Prescrierea dreptului material la actiune. Dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

In cazul unei conventii de vanzare-cumparare cu privire la un teren, intervenita sub imperiul Legilor 58 si 59 din 29.10.1974 , intr-un moment in care terenurile erau scoase din circuitul civil, conventia fiind incheiata sub semnatura privata, s-a considerat ca singura calificare juridica ce poate fi data acesteia este a unei promisiuni de vanzare-cumparare, care a dat nastere, in sarcina partilor, la o obligatie de ,,a face", adica de a incheia in viitor un contract de vanzare-cumparare in forma ceruta de lege, susceptibila de executare silita in caz de neexecutare, prin actiunea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare. Fiind o actiune personala patrimoniala este supusa termenului de prescriptie de 3 ani, prev. in art.3 din Decretul 167/1958.
S-a consacrat in literatura si practica judiciara, opinia potrivit careia, in privinta unor situatii similare, ca pana la abrogarea celor doua legi, prin Decretul-lege nr.1 din 26.12.1989, cursul prescriptiei a fost intrerupt. De asemenea, cursul prescriptiei este intrerupt si pe perioada in care promitentul-cumparator exercita un drept de folosinta asupra imobilului, incepand insa sa curga in momentul negarii dreptului acestuia.
Aplicare Deciziei nr. 86/2007 a ICCJ pronuntata in recursul in interesul legii, potrivit careia in cazul terenurilor inscrise in CF, uzucapiunile incepute anterior intrarii in vigoare a legii 7/1996, temeiul de drept aplicabil este acela reglementat de Decretul lege 115/1938, astfel, instanta de judecata are obligatia de a pune in discutia partilor temeiul de drept al actiunii si in functie de precizarea acestui temei de drept sa solutioneze cauza.

Decizia civila nr. 110/R din 27.02.2013
Prin Sentinta civila nr. 1710 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus la data de 25 Iulie 2012 in dosarul nr. 1691/336/2011 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de intervenientii H. V. si H. P.si, in consecinta, a fost respinsa ca fiind prescrisa, actiunea avand ca obiect validare de contract formulata de reclamanta T. I., in contradictoriu cu paratii T. M. (fosta S.), T.  M., T. M., T.L. si intervenientii H. V. si H. P.
In privinta cererii de interventie in interes propriu formulata de intervenientii H.V. si H. P. aceasta a fost respinsa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca intervenientii au invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, astfel ca acesteia ii revenea obligatia de a se pronunta cu prioritate asupra acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 137 C.proc.civ.
S-a retinut ca potrivit inscrisului denumit de parti ,,Conventie de vanzare-cumparare" incheiata  la data de 05.01.1975 numitii T.L.si T. D., au consimtit la vanzarea catre fiica acestora, reclamanta T. I.,   a unui  imobil  de natura teren ,, prund langa apa Cislei", in suprafata de 10 ari, situat in locul numit ,,Osoaia"  intre vecinii G.si M. S. si ,,in spatele lui Oros Alexandru", la pretul de 100.000  lei.
Aceasta conventie nu a fost prezentata instantei in original, cu toate ca reclamantei i s-a solicitat aceasta, sub sanctiunea prevazuta de art. 139 alin. 1 C.proc.civ., aspecte consemnate in Incheierea de sedinta din data de 28 iunie 2012.
