Delagatii, detasari
(Sentinta civila nr. 1830 din data de 15.04.2014 pronuntata de Tribunalul Mehedinti)- indemnizatie de delegare prevazuta de contractul colectiv de munca, drepturi banesti reprezentand contravaloare ore suplimentare, spor de vechime. Tribunalul Mehedinti - sentinta din 15.04.2014
La data de 31.07.2013 s-a inregistrat la aceasta instanta actiunea formulata de reclamantul V.I. C. prin care a chemat in judecata pe parata SC B.R. SA, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de delegare in cuantum de 13 lei/zi conform art. 44 alin.1 lit.b din Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivelul Ramurii Comert pentru anul 2010 inregistrat la MMFPS sub nr. 42/11.02.2010, aferenta perioadei 01.08.2010 - 31.12.2010, in functie de zilele efectiv lucrate la punctele de lucru ale paratei din P. si B. - B., sporul de vechime de 3% din salariul de baza conform ar.40 alin.3 lit.g din Contractul colectiv de munca la nivel Ramura Comert datorat pentru perioada 05.12.2010-31.07.2011, contravaloarea unui numar de 64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100% conform art.40 alin.3 lit.c din Contractul Colectiv la nivel Ramura Comert datorata pentru perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012, obligarea paratei ca aceste sume sa fie actualizate la momentul platii efective in raport de data scadentei fiecarui drept restant, precum si obligarea acesteia la plata dobanzii legale, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamantul a aratat ca este angajatul paratei incepand cu data de 01.08.2010 in baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Bucuresti sub nr. 6552/05.08.2010 avand ca loc de munca departamentul Feronerie din cadrul Magazinului D. T. S., insa in perioada 01.08.2010 - 31.12.2010 a fost delegat la punctele de lucru ale paratei din P. pentru luna august si in B. - B. pentru perioada septembrie - decembrie 2010.
A sustinut ca desi a fost delegat in afara locului sau de munca, asa cum este definita delegarea de art. 43 din Codul Muncii, iar pentru aceasta perioada trebuia sa primeasca o indemnizatie de delegare potrivit art. 44 alin.2 din Codul Muncii coroborat cu art. 44 alin.1 lit. b din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivelul Ramurii Comert, angajatorul nu i-a platit acest drept salarial. Avand in vedere ca prin art. 44 alin.1 lit.b din Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivelul Ramurii Comert se face trimitere la nivelul minim al diurnei care nu poate fi mai mic decat nivelul stabilit pentru institutiile publice, cuantumul diurnei este de 13 lei/zi de delegare prin raportare la art. 9 din HGR nr. 1860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice.
A mai aratat ca asa cum rezulta din adeverinta nr.6787/07.07.2011, a mai lucrat anterior la alti angajatori o perioada de 2 ani 7 luni si 27 de zile, iar prin faptul ca a fost angajat la intimata incepand cu 01.08.2010, s-a realizat o vechime in munca de 3 ani la data de 04.12.2010, fapt pentru care parata datoreaza sporul de vechime de 5% din salariul de baza incepand cu data de 05.12.2010 potrivit art. 40 aniln.3 lit.g din Contractul Colectiv incheiat la nivel Ramura Comert. Cu toate acestea, parata a refuzat sa acorde acest spor incepand cu 05.12.2010, acordandu-l incepand cu 01.08.2011, conform adeverintei nr.497/12.03.2013 emisa de parata.
In ce priveste numarul orelor suplimentare si contravaloarea sporului de 100% din salariul baza contestatorul arata ca in perioada 01.01.2011-28.02.2011 a lucrat suplimentar un nr. de 6 zile respectiv 46 de ore si in perioada 30.10.2011-28.02.2012 parata avea un program de lucru de la 9.00 la 18.00, asa cum rezulta din programul magazinelor, contestatorul avand obligatia de a veni cu 30 de minute mai devreme, incepand astfel programul la 8.30 si avea o ora pauza de masa ceea ce inseamna ca a lucrat in zilele in care a fost la serviciu 0,5 ore pe zi suplimentar - in zilele de sambata si duminica, precum si cate 2 pana la 4 ore in perioada 04.01.-09.10.2012 cand a participat la inventarierea anuala, totalizand 16,5 ore lucrate suplimentar. Fata de aceste perioade si program de lucru a desfasurat 64,5 ore suplimentare pentru care angajatorul datoreaza contravaloarea acestora si sporul aferent prevazut de art.40 alin.3 lit.c din CCM la nivelul Ramurii Comert.
Prin neacordarea acestor drepturi, parata a incalcat dispozitiile art. 241 - 243 (vechea numerotare) din Codul Muncii si art. 229 si 230 din noul Cod al muncii coroborate cu art. 133 din Legea nr. 62/2011 precum si art. 8 si art. 30 din Legea nr. 130/1996 care prevad in mod expres si imperativ ca "Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti."
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor, astfel ca parata avea obligatia sa respecte drepturile stipulate in contracte care au caracter minimal.
S-a mai sustinut ca, prin neplata diurnei, a sporului de vechime si a orelor suplimentare si a sporului aferent care sunt drepturi salariale, parata a nesocotit prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, in sensul ca nu i-a acordat drepturile ce decurg din CCM-ul aplicabil precum si dispozitiile art. 155 si art. 156 (devenite 166-167) din Codul muncii.
Reclamantul a aratat ca, prin atitudinea sa, parata a produs un prejudiciu material constand in contravaloarea drepturilor neacordate - diurna, sporul de vechime si orele suplimentare alaturi de sportul aferent, fapt pentru care este obligata sa il despagubeasca pentru prejudiciul material suferit din culpa sa conform dispozitiilor art. 269 din Codul muncii, dar si conform dispozitiilor art. 1489 alin. 2 Cod civil si art. 1531-1535 Cod civil cu privire la dobanda legala.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 241 - 243 Codul muncii (vechea numerotare) si art. 229 si 230 noul Cod al muncii, coroborate cu art. 133 din Legea nr. 62/2011, art. 166, 167, art. 253(fost 269) Codul muncii, art. 1489 alin. 2 Cod civil, art. 1531-1535 Cod civil.
In dovedirea actiunii a fost depus la dosar urmatoarele inscrisuri: extras Contract colectiv de munca la nivelul Ramurii Comert nr. 42/11.02.2010, contract individual de munca nr. 6552/05.08.2010, act aditional nr.169/2011, act aditional nr.840/01.04.2011, act aditional nr. 957/15.04.2011, act aditional nr.2668/02.05.2011, act aditional nr.4370/19.12.2011, adresa nr. 6787/07.07.2011 a ITM S., adeverinta nr.497/12.03.2012 emisa de SC B. SA, cererile/29.11.2012 respectiv 04.06.2013 adresate intimatei, raspunsul acesteia consemnat prin adresa nr. 1587/14.06.2013, raspunsul ITM S.
Parata SC B. R. SA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la indemnizatia de delegare s-a aratat ca pana la constructia magazinului din D. T. S. toti salariatii au efectuat un stagiu de formare profesionala, sub forma adaptarii la cerintele postului si ale locului de munca, conform art. 193 alin.1 lit. b din Codul muncii, la alte unitati ale angajatorului.
Parata a aratat ca, nu poate fi retinuta ideea avansata de reclamant conform careia a fost delegat la magazinele Bricostore din Pitesti respectiv Bucuresti - Baneasa, deoarece pentru a fi in fata unei delegari este necesara identificarea unor necesitati la unul din aceste magazine, ceea ce nu este cazul.
Din analiza statelor de functiuni a magazinelor respective se poate observa ca nici inainte si nici dupa perioada august - decembrie 2010 nu au fost necesare suplimentari ale schemei de personal, ele functionand cu acelasi numar de salariati.
Pentru perioada in care reclamatul solicita plata diurnei, Magazinul B. - D. T. S. era in constructie, ceea ce inseamna ca practic nu se desfasura activitate in acest loc de munca, iar pe cale de consecinta nici nu putea fi delegat.
Asadar, un prim criteriu esential pentru ca delegarea sa existe presupune existenta locului de munca, or acesta nu exista, fiind putin probabil sa poata fi delegat dintr-un loc de munca inexistent catre un loc de munca existent.
O a doua conditie este aceea de a desfasura lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, pentru aceasta fiind necesar ca salariatul sa fie posesorul unor cunostinte profesionale pe care sa le exercite la locul sau de munca, iar reclamantul nu avea cunostintele necesare pentru a indeplini lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu din moment ce acesta nu mai lucrase in cadrul societatii parate.
Mai mult de atat, parata a aratat ca in perioada august - decembrie 2010 reclamantul a participat la cursuri de formare profesionala in vederea integrarii acestuia intr-un mediu de lucru multifunctional si competitiv care impune anumite standarde de prezenta personala, de relationare cu clientii, de prezentare a produselor precum si alte aspecte care tin de un anumit standard de calitate. Asadar, aceasta perioada a reprezentat o perioada de formare profesionala in intelesul art. 193 alin.1 lit.b din Codul muncii.
Parata a mai sustinut ca dovada a faptului ca perioada in discutie a reprezentat stagiu de formare profesionala rezulta si din aceea ca la nivelul fiecarui magazin au fost numiti tutori care s-au ocupat cu formarea profesionala a tuturor celor 10 salariati, inclusiv a reclamantului.
