Delegare. Drepturi recunoscute magistratilor prin legea speciala.

Delegare. Drepturi recunoscute magistratilor prin legea speciala.

OUG. nr.27/2006-art.13 alin.1;
HG. nr.1860/2006: art.18.

Textul  de  lege  mentionat este  clar, univoc si  nu  face  distinctia  pe  care o regasim la  art.18 din HG. nr. 1860/2006-privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii sau detasarii(…)
Este  adevarat  ca  legea  speciala  face  trimitere  la  HG. nr. 1860/2006,  insa  nu  in  sensul  retinut  de  instanta  de  fond,  respectiv  a  diminuarii  drepturilor  ce  au  fost  prevazute  in  favoarea  magistratilor,  ci  in  sensul  completarii  acesteia  cu  dispozitiile  normei  generale.

   Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 1840/07  noiembrie 2013.

Prin actiunea civila inregistrata in dosar civil nr. 10073/107/2012 pe  rolul  Tribunalului Alba, reclamantul M.P. a solicitat in contradictoriu cu parata M.A. sa se dispuna:
-obligarea paratei la restituirea sumei de 32.061 lei reprezentand  indemnizatia zilnica de delegare incasata necuvenit  in cursul anului 2011.
     Reclamantul arata ca in urma misiunii de audit nr. 62/20.06.2012 efectuata la P. de pe langa C.A. Alba Iulia in perioada 23.04.2012 - 11.05.2012 s-a constat existenta unor deficiente in ceea ce priveste decontarea in cursul anului 2011 a cheltuielilor zilnice de transport dintre localitatea de domiciliu si localitatea unde este delegat si indemnizatia zilnica de delegare (diurna) pentru prim procurorul delegat la Parchetul de pe Judecatoria Aiud, functie care a fost ocupata de  M.A. in perioada supusa auditarii.
Prin raportul de audit s-a recomandat conducerii P. luarea masurilor in vederea calcularii si recuperarii sumelor achitate in cursul anului 2011 cu nerespectarea dispozitiilor art. 18 din Hotararea 1860/2006.
Conformandu-se recomandarilor din raportul de audit, P. a intocmit Planul de actiuneasi calendarul implementarilor recomandarilor cu nr. 854/1/4/16.08.2012, document in care a fost cuprins si planul de actiune privind calcularea si recuperarea sumelor achitate in cursul anului 2011 cu nerespectarea dispozitiilor articolului susmentionat. Procedand la calcularea respectivelor sume a rezultat un prejudiciu in valoare de (…) lei.
Prejudiciul respectiv consta in sumele reprezentand indemnizatia zilnica de delegare, care au fost achitate in cursul anului 2011 cu nerespectarea prevederilor art. 18 din Hotararea nr. 1860/2006 - privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii sau detasarii. Astfel, pe perioada delegarii au fost achitate atat cheltuielile de transport cat si indemnizatia zilnica de delegare.
Articolul 18 din Hotararea nr. 1860/2006 prevede ca „In cazul in care conditiile de transport permit ca persoana aflata in delegare sau detasare sa se inapoieze zilnic in localitatea de domiciliu, dupa terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisa in delegare sau detasare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, daca cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decat cele pentru plata indemnizatiei zilnice de delegare sau de detasare si a cazarii si daca prin aceasta nu se afecteaza bunul mers al activitatii la locul delegarii sau detasarii. in aceasta situatie nu se acorda indemnizatia zilnica de delegare sau de detasare ”.
Intrucat, au fost decontate atat cheltuielile de transport cat si indemnizatia zilnica de decontare, apreciaza reclamantul ca au fost incalcate dispozitiile articolului susmentionat, motiv pentru care se impune recuperarea sumelor reprezentand indemnizatia zilnica de delegare.
In drept invoca dispozitiile Legii nr.53/2003 republicata.
Prin intampinarea formulata de parata solicita respingerea actiunii, invocand articolul 38 din Codul muncii potrivit caruia „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscut de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate ”
Din interpretarea acestui text de lege se desprinde ideea conform careia un drept odata castigat de catre un salariat, acesta nu-l mai poate pierde.
