Dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura - norme imperative

Raportat la prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedura civila 1865, hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Judecatorul este obligat sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere, iar nu sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea acestor capete de cerere, dar doctrina a fost constanta in a sublinia importanta motivarii unei hotarari, aratandu-se ca motivele, considerentele hotararii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistenta. Decizia civila nr. 620/R din 17.12.2014
Prin sentinta civila nr. 592 din 4.03.2014, pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei in dosarul nr. 1963/307/2012, s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta FCE din Romania - Cultul Mozaic in contradictoriu cu  paratul Municipiul Sighetu Marmatiei prin Primar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe paratul Municipiul Sighetu Marmatiei prin Primar solicitand ca, in urma probelor ce vor fi administrate, prin hotararea ce  o  va pronunta: sa constate dobandirea de catre reclamanta a calitatii de continuatoare de drept a fostei societati de inmormantare Chevra Kadischa-Unitatea de Inmormantari Izraelite din Sighetu Marmatiei; sa constate dobandirea de catre reclamanta a dreptului de proprietate, potrivit cadrului legislativ special - O.U.G. nr. 36/21.03.2002, Statutul F.C.E.R.-Cultul Mozaic - coroborat cu art. 1837 si art. 1890 Cod civil (in vigoare pana la 01.10.2012) asupra imobilului-teren cu destinatia de Cimitir Evreiesc, situat in municipiul Sighetu Marmatiei. str. Szilagy Istvan nr. 26, inscris in CF nr. 52778 Sighet, nr. top 2146/l/a/2/3, in suprafata de 7104 mp, provenita din conversia pe hartie a CF nr. 4192 Sighet.
Motivele de fapt si de drept ale cererii constau in aceea ca in municipiul  Sighetu  Marmatiei,  fosta Chevra  Kadischa-unitatea de inmormantari izraelite a dobandit prin donatie - act din 11.05.1920 - un teren in suprafata de 7104 mp, pe care 1-a utilizat cu destinatia de cimitir evreiesc in anul 1949, odata cu adoptarea, prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale nr. 589/01.06.1949 a statutului cultului mozaic, aceasta organizatie s-a dizolvat de drept, bunurile trecand in patrimoniul comunitatii evreiesti locale (art. 46 din statut), cimitirul fiind utilizat in continuare, potrivit destinatiei, de catre Comunitatea Evreilor Sighetu Marmatiei, organizatie locala de cult care face parte din Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania.
Asupra imobilului s-a exercitat o posesie utila, fiind folosit - din anul 1949 si pana in prezent - potrivit scopului initial. In  anul 2002, prin O.U.G. nr. 36/21.03.2002, s-a reglementat dreptul de proprietate al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania asupra lacasurilor de cult, cimitirelor si altor bunuri destinate activitatilor Cultului Mozaic, aspect intarit si prin Cap. I Sectiunea a IV-a Patrimoniul cultelor, din Legea nr. 48912006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, coroborat cu art. 4 din Statutul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania - Cultul Mozaic, recunoscut prin H.G. nr. 999/2008, astfel cum a fost modificat si completat prin H.G. nr. 655/2010, potrivit dispozitiilor caruia "Federatia este continuatoare de drept a Federatiei Uniunilor Comunitatilor Evreiesti din Romania. infiintata in anul 1936, reorganizata in anul 1949 potrivit Statutului Cultului Mozaic aprobat prin Decretul nr. 589/1949, si a tuturor organizatiilor, societatilor, asociatilor, asezamintelor, fundatiilor si altele asemenea lor, evreiesti/israelite care au functionat pe teritoriul Romaniei anterior anului 1949 si care au desfasurat activitati de cult, sociale, de invatamant, sanatate, cultura, sport, purtand diverse denumiri, precum: comunitati israelite de rit oriental, sefard, ortodox, neolog, epitropii israelite etc."
