Drepturi banesti

     Drepturi banesti

( Tribunalul Mehedinti - s.c.  1883/14.03.2013)

      Prin cererea  inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale la data de 27.12.2012, reclamantul C.E a chemat in judecata pe parata SC CFR IRLU SA Bucuresti - SC CFR IRLU Sectia Craiova solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa fie  obligata parata sa-l plateasca la valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei, stabilit la nivelul ramurii transporturi incepand cu 01.10.2009 la zi, precum si obligarea acesteia la plata diferentei dintre drepturile  salariale  de care a beneficiat pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570, respectiv 600 lei si drepturile salariale de care trebuia sa beneficieze calculate pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 700 lei, incepand cu 01.12.2009 la zi, conform prevederilor CCM unic  la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, prelungit prin act aditional pana la 31.12.2012, CCM la nivel de SC IRLU pe anii 2011-2012, respectiv 2012-2014, HG 1193/2010 si HG 1225/2011; de asemenea, a solicitat obligarea paratei la plata de daune interese constand in actualizarea sumelor datorate  cu rata inflatiei si dobanda legala calculata de la data scadentei la data platii efective, cu  cheltuieli de judecata.
      In fapt, reclamantul a aratat ca este angajatul paratei si  incepand  cu 01.01.2008  a beneficiat de un salariu de baza minim brut de 570 lei in baza Actului aditional la CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prin care s-au modificat salariile de baza brute anterioare, incepand cu 01.07.2008 pentru o perioada de 48 de luni de la inregistrare.
      Conform art.41 alin.3 lit.a)  din CCM unic la nivel de ramura transporturi  pe anii 2008-2010, salariul de baza  minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil de la  01.01.2008 si negociat pentru un program complet de 170 ore medie/luna  este de 700 lei, respectiv 4,12 lei/ora.
      La lit.b) a aceluiasi articol   s-a prevazut ca partile implicate in negocierile colective la nivel de grup  de unitati, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile, valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art.41 pct.3 lit.a) respectiv 700 lei, ci nu 570 cat a stabilit parata.
      A mai aratat ca acelasi salariu a fost negociat si in CCM pe unitate SC IRLU pe anii 2011-2012, respectiv 2012-2014, conform anexei 1 la aceste contracte in care se prevede un salariu minim brut de 700 lei, dispozitii pe care parata nu le-a respectat.
      Referitor la aplicabilitatea in timp a prevederilor contractelor colective de munca invocate, reclamantul a aratat ca CCM la nivel de ramura transporturi 2008-2010 a fost valabil pe perioada 01.01.2008 - 31.12.2010,  CCM la nivel de SC IRLU 2009-2010 a fost valabil pe perioada  11.06.2009 ( data inregistrarii) - 11.06.2010, CCM la nivel de SC IRLU SA 2010-2011 a fost valabil pe perioada  29.04.2010 ( data inregistrarii) - 31.01.2011, CCM la nivel de SC IRLU SA 2011-2012 a fost valabil pe perioada  01.02.2011 (fiind inregistrat la 21.02.2011 ) - 31.03.2012, conform art.2 alin.2 din acest contract, iar CCM la nivel de SC IRLU SA 2012-2014 este valabil o perioada de 2 ani cu incepere de la   01.04.2012 (  fiind inregistrat la 12.04.212).
      A mai aratat ca salarizarea personalului este prevazuta de  dispozitiile art.7  si art.17 din CCM la nivel de unitate, salariile de baza corespunzatore fiecarei clase de salarizare fiind stabilite in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul prevazuta in anexa 1.
      De asemenea reclamantul a sustinut ca parata, in calitate de  angajator, nu si-a indeplinit obligatiile contractuale in sensul ca nu l-a platit la salariul de baza minim brut de 700 lei, salariu stabilit prin acordul partilor incalcand dispozitiile art.40 alin.2 lit. c), art.238 alin.1, art.249 alin.1 lit. c) din vechiul Cod al muncii, dispozitii in raport de care pentru perioada dedusa judecatii CCM la nivel inferior pot contine clauze care sta stabileasca drepturi  numai la un nivel superior celui stabilit prin CCM la nivel superior, astfel ca parata trebuia sa ii acorde un salariu calculat la o valoare de baza minim bruta de 700 lei, ci nu la valoare de 570 lei.
