile Directivei 2008/48/CE.

DECIZIE Nr. 913/2011 din 08 Septembrie 2011  SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

Prin sentinta nr.2385/02.03.2011 a Judecatoriei Rm.Valcea a admis plangerea contraventionala formulate de petenta BANCA X, in contradictoriu cu  intimata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR VALCEA, dispunand anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.tttt/29.10.2010 intocmit de catre intimata.
De asemenea, s-a dispus suspendarea masurii complementare  in procesul- verbal, pana la solutionarea in mod irevocabil, a prezentei plangeri si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata in suma de 6.641,44 RON catre petenta.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in considerente ca prin plangerea inregistrata sub nr. dosar 14093/288/2010 petenta a solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta in contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR VALCEA, avand in vedere modificarea adusa prin Legea 288/2010 a OUG 50/2010, sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei din data de 29.10.2010 incheiat de catre CJPC Valcea, precum si suspendarea prin incheiere a executarii masurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei.
In motivarea plangerii petenta a aratat ca se impune suspendarea executarii procesului verbal de constatare a contraventiei, intrucat daca OG 2/2001 prevede principiul suspendarii de drept a executarii proceselor verbale de constatare a contraventiei, OUG 50/2010 instituie o exceptie de la caracterul de iure al acestei suspendari, lasand libertatea instantei de a acorda aceasta suspendare, la cererea contravenientului contestator.
S-a mai aratat ca dispozitiile art. 88 alin. 3 din OUG 50/2010 se rezuma la a enunta principiul, dar nu stabilesc conditiile de care instanta este tinuta pentru a aprecia asupra suspendarii executarii procesului verbal, dar principiul securitatii juridice si dreptul de acces la un tribunal, a carui hotarare sa poata fi executata in mod obiectiv, converg la a acorda posibilitatea instantei de a suspenda efectele unui act a carui legalitate este contestata, inainte ca acesta sa produca pagube ireparabile.
Pe de alta parte, petenta a mai aratat ca inainte ca instanta sa demareze analiza legalitatii procesului verbal se impune aplicarea in cauza a prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la necesitatea respectarii prezumtiei de nevinovatie a petentei, prezumtie care are ca si corolar obligarea intimatei la sustinerea si prezentarea argumentelor care au condus la emiterea procesului verbal contestat.
Petenta a sustinut ca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu cuprinde descrierea exacta a faptei, echivocul acestuia facand imposibil controlul legalitatii actului.
Astfel, din analiza sumara a procesului-verbal de constatare a contraventiei rezulta ca acesta nu cuprinde toate datele necesare identificarii exacte a presupusei fapte care ar fi fost savarsita. Astfel, prin actul contestat s-a retinut in sarcina petentei ca aceasta a incalcat prevederile OUG 50/2010 prin perceperea unui comision de risc ulterior datei de 21.06.2010, constatandu-se de asemenea ca ceea ce initial fusese perceput ca si comision de risc, a fost perceput ulterior sub denumirea de comision de administrare.
 In acelasi proces-verbal nu se mentioneaza care este modul in care existenta anumitor clauze contractuale in contractele de credit conduce la incalcarea prevederilor legale sau perioada in care se considera ca acestea au incalcat prevederile legale.
Prin actul constatator, nu s-a stabilit de catre inspectori in ce sens perceperea acestui comision contravine prevederilor OUG 50/2010.
Pe de alta parte, ordonanta nu are menirea de a stabili un catalog de denumiri al unor comisioane ale bancii, ci prezentarea unor ratiuni economice indreptatite de a se regasi in comisioanele bancare, astfel ca dispozitiile art. 36 din aceasta ordonanta nu prevad existenta unor anumite denumiri de comisioane, ci obligatia bancilor de a lua in calcul, atunci cand stabilesc cuantumul comisioanelor anumite ratiuni economice.
Ratiunea economica prin care se justifica solicitarea comisionului de risc este existenta riscului de credit care este un element de care banca este obligata a tine cont. Plecand de la ratiunea economica a comisionului de risc si in incercarea de a adapta intocmai dis. OUG 50/2010, petenta a modificat denumirea comisionului de risc in comision de administrare, cuantumul comisionului nefiind modificat.