Cu privire la sporul de vechime a aratat ca reclamantul a adus adeverinta de vechime de la locul de munca anterior la data de 07.07.2011, sporul de vechime fiind astfel acordat incepand cu 01.08.2011, aceasta fiind luna urmatoare prezentarii adeverintei la intimata, justificarea reclamantului potrivit careia aceasta adeverinta ar fi de luat in calcul dupa un an de la angajare neavand nici un suport real, singurul motiv pentru care reclamantul a primit sporul de vechime de la data de 01.08.2011 fiind data depunerii adeverintei la angajator. Astfel, este imposibila plata retroactiva a sporului de vechime deoarece este vina exclusiva a salariatului prin neprezentarea adeverintei, sanctiunea culpei sale fiind neacordarea retroactiva a acestui spor.
Cu privire la orele suplimentare, singurul argument al reclamantului este faptul ca era nevoit sa se prezinte cu 30 de minute inainte de inceperea programului de lucru. Insa timpul de echipare si dezechipare nu intra in programul normal de lucru. Reclamantul nu indica nici o norma interna potrivit careia exista obligatia ajungerii cu 30 de minute anterior inceperii programului de lucru, ci dimpotriva, exista norme imperative care precizeaza in mod clar ca perioada de echipare si dezechipare nu constituie timp de munca (art.17 din CMM la nivel Ramura Comert), astfel ca solicitarea de acordare a 0.5 ore pe zi este netemeinica si nelegala. In ce priveste orele suplimentare efectuate in zilele de sambata si duminica acestea au fost solicitate in forma generica, reclamantul aflandu-se in confuzie deoarece art.137 din Codul muncii prevede ca in cazul in care repausul saptamanal nu se poate acorda in zilele de sambata si duminica, acesta se poate acorda si in alte zile stabilite prin CCM sau dupa caz prin contractul individual de munca. Din pontaje rezulta ca reclamantul a beneficiat de cele 2 zile libere pe saptamana in situatia in care a lucrat sambata si duminica.
In sustinerea apararilor formulate prin intampinare, parata a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: lista persoanelor care au participat la cursuri de formare profesionala, organigrama punct de lucru B. - B., organigrama punct de lucru B. - P., lista cursurilor de formare profesionala la care reclamantul a participat in perioada de referinta, organigrama HR din care rezulta ca exista departament specializat in formare profesionala si foi colective de prezenta pe lunile august, noiembrie si decembrie 2010.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care si-a exprimat punctul de vedere cu privire la apararile formulate de societatea parata.
Ulterior, reclamantul a formulat si a depus la dosar precizare de actiune prin care a solicitat obligarea societatii parate la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de delegare de 13 lei/zi, in functie de zilele efectiv lucrate la punctele de lucru ale paratei din P. si B.-B. aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010 - conform art.44 alin.1 lit.b din Contractul Colectiv de munca la nivel Ramura Comert pentru anul 2010, sporul de vechime de 5% din salariul de baza conform art.31 alin.1 lit.d din Contractul Colectiv nr.1493/31.03.2009 incheiat la nivelul SC B. SA, datorat pe perioada 01.08.2010-31.07.2011, contravaloarea unui nr.64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100% ce trebuiau platite conform art.31 lit.a din CCM la nivel de unitate nr.1493/31.03.2009, datorat pe perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012, diferenta de spor de week-end de 2% aplicat la salariul de incadrare ce trebuia acordata pentru toate zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012, potrivit art.31 alin.1 lit.c pct.1.2 din CCM nr.1493/31.03.2009 la nivel de unitate, modificat prin act aditional 22/14.03.2011. de asemenea, se solicita actualizarea sumelor la momentul platii efective in raport de data scadentei fiecarui drept restant si sa fie obligata parata la plata dobanzii legale, cu cheltuieli de judecata. A atasat la precizarea de actiune copie a CCM nr.1493/31.03.2009, act aditional nr.2/10.03.2011 la CCM nr.1493/31.03.2009 de la nivelul angajatorului.
Parata a depus intampinare la precizarea de actiune solicitand respingerea acesteia ca netemeinica si nelegala.
Cu privire la exceptia prescrierii extinctive a dreptului la actiune in ce priveste diurna de deplasare,a aratat ca in temeiul art.268 (1) lit.e din Codul muncii, cererile privind litigiile de munca ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de munca sau a unor clauze ale sale se introduc in 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune. Prin cererea modificata reclamantul arata ca in perioada 01.08.2010-31.12.2010 nu a primit indemnizatia de delegare datorata in temeiul art.44 alin.1 lit.b din CCM de ramura si art.35 alin.1 lit.b din CCM B., de aici rezultand ca data nasterii dreptului la actiune se situeaza in intervalul 01.08.2010-31.12.2010, temeiul cererii fiind cele doua contracte colective de munca. Folosirea termenului de "indemnizatie de delegare" care nu se regaseste in niciunul din cele 2 CCM in locul notiunii corecte de "diurna de deplasare" este facuta cu scopul de a induce in eroare in legatura cu natura dreptului pretins si pentru a se invoca aplicabilitatea termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de 268 (1) c din Codul muncii.
Prin solicitarea acordarii dreptului la diurna cu titlu de despagubiri, reclamantul incearca sa eludeze prevederile art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel ca intimata apreciaza ca termenul de prescriptie pentru acest drept este implinit la data de 30.06.2011, solicitand prin urmare respingerea capatului de cerere privind diurna de deplasare ca fiind prescris.
La intampinare, parata a anexat CCM B. pentru anii 2009-2012, foaie colectiva de prezenta Magazin D.T.S. pe lunile septembrie-octombrie 2010, martie 2011-martie 2012, fluturasi de salariu reclamant pentru perioada martie 2011-martie 2012.
Prin incheierea de sedinta din data de 26.11.2013 analizand exceptia prescrierii dreptului la actiune invocata de parata prin intampinarea la precizarea de actiune, s-a constatat ca diurna este un drept de natura salariala, astfel ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii si nu cele prevazute de art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii referitoare la neexecutarea contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia, motiv pentru care exceptia a fost respinsa.
In cauza au fost incuviintata proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu martorii B. O. M., C. G., P.A. si R. C., ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar, precum si proba cu expertiza contabila avand ca obiective de a se stabili daca pe perioada 01.08.2010-31.12.2010 a fost achitata reclamantului diurna de deplasare (indemnizatia de delegare), in caz contrar sa se calculeze valoarea acesteia, de a se verifica daca reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale aferente unui numar de 64,5 ore suplimentare in perioadele 01.01.2011-28.02.2011 respectiv 30.10.2011-28.02.2012, in caz contrar de a calcula contravaloarea acestora precum si a sporului de 100% pentru orele suplimentare prestate peste durata normala a programului de lucru sau daca reclamantul a beneficiat de timp liber in compensare, de a se verifica daca reclamantului i-a fost achitat in mod corespunzator sporul de weekend in caz contrar de a se stabili valoarea acestuia si diferentele de incasat.
Raportul de expertiza a fost efectuat si depus la dosar de expert U. N., instanta incuviintand ca la expertiza sa participe in calitate de expert parte, expert B. F., acesta din urma neformuland nici o opinie legata de raportul de expertiza.
Analizand actiunea in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in materie, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
Reclamantul V. I. C. a fost angajat la parata SC B. R. SA in functia de lucrator comercial in baza contractului individual de munca nr. 6552/05.08.2010 incheiat pe durata determinata de 6 luni cuprinsa intre 01.08.2010 si 31.01.2011, ulterior contractul individual de munca fiind prelungit prin actul aditional nr. 169/01.02.2011 si apoi transformat in contract incheiat pe durata nedeterminata, conform actului aditional nr. 957/15.04.2011.
In contractul individual de munca nr. 6552/05.08.2010 s-a prevazut ca activitatea se desfasoara la punctul de lucru Magazin D.T.S. - departamentul feronerie 046, iar prin actele aditionale nr. 840/01.04.2011 si 4370/19.12.2011 s-a modificat locul de munca al reclamantului, in acest din urma act aditional prevazandu-se ca loc de munca Magazin D.T.S. Univers Gradina - categorie: unelte, stropire, cultivarea plantelor, plante, amenajare gradina, alte produse gradina; Univers - Gradina - librarie categorie : librarie; Univers: Tehnic Categorie: Unelte cu motor, unelte de mana, unelte pentru atelier, feronerie fixari, feronerie securitate, feronerie decorativ, electrice - instala?ii si circuite, electrice si automatizari, plumbing, incalzire - aer conditionat.
Pe perioada 01.08.2010 - 31.12.2010 reclamantul a desfasurat activitate la punctele de lucru ale paratei din B. si P.
Prin actiunea dedusa judecatii, astfel cum a fost modificata, reclamantul solicita obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu indemnizatia de delegare in cuantum de 13 lei/zi aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010, sporul de vechime de 5% din salariul de baza aferent perioadei 01.08.2010-31.07.2011, contravaloarea a 64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100% pe perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012, diferenta de spor de week-end de 2% aplicat la salariul de incadrare pentru zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012, sume actualizate la momentul platii efective in raport de data scadentei fiecarui drept restant, precum si obligarea paratei la plata dobanzii legale, cu cheltuieli de judecata.
Analizand solicitarile reclamantului in raport de probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Referitor la petitul privind indemnizatia de delegare in cuantum de 13 lei/zi, in functie de zilele efectiv lucrate la punctele de lucru ale paratei din Pitesti si B. - B. aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010, se constata ca reclamantul a solicitat plata acestei indemnizatii invocand ca temei de drept art. 44 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul ramurii comert pentru anul 2010 inregistrat la MMFPS sub nr. 42/01/11.02.2010 si art. 35 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 incheiat la nivelul SC B. R. SA.