Obiectul conventiei a fost clarificat in dezbateri, la termenul de judecata din data de 31 mai 2012, in prezenta  partilor si a intervenientilor, retinandu-se ca este vorba de terenul identificat conform Planului de amplasament si delimitare intocmit la raportul de expertiza efectuata in dos.nr.704/336/2010 , intre punctele 4-5-9-10-4
Reclamanta s-a adresat instantei solicitand ,,validarea" acestui contract  si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Cum  in discutie este o conventie de vanzare-cumparare cu privire la un teren, intervenita sub imperiul Legilor 58 si 59 din 29.10.1974 , intr-un moment in care terenurile erau scoase din circuitul civil, si fiind incheiata sub semnatura privata, s-a considerat ca singura calificare juridica ce poate fi data acesteia este a unei promisiuni de vanzare-cumparare, care a dat nastere, in sarcina partilor, la o obligatie de ,,a face", adica de a incheia in viitor un contract de vanzare-cumparare in forma ceruta de lege, susceptibila de executare silita in caz de neexecutare, prin actiunea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare. Fiind o actiune personala patrimoniala este supusa termenului de prescriptie de 3 ani, prev. in art.3 din Decretul 167/1958.
S-a consacrat in literatura si practica judiciara, opinia potrivit careia, in privinta unor situatii similare, ca pana la abrogarea celor doua legi, prin Decretul-lege nr.1 din 26.12.1989, cursul prescriptiei a fost intrerupt. De asemenea, cursul prescriptiei este intrerupt si pe perioada in care promitentul-cumparator exercita un drept de folosinta asupra imobilului, incepand insa sa curga in momentul negarii dreptului acestuia.
Chiar daca reclamanta ar fi folosit terenul in cauza ulterior incheierii conventiei a carei validare o cere, este cert ca cel putin din anul 2007 posesia acesteia a fost contestata. Se retine in  cuprinsul Sentintei civile nr. 3393 din 22 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus in dos. nr. 3148/336/2008 al acestei instante, avand ca obiect actiune posesorie cu privire tot  la terenul din cauza de fata  ca : ,, in speta s-a facut dovada ca reclamantii ( acestia fiind intervenientii de fata, parate fiind reclamanta de fata si mama acesteia), au folosit terenul din litigiu cel putin un an inainte de data deposedarii ( august 2008), acestea coroborandu-se si cu declaratiile martorilor intervenientilor, intre parti existand de atunci o serie de alte litigii in care dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului ce face obiectul cererii sale a fost contestat.
Retinand aceste aspecte, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei, exceptie invocata de intervenienti, actiunea acesteia fiind respinsa ca fiind prescrisa.
In ceea ce priveste cererea de interventie, instanta a retinut faptul ca intervenientii se opun admiterii actiunii reclamantei  aratand ca au un drept de proprietate asupra suprafetei de teren in cauza, dobandit , asa cum au precizat, prin uzucapiune invocand si jonctiunea posesiilor, in conditiile reglementate de Codul civil.
Prin Sentinta civila nr. 940 din 29.04.1996 pronuntata in dos. nr. 1067/1996 al Judecatoriei Viseu de Sus s-a constatat validitatea conventiei de vanzare-cumparare sub semnatura privata incheiata la data de 15 martie 1963 intre antecesorii intervenientilor, si antecesorii reclamantei, cu privire la terenul situat la locul numit ,,Osoaia", inscris in CF 3110 nr. top. 6540/a/1, in suprafata de 2080 mp, dispunandu-se inscrierea in cartea funciara a dreptului astfel dobandit, pe numele cumparatorilor. Prin conventia in cauza si  prin schita de dezmembrare s-a stabilit intinderea si mejdele terenului, care, pe una din laturile sale, se intinde pana in raul ,,Cisla",  iar paratii din acel dosar, respectiv T. L., S. M. si T. G., proprietari de CF in anul 1996, prezenti personal, arata ca nu se opun actiunii, recunoscand incheierea conventiei.
Dupa notarea in cartea funciara, nuda proprietate a acestui  imobil a fost transmisa,  prin donatie, intervenientei H.V. .
Instanta a retinut ca, in anul 1996, numitii T.L., S. M. si T. G. nu au contestat ca terenul ce face obiectul conventiei de vanzare-cumparare incheiata la data de 15 martie 1963 era delimitat : la Vest-vanzatorii, la Nord-raul Cisla, la sud -strada Cisla si la Est-cumparatorii.