In mod nelegal s-a retinut prin procesul-verbal ca aceasta noua denumire reprezinta un nou comision, intrucat sub aceasta denumire petenta nu a perceput un nou comision fara acordul clientilor, el reprezentand o valoare agreata de parti.
S-a mai aratat de catre petenta ca sanctionarea sa in baza dispozitiilor art. 36/35 alin. 1 lit. b nu poate fi justificata de existenta unor norme comunitare a caror implementare ar fi fost urgenta, obiectivul principal al implementarii Directivei 2008/48 fiind facilitarea aparitiei pietei interne a creditelor de consum prin armonizarea nivelului de protectie a consumatorilor.
Prin Legea 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 au fost modificate dispozitiile art. 95 din ordonanta, in sensul ca dispozitiile acesteia nu se aplica contractelor in derulare.
Prin intampinarea  intimatul a solicitat respingerea plangerii contraventionale si mentinerea procesului verbal de constatare a contraventiei ca legal si temeinic incheiat.
Astfel, intimatul a aratat ca in urma depunerii unor reclamatii de catre mai multe persoane prin care acestia reclamau perceperea comisionului de risc si dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2010, contrar prevederilor art. 36 ordonanta, s-a procedat la cercetarea aspectelor sesizate.
In urma analizarii documentelor si a cercetarilor efectuate s-a constatat ca petenta prin sucursala judeteana percepea in continuare comisionul de risc chiar si dupa intrarea in vigoare a ordonantei.
Fata de cele constatate s-a procedat la sanctionarea petentei cu amenda contraventionala in valoare totala de 40 000 RON pentru incalcarea dispozitiilor art. 36,art. 35 lit. a si art. 42 din Ordonanta de urgenta nr.50 din 09.06.2010 si aplicarea masurilor complementare, respectiv restituirea sumelor incasate fara temei legal, intr-un termen de 15 zile precum si aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale.
 Intimatul a solicitat respingerea plangerii in ceea ce priveste neaplicabilitatea prevederilor art. 36, 35 si 42, intrucat la data constatarii faptei, ordonanta de urgenta nu suferise nicio modificare.
S-a mai aratat ca potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1656/28.12.2010 modificarile aduse dispozitiilor art. 95 din ordonanta prin Legea 288/2010, nu pot opera in ciuda exprimarii defectuoase a textului de lege, decat de la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a ordonantei.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara s-a solicitat mentinerea acesteia, intrucat aplicarea s-a facut in baza dispozitiilor art. 88 alin. 1 si 3 din ordonanta.
S-a mai aratat de catre intimat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea prevederilor legale si nu exista motive care sa conduca la nulitatea acestuia, iar prin incheierea procesului-verbal activitatea comerciala a bancii nu a fost incalcata.
Din actele depuse la dosar, s-au retinut urmatoarele:
In fapt, in data de 29.10.2010, ca urmare a formularii unor sesizari de catre clienti ai bancii petente depuse intimatului, prin care se solicita verificarea modului in care se derulau contractele de credit, s-a procedat la efectuarea unui control la SC BCR Bucuresti- Sucursala Rm.Valcea.
Nemultumirile consumatorilor constau in faptul ca, SC BCR Bucuresti- Sucursala Ramnicu Valcea, percepea comisionul de risc dupa intrarea in vigoare a prevederilor OUG 50/2010, invocandu-se refuzul bancii de a se alinia prevederilor art. 36 din OUG 50/2010 coroborat cu art. 94 din acelasi act normativ.
In acelasi timp si pentru aceleasi reclamantii mentionate s-a retinut ca se percepe de catre banca un comision de administrare majorat fata de vechiul contract cu valoarea comisionului de risc eliminat la data de 21.09.2010, motiv pentru care s-a considerat ca a fost incalcat art. 35 lit. a din  OUG 50/2010 .
Pentru reclamatia cu nr. 2025/06.09.2010, s-a retinut faptul ca banca nu a raspuns in termenul prevazut de acelasi act normativ la solicitarile facute de petitionar, incalcandu-se astfel prevazute art. 42 din OUG 50/2010.