Potrivit dispozitiilor art. 44 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii comert pe anul 2010 salariatii unitatilor, trimisi in delegatie in tara sau strainatate vor beneficia de diurna de deplasare, al carei cuantum se stabileste prin negociere la nivel de grupuri de unitati sau de unitate, nivelul minim al diurnei fiind cel stabilit prin actele normative ce se aplica la institutiile publice.
In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul SC B. R. SA pentru anii 2009-2012 salariatii societatii trimisi in delegatie in tara si/sau strainatate vor beneficia de diurna de deplasare (cheltuieli pentru masa) al carei cuantum se stabileste potrivit procedurilor interne dar a carei valoare nu poate fi mai mica decat cea a diurnei stabilite prin reglementarile legale pentru institutiile bugetare.
Articolul 43 din Codul muncii prevede ca delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului de catre salariat a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca, iar potrivit art. 44 alin. 2 Codul muncii "salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare precum si la o indemnizatie de delegare in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil."
Din interpretarea dispozitiilor legale sus mentionate rezulta ca pentru a se considera ca un salariat se afla in delegare este necesar ca acesta sa-si exercite temporar, din dispozitia angajatorului care il trimite in delegatie, unele lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca, in aceasta situatie salariatul avand dreptul la plata indemnizatiei de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
Or, in cauza din probele administrate, nu rezulta ca ar fi indeplinite cerintele prevazute de dispozitiile legale sus mentionate, pentru ca parata sa fie obligata la plata catre reclamant a indemnizatiei de delegare aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010.
In acest sens, se retine ca potrivit sustinerilor reclamantului, sustineri confirmate de probele administrate, in luna august 2010 acesta s-a aflat la punctul de lucru al paratei din P., iar in perioada septembrie-decembrie 2010 s-a aflat la punctul de lucru din B. - B.
Instanta apreciaza ca pe perioada 01.08.2010-31.12.2010 reclamantul s-a aflat intr-un stagiu de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca si nu in delegare in sensul prevazut de dispozitiile legale sus mentionate privind aceasta institutie din Codul muncii.
Astfel, din declaratiile martorilor B. O. M. si C. G. propusi de reclamant reiese ca in perioada august - decembrie 2010 reclamantul, ca de altfel toti salariatii s-au aflat in pregatire la punctele de lucru din P., respectiv B. - B., in aceasta perioada magazinul din D.T.S. nefiind deschis intrucat era inca in constructie.
Martorul C. G. a declarat ca in acea perioada fiind in perioada de pregatire invatau care erau produsele pe raionul respectiv si ajutau pe angajatii de la acele puncte de lucru, neavand target lunar de realizat, iar martora B. O. M. a declarat ca reclamantul era tot pe departamentul pe care lucreaza in prezent, fiind indrumat de colegii de pe tura respectiva si indeplinind atributiile din fisa postului, situatie in care automat a si dobandit cunostinte pe care le-a aplicat ulterior cand a revenit la magazinul din D.T.S.
Martorii C. E. R. si P. A. C. propusi de parata au declarat ca inainte de deschiderea magazinului din D.T.S. apartinand societatii parate, reclamantul s-a aflat in pregatire la punctul de lucru din B. B., ca la angajare cu ocazia acordarii interviului fiecaruia dintre participantii la interviu li s-a adus la cunostinta faptul ca va fi o perioada de pregatire care dureaza intre o luna si trei luni de zile intr-unul din magazinele B. care putea fi oriunde in tara, iar reclamantul si-a dat acordul pentru participarea la programul de pregatire, in perioada august-decembrie 2010 desfasurand activitate corespunzatoare sarcinilor de serviciu, singura diferenta fata de ceilalti angajati fiind faptul ca nu avea de atins un target de vanzare, acesta trebuind sa invete cate ceva de la fiecare angajat cu vechime al magazinului.
Prin urmare, potrivit declaratiilor martorilor audiati in cauza, in perioada 01.08.2010-31.12.2010 reclamantul s-a aflat intr-o perioada de pregatire la punctele de lucru din P. si B., instanta apreciind ca din aceste depozitii ale martorilor reiese ca era necesar ca noii angajati sa efectueze un stagiu de pregatire pentru a se acomoda si a invata produsele care se vand in magazinele SC B.SA, aflandu-se astfel intr-o perioada de adaptare profesionala.
Si din adresa nr. 2891/09.12.2013 emisa de parata (fila 277 dosar) reiese ca la nivelul SC B. SA exista o cutuma inca de la infiintarea societatii in anul 2001, ca din fiecare magazin nou deschis, un numar de salariati sa efectueze un stagiu de pregatire cu diferite durate in unul din magazinele vechi, scopul acelui stagiu de pregatire fiind de a familiariza lucratorii din noile magazine cu know-how-ul societatii.
De altfel, din planing-ul de deschidere al magazinului din D.T.S. reiese ca era programat acest stagiu de formare profesionala in perioada septembrie - decembrie 2010 in B.
Potrivit dispozitiilor art. 192 alin. 1 lit a,b,e din Codul muncii "formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective: adaptarea salariatului la cerin?ele postului sau ale locului de munca, ob?inerea unei calificari profesionale, dobandirea unor cuno?tin?e avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activita?ilor profesionale".
Formele prin care se poate realiza formarea profesionala a salariatilor sunt cele prevazute la art. 193 din codul muncii si anume: a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate; b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca; c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate; d) ucenicie organizata la locul de munca; e) formare individualizata; f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.
Potrivit dispozitiilor art. 197 alin 1, 2 din Codul muncii "in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este ini?iata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta; pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de toate drepturile salariale de?inute.
In speta, se constata ca parata si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 197 alin 1,2 din Codul muncii in sensul ca a suportat cheltuielile de cazare, transport si masa, pe langa drepturile salariale cuvenite reclamantului in baza contractului individual de munca, asa cum reiese din declaratiile martorilor, acest aspect nefiind contestat de altfel nici de reclamant.
Prin urmare, instanta apreciaza ca este neintemeiata sustinerea reclamantului ca in perioada august 2010-decembrie 2010 a fost in delegatie, avand in vedere faptul ca, asa cum s-a aratat anterior, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legale referitoare la delegare.
In acest sens, este de retinut si raspunsul societatii parate prin adresa aflata la fila 309 dosar potrivit careia deplasarea lucratorilor aflati in formare profesionala la punctele de lucru B. si P. nu s-a realizat in baza unui ordin de deplasare, asa cum se procedeaza in situatia delegarii unui salariat pentru executarea unor sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, in afara locului sau de munca.
Or, din probele administrate in cauza reiese ca reclamantul nu avea cunostintele necesare pentru a indeplini sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu atat timp cat nu lucrase anterior in cadrul societatii, martorii audiati in cauza declarand ca acesta nu avea un target de indeplinit, la punctele de lucru din P. si B., fiind in perioada de pregatire.
In ceea ce priveste locul de munca la care se face referire in art. 43 din Codul muncii se constata ca din probele administrate in cauza reiese ca magazinul B. din D.T.S. a fost deschis in luna februarie 2011 astfel ca, in fapt, nu exista un loc de munca de la care reclamantul sa fi fost delegat.
Pe de alta parte din dispozitiile art. 35 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de B. SA, dispozitii pe baza carora si-a intemeiat reclamantul pretentiile privind indemnizatia de delegare, reiese ca salariatii trimisi in delegatie beneficiaza de diurna de deplasare (cheltuieli pentru masa), ceea ce inseamna ca diurna de deplasare consta in cheltuielile pentru masa, or, aceste cheltuieli au fost achitate de parata, reclamantul necontestand acest fapt.
Asa fiind, instanta constata ca petitul privind indemnizatia de delegare este neintemeiat motiv pentru care urmeaza a fi respins.
In ceea ce priveste petitul referitor la contravaloarea unui numar de 64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100%, instan?a constata de asemenea ca este neintemeiat si urmeaza a se respinge pentru urmatoarele motive:
Reclamantul a sustinut ca in perioada 30.10.2011-28.02.2012 parata avea un program de lucru de la orele 09.00 la 18.00, iar salariatii aveau obligatia de a veni cu 30 de minute mai devreme, astfel ca lucrau suplimentar 0,5 ore pe zi in zilele de duminica si cate 2 pana la 4 ore in perioada 04.01.-09.10.2012 cand participau la inventarierea anuala, insa potrivit art. 17 din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 incheiat la nivel de unitate "in durata normala a timpului de munca nu intra timpii consumati cu echiparea/dezechiparea la inceputul si sfarsitul programului de lucru stabilit pentru locul respectiv de munca".
De asemenea, reclamantul a sustinut ca in perioada ianuarie - februarie 2011 a efectuat un numar de 48 de ore suplimentar, insa din declaratia martorei B. O. M. reiese ca pentru orele prestate peste programul de lucru s-a tinut o evidenta de catre agentul de paza la intrarea si iesirea din magazin si in baza acestei evidente fiecare sef de departament calcula pentru oamenii din subordine numarul de zile libere pe care trebuia sa le primeasca. De asemenea, a aratat ca nu cunoaste daca reclamantul a participat exact la inventarierea din ianuarie 2012 pentru ca a fost concediat intr-o perioada.
