Dreptul la un proces echitabil
(Decizie nr. 129/R din data de 10.02.2010 pronuntata de Tribunalul Maramures)Dreptul la un proces echitabil.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece ca un drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt in mod real ascultate, adica in mod real si concret examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO implica mai ales in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, argumentelor si elementelor de proba ale partilor.
Prin sentinta civila nr. 1702/23.06.2009 pronuntata de Judecatoria SiŽgheŽtu Marmatiei in dosarul nr. 1481/307/2008, a fost respinsa actiunea civila inaŽinŽtata de reclamantul C. M. in contradictoriu cu parata Comuna Rona de Jos prin Primar, avand ca obiect uzucapiune si s-a constatat ca reŽclaŽmanŽtul a renuntat la judecata fata de paratul T.I., cu domiciliu necuŽnosŽcut.
In considerentele sentintei civile nr. 1702/23.06.2009, Judecatoria SiŽgheŽtu Marmatiei a retinut ca:
Prin actiunea civila inregistrata sub dosar nr. 1481/307 din 14.05.2008, reŽclamantul C. M. a chemat in judecata pe paratii T. I., cu doŽmiŽciliul necunoscut, solicitand instantei:
- sa se constate dobandirea de catre reclamant a dreptului de proŽpriŽeŽtaŽte prin uzucapiune privind terenul situat in Rona de Sus la locul "Mocsarnyi" in suprafata de cca. 4.500 mp inscris in CF 1826 nr. top. 2599;
- sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclaŽmanŽtului, dupa dezmembrarea ce se va efectua;
- sa se dispuna notarea asupra terenului a constructiei edificata de reŽclaŽmant care are destinatie brutarie.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca a cumparat printr-un act sub semŽnatura privata terenul din litigiu in anul 1998 de la numitul B.I. Pe acest teren a edificat o brutarie.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, drepŽtul cutumiar maghiar, Legea nr. 7/1996.
Prin precizarea de actiune din data de 29.01.2009, reclamantul si-a preŽcizat actiune astfel:
- sa se constate ca mostenirea dupa defunctul T. I. este vacanta, aŽcesta neavand mostenitori legali sau testamentari;
- sa se constate ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate prin uŽzuŽcapiune asupra terenului situat in Rona de Sus, la locul "Mocsarnyi" in suŽpraŽfata de 4.500 mp inscris in CF 1826 nr. top. 2599;
- sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate asupra terenului in CF in favoarea reclamantului, dupa dezmembrarea ce se va efecŽtuŽa;
- sa se dispuna notarea asupra terenului a constructiei edificata cu desŽtiŽnatie brutarie.
In sedinta din data de 29.01.2009 reclamantul a chemat in judecata si pe Comuna Rona de Sus prin Primar.
In sedinta din data de 07.05.2009 reprezentantul reclamantului arata ca reŽnunta la judecata fata de paratul T.I.
Prin precizarea de actiune reclamantul solicita ca, in urma efectuarii noŽtei de constatare, sa se constate ca terenul din litigiu are o suprafata de 10.915 mp.
Parata Comuna Rona de Sus prin Primar, legal citata, nu si-a exprimat poŽzitia procesuala in cauza.
Din actele de la dosar instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit extrasului CF depus la dosar rezulta ca terenul supus litigiului este inscris in CF nr. 1826 nr. top. 2599 "Arabil Mocsarnyi", fara suprafata, proŽprietatea lui I. T., cu titlu de donatie, cu inscriere in anul 1929.
Cu declaratia martorilor audiati in cauza , s-a dovedit ca reclamantul a cumparat terenul din liŽtiŽgiu de la tatal sau in anul 1998, anterior familia sa folosind terenul in jur de 80 de ani.
In cauza a fost efectuata o nota de constatare avand ca obiectiv idenŽtiŽfiŽcaŽrea terenului in litigiu.