Prin O.U.G. nr. 36/21.03.2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania asupra lacasurilor de cult, cimitirelor si altor bunuri destinate activitatilor Cultului Mozaic, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 598/04.11.2002, s-a stabilit caracterul de bun comunitar religios cu caracter sacru al cimitirului confesional, faptul ca acesta reprezinta spatiul destinat inhumarii potrivit delimitarilor legale existente, chiar daca monumentele funerare initiale nu mai sunt la locul lor si indiferent de vechimea lui sau de faptul de a fi sau nu deschis unor inhumari, dreptul exclusiv al reclamantei de a dispune prin reprezentantii legali sau autorizati ai Cultului Mozaic asupra cimitirelor evreiesti. Posesia indelungata si utila exercitata de Comunitatea Evreilor din Sighetu Marmatiei asupra Cimitirului Evreiesc in temeiul art. 18 din statutul cultului mozaic a fost continuata (prin jonctiunea posesiilor) de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania.
In drept, s-a invocat art. 1890, 1837 Cod civil roman, in vigoare pana la 01.10.2011, O.U.G. nr. 36/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 598/04.11.2002, statutul cultului mozaic, aprobat prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R. nr. 589/1949, Statutul F.C.E.R.-Cultul Mozaic, recunoscut prin H.G. nr. 999/2008, astfel cum a fost modificat si completat prin H.G. nr. 655/2010, cap. V din Legea nr. 489/2006, art. 111 Cod procedura civila.
Prin precizari s-a invocat in drept art. 111 Cod Procedura Civila, O.U.G 36/2002, aprobata cu modificari si completari-Legea nr. 598/04.11.2002, Statutul Cultului Mozaic, aprobat prin Decretul nr. 589/1949, art. 4 si 43 din Statutul F.C.E.R. - Cultul Mozaic recunoscut prin H.G. nr. 999/2008, astfel cum a fost modificat si completat prin H.G. nr. 655/2010, cap.V din Legea nr. 489/2006. In temeiul art.4 din statutului Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania - Cultul Mozaic - recunoscut prin H.G. 999/2008, astfel cum a fost modificata si completata prin H.G. 655/2010, este continuatoarea de drept a tuturor organizatiilor, societatilor, asociatiilor, asezamintelor, fundatiilor si alte asemenea lor evreiesti/israelite care au functionat pe teritoriul Romaniei, anterior anului 1949 si care au desfasurat activitati de cult, sociale, de invatamant sanatate, cultura, sport purtand diverse denumiri, precum  comunitati israelite de rit oriental, sefard, ortodox, neolog, epitropii israelite.
Chevra Kadischa - unitatea de inmormantare Sighetu Marmatiei a fost o asociatie de cult, israelita, care se ocupa de respectarea ritualurilor de inmormantare, a functionat anterior anului 1949, respectiv pana la adoptarea statutului cultului mozaic prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.S.R. - statut in vigoare pana la recunoasterea actualului statut al F.C.E.R. - CM prin H.G. 999/2008.
Posesia terenului in suprafata de 7104 mp. a fost continua, neintrerupta, netulburata, exercitata sub nume de proprietar si a avut permanent destinatia de Cimitir evreiesc. Posesia este intarita si de prevederile Legii 489/2006 privind Libertatea Religioasa si Regimul General al Cultelor - Cultul Mozaic si Musulman, avand un regim special in ce priveste cimitirele, precum si de legislatie speciala in domeniu, respectiv Legea 598/2002 care a adoptat O.U.G. 36/2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania in ce priveste bunurile imobile sacre. Cimitirele evreiesti sunt astfel de bunuri.
In drept s-a invocat art.4 din statutul F.C.E.R.- CM, Legea 489/2006, art.46, O.U.G. 36/2007 statutul cultului mozaic.
Din actele de la dosar, prima instanta a retinut ca potrivit extrasului C.F. nr. 52778 Sighetu Marmatiei nr. top 2146/1/a/2/2 terenul in suprafata de 7104 mp, are ca proprietar tabular fostei societati de inmormantare Chevra Kadischa-unitatea de inmormantari izraelite, cu inscriere in anul 1920, fila 4.
Conform contractului de donatie, fila 32 terenul a fost donat fostei societati de inmormantare Chevra Kadischa-unitatea de inmormantari izraelite din Sighetu Marmatiei de Keszner Izidor la data de 11 mai 1920.
