Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale -ART. 332 C.P.P.-

      
      Conform art. 332 al. 2 C.p.p. "Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator".
      Intrucat urmarirea penala s-a desfasurat fara incunostintarea inculpatului cu privire la procedura penala desfasurata impotriva sa si in lipsa acestuia, fiindu-i incalcat dreptul la aparare, sunt indeplinite cerintele art. 197 alin. 2 si 3 C.p.p., astfel ca se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale.
      
      
      
      Tribunalul Mehedinti, prin sentinta penala nr. 186 din 26.09.2012 in baza art. 332 alin. 2, 3 si 4 Cod  pr. penala, a dispus restituirea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Biroul Teritorial Mehedinti, pentru refacerea urmaririi penale, a dosarului privind pe inculpatul S.T.F.N., trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 12 pct. 1, art. 13 pct. 2  si art. 13 pct. 1 din Legea 678/2001.
      Pentru a hotari astfel s-a retinut ca, potrivit art. 332 al. 2 C.p.p. "Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator".
         Conform art. 171 alin. 2 C.p.p., asistenta juridica este obligatorie si in situatia in care invinuitul sau inculpatul este retinut sau arestat in alta cauza.
         De asemenea, conform art. 197 al. 2 C.p.p., dispozitiile relative la prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator, cand sunt obligatorii, potrivit legii, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Conform al. 3 al aceluiasi articol, nulitatea prevazuta in al. 2 nu poate fi inlaturata in niciun mod, ea putand fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.
      In cauza, instanta de fond a fost sesizata de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinti, cu  rechizitoriul din data de 27.01.2010, prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului S. T. F. N., pentru savarsirea infractiunilor de trafic de persoane si trafic de minori, prevazute de art. 12 pct. 1, art. 13 pct. 2 si art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, cu aplicarea disp. art. 33-34 C.P., fapte penale comise in dauna partilor vatamate C.A.O., B. C. A. si C. L..
          In fapt, s-a retinut ca, la sfarsitul anului 2007, inculpatul S. T. F. N., prin amagire, le-a recrutat, din Romania, pe partile vatamate minore, C.A.O., B. C. A si  pe partea vatamata majora, C.L., pe care le-a obligat sa practice prostitutia in Portugalia, in folosul sau.
Instanta a constatat ca urmarirea penala a fost inceputa la data de 10.03.2009,  cand fata de inculpat exista emis un mandat de detentie, din data de 03.03.2009, de catre Departamentul de Investigatie si Actiune Penala din Porto.
           Ulterior, la data de 20.03.2009,  Tribunalul de Instructie Criminala din Porto a dispus o alta masura preventiva, fata de inculpat, fiindu-i impuse urmatoarele obligatii : sa plateasca suma de de 25.000 euro cautiune, de a se prezenta zilnic la Postul de Politie al zonei sale de resedinta, sa se prezinte in instanta, de fiecare data cand va fi instiintat sau cand legea o pretinde, sa nu-si schimbe resedinta sau sa absenteze de la ea pe timp de peste 5 zile, fara sa comunice instantei noua resedinta sau locul unde poate fi gasit si sa nu comunice cu alti suspecti si cu victimele A. O. C., A. F. si A..
           In raport de obligatiile impuse inculpatului, s-a constatat ca, fata de acesta, autoritatile portugheze au dispus o masura privativa de libertate, cea a  arestului la domiciliu.
             Romania a ratificat prin Legea nr. 30/1994 Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale la aceasta conventie, care impreuna cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului au devenit drept intern, formand un bloc de conventionalitate cu aplicabilitate directa in sistemul de drept roman, potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei.
        Art. 5 § 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza dreptul la libertate si la siguranta persoanei. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor limitativ prevazute la lit. a)-f).
       Prin dreptul la libertate, Curtea Europeana intelege dreptul la libertate fizica al persoanei, ce consta in posibilitatea acesteia de a se misca, de a se deplasa in mod liber.
        In jurisprudenta Curtii Europene nu rezulta o definitie a notiunii de "privare de libertate", analiza acesteia fiind facuta in mod concret, in functie de particularitatile fiecarei cauze, avandu-se in vedere natura si durata masurii, efectele acesteia sau modalitatile de executare.
      In cauzele Giulia Manzoni contra Italiei, Hotararea din 1 iulie 1997, §22, Mancini contra Italiei, Hotararea din 2 august 2001, § 17, Vachev contra Bulgariei, Hotararea din 8 iulie 2004, § 64, Lavents contra Letoniei, Hotararea din 28 februarie, § 63, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca gradul de constrangere impus de o asemenea masura a arestului la domiciliu este suficient pentru ca aceasta sa fie considerata "o privare de libertate" in sensul art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului.
      In Codul de procedura penala sunt reglementate in mod concret masurile preventive in partea generala, titlul IV cap. I, acestea fiind retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si arestarea preventiva.
     Astfel, in legislatia procesual penala romana nu este reglementata masura preventiva privativa de libertate a arestului la domiciliu, care insa este  prevazuta in proiectul Codului de procedura penala in dispozitiile art. 218-222.
       In acest sens, in proiectul Codului de procedura penala roman, in continutul art. 222 alin. 9 teza I, se prevede ca un inculpat aflat in stare de arest la domiciliu este considerat in stare de arest preventiv, iar conform art. 88 alin. 1 lit. a, asistenta juridica este obligatorie in ipoteza in care suspectul sau inculpatul este retinut sau arestat, chiar in alta cauza.