In cazul dat dreptul de a beneficia de plata indemnizatiei zilnice de delegare a fost recunoscut prin OUG nr. 27/2006- privind salarizarea judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. La art. 13 din acest act normativ fiind reglementate drepturile de care beneficiaza magistratii pe perioada delegarii sau detasarii.
Avand in vedere faptul ca OUG nr. 27/2006 reglementeaza strict drepturile magistratilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, apreciaza parata ca prin aplicarea dispozitiilor HG nr. 1860/2006 nu puteau fi diminuate drepturile de delegare recunoscute magistratilor prin legea speciala a acestora.
Aliniatul 3 al art. 13 din OUG nr. 27/2006 stabileste ca „prevederile alin. 1 se completeaza dupa caz cu reglementarile aplicabile personalului din institutiile publice ”.
Analizand textul alineatului 3 al art. 13 din OUG nr. 27/2006 se desprinde ideea ca legiuitorul cand a folosit notiunea „dupa caz” a avut in vedere evitarea situatiilor in care prin aplicarea reglementarilor aplicabile personalului din institutiile publice s-ar putea ajunge la diminuarea drepturilor  de delegare recunoscute magistratilor prin legea speciala.
Art.11 din Codul Muncii  stabileste „clauzele Contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contractele colective de munca ".
Astfel, pornind de la aliniatul 3 al art. 13 din OUG nr. 27/2006 coroborat cu art. 11 si art. 38 din codul muncii se poate trage concluzia ca prin aplicarea reglementarilor aplicabile personalului din institutiile publice nu puteau fi diminuate drepturile de delegare a!e magistratilor recunoscut prin actul normativ-, cu caracter special care reglementeaza drepturile magistratilor si a celorlalte categorii de personal din sistemul justitiei.
Intrucat indemnizatia zilnica de delegare reprezinta cheltuielile de hrana si intretinere si avand in vedere faptul ca desi se inapoia zilnic acasa, intervalul de timp pe care il parcurgea pana la destinatie depasea cu mult cele 12 ore, apreciaza parata ca era indreptatita la primirea diurnei.
Apreciaza ca art. 18 din HG nr. 1860/2006 se impunea a fi aplicat numai in cazul in care conditiile de transport permit salariatului sa se inapoieze ia domiciliu in intervalul celor 12 ore prevazute de al. 5 din acest act normativ.
Cum, distanta de la localitatea de domiciliu si localitatea in care era delegata nu permitea efectuarea deplasarii in intervalul celor 12 ore prevazute de art. 1 1 din anexa 1 la HG nr. 1860/2006, considera ca pretentiile reclamantului sunt neintemeiate.
In aceeasi ordine de idei mai precizeaza ca in desfasurarea actiunii de audit pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011 s-a avut in vedere si nota nr. 10384/19116/2011 a Parchetului de pe langa I.C.C.J.-Sectia de resurse umane si documentare, transmisa Parchetului de pe langa C.A. Alba Iulia in luna februarie 2012.
Or, a invoca in sprijinul sustinerii concluziilor actiunii de audit a unui ordin rezolutiv transmis de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie ulterior perioadei verificate"contravine principiilor elementare de drept (cu privire la activitatea unei legi, neretroactivitatea legii, etc.).
Intrucat la Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, nu a fost singurul procuror delegat care a beneficiat in acelasi timp si de decontarea transportului alaturi de indemnizatia de delegare a solicitat acestei unitati relatii cu privire ia temeiul legal al platilor efectuate.
Astfel prin adresa nr. (…)/6.09.2012 a Parchetului de pe langa Tribunalul Alba se face referire, alaturi de prevederile OUG 27/2006, si la dispozitiile O.G. nr. 119/31.08.1999 act normative care impune obligatia in sarcina ordonatorului de credite de a realiza o buna gestiune financiara prin asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii si eficientei in utilizarea fondurilor publice (art. 5).
Or, raportat la drepturile ce nu se cuvenea in baza art. 13 alin. 1 lit. b si c din O.U.G. nr. 27/2006 si cele acordate efectiv (art. 13 alin. 1 lit. a si art. 23 rezulta ca s-a realizat o economie de fonduri bugetare de 23.833 lei..