Din declaratia martorului P. A. C. reiese ca in perioada ianuarie - februarie 2011 programul de lucru al reclamantului era de 8 ore pe zi timp de 5 zile pe saptamana, iar in perioada 30.10.2011-28.02.2012 programul de lucru al reclamantului era tot de 8 ore, cu o ora pauza de masa, dar in situatia in care se lucrau ore suplimentare, acestea erau recuperate sau se plateau.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza reiese ca din pontajele si statele de salarii prezentate la expertiza de parata rezulta ca in perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012 reclamantul nu a prestat ore suplimentare si drept urmare nu a beneficiat de drepturi salariale aferente unor ore lucrate suplimentar.
Tot din raportul de expertiza reiese ca din evidentele prezentate de reclamant rezulta ca in perioadele 01.01.2011-28.02.2011, 30. 10.2011-28.02.2012 a prestat peste programul normal de lucru un numar de 64,5 ore care nu au fost compensate cu ore libere platite si nici platite ca ore suplimentare, evidente care insa nu au fost depuse la dosarul cauzei pentru a fi analizate in conditii de contradictorialitate a partilor.
Se retine de asemenea ca aparatorul reclamantului a depus la dosar un numar de 4 inscrisuri (filele 305-307 dosar) care nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul desi in sedinta publica din 04.02.2014 instanta a pus in vedere aparatorului reclamantului sa le depuna in copie certificata pentru conformitate cu originalul si sa arate ce reprezinta acele inscrisuri si ce intelege sa dovedeasca cu ele.
Prin notele de sedinta depuse la dosar (fila 322) aparatorul reclamantului a aratat ca prin aceste note de sedinta intelege sa mentioneze ce doreste sa dovedeasca cu foaia de prezenta care este intocmita de managerul de securitate si o completeaza agentul de paza cu orele de intrare si iesire si care poarta semnatura fiecarui angajat, sustinand ca in mod cert acest document reprezinta o condica de prezenta si este singurul act folosit de serviciul RU pentru intocmirea pontajelor si evident a stabilirii drepturilor salariale.
Referitor la cele patru inscrisuri depuse la dosar de aparatorul reclamantului, inscrisuri care nu au fost depuse in copie certificata cu originalul si despre care acesta a aratat ca reprezinta condica de prezenta tinuta de parata pe timpi de intrare, iesire si pauza a intregului personal al societatii parate, instan?a constata ca aceste inscrisuri poarta data de 20.08.2013, deci oricum nu privesc perioada pentru care reclamantul solicita contravaloarea orelor suplimentare.
Totodata, se retine ca potrivit adresei depuse de parata la dosar (fila 308), la nivelul SC B. R. SA nu se intocmesc fise de prezenta zilnica de catre societate si ca la intrarea in societate firma de paza noteaza intrarea persoanelor pentru evidentele proprii ale firmei de paza si nu pentru pontajul zilnic al salariatilor.
Avand in vedere ca din coroborarea probelor cu inscrisuri, martori, expertiza administrate in cauza, nu rezulta ca reclamantul ar fi prestat ore suplimentare pe perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012 si tinand seama si de dispozitiile art. 17 din contractul colectiv de munca la nivel de societate, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiat petitul privind plata contravalorii a 64,5 ore suplimentare aferente perioadei sus mentionate.
Referitor la petitul privind obligarea paratei la plata diferentei de spor de week-end de 2% pentru zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012, instanta constata ca din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza, reiese ca din pontajele si statele de salarii prezentate la expertiza de parata SC B. R. SA rezulta ca incepand cu luna martie 2011 reclamantul a beneficiat de spor de week-end conform contractului colectiv de munca, respectiv spor de week-end de 6% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de sambata si spor de week-end de 8% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de duminica si ca la verificarile efectuate nu s-au constatat diferente de incasat.
S-a aratat ca in conformitate cu documentele expertizate raspunsul la acest obiectiv este ca in perioada de referinta (martie 2011-martie 2012) reclamantul a beneficiat de spor de week-end conform contractului colectiv de munca, respectiv spor de week-end de 6% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de sambata si spor de week-end de 8% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de duminica. La verificarile efectuate nu s-au constatat diferente de incasat.
Prin urmare, instanta constata ca parata si-a indeplinit obligatiile fata de reclamant in ceea ce priveste plata sporului de week-end prevazut de art. 31 alin 1 lit c pct. 1.2 din contractul colectiv de munca nr.1493/31.03.2009 modificat prin Actul Aditional nr. 2/10.03.2011 inregistrat la ITM B. sub nr. 22/14.03.2011.
In atare situatie, urmeaza a se respinge ca neintemeiat si petitul privind obligarea paratei catre reclamant la plata diferentei de spor de week-end de 2% pentru zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012.
In ceea ce priveste insa petitul referitor la obligarea paratei la plata catre reclamant a sporului de vechime de 5% din salariul de baza aferent perioadei 01.08.2010-31.07.2011, instanta constata ca este intemeiat si urmeaza a-l admite pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 31 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 incheiat la nivelul SC B. SA printre sporurile ce se acorda in conditiile prezentului contract colectiv de munca la nivelul societatii se numara si sporul de vechime liniar (pentru toti salariatii) - 5% aplicat la salariul de baza brut de incadrare pentru o vechime in munca de minim 1 an.
Contractul individual de munca nr. 6552/05.08.2010 incheiat intre parti prevede la capitolul "salariul" de la litera I alin. 2 lit. b ca element constitutiv al salariului si sporul de vechime liniar - 5% aplicat la salariul de baza lunar brut pentru o vechime in munca de minim 1 an.
Din adeverinta nr. 6787/07.07.2011 (fila 23 dosar) reiese ca anterior datei angajarii reclamantului la societatea parata acesta a mai lucrat si la alti angajatori pe perioadele 09.08.2006-11.02.2008, 12.02.2008-26.03.2009 si din 30.07.2009, la parata fiind angajat incepand cu data de 01.08.2010.
Parata a acordat reclamantului sporul de vechime de 5% incepand cu data de 01.08.2011 conform adeverintei nr. 497/12.03.2012 (fila 24 dosar), incalcand astfel dispozitiile legale sus mentionate, intrucat la data angajarii la aceasta societate reclamantul avea deja o vechime in munca mai mare de 1 an, astfel ca i se cuvenea acest spor de vechime incepand cu data de 01.08.2010.
Din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza reiese ca din statele de salarii prezentate la expertiza de SC B. SA rezulta ca in perioada august 2010-iulie 2011 reclamantul V. I. C. nu a beneficiat de spor de vechime, iar in perioada august 2011-martie 2012 a beneficiat de spor de vechime de 5% din salariul de baza brut de incadrare.
S-a mai retinut ca din documentele expertizate a rezultat ca la data de 01.08.2010, data angajarii la parata reclamantul avea o vechime in munca de 2 ani, 7 luni si 27 de zile si ca intrucat acesta a fost angajat la SC B.SA la data de 01.08.2010, in raport de dispozitiile art. 31 alin 1 lit. d din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 si prevederilor din contractul individual de munca, incepand cu data de 01.08.2010 trebuia sa beneficieze de spor de vechime de 5% din salariul de baza lunar brut.
Din calculele efectuate de expert a rezultat ca sporul de vechime brut pretins de reclamant pe perioada 01.08.2010-31.07.2011 se ridica la 651 lei, iar sporul de vechime net pretins de reclamant pe perioada 01.08.2010-31.07.2011 se ridica la 555 lei, cuantumul net al sporului de vechime actualizat cu indicele de inflatie fiind de 611 lei.
Sustinerea paratei din intampinare potrivit careia salariatul a primit sporul de vechime incepand cu data de 01.08.2011 pentru ca a adus adeverinta din care sa rezulte vechimea in data de 07.07.2011 nu poate fi primita, parata fiind in culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale sus mentionate.
In atare situatie, urmeaza a se dispune obligarea paratei sa plateasca reclamantului suma neta actualizata in cuantum de 611 lei reprezentand diferente spor de vechime de 5% din salariul de baza brut lunar cuvenit reclamantului pe perioada 01.08.2010-31.07.2011, suma ce va fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Reactualizarea conform indicelui de inflatie reprezinta cel mai fidel prejudiciu real suferit de catre reclamant prin privarea de acest drept, astfel ca se apreciaza neintemeiata cererea reclamantului referitoare si la plata dobanzii legale.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse instanta urmeaza sa admita in parte actiunea astfel cum a fost precizata, sa oblige parata sa plateasca reclamantului suma de 611 lei reprezentand diferente spor de vechime de 5% din salariul de baza brut lunar cuvenit reclamantului pe perioada 01.08.2010-31.07.2011, suma ce va fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective si sa respinga celelalte petite ale actiunii.
Referitor la cheltuielile de judecata, se retine ca potrivit dispozitiilor art.453 alin.2 Cod procedura civila "cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata".
In raport de aceste dispozitii legale instanta urmeaza sa oblige parata sa plateasca reclamantului suma de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin decizia nr.3143/08.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.I.C.