      In temeiul dispozitiilor art.166 alin.4 Codul muncii art.1349, art.1531 si art.1535 din Noul Cod civ., corespondente ale art.1084 si 1088 din vechiul Cod civ. reclamantul a solicitat  obligarea paratei si la plata dobanzii legale si a indicelui de inflatie.
           In drept, actiunea a fost  intemeiata  pe dispozitiile contractelor colective de munca invocate, dispozitiile Codului  muncii si ale Codului civil mentionate anterior, HG 1193/2010. HG 1225/2011.                   
          In sustinerea actiunii, reclamantul a depus urmatoarele acte: extrase din CCM SC IRLU SA 2011-2012, 2012-2014, anexa I la aceste contracte, extras din CCM unic la nivel de ramura transporturi 2008-2010, cartea de identitate si extras din  carnetul de munca,  actele aditionale la contractul individual de munca pe  anii 2009-2012 si practica judiciara in materie.
Parata SC CFR IRLU SA a formulat intampinare prin care a invocat  exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, aratand ca in raport de dispozitiile art.268 alin.1 lit.c) Codul  muncii si de  data promovarii actiunii de catre reclamant - 31.10.2012, a fost depasit termenul de 3 ani, pentru drepturile solicitate pentru perioada 01.09.2009-31.10.2009.
      Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca reclamantul isi intemeiaza actiunea  pe dispozitiile CCM la nivel de ramura transporturi, insa pentru perioada in litigiu la nivel de unitate erau  in vigoare  contracte colective de munca pe anii  2009-2010, 2011-2012, 2012-2014  care erau  aplicabile, astfel ca CCM la nivel de ramura nu poate fi izvor de drept pentru drepturile solicitate de reclamant.
      Referitor la invocarea de catre reclamant a CCM la nivel de grup de unitati feroviare, parata a aratat ca  acest contract nu ii este opozabil, deoarece SC CFR IRLU SA nu este membra a Asociatiei Patronale la nivel de grup de unitati din  transportul feroviar, iar in perioada in litigiu erau aplicabile contractele colective de la nivelul unitatii.
      De asemenea, a mai aratat ca nici CCM unic la nivel de ramura transporturi nu este aplicabil raporturilor dintre parti, deoarece SC CFR IRLU SA nu efectueaza activitati de transport si nu are in obiectul de activitate astfel de activitati, asa cum rezulta din  HG 864/2011.
       Faptul ca societatea a fost nominalizata in lista societatilor carora li se aplica contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu este relevanta, deoarece contractul nu poate produce efecte decat in limitele art.11 alin.1 lit.c) din  Legea  130/1996.
      A mai aratat ca legalitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate nu poate fi  pusa in discutie, deoarece in momentul negocierii s-a preluat "pragul minim"  al salariului minim brut indicat prin actul normativ  in vigoare la acea data, respectandu-se astfel dispozitiile art.159 alin.3 si art.160 Codul  muncii, iar in cauza, salariul brut negociat al reclamantului incepand cu 01.09.2009 depasea cu mult salariul minim brut pe tara,  asa cum rezulta din contractul individual de munca al acestuia.
  In sustinerea apararilor formulate prin intampinare, parata a depus urmatoarele acte : extrase  din CCM SC CFR IRLU SA pe anii 2009-2010, 2011-2012, 2012-2014, grilele de salarizare aferente, certificatul de inregistrare al SC CFR IRLU SA, fundamentarea bugetului de venituri si cheltuieli al societatii pe  anii  2010, 2011, adresa nr. 35/2006 emisa de Asociatia Patronala la nivel de grup de unitati din transportul feroviar si actele aditionale la contractul individual de munca al reclamantului pe anii 2009 si 2010.