Parata a atasat in acest sens tabelul privind situatia de calcul si analiza a drepturilor acordate - cuvenite.
Asa cum a mentionat parata si in nota personala din data de 21.05.2012 inregistrata la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. (….)/2012 cheltuielile de transport solicitate au vizat o situatie conjuncturala deficitara pentru toate unitatile de parchet (diminuarea veniturilor si a costurilor bugetare); mai exact, acceptarea delegarii la Parchetul Aiud s-a realizat in anumite conditii legale, printre care si asigurarea transportului cu masina unitatii; date fiind noile imprejurari, respectiv reducerea combustibilului alocat (la 125 1 potrivit ordinului 163/08.07.2010 al Procurorului General) si posibilitatea reducerii cheltuielilor de transport prin efectuarea acestuia cu autoturismul personal, parata a acceptat continuarea delegarii in conditiile decontarii transportului efectuat cu autoturismul personal (chiar daca aceasta decontare nu asigura integral cheltuielile efectuate), alaturi de diurna solicitata. Precizeaza ca deplasarea la serviciu cu masina unitatii implica un consum lunar de 230 1 combustibil/luna (36 Km x 7,27% x 4 =10,48 x 22 zile = 230,56), la care se mai adauga si consumul de combustibil in interiorul localitatii (unitate de parchet - instanta si/sau sedii de politie, corespondenta, serviciile pe unitate, etc.), fapt ce implica un consum de combustibil lunar de peste 250 l.
Mai mult, potrivit planului de audit public intern pentru anul 2011 elaborat de Parchetul de pe langa I.C.C.J - Serviciul audit intern nr. (…)/29.11.2010 la Parchetul de pe langa Tribunalul Alba s-a efectuat un control de catre audit pentru perioada 01.012010-31.12.2010 ocazie cu care nu s-au constatat deficiente si nereguli, referitoarea de decontarea cheltuielilor de transport concomitent cu indemnizatia de delegare pentru anul 2010.
Din punct de vedere juridic in raportul de audit se face referire la HG nr. 1860/2006, norma cu putere juridica inferioara O.U.G. nr. 27/2006 care nu poate fi modificata cu ordonanta, in sensul de a taia un drept recunoscut de lege: dreptul la diurna.
Reitereaza cele exprimate expres in nota nr. (…)/2012, si anume faptul ca de continutul si existenta HG nr. 1860/2006 parata nu a avut cunostinta, si considera ca daca se afla in situatia unei optiuni (intre diurna si cheltuieli de transport), ar fi trebuit sa i se aduca la cunostinta acest lucru (este absurd a se prezuma ca solicitand transportul ar fi renuntat la diurna, mai ales din ratiuni pur financiare);
Acordarea diurnei si a cheltuielilor de transport pe perioada 01.01.2011- 15.12.2011 de catre Parchetul de pe langa C.A. Alba Iulia a avut o argumentatie juridica si economica, bazata pe acte normative care impuneau o anumita conduita din partea ordonatorului de credite, in contextul crizei economice. in acelasi sens sunt si notele procurorului general al Parchetului de pe langa C.A. Alba Iulia si managerului economic din cadrul aceleiasi institutii (pct.2).
Mai precizeaza ca temeiul de drept al acordarii cheltuielilor de transport a fost art. 23 din OUG 27/2006; or, din analiza riguroasa a dispozitiilor acestui articol se constata ca al. 3 prevede in mod expres situatia incompatibilitatii acordarii unor drepturi in baza art. 13 lit. b (cheltuieli de cazare) si art. 23 (locuinta de serviciu/chirie), situatie care nu se mai regaseste la al. 4 care face referire la dreptul privind decontarea cheltuielilor de transport;
In drept apararea este intemeiata pe prevederile art.13,23 din OUG nr. 27/2006 si HG 1860/2006.
Prin  Sentinta  civila  nr.1139/2013,  Tribunalul,  a admis actiunea.