La data de 31.07.2013 s-a inregistrat la aceasta instanta actiunea formulata de reclamantul V.I. C. prin care a chemat in judecata pe parata SC B.R. SA, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de delegare in cuantum de 13 lei/zi conform art. 44 alin.1 lit.b din Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivelul Ramurii Comert pentru anul 2010 inregistrat la MMFPS sub nr. 42/11.02.2010, aferenta perioadei 01.08.2010 - 31.12.2010, in functie de zilele efectiv lucrate la punctele de lucru ale paratei din P. si B. - B., sporul de vechime de 3% din salariul de baza conform ar.40 alin.3 lit.g din Contractul colectiv de munca la nivel Ramura Comert datorat pentru perioada 05.12.2010-31.07.2011, contravaloarea unui numar de 64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100% conform art.40 alin.3 lit.c din Contractul Colectiv la nivel Ramura Comert datorata pentru perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012, obligarea paratei ca aceste sume sa fie actualizate la momentul platii efective in raport de data scadentei fiecarui drept restant, precum si obligarea acesteia la plata dobanzii legale, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamantul a aratat ca este angajatul paratei incepand cu data de 01.08.2010 in baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Bucuresti sub nr. 6552/05.08.2010 avand ca loc de munca departamentul Feronerie din cadrul Magazinului D. T. S., insa in perioada 01.08.2010 - 31.12.2010 a fost delegat la punctele de lucru ale paratei din P. pentru luna august si in B. - B. pentru perioada septembrie - decembrie 2010.
A sustinut ca desi a fost delegat in afara locului sau de munca, asa cum este definita delegarea de art. 43 din Codul Muncii, iar pentru aceasta perioada trebuia sa primeasca o indemnizatie de delegare potrivit art. 44 alin.2 din Codul Muncii coroborat cu art. 44 alin.1 lit. b din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivelul Ramurii Comert, angajatorul nu i-a platit acest drept salarial. Avand in vedere ca prin art. 44 alin.1 lit.b din Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivelul Ramurii Comert se face trimitere la nivelul minim al diurnei care nu poate fi mai mic decat nivelul stabilit pentru institutiile publice, cuantumul diurnei este de 13 lei/zi de delegare prin raportare la art. 9 din HGR nr. 1860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice.
A mai aratat ca asa cum rezulta din adeverinta nr.6787/07.07.2011, a mai lucrat anterior la alti angajatori o perioada de 2 ani 7 luni si 27 de zile, iar prin faptul ca a fost angajat la intimata incepand cu 01.08.2010, s-a realizat o vechime in munca de 3 ani la data de 04.12.2010, fapt pentru care parata datoreaza sporul de vechime de 5% din salariul de baza incepand cu data de 05.12.2010 potrivit art. 40 aniln.3 lit.g din Contractul Colectiv incheiat la nivel Ramura Comert. Cu toate acestea, parata a refuzat sa acorde acest spor incepand cu 05.12.2010, acordandu-l incepand cu 01.08.2011, conform adeverintei nr.497/12.03.2013 emisa de parata.
In ce priveste numarul orelor suplimentare si contravaloarea sporului de 100% din salariul baza contestatorul arata ca in perioada 01.01.2011-28.02.2011 a lucrat suplimentar un nr. de 6 zile respectiv 46 de ore si in perioada 30.10.2011-28.02.2012 parata avea un program de lucru de la 9.00 la 18.00, asa cum rezulta din programul magazinelor, contestatorul avand obligatia de a veni cu 30 de minute mai devreme, incepand astfel programul la 8.30 si avea o ora pauza de masa ceea ce inseamna ca a lucrat in zilele in care a fost la serviciu 0,5 ore pe zi suplimentar - in zilele de sambata si duminica, precum si cate 2 pana la 4 ore in perioada 04.01.-09.10.2012 cand a participat la inventarierea anuala, totalizand 16,5 ore lucrate suplimentar. Fata de aceste perioade si program de lucru a desfasurat 64,5 ore suplimentare pentru care angajatorul datoreaza contravaloarea acestora si sporul aferent prevazut de art.40 alin.3 lit.c din CCM la nivelul Ramurii Comert.
Prin neacordarea acestor drepturi, parata a incalcat dispozitiile art. 241 - 243 (vechea numerotare) din Codul Muncii si art. 229 si 230 din noul Cod al muncii coroborate cu art. 133 din Legea nr. 62/2011 precum si art. 8 si art. 30 din Legea nr. 130/1996 care prevad in mod expres si imperativ ca "Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti."
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor, astfel ca parata avea obligatia sa respecte drepturile stipulate in contracte care au caracter minimal.
S-a mai sustinut ca, prin neplata diurnei, a sporului de vechime si a orelor suplimentare si a sporului aferent care sunt drepturi salariale, parata a nesocotit prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, in sensul ca nu i-a acordat drepturile ce decurg din CCM-ul aplicabil precum si dispozitiile art. 155 si art. 156 (devenite 166-167) din Codul muncii.
Reclamantul a aratat ca, prin atitudinea sa, parata a produs un prejudiciu material constand in contravaloarea drepturilor neacordate - diurna, sporul de vechime si orele suplimentare alaturi de sportul aferent, fapt pentru care este obligata sa il despagubeasca pentru prejudiciul material suferit din culpa sa conform dispozitiilor art. 269 din Codul muncii, dar si conform dispozitiilor art. 1489 alin. 2 Cod civil si art. 1531-1535 Cod civil cu privire la dobanda legala.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 241 - 243 Codul muncii (vechea numerotare) si art. 229 si 230 noul Cod al muncii, coroborate cu art. 133 din Legea nr. 62/2011, art. 166, 167, art. 253(fost 269) Codul muncii, art. 1489 alin. 2 Cod civil, art. 1531-1535 Cod civil.
In dovedirea actiunii a fost depus la dosar urmatoarele inscrisuri: extras Contract colectiv de munca la nivelul Ramurii Comert nr. 42/11.02.2010, contract individual de munca nr. 6552/05.08.2010, act aditional nr.169/2011, act aditional nr.840/01.04.2011, act aditional nr. 957/15.04.2011, act aditional nr.2668/02.05.2011, act aditional nr.4370/19.12.2011, adresa nr. 6787/07.07.2011 a ITM S., adeverinta nr.497/12.03.2012 emisa de SC B. SA, cererile/29.11.2012 respectiv 04.06.2013 adresate intimatei, raspunsul acesteia consemnat prin adresa nr. 1587/14.06.2013, raspunsul ITM S.
Parata SC B. R. SA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la indemnizatia de delegare s-a aratat ca pana la constructia magazinului din D. T. S. toti salariatii au efectuat un stagiu de formare profesionala, sub forma adaptarii la cerintele postului si ale locului de munca, conform art. 193 alin.1 lit. b din Codul muncii, la alte unitati ale angajatorului.
Parata a aratat ca, nu poate fi retinuta ideea avansata de reclamant conform careia a fost delegat la magazinele Bricostore din Pitesti respectiv Bucuresti - Baneasa, deoarece pentru a fi in fata unei delegari este necesara identificarea unor necesitati la unul din aceste magazine, ceea ce nu este cazul.
Din analiza statelor de functiuni a magazinelor respective se poate observa ca nici inainte si nici dupa perioada august - decembrie 2010 nu au fost necesare suplimentari ale schemei de personal, ele functionand cu acelasi numar de salariati.
Pentru perioada in care reclamatul solicita plata diurnei, Magazinul B. - D. T. S. era in constructie, ceea ce inseamna ca practic nu se desfasura activitate in acest loc de munca, iar pe cale de consecinta nici nu putea fi delegat.
Asadar, un prim criteriu esential pentru ca delegarea sa existe presupune existenta locului de munca, or acesta nu exista, fiind putin probabil sa poata fi delegat dintr-un loc de munca inexistent catre un loc de munca existent.
O a doua conditie este aceea de a desfasura lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, pentru aceasta fiind necesar ca salariatul sa fie posesorul unor cunostinte profesionale pe care sa le exercite la locul sau de munca, iar reclamantul nu avea cunostintele necesare pentru a indeplini lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu din moment ce acesta nu mai lucrase in cadrul societatii parate.
Mai mult de atat, parata a aratat ca in perioada august - decembrie 2010 reclamantul a participat la cursuri de formare profesionala in vederea integrarii acestuia intr-un mediu de lucru multifunctional si competitiv care impune anumite standarde de prezenta personala, de relationare cu clientii, de prezentare a produselor precum si alte aspecte care tin de un anumit standard de calitate. Asadar, aceasta perioada a reprezentat o perioada de formare profesionala in intelesul art. 193 alin.1 lit.b din Codul muncii.
Parata a mai sustinut ca dovada a faptului ca perioada in discutie a reprezentat stagiu de formare profesionala rezulta si din aceea ca la nivelul fiecarui magazin au fost numiti tutori care s-au ocupat cu formarea profesionala a tuturor celor 10 salariati, inclusiv a reclamantului.
Cu privire la sporul de vechime a aratat ca reclamantul a adus adeverinta de vechime de la locul de munca anterior la data de 07.07.2011, sporul de vechime fiind astfel acordat incepand cu 01.08.2011, aceasta fiind luna urmatoare prezentarii adeverintei la intimata, justificarea reclamantului potrivit careia aceasta adeverinta ar fi de luat in calcul dupa un an de la angajare neavand nici un suport real, singurul motiv pentru care reclamantul a primit sporul de vechime de la data de 01.08.2011 fiind data depunerii adeverintei la angajator. Astfel, este imposibila plata retroactiva a sporului de vechime deoarece este vina exclusiva a salariatului prin neprezentarea adeverintei, sanctiunea culpei sale fiind neacordarea retroactiva a acestui spor.