Conform notei de constatare intocmita in cauza , reŽzulta urmatoarele:
Terenul situat la locul numit "Arabil Mocsarnyi", folosit de reclamant, este situat in comuna Rona de Sus, intre vecinii: drum, G.G., G.E. si F.B., are suprafata de 10.915 mp, fiind inscris in CF 1826 Rona de Sus nr. top. 2599/1 dupa dezmembrare si CF nr. 23337 Rona de Sus, nr. top. 2600/1 dupa dezmembrare. Pe acest teren reclamantul a edificat o conŽstructie.
Cu declaratiile martorilor audiati in cauza reclamantul a dorit sa doŽveŽdeaŽsca indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru dobandirea dreptului de proŽprietate prin uzucapiune. Din declaratiile martorilor nu rezulta cu exactiŽtaŽte momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive pentru a se putea deterŽmiŽna legea aplicabila in materie.
Desi reclamantul isi bazeaza actiunea pe prevederile Codului Civil, priŽvind Cadastrul si Publicitatea Imobiliara, conform recursului in interesul legii proŽnuntat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXI/12.12.2005, s-a hotarat ca actiunile de carte funciara avand ca obiect inscrierea in cartea funŽciara a unor drepturi reale imobiliare sunt guvernate de dispozitiile DeŽcreŽtuŽlui-Lege nr. 115/1938 si nu de Legea nr. 7/1996, fapt de altfel specificat exŽpres in dispozitiile finale ale Legii nr. 7/1996 care arata ca pana la finalizarea luŽcrarilor cadastrale si a Registrului de Publicitate Imobiliara pe teritoriul fiŽeŽcaŽrui judet, in zonele de carte funciara supuse sistemului reglementat in DeŽcreŽtul-Lege nr. 115/1938 vor fi aplicabile in continuare dispozitiile acestui decret.
Ori, in regim de carte funciara, conform Decretului-Lege nr. 115/1938 doŽbandirea dreptului de proprietate se face doar in doua situatii expres si liŽmiŽtaŽtiv prevazute de lege, respectiv art. 27, 28 ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
Reclamantul nu se afla in nici una din situatiile prevazute de textul de leŽge.
Pentru ca in regim de carte funciara sa se aplice dispozitiile Codului ciŽvil in materia prescriptiei achizitive, trebuie determinat exact momentul inceŽpeŽrii cursului prescriptiei, chiar prin jonctiunea posesiilor, cum este cazul in speŽtŽa.
Astfel Decretul-Lege nr. 115/1938, nu a fost aplicabil in Transilvania ci au fost aplicabile dispozitiile Codului civil, o perioada foarte scurta de timp resŽpectiv in perioada in care dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/1938 au fost susŽpendate, prin Legea nr. 389/1943, lege a carei incetare a fost prevazuta prin LeŽgea nr. 241/1947. Deci pentru a putea fi aplicabile dispozitiile din Codul ciŽvil in regim de carte funciara, cursul prescriptiei achizitive trebuia sa inceapa in acest interval de timp 1943-1947, cand dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/ 1938 au fost suspendate in Transilvania.
Din probele administrate in cauza nu reiese cu exactitate inceperea curŽsului prescriptiei achizitive a reclamantului si a antecesorilor lor in aceasta peŽriŽoada, deci nu pot fi aplicate in speta dispozitiile Codului civil in materia uŽzuŽcaŽpiunii.
Conform doctrinei, determinarea inceperii prescriptiei achizitive cu eŽxacŽŽtitate este obligatorie pentru a se putea determina legea aplicabila.
Prin precizarea de actiune formulata reclamantul solicita sa se constate sucŽcesiunea vacanta dupa proprietarul tabular, instanta apreciind ca un astfel de capat de cerere nu este admisibil deoarece conform Legii nr. 36, privind noŽtaŽrii publici aceasta este competenta exclusiva a acestora in baza unei proŽceŽduri administrative prevazute de lege, motiv pentru care s-a respins si acest caŽpat de cerere.