Potrivit dispozitiilor art.111 Cod de procedura civila, partea care are interes, poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.
Nu se poate considera ca o astfel de interpretare si aplicare a dispozitiilor art.111 Cod de procedura civila este in contradictie cu prevederile art.6 din C.E.D.O., care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, deoarece dreptul de acces la o instanta nu este un drept absolut, putand comporta unele limitari sau conditionari, care intra in marja de apreciere recunoscuta statului in numeroase randuri de instanta de contencios european, in materia drepturilor omului. Avand in vedere ca nu se aduce atingere substantei dreptului de acces la justitie, in conditiile in care reclamantei i se recunoaste de catre legiuitor alte cai legale pentru valorificarea dreptului subiectiv pretins, pe care insa nu le-au urmat in mod culpabil, instanta apreciaza ca solutia pronuntata este in concordanta cu exigentele stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pe cale jurisprudentiala in materia art.6 din Conventie.
Fata de acestea, instanta a apreciat ca actiunea in constatare promovata de reclamanta este inadmisibila in conditiile in care nu se solicita realizarea dreptului, astfel ca a respins-o ca inadmisibila potrivit art. 111 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania- Cultul Mozaic, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii recurate pentru motive de nelegalitate, trimiterea cauzei la instanta de fond  pentru judecarea pe fond a cauzei.
In motivarea recursului s-a invederat Tribunalului ca prima instanta nu a intrat in judecarea fondului, cererea fiind respinsa pe exceptia inadmisibilitatii. Hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila.
In speta, recurenta-reclamanta a solicitat pe ambele capete de cerere constatarea existentei unor drepturi si nu realizarea acestora. Concret, la primul capat de cerere, s-a solicitat constatarea calitatii de continuatoare de drept a Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania in ce priveste fosta societate de inmormantare Chevra Kadischa-Unitatea de Inmormantari Izraelite din Sighetu Marmatiei. S-a specificat faptul ca, potrivit art. 4 din Statutul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania- Cultul Mozaic, Statut recunoscut prin H.G. 999/2008, modificat si completat prin H.G. 655/2010, Federatia este continuatoarea de drept a tuturor societatilor, asociatiilor, asezamintelor, fundatiilor si altele asemenea lor, evreiesti/israelite care au functionat pe teritoriul Romaniei anterior anului 1949 si care au desfasurat activitati de cult, sociale, de invatamant, sanatate, cultura, sport, purtand diferite denumiri. Societatea Chevra Kadischa-Unitatea de Inmormantari Izraelite din Sighetu Marmatiei a avut statutul de asociatie, a desfasurat activitati de cult mozaic (inmormantari), a purtat denumirea de asociatie israelita, asa cum prevede statutul si a fost desfiintata in anul 1949 odata cu intrarea in vigoare a fostului statut al Cultului Mozaic.
Recurenta a sustinut ca, deoarece dreptul de a fi continuatoarea asociatiei respective exista, este reglementat legal in statut, a fost interesata de aplicarea tezei I din art. 111 Cod procedura civila.
Cu privire la capatul doi de cerere, constatarea dobandirii de catre recurenta a dreptului de proprietate potrivit cadrului legislativ special OUG 36/2002, recurenta a invederat ca interpretarea instantei de fond a textului art. 111 Cod procedura civila a fost eronata. Recurenta este proprietara de drept a bunurilor imobile cu caracter sacru, asa cum este cimitirul confesional ce face  obiectul cererii de chemare in judecata. De asemenea, acest drept de proprietate este reglementat prin legislatie speciala, respectiv OUG nr. 36/21.03.2002. S-a facut trimitere si la art. 8 din vechiul Statut al Cultului Mozaic si s-a invocat posesia utila exercitata de recurenta asupra cimitirului, dar aceasta nu constituie temeiul de drept al unei actiuni in realizarea dreptului de proprietate, s-a dorit numai sublinierea situatiei de fapt a cimitirului.