Pentru  a  pronunta  aceasta  hotarare  instanta  a  retinut  ca in cursul anului 2011 parata si-a desfasurat activitatea in calitate de prim procuror delegat la Parchetul de pe langa judecatoria Aiud, perioada pentru care a solicitat si i s-a aprobat, respectiv platit cheltuielile zilnice de transport dintre localitatea de domiciliu Alba Iulia si unitatea unde a fost delegata, cat si indemnizatia zilnica de delegare (diurna).
In urma controlului de audit nr.(..:)/20.06.2012 efectuat la Parchetul de pe langa C.A. in perioada 23.04-11-05.2012 si necontestat de catre reclamanta s-a recomandat acesteia luarea masurilor privitoare la recuperarea sumelor achitata in anul 2011 cu nerespectarea dispozitiilor art.18 din HG 1086/2006.
Din actele dosarului rezulta ca parata a incasat in cursul anului 2011 suma de (….) lei pentru transport si respectiv (….) lei reprezentand indemnizatia zilnica de delegare.
Distanta de la Alba Iulia – Aiud este de 32 Km.
Conform dispozitiilor art. 18 din anexa la HG nr. 1.860/2006 cu modificari in vigoare pe parcursul anului 2011 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului „ In cazul in care conditiile de transport permit ca persoana aflata in delegare sau detasare sa se inapoieze zilnic in localitatea de domiciliu, dupa terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisa in delegare sau detasare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, daca cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decat cele pentru plata indemnizatiei zilnice de delegare sau de detasare si a cazarii si daca prin aceasta nu se afecteaza bunul mers al activitatii la locul delegarii sau detasarii. In aceasta situatie nu se acorda indemnizatia zilnica de delegare sau de detasare.”
De asemenea, art. 26 prevede ca “(1) Persoana trimisa in delegare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 50 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca si in care nu se poate inapoia la sfarsitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, in cazul cazarii in structurile de primire turistice, pentru o camera cu pat individual sau, in cazul in care unitatea nu dispune de o astfel de camera, pentru o camera cu doua paturi, a caror clasificare este de maximum 3 stele sau flori”.
Dupa cum se poate observa parata nu se afla in situatia de a putea primi si indemnizatia zilnica de delegare.
Dispozitiile art. 5 din HG 1086/2006 invocate de catre parata nu sunt aplicabile in raport cu cele ale art. 11 din acelasi act normativ deoarece delegarea nu a fost doar pentru o singura zi.
Conform dispozitiilor art. 13 alin. 1 din OUG 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei „ 1) Judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti, care sunt detasati sau delegati in alta localitate decat cea de domiciliu, beneficiaza, pe toata durata delegarii sau detasarii, de urmatoarele drepturi:
    a) diurna in cuantum de 2% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, dar nu mai putin decat cuantumul prevazut pentru personalul din unitatile bugetare;
    b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria pana la 3 stele inclusiv. In situatia in care nu beneficiaza de cazare in aceste conditii, au dreptul la o suma egala cu 0,5% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru fiecare noapte, pe toata durata delegarii sau detasarii in alta localitate;
    c) decontarea, in limita a 4 calatorii dus-intors, pe luna, a transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferata clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, dupa caz, a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, in situatia in care deplasarea se face cu autoturismul. Decontarea transportului nu se acorda in cazul in care deplasarea se face cu autoturismul ce apartine institutiei” trebuie interpretate coroborat cu cele ale alineatului 3 din acelasi articol care prevede ca „Prevederile alin. (1) se completeaza, dupa caz, cu reglementarile aplicabile personalului din institutiile publice” iar sintagma „dupa caz” nu trebuie interpretata in sensul ca in aplicarea acestui alineat trebuie evitate situatiile de diminuare a drepturilor de delegare recunoscute magistratilor prin legea speciala deoarece legea speciala face trimitere la HG 1860/2006 si nu invers.
In realitate, chiar daca cererile formulate de catre reclamanta au fost aprobate de catre sefii ierarhici, inclusiv cu viza compartimentului financiar preventiv, sumele de bani s-au acordat cu incalcarea dispozitiilor legale si trebuie recuperate deoarece reprezinta o plata nedatorata.