Cu privire la capatul de cerere privind inscrierea constructie in cartea funŽciara, instanta a respins si aceasta cerere deoarece conform dispozitiilor LeŽgii nr. 50/1991 inscrierea in cartea funciara a constructiilor se face pe baza de adeverinta emisa de autoritatea locala.
Impotriva sentintei civile nr. 1702/23.06.2009, in termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila a declarat recurs recurentul, soliŽciŽŽtand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate, admiterea acŽtiunii formulate de reclamant astfel cum aceasta a fost formulata.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 312 Cod procedura civila coŽroborat cu art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, art. 242 alin. 2 Cod proŽceŽdura civila.
In motivele de recurs, recurentul arata ca apreciaza hotararea instantei de fond ca nelegala si netemeinica raportat la starea de fapt si probele adŽmiŽnisŽtraŽte in cauza.
Martorii audiati au confirmat sustinerile privind folosinta terenului din peŽrioada anilor 1920-1930, folosinta exercitata in mod continuu, pasnic, public si sub nume de proprietar.
In Transilvania, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 389/1943 privind exŽŽtinderea legislatiei civile si comerciale in Romania peste Carpati (Monitorul OŽficial nr. 142 din 22.06.1943), a Legii nr. 260/1945, privitoare la legislatia aŽpliŽcabila in Transilvania de Nord, precum si a drepturilor dobandite in acest teŽriŽtoriu, pe timpul ocupatiunii ungare (Monitorul Oficial nr. 78 din 04.04.1945) si a legii n. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii privind uŽniŽficarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27.04.1938 (Monitorul OŽficial nr. 157 din 12.07.1947), uzucapiunea este reglementata de legile maŽghiŽaŽre si Codul Civil Austriac. In teritoriile in care se aplicau legile locale maŽghiŽaŽre, uzucapiunea era de 32 de ani, iar in tinuturile unde se aplica Codul Civil AuŽstriac, uzucapiunea opera printr-o posesie de 30 de ani, de plin drept, chiar fara intabularea in cartea funciara.
Prin noile reglementari (art. 31 din Legea nr. 398/1943 si art. 6 din LeŽgea nr. 241/1947) s-a prevazut ca prescriptiile incepute inainte de extinderea leŽgisŽlatiei romane peste Carpati sunt carmuite, in ceea ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legilor care au inceput.
Din depozitiile martorilor rezulta cu certitudine ca, cursul prescriptiei a inŽceput inainte de anii 30, motiv pentru care sunt aplicabile dispozitiile legale menŽtionate mai sus si nu cele ale Decretului-Lege nr. 115/1938, asa cum retine insŽtanta de fond.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si in considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul conŽstata urmatoarele:
Prima instanta, prin sentinta recurata nr. 1702/23.06.2009, respinge acŽtiŽunea reclamantilor cu motivarea ca, din probele administrate "nu reiese cu eŽxacŽtitate" inceperea cursului prescriptiei achizitive a reclamantului si a auŽtoŽriŽlor acestuia.
In ceea ce priveste capatul de cerere vizand constatarea succesiunii vaŽcanŽte dupa proprietarul tabular, prima instanta retine ca acesta este inadŽmiŽsiŽbil, raportat la dispozitiile Legii nr. 36/1995 iar cu privire la inscrierea dreptului de proŽprietate asupra constructiei in cartea funciara, judecatoria retine ca se va resŽpinge raportat la dispozitiile Legii nr. 50/1991.
Din incheierile sedintelor publice care au avut loc la prima instanta reŽzulŽta ca judecatoria nu a pus in discutie niciunul dintre aceste aspecte, retinute in considerentele sentintei ca fiind motivele pentru care actiunea a fost respinsa.
Potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aŽflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea orŽdoŽna administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
In conformitate cu dispozitiile art. 129 pct. 5 Cod procedura civila raŽporŽtat la art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, prima instanta, cu resŽpecŽtaŽrea principiului contradictorialitatii, se impunea sa puna in discutia partilor neŽcesitatea administrarii de probe in vederea elucidarii tuturor aspectelor de caŽre face vorbire chiar in considerentele hotararii.