 Dar, atat din declaratiile martorilor, planurile de amplasament  si delimitare depuse la dosar si necontestate de catre parti cat si din interogatoriul luat reclamantei, s-a considerat ca se poate retine ca terenul ce face obiectul cauzei, excede suprafetei de 2080 mp., proprietatea  intervenientilor si este rezultatul  pe de o parte a retragerii albiei raului care a lasat  in urma  o portiune de teren, iar pe de alta parte existentei unei suprafete de teren inundabile aflate in prelungirea terenului intervenientilor si albia raului .
 Pentru a putea pretinde dreptul de proprietate prin uzucapiune, invocand si  jonctiunea posesiilor, reglementata de  art.1890, art.1860, art.1847, art.1846 din vechiul Cod civil, temeiul de drept indicat de intervenientii, se cer a fi indeplinite  mai multe conditii, respectiv sa posede bunul  in tot timpul prevazut de le lege, adica 30 de ani sau de 10 pana  la  20 de ani, in acest caz trebuie sa existe un just titlu si posesia sa fie de  buna-credinta, iar posesia,in ambele cazuri, trebuie sa fie utila, adica neafectata de un viciu. 
    Din declaratiile martorilor instanta a retinut ca  terenul ce face obiectul cauzei de fata, a fost folosit alternativ atat de reclamanta si familia acesteia   incepand amenajarea lui in anul 1998, pentru ca  in urma cu  aproximativ  10  ani  intervenientii  sa-l amenajeze "odata cu retragerea cursului  apei",nefiind astfel exercitata o posesie  continua.
   Coroborand toate aceste aspecte cu sustinerile martorilor audiati, propusi de intervenienti si reclamanta, s-a apreciat ca intervenientii si antecesorii lor au dobandit un drept de proprietate asupra unei suprafete de teren care se invecina nemijlocit cu raul Cisla in suprafata de 2080 mp. Spre rau, proprietatea acestora a fost amenajata, prin lucrari destinate sa impiedice patrunderea apei, iar odata cu retragerea apei, acestia amenajau si terenul ramas in urma retragerii, mutand totodata si gardul proprietatii spre albia raului, in timp suprafata initiala a proprietatii  modificandu-se.
    Cererea intervenientilor, de constatare a dobandirii unui drept de proprietate prin uzucapiune cu privire la terenul in cauza, a fost respinsa, fata de situatia de fapt retinuta nefiind intrunite conditiile necesare pentru a uzucapa. Astfel, s-a apreciat ca intervenientii nu au facut  dovada ca au posedat  timpul necesar pentru a uzucapa, posesia exercitata nu a fost una utila, in acest sens fiind procesele purtate intre parti. Mai departe, intervenientii  nu au facut, eventual, dovada existentei unui just titlu si a posesiei de buna credinta pentru a se prevala de uzucapiunea de scurta durata.
      Cu toate ca intervenientii au indicat ca inceput al posesiei anul 1963, atunci cand autorii lor au cumparat  imobilul de natura teren  pana la raul Cisla, nu au facut dovada celor afirmate, prin declaratia martorului audiat, instanta retinand ca acestia folosesc terenul de 32 de ani.  Apoi, raportat la anul indicat, in zona  este  incidenta  uzucapiunea in regim de carte funciara  reglementata  de Decretul-lege 115/1938, respectiv uzucapiunea tabulara si cea extra-tabulara, fiecare cu  propriul ei regim juridic.
       Impotriva acestei sentinte in termen legal, au formulat recurs atat reclamantii cat si intervenientii.
In cuprinsul motivelor de recurs formulate de recurenta T. M., aceasta a aratat ca hotararea pronuntata este nelegala, prin prisma prevederilor art. 312 alin. 3 C.proc.civ. sens in care a r fi aplicabila dispozitia legata de casarea hotararii si rejudecarea cauzei, prima instanta solutionand procesul fara a intra in cercetarea fondului.