Cu privire la orele suplimentare, singurul argument al reclamantului este faptul ca era nevoit sa se prezinte cu 30 de minute inainte de inceperea programului de lucru. Insa timpul de echipare si dezechipare nu intra in programul normal de lucru. Reclamantul nu indica nici o norma interna potrivit careia exista obligatia ajungerii cu 30 de minute anterior inceperii programului de lucru, ci dimpotriva, exista norme imperative care precizeaza in mod clar ca perioada de echipare si dezechipare nu constituie timp de munca (art.17 din CMM la nivel Ramura Comert), astfel ca solicitarea de acordare a 0.5 ore pe zi este netemeinica si nelegala. In ce priveste orele suplimentare efectuate in zilele de sambata si duminica acestea au fost solicitate in forma generica, reclamantul aflandu-se in confuzie deoarece art.137 din Codul muncii prevede ca in cazul in care repausul saptamanal nu se poate acorda in zilele de sambata si duminica, acesta se poate acorda si in alte zile stabilite prin CCM sau dupa caz prin contractul individual de munca. Din pontaje rezulta ca reclamantul a beneficiat de cele 2 zile libere pe saptamana in situatia in care a lucrat sambata si duminica.
In sustinerea apararilor formulate prin intampinare, parata a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: lista persoanelor care au participat la cursuri de formare profesionala, organigrama punct de lucru B. - B., organigrama punct de lucru B. - P., lista cursurilor de formare profesionala la care reclamantul a participat in perioada de referinta, organigrama HR din care rezulta ca exista departament specializat in formare profesionala si foi colective de prezenta pe lunile august, noiembrie si decembrie 2010.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care si-a exprimat punctul de vedere cu privire la apararile formulate de societatea parata.
Ulterior, reclamantul a formulat si a depus la dosar precizare de actiune prin care a solicitat obligarea societatii parate la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de delegare de 13 lei/zi, in functie de zilele efectiv lucrate la punctele de lucru ale paratei din P. si B.-B. aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010 - conform art.44 alin.1 lit.b din Contractul Colectiv de munca la nivel Ramura Comert pentru anul 2010, sporul de vechime de 5% din salariul de baza conform art.31 alin.1 lit.d din Contractul Colectiv nr.1493/31.03.2009 incheiat la nivelul SC B. SA, datorat pe perioada 01.08.2010-31.07.2011, contravaloarea unui nr.64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100% ce trebuiau platite conform art.31 lit.a din CCM la nivel de unitate nr.1493/31.03.2009, datorat pe perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012, diferenta de spor de week-end de 2% aplicat la salariul de incadrare ce trebuia acordata pentru toate zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012, potrivit art.31 alin.1 lit.c pct.1.2 din CCM nr.1493/31.03.2009 la nivel de unitate, modificat prin act aditional 22/14.03.2011. de asemenea, se solicita actualizarea sumelor la momentul platii efective in raport de data scadentei fiecarui drept restant si sa fie obligata parata la plata dobanzii legale, cu cheltuieli de judecata. A atasat la precizarea de actiune copie a CCM nr.1493/31.03.2009, act aditional nr.2/10.03.2011 la CCM nr.1493/31.03.2009 de la nivelul angajatorului.
Parata a depus intampinare la precizarea de actiune solicitand respingerea acesteia ca netemeinica si nelegala.
Cu privire la exceptia prescrierii extinctive a dreptului la actiune in ce priveste diurna de deplasare,a aratat ca in temeiul art.268 (1) lit.e din Codul muncii, cererile privind litigiile de munca ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de munca sau a unor clauze ale sale se introduc in 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune. Prin cererea modificata reclamantul arata ca in perioada 01.08.2010-31.12.2010 nu a primit indemnizatia de delegare datorata in temeiul art.44 alin.1 lit.b din CCM de ramura si art.35 alin.1 lit.b din CCM B., de aici rezultand ca data nasterii dreptului la actiune se situeaza in intervalul 01.08.2010-31.12.2010, temeiul cererii fiind cele doua contracte colective de munca. Folosirea termenului de "indemnizatie de delegare" care nu se regaseste in niciunul din cele 2 CCM in locul notiunii corecte de "diurna de deplasare" este facuta cu scopul de a induce in eroare in legatura cu natura dreptului pretins si pentru a se invoca aplicabilitatea termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de 268 (1) c din Codul muncii.
Prin solicitarea acordarii dreptului la diurna cu titlu de despagubiri, reclamantul incearca sa eludeze prevederile art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel ca intimata apreciaza ca termenul de prescriptie pentru acest drept este implinit la data de 30.06.2011, solicitand prin urmare respingerea capatului de cerere privind diurna de deplasare ca fiind prescris.
La intampinare, parata a anexat CCM B. pentru anii 2009-2012, foaie colectiva de prezenta Magazin D.T.S. pe lunile septembrie-octombrie 2010, martie 2011-martie 2012, fluturasi de salariu reclamant pentru perioada martie 2011-martie 2012.
Prin incheierea de sedinta din data de 26.11.2013 analizand exceptia prescrierii dreptului la actiune invocata de parata prin intampinarea la precizarea de actiune, s-a constatat ca diurna este un drept de natura salariala, astfel ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii si nu cele prevazute de art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii referitoare la neexecutarea contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia, motiv pentru care exceptia a fost respinsa.
In cauza au fost incuviintata proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu martorii B. O. M., C. G., P.A. si R. C., ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar, precum si proba cu expertiza contabila avand ca obiective de a se stabili daca pe perioada 01.08.2010-31.12.2010 a fost achitata reclamantului diurna de deplasare (indemnizatia de delegare), in caz contrar sa se calculeze valoarea acesteia, de a se verifica daca reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale aferente unui numar de 64,5 ore suplimentare in perioadele 01.01.2011-28.02.2011 respectiv 30.10.2011-28.02.2012, in caz contrar de a calcula contravaloarea acestora precum si a sporului de 100% pentru orele suplimentare prestate peste durata normala a programului de lucru sau daca reclamantul a beneficiat de timp liber in compensare, de a se verifica daca reclamantului i-a fost achitat in mod corespunzator sporul de weekend in caz contrar de a se stabili valoarea acestuia si diferentele de incasat.
Raportul de expertiza a fost efectuat si depus la dosar de expert U. N., instanta incuviintand ca la expertiza sa participe in calitate de expert parte, expert B. F., acesta din urma neformuland nici o opinie legata de raportul de expertiza.
Analizand actiunea in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in materie, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
Reclamantul V. I. C. a fost angajat la parata SC B. R. SA in functia de lucrator comercial in baza contractului individual de munca nr. 6552/05.08.2010 incheiat pe durata determinata de 6 luni cuprinsa intre 01.08.2010 si 31.01.2011, ulterior contractul individual de munca fiind prelungit prin actul aditional nr. 169/01.02.2011 si apoi transformat in contract incheiat pe durata nedeterminata, conform actului aditional nr. 957/15.04.2011.
In contractul individual de munca nr. 6552/05.08.2010 s-a prevazut ca activitatea se desfasoara la punctul de lucru Magazin D.T.S. - departamentul feronerie 046, iar prin actele aditionale nr. 840/01.04.2011 si 4370/19.12.2011 s-a modificat locul de munca al reclamantului, in acest din urma act aditional prevazandu-se ca loc de munca Magazin D.T.S. Univers Gradina - categorie: unelte, stropire, cultivarea plantelor, plante, amenajare gradina, alte produse gradina; Univers - Gradina - librarie categorie : librarie; Univers: Tehnic Categorie: Unelte cu motor, unelte de mana, unelte pentru atelier, feronerie fixari, feronerie securitate, feronerie decorativ, electrice - instala?ii si circuite, electrice si automatizari, plumbing, incalzire - aer conditionat.
Pe perioada 01.08.2010 - 31.12.2010 reclamantul a desfasurat activitate la punctele de lucru ale paratei din B. si P.
Prin actiunea dedusa judecatii, astfel cum a fost modificata, reclamantul solicita obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu indemnizatia de delegare in cuantum de 13 lei/zi aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010, sporul de vechime de 5% din salariul de baza aferent perioadei 01.08.2010-31.07.2011, contravaloarea a 64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100% pe perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012, diferenta de spor de week-end de 2% aplicat la salariul de incadrare pentru zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012, sume actualizate la momentul platii efective in raport de data scadentei fiecarui drept restant, precum si obligarea paratei la plata dobanzii legale, cu cheltuieli de judecata.
Analizand solicitarile reclamantului in raport de probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Referitor la petitul privind indemnizatia de delegare in cuantum de 13 lei/zi, in functie de zilele efectiv lucrate la punctele de lucru ale paratei din Pitesti si B. - B. aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010, se constata ca reclamantul a solicitat plata acestei indemnizatii invocand ca temei de drept art. 44 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul ramurii comert pentru anul 2010 inregistrat la MMFPS sub nr. 42/01/11.02.2010 si art. 35 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 incheiat la nivelul SC B. R. SA.
Potrivit dispozitiilor art. 44 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii comert pe anul 2010 salariatii unitatilor, trimisi in delegatie in tara sau strainatate vor beneficia de diurna de deplasare, al carei cuantum se stabileste prin negociere la nivel de grupuri de unitati sau de unitate, nivelul minim al diurnei fiind cel stabilit prin actele normative ce se aplica la institutiile publice.
In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul SC B. R. SA pentru anii 2009-2012 salariatii societatii trimisi in delegatie in tara si/sau strainatate vor beneficia de diurna de deplasare (cheltuieli pentru masa) al carei cuantum se stabileste potrivit procedurilor interne dar a carei valoare nu poate fi mai mica decat cea a diurnei stabilite prin reglementarile legale pentru institutiile bugetare.
Articolul 43 din Codul muncii prevede ca delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului de catre salariat a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca, iar potrivit art. 44 alin. 2 Codul muncii "salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare precum si la o indemnizatie de delegare in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil."