 In urma controlului, petenta a fost sanctionata prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0020870 din data de 29.10.2010  cu amenda contraventionala in valoare totala de 40 000 RON pentru incalcarea dispozitiilor art. 36, art. 35 lit. a si cu sanctiunea avertisment pentru incalcarea prevederile art. 42 din Ordonanta de urgenta nr.50 din 09.06.2010, precum si, aplicarea masurilor complementare, respectiv restituirea sumelor incasate fara temei legal, intr-un termen de 15 zile precum si aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare si sanctionarea a contraventiei  s-a retinut in sarcina petentei incalcarea dispozitiilor art. 36 din OUG 50/2010, potrivit carora, alin. 1, pentru creditul acordat, legiuitorul intelegand prin aceasta sintagma - creditul care urmeaza a fi contractat dupa intrarea in vigoarea a ordonantei, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor-valoarea amenzii aplicate fiind de 20 000 RON.
Potrivit alin. 3 comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
S-a retinut, prin acelasi proces-verbal, in sarcina petentei, incalcarea dispozitiilor art. 35 lit.a din OUG 50/2010, potrivit carora, "se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie", in baza art. 86 alin 2, valoarea amenzii aplicate fiind de 20 000 RON. Pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 42 din OUG 50/2010, in conformitate cu prevederile  art. 7 din OG 2/2001, s-a aplicat sanctiunea Avertisment.
Din actele depuse la dosar, instanta a observat ca, in ceea ce priveste clientii bancii petente si care au formulat sesizari, acestia au beneficiat de acordarea unui imprumut anterior intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta.
Verificand procesul-verbal de constatare a contraventiei s-a constatat ca acesta a fost incheiat cu respectarea cerintelor prevazute de dispozitiilor art. 15-20 din OG 2/2001, iar aspectele invocate de catre petenta ar putea atrage nulitatea relativa a procesului verbal de constatare a contraventiei, motivele de nulitate absoluta fiind cele strict prevazute de dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001.
Cu toate acestea, instanta a retinut ca intre data constatarii contraventiei si data solutionarii prezentei plangeri, legiuitorul a adoptat Legea 288/2010, lege de aprobare cu modificari a OUG 50/2010, in baza careia petenta a fost sanctionata.
Potrivit prevederilor art. 95 din OUG 50/2010, astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr.288/2010 : " Prevederile prezentei ordonante de urgenta (respectiv ale OUG nr. 50/2010) nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei, cu exceptia dispozitiilor art. 37 ind.1, ale art. 66-69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art. 50-55,ale art. 56 alin 2, ale art. 57 alin 1 si 2, precum si  ale art. 66-71."
Raportat la aceste prevederi legale, rezulta ca nici cele ale art.35 lit.a din OUG nr. 50/2010, conform carora "se interzice majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor si spezelor bancare fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit", ale art. 36 si 42 din ordonanta, nu sunt aplicabile contractelor in derulare la momentul intrarii in vigoare a prevederilor ordonantei, cu atat mai mult cu cat acestea nu  se regasesc printre exceptiile reglementate de catre legiuitor in art. 95 din OUG 50/2010 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010.
Avand in vedere aspectele anterior enuntate, raportate la prevederile  art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei,potrivit carora " legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile " precum si dispozitiile art. 12 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor,astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 228/13.03.2007 a Curtii Constitutionale a Romaniei, potrivit carora daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza,chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ,iar daca sanctiunea prevazuta de noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta, prin sintagma " nu se mai sanctioneaza"prevazuta in text, intelegandu-se nu doar aplicarea sanctiunii contraventionale, ci si executarea acesteia, instanta retine ca prin noile modificari aduse ordonantei de urgenta a avut loc o dezincriminare a faptei petentei, contractele incheiate de catre aceasta inainte de aparitia ordonantei fiind excluse din sfera de aplicare a dispozitiile art.35, 36 si 42 din ordonanta in baza caruia s-a dispus sanctionarea.
Dezincriminarea faptei atrage lipsa de suport juridic pentru sanctiunile aplicate petentei, singura masura echitabila pentru asigurarea unei egalitati de tratament intre petenta si alte persoane juridice aflate in situatia sa, care insa nu au fost sanctionate pana la momentul modificarilor legislative ale OUG 50/2010, fiind aceea a anularii sanctiunilor dispuse. 
Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca se impune admiterea plangerii si anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei.
In ceea ce priveste masurile complementare, instanta a retinut urmatoarele:
Prin acelasi proces-verbal de constatare a contraventiei s-au dispus ca masuri complementare, in temeiul dispozitiilor art. 88 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010, restituirea sumelor incasate  fara temei legal in termen de 15 zile prin creditarea conturilor clientilor care au depus reclamatii cu valorile comisionului de risc incasat anterior intrarii in vigoare a ordonantei si potrivit lit. c, aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, in termen de maximum 15 zile.
Potrivit prevederilor art. 88 alin. 3 din OUG 50/2010, contestarea in instanta nu suspenda de drept executarea sanctiunilor complementare dispuse, insa aceste dispozitii legale exclud doar suspendarea de drept, iar nu si suspendarea judecatoreasca a acestei categorii de sanctiuni.
Prin Decizia civila nr. 1219/2010, Curtea Constitutionala a Romaniei s-a pronuntat in sensul ca regimul juridic al contraventiilor, si pe cale de consecinta procedura de solutionare a plangerii contraventionale, nu intra in domeniul de reglementare a legii organice, conform dispozitiilor art. 73 din Constitutie, astfel incat s-a concluzionat ca art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, nu limiteaza controlul judecatoresc al actelor autoritatilor publice.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este un act administrativ individual, iar judecatoria este competenta material sa judece cauzele avand ca obiect anulare proces verbal de constatare a contraventiei.
Fata de aceste considerente judecatoria este competenta sa se pronunte asupra suspendarii sanctiunilor contraventionale complementare aplicate prin procesul- verbal, ca cerere accesorie cererii principale de anulare a procesului-verbal de contraventie, fiind incidente prevederile legale din Legea 554/2004.
In consecinta instanta a apreciat ca pentru admisibilitatea cererii de suspendare trebuie verificate cerintele art. 14 si 15 din Legea 554/2004, respectiv existenta unor cazuri bine justificate si prevenirea unei pagube iminente.
Instanta a considerat, de asemenea, ca  paguba iminenta consta tocmai in restituirea imediata a sumelor incasate, iar modificarile aduse OUG 50/2010, constituie caz bine justificat.
Avand in vedere cele expuse mai sus, instanta a concluzionat ca suspendarea masurilor complementare se impune pana la solutionarea irevocabila a plangerii formulate impotriva procesului-verbal.
Impotriva sentintei civile nr.4246 din 23.02.2011, pronuntata de Judecatoria Rm.Valcea, a formulat recurs CJPC Valcea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in conditiile prevazute de art. 304 alin.1 pct.7-9 Cod procedura civila.
Cu privire la capatul de cerere referitor la anularea procesului-verbal de contraventie, s-au aratat urmatoarele:
Recurenta critica interpretarea data de prima instanta aplicarii Legii nr.288/2010 pentru aprobarea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori si a Deciziei Curtii Constitutionale referitor la prevederile art.95 din OUG nr.50/2010.
In concret, s-a aratat ca in speta intimata a recunoscut introducerea prin actele aditionale comunicate consumatorilor, in comisionul lunar de administrare si a celui de risc, lucru interzis de OUG nr.50/2010, prin art.35 lit.a).
Cu privire la retroactivitatea Legii nr.188/2010, recurenta a precizat ca prin decizia Curtii Constitutionale s-a precizat ca modificarile aduse de art.95 nu pot opera decat de la data intrarii in vigoare a Legii de aprobare, altfel ar fi inlaturate efectele produse de OUG nr.50/2010 pana la data intrarii in vigoare a legii de aprobare si ar opera retroactiv.
 De asemenea, s-a invocat faptul ca s-a retinut de catre instanta constitutionala ca "prevederile art. II alin. (2) din legea de aprobare care stipuleaza ca "Actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi", trebuie interpretate ca impunand si acordul de vointa al consumatorului cu privire la notificarea mai sus mentionata."