Instanta a respins cererea deoarece aceasta ar fi fost prescrisa. Din probele administrate in cauza s-a sustinut ca terenul care face obiectul cauzei a fost vandut de Timis Lupa reclamantei, potrivit conventiei de vanzare-cumparare din data de 05.01.1975 a carei validare se solicita in cauza de fata.
Hotararea atacata este nelegala si prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. deoarece prima instanta a facut aplicarea gresita a legii, respectiv a prevederilor Decretului 167/1958. Prescriptia dreptului la actiune pentru dobandirea unui drept real nu este supusa termenului de prescriptie prevazut de art. 1 din Decretul 167/1958.
In ceea ce priveste prezenta actiune s-a aratat ca cererea a fost formulata ca si precizare de actiune din dosarul nr. 704/336/2010 al Judecatoriei Viseu de Sus avand ca si obiect granituire, insa la data de 06.06.2011 s-a dispus disjungerea acesteia si formarea prezentului dosar.
S-a mai sustinut ca in prezentul dosar a intervenit o cauza de intrerupere a prescriptiei constand in recunoasterea facuta in folosul celui caruia curge prescriptia, deoarece terenul a fost lasat in folosinta reclamantei inca din anul 1975.
In drept au fost invocate prevederile ar. 299, art. 304 pct. 9, pct. 3041, art. 312 alin. 3 C.proc.civ.
In cuprinsul recursului declarat de intervenien?i, acestia au solicitat admiterea recursului si casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare. In subsidiar s-a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei atacate in sensul de a se admite cererea de interventie formulata in cauza.
In sedinta publica din data de 06.06.2011 din dosarul nr. 704/336/2010 s-a dispus disjungerea cererii precizatoare,fiind format acest dosar.
La momentul respectiv partile au primit termenul in cunostinta, insa la noul termen de judecata, intervenientilor li s-a comunicat faptul ca nu fac parte din dosar, astfel ca nu au fost ascultati. Astfel, s-a aratat ca a fost nevoie sa se plateasca taxa de timbru destul de mare pentru formularea cererii de interventie. Din acest punct de vedere s-a aratat ca a fost incalcat dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil si principiul contradictorialitatii.
De asemenea, s-a aratat ca Incheierea de sedinta din data de 4 iulie 2011 este netemeinica si nelegala deoarece nu au fost consemnate sustinerile intervenientului. Din acest punct de vedere s-a aratat ca se impune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Sub un alt aspect a fost criticata solutia data de instanta de fond deoarece aceasta nu a cercetat fondul, solutionand cauza in contradictoriu cu persoane care nu au nici o calitate procesuala pasiva. In ceea ce-i priveste pe T.M., T. L. si T.M. s-a aratat ca aceste parate nu sunt mostenitoarele proprietarilor tabulari. Mai mult decat atat, extrasul CF 51219 B. nu face dovada faptului ca terenul care face obiectul prezentului dosar este terenul respectiv deoarece in cuprinsul Sentintei nr. 1006/16 mai 1972 s-a constatat ca proprietarii de CF au fost inscrisi doar pentru cota de � din suprafata de 80 de ari de teren.
 Prin Sentinta civila nr. 940/29.04.1996 autorii recurentilor si-au inscris dreptul de proprietate asupra terenului in CF, iar ulterior prin contractul de donatie au transmis dreptul  recurentilor, astfel ca aveau tot interesul de a se legitima ca si parati in aceasta cauza.
In drept au fost invocate prevederile art. 3041 , art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 5 C.proc.civ.
In privinta capatului de cerere formulat in subsidiar s-a aratat ca solutia pronuntata de instanta de fond prin care a aratat ca recurentii au posedat terenul,insa posesia nu a fost una utila nu constituie argument necesar pentru a respinge cererea formulata.
Prin admiterea cererii, posesia nu a fost intrerupta sau viciata astfel ca nu se poate sustine ca nu a existat o posesie de buna-credinta sau ca nu exista un just titlu, deoarece din probele administrate in cauza rezulta faptul ca antecesorii recurentilor, familia O.a stapanit terenul respectiv.