Recurenta a precizat ca s-a solicitat constatarea dobandirii dreptului de proprietate ca efect al legislatiei in materia reglementarii dreptului de proprietate al Federatiei asupra bunurilor sacre, tocmai pentru ca, formal, acest aspect sa fie opozabil tertilor, sa corespunda mentiunilor din CF, cu actualul statut juridic al Cimitirului Evreiesc din Sighetu Marmatiei, sa nu existe piedici in ce priveste exercitarea dreptului de dispozitie al recurentei pe aspecte legate de identitatea dintre proprietara-tabulara si proprietara de fapt si de drept a acestui bun imobil.
Intimatul Municipiul Sighetu Marmatiei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimatul a aratat ca recurenta conform Ordonantei nr. 94/2004 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania avea posibilitatea de a se conforma acestui act normativ si a depune cerere Comisiei speciale in termen legal. Recurenta in mod culpabil nu a urmat caile legale pentru valorificarea dreptului pretins, astfel incat singura solutie legala ce putea fi pronuntata de instanta de fond era aceea de respingere a actiunii ca inadmisibila.
Recurenta a depus concluzii scrise.
Analizand sentinta recurata, Tribunalul constata ca fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5, art. 304 indice 1 si art. 312 alin. 5 teza I Cod procedura civila 1865, sens in care se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Raportat la prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedura civila 1865, hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Judecatorul este obligat sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere, iar nu sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea acestor capete de cerere, dar doctrina a fost constanta in a sublinia importanta motivarii unei hotarari, aratandu-se ca motivele, considerentele hotararii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistenta. "Motivarea hotararii, in sensul strict juridic al cuvantului, inseamna aratarea in scris a ratiunilor care determina pe judecator sa respinga sau sa admita o cerere. Ea este o lucrare pur subiectiva si cuprinde in sine tot respectul justitiei si tot meritul judecatorului" (I. Deleanu, Tratat de Procedura Civila, vol. II, Ed. All Beck, pag. 198).
Indatorirea de a motiva hotararea, clar, convingator si pertinent, constituie, in acelasi timp, o garantie pentru parti in fata eventualului arbitrariu judecatoresc si singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a putea exercita in mod real controlul judiciar. Motivarea hotararii trebuie sa fie facuta de instanta care s-a pronuntat in fond, prin infatisarea considerentelor de fapt si de drept care au condus-o la solutia adoptata.
Jurisprudenta a stabilit ca o motivarea sumara si confuza echivaleaza deopotriva cu o nemotivare, facand imposibila exercitarea controlului judiciar (a se vedea in acest sens C.S.J., Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 723/2000, B.J.C.D., 2000 pag. 952; Decizia nr. 726/2000; Decizia nr. 1978/2000; C.S.J., Sectia de contencios administrativ,  Decizia nr. 2922/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 953). In ipoteza in care hotararea atacata cu recurs nu este motivata, ori motivarea este confuza si contradictorie, se poate aprecia in sensul ca nu a fost judecat fondul cererii.
In speta, instanta de fond s-a rezumat in a reda in considerentele hotararii continutul prevederilor art. 111 Cod procedura civila 1865, concluzii de jurisprudenta CEDO, precum si faptul generic ca “reclamantei i se recunoaste de catre legiuitor alte cai legale pentru valorificarea dreptului subiectiv pretins, pe care insa nu le-au urmat in mod culpabil", fara a raspunde in drept argumentelor evocate de reclamanta prin cererea depusa la dosar si care fundamenteaza pretentiile acesteia, exprimate prin cele doua petite.
Astfel, reclamanta s-a referit la dispozitiile OUG nr. 36/2002, Legii nr. 489/2006, Legii nr. 598/2002, Statutului Cultului Mozaic aprobat prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale a RPR nr. 589/1949, Statutului Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania- Cultul Mozaic (HG nr. 999/2008, HG nr. 655/2010, art. 4 si 43), considerand ca pretentiile sale pot fi analizate cu aplicarea dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila 1865, insa instanta nu a motivat de o maniera efectiva solutia sa de constatare a inadmisibilitatii valorificarii cererilor in procedura art. 111 Cod procedura civila 1865, prin raportare la actele normative invocate.
In considerarea acestor aspecte, controlul judiciar nu poate fi exercitat de o maniera rezonabila, sens in care hotararea recurata a fost casata integral si cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.