Din interpretarea dispozitiilor legale sus mentionate rezulta ca pentru a se considera ca un salariat se afla in delegare este necesar ca acesta sa-si exercite temporar, din dispozitia angajatorului care il trimite in delegatie, unele lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca, in aceasta situatie salariatul avand dreptul la plata indemnizatiei de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
Or, in cauza din probele administrate, nu rezulta ca ar fi indeplinite cerintele prevazute de dispozitiile legale sus mentionate, pentru ca parata sa fie obligata la plata catre reclamant a indemnizatiei de delegare aferenta perioadei 01.08.2010-31.12.2010.
In acest sens, se retine ca potrivit sustinerilor reclamantului, sustineri confirmate de probele administrate, in luna august 2010 acesta s-a aflat la punctul de lucru al paratei din P., iar in perioada septembrie-decembrie 2010 s-a aflat la punctul de lucru din B. - B.
Instanta apreciaza ca pe perioada 01.08.2010-31.12.2010 reclamantul s-a aflat intr-un stagiu de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca si nu in delegare in sensul prevazut de dispozitiile legale sus mentionate privind aceasta institutie din Codul muncii.
Astfel, din declaratiile martorilor B. O. M. si C. G. propusi de reclamant reiese ca in perioada august - decembrie 2010 reclamantul, ca de altfel toti salariatii s-au aflat in pregatire la punctele de lucru din P., respectiv B. - B., in aceasta perioada magazinul din D.T.S. nefiind deschis intrucat era inca in constructie.
Martorul C. G. a declarat ca in acea perioada fiind in perioada de pregatire invatau care erau produsele pe raionul respectiv si ajutau pe angajatii de la acele puncte de lucru, neavand target lunar de realizat, iar martora B. O. M. a declarat ca reclamantul era tot pe departamentul pe care lucreaza in prezent, fiind indrumat de colegii de pe tura respectiva si indeplinind atributiile din fisa postului, situatie in care automat a si dobandit cunostinte pe care le-a aplicat ulterior cand a revenit la magazinul din D.T.S.
Martorii C. E. R. si P. A. C. propusi de parata au declarat ca inainte de deschiderea magazinului din D.T.S. apartinand societatii parate, reclamantul s-a aflat in pregatire la punctul de lucru din B. B., ca la angajare cu ocazia acordarii interviului fiecaruia dintre participantii la interviu li s-a adus la cunostinta faptul ca va fi o perioada de pregatire care dureaza intre o luna si trei luni de zile intr-unul din magazinele B. care putea fi oriunde in tara, iar reclamantul si-a dat acordul pentru participarea la programul de pregatire, in perioada august-decembrie 2010 desfasurand activitate corespunzatoare sarcinilor de serviciu, singura diferenta fata de ceilalti angajati fiind faptul ca nu avea de atins un target de vanzare, acesta trebuind sa invete cate ceva de la fiecare angajat cu vechime al magazinului.
Prin urmare, potrivit declaratiilor martorilor audiati in cauza, in perioada 01.08.2010-31.12.2010 reclamantul s-a aflat intr-o perioada de pregatire la punctele de lucru din P. si B., instanta apreciind ca din aceste depozitii ale martorilor reiese ca era necesar ca noii angajati sa efectueze un stagiu de pregatire pentru a se acomoda si a invata produsele care se vand in magazinele SC B.SA, aflandu-se astfel intr-o perioada de adaptare profesionala.
Si din adresa nr. 2891/09.12.2013 emisa de parata (fila 277 dosar) reiese ca la nivelul SC B. SA exista o cutuma inca de la infiintarea societatii in anul 2001, ca din fiecare magazin nou deschis, un numar de salariati sa efectueze un stagiu de pregatire cu diferite durate in unul din magazinele vechi, scopul acelui stagiu de pregatire fiind de a familiariza lucratorii din noile magazine cu know-how-ul societatii.
De altfel, din planing-ul de deschidere al magazinului din D.T.S. reiese ca era programat acest stagiu de formare profesionala in perioada septembrie - decembrie 2010 in B.
Potrivit dispozitiilor art. 192 alin. 1 lit a,b,e din Codul muncii "formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective: adaptarea salariatului la cerin?ele postului sau ale locului de munca, ob?inerea unei calificari profesionale, dobandirea unor cuno?tin?e avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activita?ilor profesionale".
Formele prin care se poate realiza formarea profesionala a salariatilor sunt cele prevazute la art. 193 din codul muncii si anume: a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate; b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca; c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate; d) ucenicie organizata la locul de munca; e) formare individualizata; f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.
Potrivit dispozitiilor art. 197 alin 1, 2 din Codul muncii "in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este ini?iata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta; pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de toate drepturile salariale de?inute.
In speta, se constata ca parata si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 197 alin 1,2 din Codul muncii in sensul ca a suportat cheltuielile de cazare, transport si masa, pe langa drepturile salariale cuvenite reclamantului in baza contractului individual de munca, asa cum reiese din declaratiile martorilor, acest aspect nefiind contestat de altfel nici de reclamant.
Prin urmare, instanta apreciaza ca este neintemeiata sustinerea reclamantului ca in perioada august 2010-decembrie 2010 a fost in delegatie, avand in vedere faptul ca, asa cum s-a aratat anterior, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legale referitoare la delegare.
In acest sens, este de retinut si raspunsul societatii parate prin adresa aflata la fila 309 dosar potrivit careia deplasarea lucratorilor aflati in formare profesionala la punctele de lucru B. si P. nu s-a realizat in baza unui ordin de deplasare, asa cum se procedeaza in situatia delegarii unui salariat pentru executarea unor sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, in afara locului sau de munca.
Or, din probele administrate in cauza reiese ca reclamantul nu avea cunostintele necesare pentru a indeplini sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu atat timp cat nu lucrase anterior in cadrul societatii, martorii audiati in cauza declarand ca acesta nu avea un target de indeplinit, la punctele de lucru din P. si B., fiind in perioada de pregatire.
In ceea ce priveste locul de munca la care se face referire in art. 43 din Codul muncii se constata ca din probele administrate in cauza reiese ca magazinul B. din D.T.S. a fost deschis in luna februarie 2011 astfel ca, in fapt, nu exista un loc de munca de la care reclamantul sa fi fost delegat.
Pe de alta parte din dispozitiile art. 35 alin. 1 lit. b din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de B. SA, dispozitii pe baza carora si-a intemeiat reclamantul pretentiile privind indemnizatia de delegare, reiese ca salariatii trimisi in delegatie beneficiaza de diurna de deplasare (cheltuieli pentru masa), ceea ce inseamna ca diurna de deplasare consta in cheltuielile pentru masa, or, aceste cheltuieli au fost achitate de parata, reclamantul necontestand acest fapt.
Asa fiind, instanta constata ca petitul privind indemnizatia de delegare este neintemeiat motiv pentru care urmeaza a fi respins.
In ceea ce priveste petitul referitor la contravaloarea unui numar de 64,5 ore suplimentare si a sporului aferent de 100%, instan?a constata de asemenea ca este neintemeiat si urmeaza a se respinge pentru urmatoarele motive:
Reclamantul a sustinut ca in perioada 30.10.2011-28.02.2012 parata avea un program de lucru de la orele 09.00 la 18.00, iar salariatii aveau obligatia de a veni cu 30 de minute mai devreme, astfel ca lucrau suplimentar 0,5 ore pe zi in zilele de duminica si cate 2 pana la 4 ore in perioada 04.01.-09.10.2012 cand participau la inventarierea anuala, insa potrivit art. 17 din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 incheiat la nivel de unitate "in durata normala a timpului de munca nu intra timpii consumati cu echiparea/dezechiparea la inceputul si sfarsitul programului de lucru stabilit pentru locul respectiv de munca".
De asemenea, reclamantul a sustinut ca in perioada ianuarie - februarie 2011 a efectuat un numar de 48 de ore suplimentar, insa din declaratia martorei B. O. M. reiese ca pentru orele prestate peste programul de lucru s-a tinut o evidenta de catre agentul de paza la intrarea si iesirea din magazin si in baza acestei evidente fiecare sef de departament calcula pentru oamenii din subordine numarul de zile libere pe care trebuia sa le primeasca. De asemenea, a aratat ca nu cunoaste daca reclamantul a participat exact la inventarierea din ianuarie 2012 pentru ca a fost concediat intr-o perioada.
Din declaratia martorului P. A. C. reiese ca in perioada ianuarie - februarie 2011 programul de lucru al reclamantului era de 8 ore pe zi timp de 5 zile pe saptamana, iar in perioada 30.10.2011-28.02.2012 programul de lucru al reclamantului era tot de 8 ore, cu o ora pauza de masa, dar in situatia in care se lucrau ore suplimentare, acestea erau recuperate sau se plateau.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza reiese ca din pontajele si statele de salarii prezentate la expertiza de parata rezulta ca in perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012 reclamantul nu a prestat ore suplimentare si drept urmare nu a beneficiat de drepturi salariale aferente unor ore lucrate suplimentar.
Tot din raportul de expertiza reiese ca din evidentele prezentate de reclamant rezulta ca in perioadele 01.01.2011-28.02.2011, 30. 10.2011-28.02.2012 a prestat peste programul normal de lucru un numar de 64,5 ore care nu au fost compensate cu ore libere platite si nici platite ca ore suplimentare, evidente care insa nu au fost depuse la dosarul cauzei pentru a fi analizate in conditii de contradictorialitate a partilor.