Astfel, retinandu-se temeiul de drept invocat, art. 1890, art. 1860, art. 1846 si art.  1847 C.civ si starea de fapt indicata initial cererea formulata este fondata, sens in care s-a solicitat modificarea sentintei atacate.
De asemenea s-a solicitat modificarea sentintei atacate in sensul de a fi acordate si cheltuielile de judecata ce nu au fost acordate la fond.
In drept au fost invocate prevederile art. 3041, art. 304 pct. 5 si 9, art. 312 alin. 3 si 5, art. 274 C.proc.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanta retine urmatoarele:
Dosarul nr. 1691/336/2011, prezentul dosar a fost constituit ca urmare a completarii de actiune si a cererii de chemare in judecata formulata la 6 iunie 2011 de reclamanta T. I., in contradictoriu cu paratii: T.L.si T. M., solicitand validarea conventiei de vanzare-cumparare sub semnatura privata din 05.01.1975 si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Potrivit acestei conventii, obiectul contractului l-a constituit terenul de 10 ari langa apa Cislei, iar pretul vanzarii a fost de 100.000 lei. In contractul incheiat in anul 1975 nu se face mentiune cu privire la plata pretului.
H.V. si H. P.au formulat cerere de interventie in cuprinsul careia s-a solicitat constatarea faptului ca intervenientii sunt proprietarii terenului in litigiu. Terenul a fost vandut in 1963 de T.L. si T. D. antecesorilor familiei H., iar prin Sentinta civila nr. 940/29.04.1996 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus in dosarul nr. 1067/1996 a fost validata conventia. Ulterior actiunea posesorie formulata intervenientii H. P. si H.V., in cursul anului 2008 a fost admisa, in acest ultim dosar fiind pronuntata Sentinta civila 3393 din data de 22.12.2008.
Din perspectiva acestor sustineri au fost invocate si exceptia prescriptiei dreptului la actiune deoarece din 1963 terenul a fost in posesia familiei H., iar pe de alta parte s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat conform art. 1200-1201 C.civ.
Prin sentinta civila 940/29.04.1996 a fost validata conventia de vanzare-cumparare pentru suprafata de 2080 mp teren inscris in CF 3310 nr. top. 6540/a/1 pretul vanzarii fiind de 35.000 lei.
La data de 9 februarie 2012 a fost precizata cererea de interventie in interes propriu, solicitandu-se constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate pentru suprafata de 731 mp.
In ceea ce priveste recursul declarat de T.I. instanta retine ca termenul de prescriptie pentru a solicita instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic, este de 3 ani, acest termen urmand sa curga de la momentul la care partea avea posibilitatea de a solicita interventia instantei. Termenul se poate intrerupe prin posesia pe care partea o exercita asupra bunului care face obiectul promisiunii sinalagmatice de vanzare-cumparare.
Sustinerile formulate de recurenta Timis Ileana nu vor fi avute in vedere de instanta deoarece drepturile ce s-au nascut din antecontractul de vanzare-cumparare intocmit sunt drepturi patrimoniale de creanta, iar nu drepturi reale. Astfel, in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 3 alin. 1, raportat la prevederile art. 8 C.pr.civ., termenul de prescriptie fiind de 3 ani, termen ce incepe sa curga de la momentul la care exista posibilitatea formularii unei cereri de chemare in judecata pentru ocrotirea dreptului dobandit.