Din oficiu, s-a solicitat paratei sa comunice daca incepand cu data de 01.04.2011  reclamantului i s-a aplicat salariul de baza minim brut de 700 lei conform CCM la nivel de unitate pe anii 2011/2012, 2012/2014, relatii comunicate cu adresele nr. 1053/13.03.2013 si 1309/13.03.2013 la care s-a anexat fisa anuala de calcul a salariului pe perioada  aprilie 2010- februarie  2013 si situatia platii drepturilor salariale ale reclamantului pe anii 2010, 2011, 2012 si ianuarie 2013.
Analizand actiunea in raport de actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata  si retine urmatoarele :
Reclamantul C.E. este angajatul paratei SC CFR IRLU SA - Sectia Craiova, desfasurand activitate ca macaragiu in perioada 01.10.2009 pana in prezent,  conform mentiunilor din carnetul de munca si actelor aditionale la contractul individual de munca, depuse la dosar.
Prin actiunea dedusa judecatii se solicita obligarea paratei SC CFR IRLU SA  - SC CFR IRLU CRAIOVA la plata actualizata a diferentelor dintre salariile calculate in raport de salariul minim brut de 700 lei si drepturile salariale efectiv platite pe perioadele 01.10.2009- la zi, drepturi solicitate conform  art.41 al. 3  lit. a din  contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010 si contractelor colective de munca la nivel de SC CFR IRLU SA valabile pe anii 2011-2012, 2012-2014.  
In baza art.137 Cod proc. civ. instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei  invocata  de parata SC CFR IRLU SA .
      Avand in vedere dispozitiile art.6 pct.4 Noul Cod Civil, potrivit carora prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi, instanta constata ca pentru perioada 01.10.2009 - 26.12.2009 dreptul material la actiune al reclamantului este prescris, raportat la data introducerii actiunii respectiv 27.12.2012.
      Astfel, potrivit D167/1958 - privitor la prescriptia extinctiva, termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar in cazul cand un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie distincta.
      De altfel, si art.268 pct.c)  Codul Muncii prevede ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate.
  Asa fiind, se constata ca este intemeiata exceptia prescriptiei invocata de parata,  urmand sa fie admisa. 
Pe fondul cauzei, pentru perioada 27.12.2009 la zi, instanta retine ca,  potrivit  art.41 al.1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 au fost stabiliti coeficienti minimi de ierarhizare, pe categorii de salariati, cu valori cuprinse intre 1 si 2.
La alin. 2  al aceluiasi articol s-a  prevazut ca acesti coeficienti se aplica la "_salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art.40  alin. 3 lit. a)."
Potrivit art. 41  al.3 lit. a) din  acelasi contract colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 -2010, "salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008  si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore  medie/luna, este de  700 lei_." 
In  art. 41 alin. 3  lit. b  s-a prevazut ca "partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile, valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stipulat la art.41 al.3 lit.a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariati vor fi adoptati coeficientii minimi de ierarhizare stabiliti la art. 41 al  1 din prezentul contract de munca."
Din interpretarea dispozitiilor anterior citate rezulta ca prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi 2008 -2010 s-au stabilit atat coeficientii minimi de ierarhizare, cat si salariul de baza minim brut, precum si faptul  ca acesti coeficienti minimi de ierarhizare se aplica la salariul de baza minim brut respectiv.
Totodata, potrivit art. 41 alin. 3 lit.b), in negocierile colective la nivel de grup de unitati si de unitate, partile implicate urmeaza sa porneasca in stabilirea drepturilor de la cele doua  valori minime stabilite prin contractul de munca la nivel de ramura.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categoriile de salariati trebuie sa plece de la aceste valori in sens crescator.
In cauza  se constata ca parata  nu a respectat dispozitiile  contractului  colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi 2008 -2010, desi  acordarea drepturilor prevazute din acest contract era imperativa pentru angajator, in perioada in litigiu calculand drepturile salariale ale reclamantului in raport de  un salariu de baza de 570 lei , respectiv de  600 lei .
In acest sens se retine ca  potrivit art.3 al.1, 2 din CCM  unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 "Clauzele prezentului  contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile de transporturi si activitati conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora; contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevazute in mod expres prin lege."