Fata de cele expuse, recurenta a aratat ca apare ca nelegala interpretarea data de prima instanta cu privire la retroactivitatea legii si aparitia unei legi mai favorabile, atata timp procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea prevederilor art.16 alin.7) din OG nr.2/2001, act ce se bucura de prezumtia de legalitate, avand natura administrativa.
In aprecierea recurentei caracterul retroactiv priveste numai fapta contraventionala, aspect ce urmeaza a fi avut in vedere de controalele ce se declanseaza in viitor de catre agentii constatatori.
In plus, s-a precizat ca prima instanta nu a aplicat corect dispozitiile art.39 din Legea nr.288/2010 raportat la art.12 alin.1) din OG nr.2/2001, astfel ca in loc sa constate ca faptele contraventionale retinute in sarcina bancii nu se mai sanctioneaza, nemaifiind considerate contraventii, s-a dispus anularea procesului-verbal, cu toate ca actul contestat cuprinde toate elementele prevazute de art.16 si 17 din OG nr.2/2001.
Recurenta a adaugat ca prin restituirea comisionului incasat ilegal catre consumatori, intimata si-a recunoscut fapta contraventionala pentru care s-a aplicat sanctiunea contraventionala.
O alta critica a privit nemotivarea de catre prima instanta a sentintei atacate, atata timp cat nu se vorbeste nimic de faptele constatate prin procesul-verbal de contraventie, fara a se indica motivele de nelegalitate si netemeinicie pentru care instanta a inteles sa anuleze procesul-verbal.
O ultima critica a avut in vedere aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila de catre prima instanta, care in opinia recurentei a dat o interpretare gresita notiunii de culpa procesuala.
Astfel, s-a aratat ca in speta nu se poate vorbi despre culpa procesuala a partii adverse si temeinicia pretentiilor partii pe care le solicita, deoarece petenta nu a castigat procesul, iar intimata nu a pierdut procesul, ci anularea actului a fost consecinta aparitiei intre timp a unei legi mai favorabile-Legea nr.288/2010, iar fapta contraventionala a fost dezincriminata.
Prin urmare, prima instanta trebuia sa raporteze dispozitiile art.274 Cod procedura civila  la cele ale art.998 Cod civil, atata timp cat actiunea de control efectuata de catre recurenta a avut la baza inregistrarea unui numar mare de reclamatii din partea consumatorilor, care reclamau incalcarea de catre institutiile bancare a prevederilor OUG nr.50/2010.
Totodata, au fost invocate prevederile art.274 alin.3) Cod procedura civila care da dreptul instantei de a micsora onorariile avocatilor, cand se constata ca suma solicitata este disproportionata fata de durata procesului si eforturile petentei.
Analizand recursul formulat, prin prisma criticilor expuse mai sus, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 29.10.2010 recurenta a incheiat Procesul-verbal de constatare a contraventiei nr.0020870, prin care a constatat savarsirea a trei contraventii de catre banca intimata, prevazute de art.35 lit.a), art.36 si art.42 din OUG nr.50/2010.
Actul a fost incheiat sub imperiul OUG nr.50/9.06.2010  privind contractele de credit pentru consumatori inainte de aprobarea acesteia prin Legea nr.288/28.12.2010.
Textele invocate de recurenta in procesul-verbal arata ca " (1) Fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit:a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie."; "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor." si "Creditorii iau toate masurile necesare pentru a raspunde la reclamatiile depuse de consumatori in termen de maximum 30 de zile de la inregistrarea acestora si depun diligentele necesare in vederea repararii eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor."
Aceste fapte retinute in sarcina intimatei privesc contracte de credit in curs de derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, incheiate intre BCR si  cele 28 de persoane cuprinse in tabelul aflat la fila 104, ale caror reclamatii au stat la baza incheierii procesului-verbal.
Dupa incheierea procesului-verbal, ordonanta sus-citata a fost aprobata prin Legea nr.288/2010, lege care a modificat continutul art. 95 al ordonantei, in sensul ca "Prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, cu exceptia dispozitiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66 - 71."
Textul vechi al art.95 al ordonantei arata ca "(1) Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
(2) Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
(4) Se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele din prezenta ordonanta de urgenta. Introducerea in actele aditionale a oricaror altor prevederi decat cele impuse de prezenta ordonanta de urgenta sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita."