         Fata de cele de mai sus, instanta a apreciat ca, prin nerespectarea disp. art. 171 alin. 2 C.p.p. si nedesemnarea unui aparator din oficiu, inculpatului i s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata in nici un mod, fiind indeplinite cerintele art. 197 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, motiv pentru care se impune restituirea dosarului la procuror, pentru refacerea urmaririi penale.
         De asemenea, s-a constatat ca, in faza urmaririi penale, nu au fost respectate dispozitiile cu privire la prezenta invinuitului, fiind incalcat art. 6 C.proc.pen. raportat la art. 70 alin. (2) C.proc.pen. cu privire la garantarea dreptului la aparare, cat si, art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in conditiile in care acesta nu a fost citat in vederea audierii in cursul urmaririi penale, nu i-a fost asigurata posibilitatea de a lua la cunostinta de invinuirea care i se aduce, de a fi audiat, de a formula aparari sau de a-si angaja aparator ales.
       Inculpatul a fost trimis in judecata in lipsa, retinandu-se ca se sustrage de la urmarirea penala.
       In acest sens, in actul de sesizare, s-au retinut urmatoarele : ,,Din momentul inceperii urmaririi penale si pana la intocmirea rechizitoriului invinuitul a fost citat permanent atat la domiciliu, cat si in strainatate, dar acesta a refuzat sa se prezinte sustragandu-se de la cercetari - fapt ce nu impiedica trimiterea in judecata ( vezi Revista de Drept Penal anul IV , nr. 4, pag. 163)."
       Instanta nu a fost de acord cu acestea, pentru urmatoarele considerente :
       In faza actelor premergatoare, s-a procedat la citarea faptuitorului, la adresa de domiciliu din Romania, dar a rezultat ca nu mai locuieste aici, de aproximativ 4 ani -  - f. 144 d.u.p..    
       Urmarirea penala a fost inceputa la data de 10.03.2009, iar dupa acest moment, s-a constata ca  invinuitul nu a fost citat legal.
        Astfel, la data de 08.05.2009, dupa inceperea urmarii penale, invinuitul F. N. S. T. fost citat, in strainatate, la adresa comunicata de autoritatile portugheze, dar citatia a fost restituita la data de 21.05.2009, cu mentiunea ca nu exista strada indicata - f. 147 d.u.p.; totodata, la data de 08.10.2009, invinuitul a fost cautat la adresa situata in Romania, dar a rezultat ca nu mai locuieste aici, de aproximativ 4 ani - f. 144 d.u.p., aspect cunoscut inca din faza actelor premergatoare.    
      S-a mentionat ca din citatia transmisa invinuitului  in Portugalia, acesta este invitat sa se prezinte la organele de cercetare penala la data de 29 mai 2009, respectiv in termen de 21 zile, pentru a fi audiat in calitate de faptuitor.
         Potrivit art. 177 alin. 8 si alin. 8 ind. 1 C.proc.pen., daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face potrivit normelor de drept international penal aplicabile in relatia cu statul solicitat, in conditiile legii. In absenta unei asemenea norme sau in cazul in care instrumentul juridic international o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. In acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acestuia tine loc de dovada de indeplinire a procedurii de citare. La stabilirea termenului pentru infatisarea invinuitului sau inculpatului aflat in strainatate se tine seama de normele internationale aplicabile in relatia cu statul pe teritoriul caruia se afla invinuitul sau inculpatul, iar in lipsa unor astfel de norme, de necesitatea ca citatia sa fie primita cu 40 de zile inainte de ziua stabilita pentru infatisare.
        Aceste dispozitii au fost incalcate de organul de urmarire penala, in conditiile in care nu exista dovada indeplinirii procedurii de citare concretizata intr-un aviz de primire semnat de destinatar sau refuzul de primire al acestuia, iar termenul de prezentare pentru infatisare in fata organului emitent al citatiei este de numai 21 zile.
        Infrangerea acestor dispozitii, prin nerespectarea  au condus la desfasurarea urmaririi penale fara incunostintarea invinuitului cu privire la procedura penala desfasurata impotriva si in lipsa sa, incalcandu-i-se astfel dreptul de a lua parte la procesul penal si de a-si exercita dreptul la aparare, in conformitate cu art. 6 C.proc.pen. si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
       Astfel de incalcari atrag incidenta prevederilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen. ce sanctioneaza cu nulitatea absoluta actele de urmarire penala efectuate de procuror, precum si aplicarea art. 332 C.proc.pen. pentru restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
        De asemenea, s-a mai retinut ca incalcarea prevederilor legale, in ceea ce priveste asistenta juridica obligatorie si prezenta inculpatului in faza urmaririi penale, sunt imputabile organului de cercetare penala care, in virtutea rolului activ consacrat de art. 4 C.P.P., avea obligatia de a face demersuri concrete pentru a stabili situatia juridica a invinuitului, in cauza aflata pe rolul autoritatilor judiciare portugheze, dar si, adresa unde locuieste efectiv acesta, in Portugalia, pentru indeplinirea legala a procedurii de citare.
        In acest sens, s-a constatat ca, in cursul urmaririi penale, din relatiile comunicate de autoritatile portugheze, rezulta in mod cert ca invinuitul  era cercetat pentru comiterea unor fapte penale in strainatate, astfel incat existau posibilitati legale de a se stabili situatia acestuia.
       Fata de cele de mai sus, in baza art. 332 alin. 2, 3 si 4 C.proc.pen., s-a restituit cauza procurorului, pentru refacerea urmaririi penale, dosarul privind pe inculpatul S.T.F.N., trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 12 pct. 1, art. 13 pct. 2  si art. 13 pct. 1 din Legea 678/2001.
      Sentinta penala nr. 186/26.09.2011 a Tribunalului Mehedinti a ramas definitiva prin decizia penala nr. 598/13.03.2012 a Curtii de Apel Craiova prin care  s-a respins ca nefondat recursul procurorului.