Nu poate fi avuta in vedere nici sustinerea ca este aplicabila dispozitia alin. 3 a art. 7 din Decretul 167/1958, deoarece in cuprinsul contractului nu s-a prevazut nici in termen suspensiv. Astfel dreptul de a solicita validarea conventiei se putea realiza din momentul abrogarii dispozitiilor Legii 58/1974, respectiv 59/1974. De altfel recurenta nici nu a invocat existenta unui astfel de termen aratand doar ca nu s-a transmis dreptul de proprietate la momentul respectiv ci s-a nascut dreptul si obligatia de a incheia contractul translativ in forma autentica. Ori acest drept nu poate fi considerat ca fiind afectat de un termen suspensiv ori extinctiv. Dimpotriva este un drept pur si simplu, executarea sa putandu-se solicita deindata ce nu exista impedimente legale legate de transferul proprietatii.
Examinand cauza si prin prisma prevederilor art. 3041C.proc.civ., constatand ca prescriptia la momentul formularii cererii era de ordine publica, Tribunalul va avea in vedere urmatoarele: Instanta de fond a retinut ca inca din august 2007, intervenientii au folosit terenul in litigiu, astfel ca, la data la care s-a realizat completarea actiunii si s-a solicitat validarea antecontractului de vanzare-cumparare, termenul de 3 ani era implinit. Pentru a ajunge la aceasta concluzie s-a avut in vedere faptul ca intre parti s-a purtat un proces ce avea ca si obiect posesia asupra terenului.
Sustinerea ca terenul a fost folosit din 1975 de reclamanta nu poate fi avuta in vedere deoarece, in cursul lunii august 2007 se retine in hotararea pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus ca intervenientii erau deja posesori ai terenului in litigiu. Asadar nu se poate retine ca din anul 1975 pana la momentul formularii cererii de chemare in judecata recurenta T. I. a folosit terenului respectiv, astfel ca posesia sa ar fi constituit o cauza de intrerupere a termenului de prescriptie extinctiva.
Se retine ca data la care a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva si data la care a fost invocata exceptia se aflau sub imperiul dispozitiilor Decretului 167/1958.
In sentinta civila nr. 3393 pronuntata la data de 22 decembrie 2008 de Judecatoria Viseu de Sus s-a retinut, in cuprinsul considerentelor faptul ca s-a facut dovada ca reclamantii au folosit terenul cel putin un an inainte de data deposedarii si de la data respectiva (august 2008) si pana la data intentarii actiunii 1.10.2008 nu a trecut mai mult de un an. Astfel se constata ca in luna august 2008, T.I.folosea terenul, acest fapt constituind premisa pentru care la data de 22 decembrie 2008, instanta de judecata a admis cererea formulata iar paratele au fost obligate sa lase in deplina posesie terenul respectiv.
In masura in care s-a avut in vedere doar aceasta hotarare judecatoreasca, se considera ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune ar fi trebuit respinsa, deoarece in luna august 2008 reclamanta-recurenta T.I. folosea terenul respectiv. Hotararea primei instante a ramas irevocabila la data de 06.05.2009, prin respingerea recursului declarat. Astfel, din luna august 2008 pana la momentul la care a fost executata Sentinta civila nr. 3393 pronuntata la data de 22 decembrie 2008, terenul respectiv era folosit de reclamanta recurenta T. I. In sentinta aratata se retine doar ca din august 2007 pana in august 2008 terenul a fost folosit de recurentii H. P. si H.V., din luna august 2008 terenul era folosit de T.I.
Retinand cele de mai sus, instanta considera ca la data la care a fost formulata precizarea de actiune, iunie 2011, termenul de prescriptie nu era implinit.      
Astfel, recursul declarat de recurenta T.I. a fost admis, sentinta a fost casata, iar cauza trimisa spre rejudecarea cererii formulate deoarece instanta de fond s-a pronuntat asupra cererii formulate constatand ca aceasta este prescrisa. In rejudecare, instanta se va pronunta asupra fondului, urmand sa analizeze toate conditiile necesar a fi indeplinite pentru validarea antecontractului, inclusiv cele legate de calitatea partilor din proces, obiectul contractului, indeplinirea de catre parti a obligatiilor asumate.  