Depozitiile martorilor fiind extrem de succinte, se impunea ca prima instanta sa puna in discutie, in baŽza art. 129 pct. 5 Cod procedura civila raportat la art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod proŽcedura civila, suplimentarea probatiunii testimoniale in vederea elucidarii asŽpectelor vizand momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive.
Prima instanta nu a pus in discutie, cu respectarea principiului conŽtraŽdicŽtorialitatii, niciuna dintre problemele la care face referire abia in conŽsiŽdeŽrenŽte, enumerandu-le ca fiind motivele pentru care a respins actiunea. ProŽceŽdand astfel, tribunalul apreciaza ca prima instanta a solutionat procesul fara a inŽtra in cercetarea fondului.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mod constant in juŽrisŽprudenta sa ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece drept un drept efectiv decat daca cererile si obserŽvaŽtiile partilor sunt in mod real ascultate, adica in mod real si concret exaŽmiŽnaŽte de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO implica mai ales in sarŽcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proŽba, argumentelor si elementelor de proba ale partilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, apreciind ca prima instanta nu si-a exercitat rolul activ prevazut de art. 129 pct. 5 Cod procedura civila si a soŽlutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, in baza art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, raportat la art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila, triŽbuŽnalul va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aŽceleiasi instante.
In rejudecare, prima instanta va pune in discutie necesitatea adŽmiŽnisŽtraŽrii probelor pertinente, concludente si utile in vederea elucidarii aspectelor leŽgaŽte de momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive si de conditiile joncŽtiŽuŽnii posesiilor.
Pornind de la realitatea ca existenta unei succesiuni vacante si a comŽpoŽnenŽtei acesteia se poate constata si de catre instanta judecatoreasca, in mod diŽrect, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public, doŽbandirea de catre stat a mostenirii vacante avand loc pe data deschiderii sucŽceŽsiunii, prima instanta va pune in discutie necesitatea administrarii de probe in veŽderea solutionarii precizarii de actiune formulata la data de 29.01.2009
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece ca un drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt in mod real ascultate, adica in mod real si concret examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO implica mai ales in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, argumentelor si elementelor de proba ale partilor.
Prin sentinta civila nr. 1702/23.06.2009 pronuntata de Judecatoria SiŽgheŽtu Marmatiei in dosarul nr. 1481/307/2008, a fost respinsa actiunea civila inaŽinŽtata de reclamantul C. M. in contradictoriu cu parata Comuna Rona de Jos prin Primar, avand ca obiect uzucapiune si s-a constatat ca reŽclaŽmanŽtul a renuntat la judecata fata de paratul T.I., cu domiciliu necuŽnosŽcut.
In considerentele sentintei civile nr. 1702/23.06.2009, Judecatoria SiŽgheŽtu Marmatiei a retinut ca:
Prin actiunea civila inregistrata sub dosar nr. 1481/307 din 14.05.2008, reŽclamantul C. M. a chemat in judecata pe paratii T. I., cu doŽmiŽciliul necunoscut, solicitand instantei:
- sa se constate dobandirea de catre reclamant a dreptului de proŽpriŽeŽtaŽte prin uzucapiune privind terenul situat in Rona de Sus la locul "Mocsarnyi" in suprafata de cca. 4.500 mp inscris in CF 1826 nr. top. 2599;
- sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclaŽmanŽtului, dupa dezmembrarea ce se va efectua;
- sa se dispuna notarea asupra terenului a constructiei edificata de reŽclaŽmant care are destinatie brutarie.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca a cumparat printr-un act sub semŽnatura privata terenul din litigiu in anul 1998 de la numitul B.I. Pe acest teren a edificat o brutarie.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, drepŽtul cutumiar maghiar, Legea nr. 7/1996.
