Drepturi banesti

Drepturi banesti
( Tribunalul Mehedinti - s.c. 2634/28.03.2013)

     
     Constata ca la data de 17.02.2012 reclamantul B.P. a chemat in judecata parata S.C. BTS TRANS S.R.L. pentru a fi obligata la plata de despagubiri reprezentand contravaloarea concediilor de odihna aferente anilor 2010 si 2011, sporul de vechime pe care trebuia sa-l primeasca pe perioada 22.02.2010 - 16.11.2010 conform dispozitiilor art. 41, alin.3, lit d din CCMUNN pe anii 2007-2010, diurna in echivalentul sumei de 60 euro/zi aferenta acestei perioade, contravaloarea orelor suplimentare  si timpului de lucru desfasurat in zilele libere si sarbatori legale pe perioada 22.02.2010 -16.11.2011 si a sporului de 100 % din salariul de baza conform art. 41, alin.3, litc din CCMUNN valabil pe anii 2007 -2010, drepturi care urmeaza  fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
      A motivat ca a fost angajatul paratei incepand cu data de 22.02.2010, indeplinind functia de sofer pe un autotractor cu numarul de inregistrare MH 03 TZB iar la data de 16.11.2011 au incetat raporturile de munca conform deciziei nr. 35/16.11.2011.
      Desi si-a indeplinit activitatea corespunzator angajatorul nu i-a platit salariul integral, ci doar suma de 773 lei si nici nu i-a acordat concediul de odihna. Regimul de lucru a fost numai de international lucrand in general 12ore/zi si chiar si in zilele de repaus saptamanal sau sarbatori legale.
      De asemenea la salariul de baza angajatorul nu i-a calculat si nici platit sporul de vechime in munca care este de peste 10 ani.
      In drept au fost invocate dispozitiile art.155, 156, 269, 281- 291 Codul Muncii si prevederile CCMUNN pe anii 2007- 2010.
      A depus la dosarul cauzei copia contractului individual de munca, copia carnetului de munca, decizia nr. 35/16.11.2011, copii de pe diagramele tahograf.
      Parata S.C. BTS TRANS S.R.L a formulat intampinare prin care a sustinut ca pretentiile reclamantului sunt netemeinice si nefondate.
      Referitor la diurna solicitata de reclamant au fost invocate dispozitiile HG 1860/2006 si art 47 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi, dispozitii pe care le-a respectat depunand in acest sens la dosarul cauzei extrase de cont in RON aferente perioadei 01.01.2010 -31.12.2010 cat si extrasele de cont in euro.
      De asemenea au fost platite si drepturile salariale cuvenite reclamantului conform statelor de plata pe perioada din litigiu.
      A aratat si faptul ca la incetarea raporturilor de munca reclamantul a formulat cererea inregistrata sub nr. 118/16.11.2011 prin care a solicitat drepturile salariale restante in suma de 700 euro.
      Prin notele de sedinta depuse pentru termenul din 10 mai 2012 a sustinut ca nu trebuie sa achite reclamantului contravaloarea concediului de odihna, sporul de vechime sau contravaloarea orelor suplimentare.
      In cauza au fost audiati martorii propusi de parata.
      A fost luat si interogatoriul reclamantului, s-a procedat si la verificarea de scripte conform art. 177 Cod procedura civila si de asemenea s-a efectuat si o expertiza tehnico - contabila de catre expertul D.N.
      Examinand actele dosarului se constata urmatoarele:
     Reclamantul B.P. a fost angajat al societatii parate in perioadele februarie 2010- aprilie 2011 conform contractului individual de munca nr. 141036 din 19.02.2010, august - noiembrie 2011 conform contractului individual de munca nr. 41 din 28.07.2011, raporturile de munca incetand la data de 16.11.2011 conform deciziei nr. 35/16.11.2011 emisa de angajator. Reclamantul si-a desfasurat activitatea ca sofer in regim international.
      Conform contractului individual de munca salariul de incadrare a fost de 1.000 lei lunar, fara a cuprinde alte sporuri sau adaosuri.
      Prin prezenta actiune reclamantul a solicitat plata sporului de vechime in temeiul art. 41, alin.3, lit d Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National, valabil pe perioada 2007 -2010.
      Dreptul la sporul de vechime in munca este recunoscut in mod neechivoc de Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National si Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi care prevede la art. 42 sporurile minime ce se acorda la salariul de baza minim salariatilor, lit d a articolului prevazand pentru vechime de 1 -5 ani - 5 %, 5 -10 ani vechime 10 %, 10 -15 ani vechime 15%, 15- 20 ani vechime 20 %si maxim 25 % pentru vechime de peste 20 ani.
      La data incheierii contractului individual de munca cu angajatorul de fata reclamantul avea potrivit carnetului de munca o vechime in munca de 7 ani si 6 luni si ca atare se incadra in transa de vechime de 10 %.
      Chiar daca in contractul individual de munca nu este prevazut sporul de mai sus reclamantul este indreptatit la plata acestuia deoarece contractul individual de munca nu poate cuprinde prevederi sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil.
      Din verificarile statelor de plata pe perioada  februarie 2010- aprilie 2011 si din raportul de expertiza efectuat in cauza a rezultat ca parata nu a platit reclamantului acest spor care se ridica la suma neta de 984 lei care actualizata cu indicele de inflatie pe perioada februarie 2010- decembrie 2012 rezulta suma de 1.100 lei.
      Parata nu a avut o pozitie clara cu privire la plata acestui spor, insa a sustinut ca a fost platit dar sustinerea nu poate fi primita avand in vedere statele de plata depuse la dosar si faptul ca in contractul individual de munca nu este prevazut acest spor pentru a fi reala sustinerea angajatorului.