In privinta recursului declarat de intervenientii se constata ca acestia au criticat solutia data de instanta in ceea ce priveste constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Instanta de fond a retinut ca posesia nu este una utila, astfel ca nu se poate constata dobandirea dreptului de proprietate.
Intervenientii au mai invocat faptul ca la termenul din data de 6 iunie 2011, in Dosarul nr. 704/336/2010 al Judecatoriei Viseu de Sus a fost disjunsa precizarea de actiune. Precizarea de actiune a fost formulata in contradictoriu cu parata T. I., iar intervenientii nu aveau nici o calitate in dosarul avand ca obiect validarea antecontractului de vanzare cumparare.
Din act punct de vedere, chiar daca ar fi fost citati in calitate de parati in noul dosar constituit s-ar fi pus in discutie calitatea procesuala a acestora deoarece reclamanta din noul dosar nu a formulat nici o pretentie in contradictoriu cu H.V. si H.P. Asadar singurul mod in care ace?tia puteau dobandi calitate procesuala pasiva doar daca, astfel cum au si facut, ar fi formulat cerere de interventie in interes propriu.
Din  acest punct de vedere nu se poate retine ca a fost incalcat dreptul la aparare al recurentilor. De asemenea nu se poate pune in discutie nici incalcarea dreptului la un proces echitabil sau incalcarea principiului rolului activ sau al aflarii adevarului, astfel ca hotararea ar fi fost pronuntata cu necercetarea fondului.
Intervenientilor, astfel cum rezulta din cuprinsul actelor dosarului li s-au garantat dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil si a fost asigurat principiul contradictorialitatii. Pe parcursul procedurii in fata primei instante intervenientii au beneficiat de asistenta judiciara, instanta de judecata dispunand administrarea probelor si punand in discutia avocatului intervenientilor aspectele relevante ale spetei, iar aparatorul acestora a avut posibilitatea de a formula cereri in probatiune.
In ceea ce priveste judecarea cererii de validare a antecontractului in contradictoriu cu paratii, acest fapt nu este unul legal deoarece instanta nu a administrat probe pentru a se constata ca acestia sunt mostenitorii proprietarilor tabulari, se retine ca aceasta nu va fi retinuta de instanta.
Astfel din cuprinsul cererii de interventie, astfel cum aceasta a fost precizata pentru termenul din data de 3 februarie 2012 nu au fost indicati mostenitorii proprietarilor tabulari, desi s-a solicitat constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafata de 731 mp. In zona respectiva exista carti funciare, astfel ca sub acest aspect, uzucapiunea tabulara urma sa se solutioneze in contradictoriu cu mostenitorii proprietarilor tabulari. Ori chiar recurentii au acceptat ca persoanele respectiv au calitate procesuala activa fata de solicitarea lor de a se constata dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Cu toate acestea se retine ca cererea formulata de reclamanti a vizat solicitarea de a se constata dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului care face obiectul prezentului dosar. Instanta a  constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de C.civ. pentru a uzucapa, posesia nefiind una utila, iar termenele prevazute delege nu sunt implinite. Instanta nu a stabilit in concret, avand in vedere si prevederile Deciziei nr. 86/2007 a ICCJ pronuntata in recursul in interesul legii, potrivit careia in cazul terenurilor inscrise in CF, incepute anterior intrarii in vigoare a legii 7/1996, temeiul de drept aplicabil este acela reglementat de Decretul lege 115/1938. Astfel, instanta de judecata avea obligatia de a pune in discutia partilor temeiul de drept al actiunii si in functie de precizarea acestui temei de drept sa solutioneze cauza.
Retinand cele de mai sus, se considera ca si recursul declarat de recurentii H. P. si H. V. urmeaza a fi admis, sentinta urmand sa fie casta si in privinta cererii de interventie, astfel cauza urmand sa fie trimisa spre rejudecare instantei de fond.
In rejudecare, instanta va pune in discutia partilor temeiul de drept al actiunii formulate si in functie de temeiul de drept aplicabil va solutiona cauza dedusa judecatii.