Abuz de incredere. Fapta nu este prevazuta de legea penala

Domeniu: Procedura penala
Tip: decizie penala Nr. 147/28.02.2007
Autor: Tribunalul Vrancea - Sectia Penala
Abuz de incredere. Fapta nu este prevazuta de legea penala
(Decizia penala nr. 147 din 28 februarie 2007, a Tribunalul Vrancea) Prin plingerea prealabila partea vatamata a investit instanta cu solutionarea plingerii privind savirsirea de catre inculpatul J.G. a infractiunii de abuz de incredere prev. de art. 213 C. pen motivat de faptul ca in luna februarie 2005 partea vatamata ar fi fost rugata de inculpat sa achizitioneze un telefon pe numele ei, dar pentru inculpat un telefon "Nokia 1100" si sa incheie contractul in numele partii vatamate.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a comb. Cu art. 10 lit. a C. pr. pen. a dispus achitarea inculpatului J.G. pentru comiterea infractiunii de abuz de incredere prev. de art. 213 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca partea vatamata N.G. s-a constituit parte civila cu suma de 848,24 lei contravaloarea unei facturi telefonice, solicitind ca inculpatul sa-i restituie telefonul mobil marca "Noki 1100".
Conform disp. art. 346 al. 3 C. pr. pen. urmeaza ca instanta sa respinga sa respinga latura civila ca neintemeiata.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca fapta care face obiectul judecatii nu exista, fara insa a analiza de la inceput daca este sesizata in limitele competentei sale functionale.
In concret partea vatamata a aratat in actul de sesizare ca a incheiat un contract de prestari servicii telefonie mobila, iar inculpatul in virtutea relatiilor de prietenie existente intre ei, urma sa beneficieze de respectivele servicii, cu suportarea contravalorii lor; obligatie pe care ulterior acesta nu si-a executat-o.
 Fapta care face obiectul actului de sesizare a fost socotita de partea vatamata drept abuz de incredere infractiune prev. si ped de art. 213 C. pen.
In conditiile date prima instanta trebuia de la inceput sa observe ca fapta cu care a fost sesizata nu are relevanta penala, fiind de natura civila, adica inculpatul nu si-a executat obligatia civila pe care partea vatamata sustine ca si-a asumat-o contractual; ori, neexecutarea unei obligatii contractuale prin excelenta nu face obect de incidenta legii penale. De altfel, prin art. 1 din Protocolul Nr. 4 la CEDO se statueaza ca "Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala". Prin urmare, de la inceput se putea observa ca fapta dedusa judecatii nu are natura penala ceea ce face ca jurisdictia instantei penale sa nu-i fie circumscrisa; in aceste conditii fiind incidente dispozitiile art. 10 lit. b C. pr. pen temei in baza caruia prima instanta trebuia sa dispuna achitarea inculpatului fara a mai a mai proceda la cercetarea existentei sau inexistentei faptei cu care a fost sesizata.
Constatind aceste aspecte Tribunalul , din oficiu, purcede la reformarea solutiei primei instante si dispunind potrivit dispozitivului sentintei.
Astfel partea vatamata poate sa-si deduca pretentiile in fata unei instante civile care are plenitudine de jurisdictie, si pe care in mod deliberat daca avem in vedere faptul ca a fost asistata der avocat a voit sa o eludeze.
Tribunalul in aceste conditii admite recursul partii vatamate si dispune reformarea solutiei instantei de fond potrivit dispozitivului prezentei.