Prin precizarea de actiune din data de 29.01.2009, reclamantul si-a preŽcizat actiune astfel:
- sa se constate ca mostenirea dupa defunctul T. I. este vacanta, aŽcesta neavand mostenitori legali sau testamentari;
- sa se constate ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate prin uŽzuŽcapiune asupra terenului situat in Rona de Sus, la locul "Mocsarnyi" in suŽpraŽfata de 4.500 mp inscris in CF 1826 nr. top. 2599;
- sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate asupra terenului in CF in favoarea reclamantului, dupa dezmembrarea ce se va efecŽtuŽa;
- sa se dispuna notarea asupra terenului a constructiei edificata cu desŽtiŽnatie brutarie.
In sedinta din data de 29.01.2009 reclamantul a chemat in judecata si pe Comuna Rona de Sus prin Primar.
In sedinta din data de 07.05.2009 reprezentantul reclamantului arata ca reŽnunta la judecata fata de paratul T.I.
Prin precizarea de actiune reclamantul solicita ca, in urma efectuarii noŽtei de constatare, sa se constate ca terenul din litigiu are o suprafata de 10.915 mp.
Parata Comuna Rona de Sus prin Primar, legal citata, nu si-a exprimat poŽzitia procesuala in cauza.
Din actele de la dosar instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit extrasului CF depus la dosar rezulta ca terenul supus litigiului este inscris in CF nr. 1826 nr. top. 2599 "Arabil Mocsarnyi", fara suprafata, proŽprietatea lui I. T., cu titlu de donatie, cu inscriere in anul 1929.
Cu declaratia martorilor audiati in cauza , s-a dovedit ca reclamantul a cumparat terenul din liŽtiŽgiu de la tatal sau in anul 1998, anterior familia sa folosind terenul in jur de 80 de ani.
In cauza a fost efectuata o nota de constatare avand ca obiectiv idenŽtiŽfiŽcaŽrea terenului in litigiu.
Conform notei de constatare intocmita in cauza , reŽzulta urmatoarele:
Terenul situat la locul numit "Arabil Mocsarnyi", folosit de reclamant, este situat in comuna Rona de Sus, intre vecinii: drum, G.G., G.E. si F.B., are suprafata de 10.915 mp, fiind inscris in CF 1826 Rona de Sus nr. top. 2599/1 dupa dezmembrare si CF nr. 23337 Rona de Sus, nr. top. 2600/1 dupa dezmembrare. Pe acest teren reclamantul a edificat o conŽstructie.
Cu declaratiile martorilor audiati in cauza reclamantul a dorit sa doŽveŽdeaŽsca indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru dobandirea dreptului de proŽprietate prin uzucapiune. Din declaratiile martorilor nu rezulta cu exactiŽtaŽte momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive pentru a se putea deterŽmiŽna legea aplicabila in materie.
Desi reclamantul isi bazeaza actiunea pe prevederile Codului Civil, priŽvind Cadastrul si Publicitatea Imobiliara, conform recursului in interesul legii proŽnuntat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXI/12.12.2005, s-a hotarat ca actiunile de carte funciara avand ca obiect inscrierea in cartea funŽciara a unor drepturi reale imobiliare sunt guvernate de dispozitiile DeŽcreŽtuŽlui-Lege nr. 115/1938 si nu de Legea nr. 7/1996, fapt de altfel specificat exŽpres in dispozitiile finale ale Legii nr. 7/1996 care arata ca pana la finalizarea luŽcrarilor cadastrale si a Registrului de Publicitate Imobiliara pe teritoriul fiŽeŽcaŽrui judet, in zonele de carte funciara supuse sistemului reglementat in DeŽcreŽtul-Lege nr. 115/1938 vor fi aplicabile in continuare dispozitiile acestui decret.
Ori, in regim de carte funciara, conform Decretului-Lege nr. 115/1938 doŽbandirea dreptului de proprietate se face doar in doua situatii expres si liŽmiŽtaŽtiv prevazute de lege, respectiv art. 27, 28 ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
Reclamantul nu se afla in nici una din situatiile prevazute de textul de leŽge.