      Reclamantul a solicitat si plata indemnizatiei de concediu de odihna.
      Potrivit art. 144 Codul muncii dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor, durata efectiva a concediului de odihna anual fiind stabilita prin  contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
      Din verificarile statelor de plata rezulta ca in anul 2010 reclamantul avea dreptul la un numar de 17 zile de concediu de odihna pe care le-a efectuat in totalitate (5 zile in august 2010, 2 zile in octombrie 2010 si 10 zile in decembrie).
      De asemenea reclamantul a efectuat si tot concediul de odihna cuvenit, desi a sustinut ca mai are de efectuat 1 zi si cum contractul individual de munca a incetat este indreptatit la plata indemnizatiei de concediu de odihna.
      Sustinerile reclamantului  nu sunt fondate deoarece din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezulta efectuarea in totalitate a concediului de odihna corespunzator timpului lucrat.
      Reclamantul a solicitat si plata diurnei in echivalentul sumei de 60 euro/zi aferente perioadei 22.02.2010 -16.11.2011.
      Atat in Colectiv de Munca Unic la Nivel National cat si in  Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi este prevazut dreptul salariatilor trimisi in deplasare la diurna de deplasare al carei cuantum se stabileste prin negociere la nivel de grupuri de unitati sau unitate, nivelul minim al diurnei fiind stabilit prin acte normative ce se aplica in institutiile publice.
      Cum reclamantul a efectuat activitatea de transport international este indreptatit la plata diurnei de deplasare.
      Parata, referitor la acest drept a invocat prevederile art. 42 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi si HG 1860/2006 sustinand plata in totalitate a acestui drept, conform extrasului de cont in euro depus la dosarul cauzei.
      Din probele administrate in cauza instanta concluzioneaza ca intelegerea partilor referitoare la cuantumul indemnizatiei respective a fost de 60 euro/zi. 
      Din expertiza tehnica efectuata in cauza rezulta ca reclamantul este indreptatit la suma de 29.280 euro raportat la numarul de zile in care reclamantul a desfasurat activitate in afara tarii.
      Tinand seama de faptul ca angajatorul a platit sume de 23.245 euro rezulta o diferenta de 6. 035 euro de achitat.
      Referitor la suma calculata de expert in functie de perioada cat reclamantul s-a aflat in afara tarii se constata o eroare materiala strecurata in anexa la raportul de expertiza in sensul ca numarul de zile stabilit dupa statele de plata sunt identice cu cele ale perioadei in care reclamantul s-a aflat in afara tarii, eroare pe care instanta a corectat-o ca atare.
      In perioada anului 2010 reclamantul s-a aflat in afara tarii un numar de 287 zile iar in anul 2011 - 200 zile.
      Reclamantul a solicitat si plata orelor suplimentare efectuate peste programul normal de lucru de 8 ore precum si in zilele de repus saptamanal si sarbatori legale.
      Potrivit art. 114 Codul Muncii durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, iar durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana (art. 112 Codul Muncii).
      Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, este considerata munca suplimentara (art. 120 Codul Muncii ) care potrivit art. 122 Codul Muncii se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice. In cazul in care compensarea nu este posibila se va plati salariatului prin adaugarea unui spor la salariul care nu poate fi mai mic de 75 %.
      De asemenea salariatul beneficiaza de repaus saptamanal (art. 137 Codul Muncii) si de zile de sarbatori legale in care nu se lucreaza.
      De asemenea prin Regulamentul nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15.03.2003 privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 si (CE) nr. 2135/98 al Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.3820/85 al Consiliului sunt prevazute perioade de conducere si repus zilnic pentru conducatorii auto in transporturile internationale de marfuri si calatori si care la art. 6 prevede ca durata de conducere zilnica nu poate depasi 9 ore.
      Din analiza actelor existente la dosarul cauzei, a diagramelor tahograf si tinand seama si de dispozitiile legale sus aratate rezulta ca in perioada mai 2010- aprilie 2011 si august - noiembrie 2011 reclamantul a prestat un numar de 210 ore suplimentare drepturile banesti pentru aceste ore fiind de 2.221 lei suma neta si actualizata.
      Reclamantul a sustinut ca in perioada din litigiu a prestat un numar de 4 ore suplimentare in fiecare zi de lucru totalizand un numar de 577 ore lucrate suplimentar in suma de 4990 lei.
      Nu poate fi primita apararea reclamantului avand in vedere dispozitiile legale aplicabile in cauza care nu pot fi ignorate si de asemenea faptul ca nu exista inscrisuri doveditoare pentru sustinerile reclamantului, diagramele tahograf necuprinzand intreaga perioada pretinsa.
      Parata a sustinut ca a achitat integral drepturile solicitate de reclamant insa nici aceste sustineri nu sunt fondate.
      Drepturile salariale platite reclamantului sunt aferente unui program de lucru de 8 ore/zi conform statelor de plata existente la dosarul cauzei si nu unui numar de 9 ore/zi asa cum sustine ca a lucrat.
       Ca atare se impune plata diferentelor de drepturi salariale pentru un numar de 33 ore suplimentare si  177 ore prestate in zilele de repus saptamanal, sporul de 100 % fiind prevazut in Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi.
      Fata de aceste considerente se constata neintemeiate obiectiunile la raportul de expertiza formulate de parata cat si cererea de efectuare a unei contraexpertize avand in vedere ca s-a raspuns la solicitarile instantei  iar in cuprinsul anexei la raport  s-a strecurat asa cum s-a aratat o eroare materiala.
      Asa fiind actiunea reclamantului va fi admisa in parte, conform celor expuse mai sus si in temeiul art. 274 Cod procedura civila vor fi acordate si cheltuieli de judecata.