Atata timp cat de la primirea fiecarei sume de bani si pana la data introducerii actiunii nu au trecut 3 ani, acestea trebuie recuperate de la persoana care le-a incasat necuvenit (imbogatire fara justa cauza chiar daca parata invoca necunoasterea dispozitiilor din HG 1860/2006, f.18).
Obligatia de restituire a sumei de (…) lei reprezentand indemnizatia zilnica de delegare incasata necuvenit in cursul anului 2011 intervine in sarcina paratei fara a se retine vinovatia sa si are legatura cu serviciul pentru ca cererea sa a determinat acordarea acesteia, deoarece in realitate culpa apartine altor persoane, respectiv a prepusilor care reprezinta angajatorul si de aceea reprezinta o plata nedatorata cu particularitatea ca acesta se restituie in conditiile art.257-259 C. muncii, prin derogare de la dispozitiile art.2324 NCC (fost 1718 C.civ.).
Raspunderea subsidiara a prepusului angajatorului intervine insa numai in masura in care acesta in calitate de manager nu a luat masurile necesare recuperarii sumei in termenul de prescriptie.
Impotriva  acestei  sentinte a  declarat  recurs  parata  M.E. solicitand  admiterea  recursului  si  respingerea  actiunii  ca  neintemeiata.
In  expunerea  de  motive  recurenta  arata  in  esenta ca, dreptul de a beneficia de plata indemnizatiei zilnice de delegare a fost recunoscut prin O.U.G. nr. 27/2006 - privind salarizarea judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. La art. 13 din acest act normativ fiind reglementate drepturile de care beneficiaza magistratii pe perioada delegarii sau detasarii.
Avand in vedere faptul ca O.U.G. nr.27/2006 reglementeaza strict drepturile magistratilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, apreciaza ca prin aplicarea dispozitiilor HG nr. 186/2006 nu puteau fi diminuate drepturile de delegare recunoscute magistratilor prin legea speciala a acestora.
Mai  arata  recurenta  ca  in desfasurarea actiunii de audit pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011 s-a avut in vedere nota nr. (…)/2011 a Parchetului de pe langa I.C.C.J.- Sectia de resurse umane si documentare, transmisa Parchetului de pe langa C.A. Alba Iulia in luna februarie 2012, fiind inregistrata la unitate in data de 20.02.2012.
Or, a invoca in sprijinul sustinerii concluziilor actiunii de audit un ordin rezolutiv transmis de catre Parchetul de pe langa I.C.C.J. ulterior perioadei verificate contravine principiilor elementare de drept (cu privire la activitatea unei legi, neretroactivitatea legii, etc.).
In  drept  invoca  prevederile  art.304 ind.1  si  art.304 pct.7 si 9 C.pr.civ .
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate prin prisma aspectelor
critice invocate cat si din oficiu potrivit art.304/1 Cod  pr.civila, in limitele statuate de art.306(2) Cod pr. civila, Curtea constata  urmatoarele:
Dispozitiile art.13 alin. 1 din OUG 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei prevad ca judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti, care sunt detasati sau delegati in alta localitate decat cea de domiciliu, beneficiaza, pe toata durata delegarii sau detasarii, de urmatoarele drepturi:
     a) diurna in cuantum de 2% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, dar nu mai putin decat cuantumul prevazut pentru personalul din unitatile bugetare;
    b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria pana la 3 stele inclusiv. In situatia in care nu beneficiaza de cazare in aceste conditii, au dreptul la o suma egala cu 0,5% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru fiecare noapte, pe toata durata delegarii sau detasarii in alta localitate;
     c) decontarea, in limita a 4 calatorii dus-intors, pe luna, a transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferata clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, dupa caz, a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, in situatia in care deplasarea se face cu autoturismul.
Textul  de  lege  mentionat este  clar, univoc si  nu  face  distinctia  pe  care  o  regasim la  art.18 din HG. nr. 1860/2006 - privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii sau detasarii, care stabileste   pentru  aceasta  categorie  de  personal,ca  in cazul in care conditiile de transport permit ca sa se inapoieze zilnic in localitatea de domiciliu, dupa terminarea programului de lucru, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, daca cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decat cele pentru plata indemnizatiei zilnice de delegare sau de detasare si a cazarii si daca prin aceasta nu se afecteaza bunul mers al activitatii la locul delegarii sau detasarii.