Pentru ca in regim de carte funciara sa se aplice dispozitiile Codului ciŽvil in materia prescriptiei achizitive, trebuie determinat exact momentul inceŽpeŽrii cursului prescriptiei, chiar prin jonctiunea posesiilor, cum este cazul in speŽtŽa.
Astfel Decretul-Lege nr. 115/1938, nu a fost aplicabil in Transilvania ci au fost aplicabile dispozitiile Codului civil, o perioada foarte scurta de timp resŽpectiv in perioada in care dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/1938 au fost susŽpendate, prin Legea nr. 389/1943, lege a carei incetare a fost prevazuta prin LeŽgea nr. 241/1947. Deci pentru a putea fi aplicabile dispozitiile din Codul ciŽvil in regim de carte funciara, cursul prescriptiei achizitive trebuia sa inceapa in acest interval de timp 1943-1947, cand dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/ 1938 au fost suspendate in Transilvania.
Din probele administrate in cauza nu reiese cu exactitate inceperea curŽsului prescriptiei achizitive a reclamantului si a antecesorilor lor in aceasta peŽriŽoada, deci nu pot fi aplicate in speta dispozitiile Codului civil in materia uŽzuŽcaŽpiunii.
Conform doctrinei, determinarea inceperii prescriptiei achizitive cu eŽxacŽŽtitate este obligatorie pentru a se putea determina legea aplicabila.
Prin precizarea de actiune formulata reclamantul solicita sa se constate sucŽcesiunea vacanta dupa proprietarul tabular, instanta apreciind ca un astfel de capat de cerere nu este admisibil deoarece conform Legii nr. 36, privind noŽtaŽrii publici aceasta este competenta exclusiva a acestora in baza unei proŽceŽduri administrative prevazute de lege, motiv pentru care s-a respins si acest caŽpat de cerere.
Cu privire la capatul de cerere privind inscrierea constructie in cartea funŽciara, instanta a respins si aceasta cerere deoarece conform dispozitiilor LeŽgii nr. 50/1991 inscrierea in cartea funciara a constructiilor se face pe baza de adeverinta emisa de autoritatea locala.
Impotriva sentintei civile nr. 1702/23.06.2009, in termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila a declarat recurs recurentul, soliŽciŽŽtand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate, admiterea acŽtiunii formulate de reclamant astfel cum aceasta a fost formulata.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 312 Cod procedura civila coŽroborat cu art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, art. 242 alin. 2 Cod proŽceŽdura civila.
In motivele de recurs, recurentul arata ca apreciaza hotararea instantei de fond ca nelegala si netemeinica raportat la starea de fapt si probele adŽmiŽnisŽtraŽte in cauza.
Martorii audiati au confirmat sustinerile privind folosinta terenului din peŽrioada anilor 1920-1930, folosinta exercitata in mod continuu, pasnic, public si sub nume de proprietar.
In Transilvania, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 389/1943 privind exŽŽtinderea legislatiei civile si comerciale in Romania peste Carpati (Monitorul OŽficial nr. 142 din 22.06.1943), a Legii nr. 260/1945, privitoare la legislatia aŽpliŽcabila in Transilvania de Nord, precum si a drepturilor dobandite in acest teŽriŽtoriu, pe timpul ocupatiunii ungare (Monitorul Oficial nr. 78 din 04.04.1945) si a legii n. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii privind uŽniŽficarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27.04.1938 (Monitorul OŽficial nr. 157 din 12.07.1947), uzucapiunea este reglementata de legile maŽghiŽaŽre si Codul Civil Austriac. In teritoriile in care se aplicau legile locale maŽghiŽaŽre, uzucapiunea era de 32 de ani, iar in tinuturile unde se aplica Codul Civil AuŽstriac, uzucapiunea opera printr-o posesie de 30 de ani, de plin drept, chiar fara intabularea in cartea funciara.