In continuare, prin art. II al legii de aprobare se precizeaza ca " (1) Actele aditionale incheiate si semnate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi in vederea asigurarii conformitatii contractelor cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 isi produc efectele in conformitate cu termenii contractuali agreati intre parti.
(2) Actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
Cu privire la aceste texte, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1656 din 28 decembrie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori s-a retinut "ca Ordonanta de urgenta nr. 50/2010 a intrat in vigoare pe data de 21 iunie 2010. Din forma initiala a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, reiese faptul ca creditorii aveau obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile ordonantei de urgenta. Termenul de 90 de zile mentionat s-a scurs pana la data la care s-a dezbatut de catre Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta nr. 50/2010. In acest timp, prevederile art. 95 si-au epuizat efectele, obligatiile prevazute de ordonanta de urgenta trebuind sa fie indeplinite de catre creditori. In aceste conditii, textul ordonantei de urgenta a fost modificat de Camera decizionala prin legea de aprobare. Prin urmare, dispozitiile art. 95 din ordonanta de urgenta, astfel cum au fost modificate prin legea de aprobare, trebuie citite si interpretate in coroborare cu dispozitiile art. II alin. (1) din aceeasi lege, care prevad ca "Actele aditionale incheiate si semnate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi in vederea asigurarii conformitatii contractelor cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 isi produc efectele in conformitate cu termenii contractuali agreati intre parti".
Asa fiind, modificarile aduse art. 95 din ordonanta de urgenta nu pot opera, in ciuda exprimarii defectuoase a textului de lege, decat de la data intrarii in vigoare a Legii de aprobare a ordonantei de urgenta, altfel ar fi inlaturate efectele produse de ordonanta de urgenta pana la data intrarii in vigoare a legii de aprobare si ar opera retroactiv.
Mai mult, prevederile art. II alin. (2) din legea de aprobare care stipuleaza ca "Actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi", trebuie interpretate ca impunand si acordul de vointa al consumatorului cu privire la notificarea mai sus mentionata, intrucat ordonanta de urgenta a fost adoptata in aplicarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului, directiva care prevede in preambulul sau, la pct. 9, ca "O armonizare completa este necesara pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat si echivalent de protectie a intereselor lor si pentru crearea unei veritabile piete interne".
Prin urmare, prin art.95 din legea de aprobare au fost dezincriminate faptele contraventionale prevazute de art.35 lit.a), art.36 si art.42 din OUG nr.50/2010, fapte savarsite in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a ordonantei si data intrarii in vigoare a Legii nr.288/2010.
Textele de lege retinute in procesul-verbal de contraventie sunt in vigoare in continuare, dar ele pot fi aplicate pentru viitor sau numai daca ne aflam in prezenta unor acte aditionale incheiate si semnate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.288/2010 sau a unor acte aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la aceeasi data (adica nesemnate in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a OUG nr.50/2010 si pentru care nu a avut loc notificarea in sensul neacceptarii in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a Legii nr.288/2010).
In speta, ne aflam in prezenta unor contracte de credit aflate in curs de derulare la data intrarii in vigoare a OUG nr.50/2010, pentru care consumatorii au notificat banca in sensul neacceptarii actelor aditionale propuse de banca, in temeiul vechilor dispozitii ale art.95 din OUG nr.50/2010.
In consecinta, nu ne aflam in cele doua ipoteze prevazute de art.II din Legea nr.288/2010, conform carora actele aditionale propuse de banca isi produc efectele, ipoteza in raport de care textele art.35 lit.a), art.36 si art.42 ar fi putut fi in continuare incidente.
Cum faptele retinute in sarcina intimatei privesc perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a OUG nr.50/2010 si cea a intrarii in vigoare a Legii nr.288/2010, rezulta ca la data incheierii procesului-verbal de contraventie faptele retinute ca fiind savarsite de BCR nu erau stabilite si sanctionate prin OUG nr.50/2010, definitia notiunii de contraventie fiind data de art.1 din OG nr.2/2001: "Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului (_)"
Aceasta interpretare apare ca o consecinta a aparitiei Legii nr. 288/2010 care este o lege contraventionala mai favorabila si care se aplica retroactiv in virtutea art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei ( Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.)