     In al.3 al aceluiasi articol, s-a  prevazut ca "in cazul in care partile au incheiat contract colectiv de munca la nivel de unitate sau grup de unitati inaintea semnarii, inregistrarii si publicarii prezentului contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale carui clauze nu se regasesc incluse".   
Din interpretarea  prevederilor art.3 al.3 din CCM  rezulta ca  acordarea drepturilor prevazute  de  art.41 alin.3 lit.a)  din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 nu este conditionata de  preluarea acestora  in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, deoarece potrivit dispozitiilor CCM unic - art.3 al.3 -  prevederile contractului  incheiat la nivel superior sunt  obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Potrivit art.238  al.1 Codul muncii, in forma  in vigoare  in perioada in litigiu, contractele colective  de  munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
Art.40 alin.2 lit.c) Codul muncii prevede ca angajatorului ii revine obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale  de munca, iar potrivit art.236 alin.4 Codul muncii, (in numerotarea in  perioada in litigiu), contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie  legea partilor.
      De asemenea,  potrivit art.241 Codul muncii (in redactarea in vigoare in  perioada in litigiu), clauzele contractului colectiv se aplica tuturor  salariatilor incadrati in unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Avand in vedere dispozitiile  citate din  Codul muncii rezulta ca  dispozitiile contractului colectiv de munca unic  la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 -2010 erau obligatorii pentru  parata.
Nu poate fi retinuta  apararea  paratei  in sensul ca  contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu i se aplica, intrucat nu efectueaza activitati de transport, deoarece chiar din cuprinsul art.3 al. 1 din acest contract colectiv rezulta ca se aplica si unitatilor conexe si mai mult, in Anexa 5  la acest contract  - poz.13, este mentionata in mod expres si parata, printre unitatile carora li se aplica.
De asemenea nu poate fi primita apararea formulata de aceeasi parata  in sensul ca pe perioada 2009/2010,  la nivelul societatii a existat  contract  colectiv care era in vigoare si se aplica, deoarece dispozitiile  contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi 2008 -2010  erau obligatorii  pentru  angajator, iar in raport de dispozitiile art. 238 al.1,3 Codul muncii (forma in vigoare in perioada in litigiu)  contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin  contractele colective de munca incheiate la nivel superior, prevederile legale referitoare  la drepturile salariatilor avand  un caracter minimal.
Asa cum s-a aratat anterior, clauzele contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi au fost negociate de partenerii sociali  si prevederile acestora sunt obligatorii pentru parti. In situatia in care angajatorul  nu era in masura sa respecte aceste clauze, avea posibilitatea sa solicite modificarea contractului colectiv cu respectarea procedurii prevazuta de Legea nr. 130/1996 in vigoare in perioada aplicarii contractului.
Asa fiind, se  retine ca in perioada 27.12.2009-31.12.2010, parata trebuia sa respecte prevederile CCM unic la nivel de ramura transporturi  si sa acorde reclamantului  salariul de baza minim brut de 700 lei.
      In ceea ce priveste diferentele de drepturi salariale solicitate pentru perioada 2011 - la zi se constata ca sunt aplicabile contractele colective de munca incheiate la nivel de SC CFR IRLU SA pe anii 2011/2012, 2012/2014.
      Potrivit celor doua  contracte colective de munca incheiate la nivel de unitate, salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr. 1 .Conform Anexei nr. 1 pentru clasa de salarizare 1 s-a stabilit o valoare a salariului minim de 700 de lei pentru anii 2011, 2012 si in continuare pe perioada de valabilitate a contractelor.
      In raport de aceste prevederi ale contractului colectiv de munca, se constata ca parata nu le-a respectat si a stabilit reclamantului un salariu de baza mai mic, asa cum rezulta din copia actele aditionale la contractul individual de munca al acestuia .
      Ca urmare parata a incalcat prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate din anii 2011 - 2012,  prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii potrivit carora "angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractului individual de munca", precum si prevederile  art. 229 alin. 4 Codul muncii potrivit carora "contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor".