      Este  evident  ca  analiza  situatiilor si  a  conditiilor  enumerate  in  text  pentru  aceasta  categorie de  personal,  trebuie  realizata  de  catre  ordonatorul  de  credite  anterior  delegarii  si  nicidecum  ulterior,   dupa  ce  a aprobat si achitat  integral  cheltuielile  de  delegare.
In  speta, instanta  de  fond a retinut ca  dispozitiile  legii  speciale trebuie interpretate raportat la  prevederile alineatului 3 din  art.13 a OUG nr.27/2013, in  sensul ca  sintagma „dupa caz”, nu inseamna ca in aplicarea acestui alineat trebuie evitate situatiile de diminuare a drepturilor de delegare recunoscute magistratilor prin legea speciala, deoarece retine  instanta, legea speciala face trimitere la HG 1860/2006 si nu invers.
Este  adevarat  ca  legea  speciala  face  trimitere  la  HG. nr. 1860/2006,  insa  nu  in  sensul  retinut  de  instanta  de  fond,  respectiv  a  diminuarii  drepturilor  ce  au  fost  prevazute  in  favoarea  magistratilor,  ci  in  sensul  completarii  acesteia  cu  dispozitiile  normei  generale.
Este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai putin in acelea in care legiuitorul stabileste un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma de drept comun, ce in astfel de situatii se aplica numai unde legea speciala nu dispune.
Interpretand  in  sens contrar  acestui  principiu,  instanta  de  fond  a  incalcat  dispozitiile  clare  ale  art. 13  din  OUG nr.27/2006,  pronuntand  o  hotarare  lipsita  de  temei  legal.
In contextul celor mentionate, in speta s-a  apreciat gresit ca  sintagma   ”dupa  caz” din  aliniatul 3 al  articolului  13 din OUG nr.27/2006, se  interpreteaza  in  sensul ca in  anumite  situatii se  aplica  legea  generala in  materie - HG 1860/2006   si nu  legea  speciala – OUG nr.27/2006, cand  in  realitate  aceasta  trimitere  face  referire  la  posibilitatea  ca  norma  speciala sa  se  completeze  cu  norma  generala , acolo  unde  este  cazul.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din insasi finalitatea adoptarii ei, dovedind vointa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de stricta interpretare si aplicare.
Din  cuprinsul  art.13 din  OUG nr.27/2006, rezulta  cu  claritate  ca  magistratul  delegat  beneficiaza de diurna in cuantum de 2% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, cu mentiunea “ dar nu mai putin decat cuantumul prevazut pentru personalul din unitatile bugetare”,  legiuitorul  facand  astfel   trimitere  expresa  la  norma  generala.
In  ce  priveste legea generala, aceasta poate sa modifice sau sa inlature incidenta legii speciale numai cand cuprinde prevederi exprese in acest sens, or  in  speta  prevederea  legala  in  discutie (art.13 alin.3 din OUG. nr.27/2006)   poate  fi  interpretata  ca  fiind  o  norma  de  completare  si  nicidecum care  ar  da  posibilitatea de  diminuare  a  unor  drepturi  stabilite  de  legiuitor in  favoarea  magistratilor.
De  altfel,  acolo unde  legiuitorul a  vrut  sa  distinga si sa  impuna conditii, a  facut-o  in  mod  expres,  deoarece  in  ce  privesc  cheltuielile de cazare si  transport, acestea  se  deconteaza  doar in  conditiile in care persoana  delegata  justifica  aceste  cheltuieli  in  limitele impuse  de  lege  (unitate  de  cazare  pana  la 3 stele  inclusiv, combustibil  in  limita  a 7,5l/km etc).
Fata  de  cele  ce preced,  Curtea,  in  temeiul  art. 312 alin.(1) Cod procedura civila a admis recursul declarat de recurenta parata impotriva  sentintei civile atacate si in consecinta a modificat in tot hotararea atacata si a respins actiunea civila formulata de reclamant.