Din aceasta perspectiva, abordarea primei instante si motivarea cuprinsa in considerente este cea corecta, intrarea pe fondul cauzei si analizarea altor conditiilor de forma si de fond prevazute de art.16 si 17 din OG nr.2/2001 nemaifiind necesare.
Cu privire la sanctiunea ce se aplica procesului-verbal incheiat sub imperiul unor dispozitii legale  care reglementau caracterul contraventional al unor fapte, iar pana la ramanerea definitiva a sanctiunilor aplicate intervine o lege ce inlatura faptele din sfera ilicitului contraventional, se retin urmatoarele:
Incidenta legii contraventionale care scoate fapta sanctionata din sfera ilicitului contraventional, trebuie analizata din punctul de vedere al stadiului raportului contraventional de conflict.
Daca pe durata desfasurarii procesului contraventional intra in vigoare o lege care inlatura fapta din  sfera  ilicitului contraventional,   organul competent va dispune stingerea procesului contraventional.
Astfel, in cazul in care procesul se afla in desfasurare, legea dezincriminatoare nu afecteaza doar sanctiunile contraventionale, ci insusi raportul contraventional de conflict  care trebuie  sa se stinga. Mai precis, fapta nu mai reprezinta o contraventie, ea nemaifiind prevazuta de actul normativ.
Rezulta ca efectul unei legi retroactive este chiar acela conform caruia raporturile derulate in trecut, pe baza unor dispozitii in vigoare la acel moment, vor fi desfiintate de legea noua.
In concluzie, nu se poate vorbi despre incheierea legala a unui proces-verbal de contraventie, in lipsa existentei caracterului contraventional al faptei, caracter care sa rezulte din calificarea data de un text de lege.
Astfel, sanctiunea pentru un asemenea proces-verbal este cea nulitatii, conditii in care solutia primei instante apare ca fiind legala, intrucat in speta s-a  incalcat principiul legalitatii stabilirii si sanctionarii faptei contraventionale.
Referitor la critica privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Conform prevederilor art. 274 Cod procedura civila "Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat."
Culpa procesuala este aceea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut in pretentii cu titlu de cheltuieli de judecata si presupune in principal inregistrarea pe rolul unei instante a unei cererii  ce se dovedeste a fi intemeiata, iar art. 274 alin. l Cod procedura civila, dispune expres ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata a partii care cade in pretentii se intemeiaza pe ideea de culpa a acesteia, care prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnica sa inainteze o actiune in realizarea dreptului.
Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, a dispus, in mod constant, ca partea care a castigat procesul, va  putea obtine rambursarea cheltuielilor in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul sau rezonabil, adica sunt exprimate in sume de bani confirmate de acte justificative. Acordarea cheltuielilor de judecata, are la baza existenta  culpei procesuale, care  subzista chiar si in situatiile in care partea care a pierdut procesul a fost de buna credinta.
Intimata a dovedit caracterul real, rezonabil si necesar al cheltuielilor de judecata solicitate, chiar daca agentii ANPC au fost de buna-credinta la incheierea procesului-verbal de contraventie, intrucat au aplicat actul normativ reprezentat de OUG nr. 50/2010, inainte de clarificarea intelesului continutului sau cu prejudicierea grava a bancii.
In acelasi timp, insa, culpa agentilor constatatori si implicit a recurentei consta in faptul ca aveau obligatia sa cunoasca dreptul Uniunii Europene si  faptul ca punerea in aplicare a OUG nr.50/2010 in forma initiala, transpunea incorect si eronat prevederile Directivei 2008/48/CE.
Fata de cele aratate mai sus, rezulta ca acordarea cheltuielilor de judecata recurentei B.C.R, se justifica in temeiul art. 274 alin. l Cod procedura civila, iar cuantumul acestora la instanta de fond  in suma de 6.641,44 lei are un caracter rezonabil, fiind exprimate in sume de bani confirmate de actele justificative depuse la dosar.
Avand in vedere cele expuse mai sus, potrivit dispozitiilor art.312 alin.1 Cod procedura civila, recursul a fost calificat ca nefondat, astfel ca a fost respins.