      Referitor la perioada de   valabilitate a  CCM la nivel de unitate,  instanta retine urmatoarele:
       CCM la nivel de unitate pentru anii 2011 - 2012 a fost inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr.99/ 21.02. 2011 si potrivit art. 2 al.1 din contract  s-a aplicat de la data inregistrarii .
      Potrivit art.2 alin.2  din CCM,  acest contract a fost valabil 1 an si va putea produce efecte si dupa expirarea termenului stabilit initial, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice, daca nici una din parti nu denunta contractul cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat.
      Fata de aceasta dispozitie contractuala, se constata ca, contractul colectiv  a produs efecte si dupa expirarea termenului stabilit initial, dar nu mai mult de 30 zile calendaristice, adica pana la 21.03.2012.
      Asa fiind, se constata ca  CCM la nivel de unitate pentru anii 2011 - 2012 a produs efecte in intervalul 21.02.2011 - 21.03.2012.
      Referitor la CCM la nivel de unitate pentru anii 2012 - 2014, se retine ca  a fost inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr.130/12.04.2012 si potrivit art. 144 din Legea 62/2011 s-a aplicat de la data inregistrarii la autoritatea competenta, mentiune ce se regaseste si in cuprinsul art. 2 lin 1 din contract.
      Acest contract este valabil 2 ani de la data inregistrarii, conform mentiunilor de la art. 2 alin.3, astfel ca CCM la nivel de unitate pentru anii 2012 - 2014 produce efecte incepand cu data de  12.04.2012.
      In cauza  se constata ca parata  nu a respectat  nici dispozitiile contractelor  colective de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2012, 2012-2014 desi acordarea drepturilor prevazute din aceste contracte era imperativa pentru angajator, in perioada in litigiu drepturile salariale ale reclamantului fiind calculate  in raport de  un salariu de baza de baza  de 600 lei incepand cu data de  21.02.2011,  conform adresei nr. 1309/13.03.2013 emise de parata.
      Prin nerespectarea prevederilor CCM la nivel de ramura in intervalul 27.12.2009 - 31.12.2010 si a prevederilor CCM la nivel de unitate in perioadele 21.02.2011 - 21.03.2012 si 12.04.2012 - 14.02.2013 ( la zi), parata a produs reclamantului un prejudiciu material constand in contravaloarea diferentelor de drepturi salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator sa il acopere in temeiul art. 253 din Codul muncii.
Fata de considerentele anterior expuse, se constata ca reclamantul este indreptatit la plata diferentelor  dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul  de baza minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi  pe anii 2008-2010 si conform contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2012, respectiv pe anii 2012-2014 si drepturile salariale efectiv platite pe perioadele 27.12.2009 - 31.12.2010, 21.02.2011-21.03.2012, 12.04.2012-14.03.2013 ( la zi). 
      Potrivit  art. 253 al.1 Codul muncii, "angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul".
In raport de textul de lege citat se apreciaza ca  prin neacordarea integrala a drepturilor salariale calculate in raport de dispozitiile contractelor colective de munca invocate,  reclamantul a  fost prejudiciat, iar pentru repararea  prejudiciului cauzat, diferentele salariale  se vor acorda actualizate cu rata inflatiei de la data fiecarei scadente la data platii efective.
De asemenea se impune si  repararea prejudiciului constand in lipsa de folosinta a sumelor cuvenite, motive pentru care va fi obligata parata si la plata dobanzilor  legale.
Avand in vedere considerentele in fapt si in drept anterior  expuse, se  constata ca actiunea este intemeiata,  urmand  sa  fie  admisa in  parte.
Potrivit art. 166, alin.4 Codul Muncii intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daunele interese nu pot fi decat dobanzile legale care vor fi de asemenea acordate de la data scadentei fiecarei sume pana la data scadentei efective.
Pentru a asigura repararea integrala a prejudiciului care cuprinde atat pierderea legala suferita de creditor cat si beneficiul de care acesta este lipsit se impune atat acordarea dobanzii legale cat si a actualizarii sumelor datorare, actualizarea insemnand pastrarea valorii reale a obligatiilor impusa de devalorizarea monedei nationale