Se retine de asemenea ca aparatorul reclamantului a depus la dosar un numar de 4 inscrisuri (filele 305-307 dosar) care nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul desi in sedinta publica din 04.02.2014 instanta a pus in vedere aparatorului reclamantului sa le depuna in copie certificata pentru conformitate cu originalul si sa arate ce reprezinta acele inscrisuri si ce intelege sa dovedeasca cu ele.
Prin notele de sedinta depuse la dosar (fila 322) aparatorul reclamantului a aratat ca prin aceste note de sedinta intelege sa mentioneze ce doreste sa dovedeasca cu foaia de prezenta care este intocmita de managerul de securitate si o completeaza agentul de paza cu orele de intrare si iesire si care poarta semnatura fiecarui angajat, sustinand ca in mod cert acest document reprezinta o condica de prezenta si este singurul act folosit de serviciul RU pentru intocmirea pontajelor si evident a stabilirii drepturilor salariale.
Referitor la cele patru inscrisuri depuse la dosar de aparatorul reclamantului, inscrisuri care nu au fost depuse in copie certificata cu originalul si despre care acesta a aratat ca reprezinta condica de prezenta tinuta de parata pe timpi de intrare, iesire si pauza a intregului personal al societatii parate, instan?a constata ca aceste inscrisuri poarta data de 20.08.2013, deci oricum nu privesc perioada pentru care reclamantul solicita contravaloarea orelor suplimentare.
Totodata, se retine ca potrivit adresei depuse de parata la dosar (fila 308), la nivelul SC B. R. SA nu se intocmesc fise de prezenta zilnica de catre societate si ca la intrarea in societate firma de paza noteaza intrarea persoanelor pentru evidentele proprii ale firmei de paza si nu pentru pontajul zilnic al salariatilor.
Avand in vedere ca din coroborarea probelor cu inscrisuri, martori, expertiza administrate in cauza, nu rezulta ca reclamantul ar fi prestat ore suplimentare pe perioadele 01.01.2011-28.02.2011 si 30.10.2011-28.02.2012 si tinand seama si de dispozitiile art. 17 din contractul colectiv de munca la nivel de societate, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiat petitul privind plata contravalorii a 64,5 ore suplimentare aferente perioadei sus mentionate.
Referitor la petitul privind obligarea paratei la plata diferentei de spor de week-end de 2% pentru zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012, instanta constata ca din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza, reiese ca din pontajele si statele de salarii prezentate la expertiza de parata SC B. R. SA rezulta ca incepand cu luna martie 2011 reclamantul a beneficiat de spor de week-end conform contractului colectiv de munca, respectiv spor de week-end de 6% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de sambata si spor de week-end de 8% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de duminica si ca la verificarile efectuate nu s-au constatat diferente de incasat.
S-a aratat ca in conformitate cu documentele expertizate raspunsul la acest obiectiv este ca in perioada de referinta (martie 2011-martie 2012) reclamantul a beneficiat de spor de week-end conform contractului colectiv de munca, respectiv spor de week-end de 6% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de sambata si spor de week-end de 8% aplicat la salariul de incadrare pentru timpul efectiv lucrat in zilele de duminica. La verificarile efectuate nu s-au constatat diferente de incasat.
Prin urmare, instanta constata ca parata si-a indeplinit obligatiile fata de reclamant in ceea ce priveste plata sporului de week-end prevazut de art. 31 alin 1 lit c pct. 1.2 din contractul colectiv de munca nr.1493/31.03.2009 modificat prin Actul Aditional nr. 2/10.03.2011 inregistrat la ITM B. sub nr. 22/14.03.2011.
In atare situatie, urmeaza a se respinge ca neintemeiat si petitul privind obligarea paratei catre reclamant la plata diferentei de spor de week-end de 2% pentru zilele de duminica efectiv lucrate in perioada 14.03.2011-31.03.2012.
In ceea ce priveste insa petitul referitor la obligarea paratei la plata catre reclamant a sporului de vechime de 5% din salariul de baza aferent perioadei 01.08.2010-31.07.2011, instanta constata ca este intemeiat si urmeaza a-l admite pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 31 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 incheiat la nivelul SC B. SA printre sporurile ce se acorda in conditiile prezentului contract colectiv de munca la nivelul societatii se numara si sporul de vechime liniar (pentru toti salariatii) - 5% aplicat la salariul de baza brut de incadrare pentru o vechime in munca de minim 1 an.
Contractul individual de munca nr. 6552/05.08.2010 incheiat intre parti prevede la capitolul "salariul" de la litera I alin. 2 lit. b ca element constitutiv al salariului si sporul de vechime liniar - 5% aplicat la salariul de baza lunar brut pentru o vechime in munca de minim 1 an.
Din adeverinta nr. 6787/07.07.2011 (fila 23 dosar) reiese ca anterior datei angajarii reclamantului la societatea parata acesta a mai lucrat si la alti angajatori pe perioadele 09.08.2006-11.02.2008, 12.02.2008-26.03.2009 si din 30.07.2009, la parata fiind angajat incepand cu data de 01.08.2010.
Parata a acordat reclamantului sporul de vechime de 5% incepand cu data de 01.08.2011 conform adeverintei nr. 497/12.03.2012 (fila 24 dosar), incalcand astfel dispozitiile legale sus mentionate, intrucat la data angajarii la aceasta societate reclamantul avea deja o vechime in munca mai mare de 1 an, astfel ca i se cuvenea acest spor de vechime incepand cu data de 01.08.2010.
Din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza reiese ca din statele de salarii prezentate la expertiza de SC B. SA rezulta ca in perioada august 2010-iulie 2011 reclamantul V. I. C. nu a beneficiat de spor de vechime, iar in perioada august 2011-martie 2012 a beneficiat de spor de vechime de 5% din salariul de baza brut de incadrare.
S-a mai retinut ca din documentele expertizate a rezultat ca la data de 01.08.2010, data angajarii la parata reclamantul avea o vechime in munca de 2 ani, 7 luni si 27 de zile si ca intrucat acesta a fost angajat la SC B.SA la data de 01.08.2010, in raport de dispozitiile art. 31 alin 1 lit. d din contractul colectiv de munca nr. 1493/31.03.2009 si prevederilor din contractul individual de munca, incepand cu data de 01.08.2010 trebuia sa beneficieze de spor de vechime de 5% din salariul de baza lunar brut.
Din calculele efectuate de expert a rezultat ca sporul de vechime brut pretins de reclamant pe perioada 01.08.2010-31.07.2011 se ridica la 651 lei, iar sporul de vechime net pretins de reclamant pe perioada 01.08.2010-31.07.2011 se ridica la 555 lei, cuantumul net al sporului de vechime actualizat cu indicele de inflatie fiind de 611 lei.
Sustinerea paratei din intampinare potrivit careia salariatul a primit sporul de vechime incepand cu data de 01.08.2011 pentru ca a adus adeverinta din care sa rezulte vechimea in data de 07.07.2011 nu poate fi primita, parata fiind in culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale sus mentionate.
In atare situatie, urmeaza a se dispune obligarea paratei sa plateasca reclamantului suma neta actualizata in cuantum de 611 lei reprezentand diferente spor de vechime de 5% din salariul de baza brut lunar cuvenit reclamantului pe perioada 01.08.2010-31.07.2011, suma ce va fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Reactualizarea conform indicelui de inflatie reprezinta cel mai fidel prejudiciu real suferit de catre reclamant prin privarea de acest drept, astfel ca se apreciaza neintemeiata cererea reclamantului referitoare si la plata dobanzii legale.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse instanta urmeaza sa admita in parte actiunea astfel cum a fost precizata, sa oblige parata sa plateasca reclamantului suma de 611 lei reprezentand diferente spor de vechime de 5% din salariul de baza brut lunar cuvenit reclamantului pe perioada 01.08.2010-31.07.2011, suma ce va fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective si sa respinga celelalte petite ale actiunii.
Referitor la cheltuielile de judecata, se retine ca potrivit dispozitiilor art.453 alin.2 Cod procedura civila "cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata".
In raport de aceste dispozitii legale instanta urmeaza sa oblige parata sa plateasca reclamantului suma de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin decizia nr.3143/08.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.I.C.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Delegatii, Detasari
Delegare. Drepturi recunoscute magistratilor prin legea speciala. - Decizie nr. 1840 din data de 07.11.2013Acte ale autoritatilor publice - Hotarare nr. 275 din data de 03.02.2014
Acte ale autoritatii publice - Sentinta comerciala nr. 678 din data de 24.02.2014
Acte ale autoritatii publice - Sentinta comerciala nr. 632 din data de 21.04.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 3491 din data de 08.10.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 4243 din data de 05.11.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 1216 din data de 25.03.2015
Contracte de munca - Sentinta civila nr. 3477 din data de 07.10.2014
Contracte de munca - Sentinta civila nr. 2932 din data de 08.07.2014
Despagubiri, penalitati - Sentinta civila nr. 2231 din data de 27.05.2014
Contracte de munca - Sentinta civila nr. 244 din data de 21.01.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 3591 din data de 10.10.2014
Pensii - Sentinta civila nr. 88 din data de 14.11.2014
Contracte de munca - Sentinta civila nr. 828 din data de 20.02.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 574 din data de 30.01.2014
Pensii - Sentinta civila nr. 93 din data de 20.11.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 4056 din data de 30.10.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 3226 din data de 23.09.2014
Desfacerea contractului de munca - Sentinta civila nr. 1831 din data de 15.04.2014
Delagatii, detasari - Sentinta civila nr. 1830 din data de 15.04.2014