Prin noile reglementari (art. 31 din Legea nr. 398/1943 si art. 6 din LeŽgea nr. 241/1947) s-a prevazut ca prescriptiile incepute inainte de extinderea leŽgisŽlatiei romane peste Carpati sunt carmuite, in ceea ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legilor care au inceput.
Din depozitiile martorilor rezulta cu certitudine ca, cursul prescriptiei a inŽceput inainte de anii 30, motiv pentru care sunt aplicabile dispozitiile legale menŽtionate mai sus si nu cele ale Decretului-Lege nr. 115/1938, asa cum retine insŽtanta de fond.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si in considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul conŽstata urmatoarele:
Prima instanta, prin sentinta recurata nr. 1702/23.06.2009, respinge acŽtiŽunea reclamantilor cu motivarea ca, din probele administrate "nu reiese cu eŽxacŽtitate" inceperea cursului prescriptiei achizitive a reclamantului si a auŽtoŽriŽlor acestuia.
In ceea ce priveste capatul de cerere vizand constatarea succesiunii vaŽcanŽte dupa proprietarul tabular, prima instanta retine ca acesta este inadŽmiŽsiŽbil, raportat la dispozitiile Legii nr. 36/1995 iar cu privire la inscrierea dreptului de proŽprietate asupra constructiei in cartea funciara, judecatoria retine ca se va resŽpinge raportat la dispozitiile Legii nr. 50/1991.
Din incheierile sedintelor publice care au avut loc la prima instanta reŽzulŽta ca judecatoria nu a pus in discutie niciunul dintre aceste aspecte, retinute in considerentele sentintei ca fiind motivele pentru care actiunea a fost respinsa.
Potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aŽflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea orŽdoŽna administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
In conformitate cu dispozitiile art. 129 pct. 5 Cod procedura civila raŽporŽtat la art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, prima instanta, cu resŽpecŽtaŽrea principiului contradictorialitatii, se impunea sa puna in discutia partilor neŽcesitatea administrarii de probe in vederea elucidarii tuturor aspectelor de caŽre face vorbire chiar in considerentele hotararii.
Depozitiile martorilor fiind extrem de succinte, se impunea ca prima instanta sa puna in discutie, in baŽza art. 129 pct. 5 Cod procedura civila raportat la art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod proŽcedura civila, suplimentarea probatiunii testimoniale in vederea elucidarii asŽpectelor vizand momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive.
Prima instanta nu a pus in discutie, cu respectarea principiului conŽtraŽdicŽtorialitatii, niciuna dintre problemele la care face referire abia in conŽsiŽdeŽrenŽte, enumerandu-le ca fiind motivele pentru care a respins actiunea. ProŽceŽdand astfel, tribunalul apreciaza ca prima instanta a solutionat procesul fara a inŽtra in cercetarea fondului.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mod constant in juŽrisŽprudenta sa ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece drept un drept efectiv decat daca cererile si obserŽvaŽtiile partilor sunt in mod real ascultate, adica in mod real si concret exaŽmiŽnaŽte de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO implica mai ales in sarŽcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proŽba, argumentelor si elementelor de proba ale partilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, apreciind ca prima instanta nu si-a exercitat rolul activ prevazut de art. 129 pct. 5 Cod procedura civila si a soŽlutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, in baza art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, raportat la art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila, triŽbuŽnalul va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aŽceleiasi instante.
In rejudecare, prima instanta va pune in discutie necesitatea adŽmiŽnisŽtraŽrii probelor pertinente, concludente si utile in vederea elucidarii aspectelor leŽgaŽte de momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive si de conditiile joncŽtiŽuŽnii posesiilor.
Pornind de la realitatea ca existenta unei succesiuni vacante si a comŽpoŽnenŽtei acesteia se poate constata si de catre instanta judecatoreasca, in mod diŽrect, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public, doŽbandirea de catre stat a mostenirii vacante avand loc pe data deschiderii sucŽceŽsiunii, prima instanta va pune in discutie necesitatea administrarii de probe in veŽderea solutionarii precizarii de actiune formulata la data de 29.01.2009
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012