Acordarea primelor de vacanta 2006-2007 personalului contractual. Discriminare fata de functionarii publici

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 75/102/2008 reclamantii O D I, K G, D S, S D Sau chemat in judecata pe parata DGASPC Mures, cu citarea in cauza a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, solicitand obligarea paratei la plata retroactiva a primelor de vacanta pentru perioada de referinta 2006 - 2007 in valoare totala de 7252 lei noi cat si pe viitor, raportat pentru fiecare intervenient la perioada efectiva pentru care i se cuvine acest drept pentru trecut iar pentru viitor pentru toata perioada cat va acea aceeasi calitate in raport cu parata, cu obligarea paratei la indexarea sumelor datorate in raport cu coeficientul ratei inflatiei pe toata durata pana la data efectuarii platii.
In motivare s-a aratat ca prima de vacanta care se acorda cu ocazia plecarii in concediu de odihna se circumscrie notiunii de masura de protectie sociala stabilita prin lege, prin normele constitutionale in art. 41 al. 2 si art. 53, precum si in codul muncii, de astfel OUG nr. 33/2000 in preambul face referire evidenta la acest drept cuvenit personalului contractual care isi desfasoara activitatea in institutiile bugetare, incluzandu-l  in sfera celorlalte categorii de salariati, alaturi de functionarii publici care beneficiaza de acest drept, s-au invocat prevederile art. 16 al. 1 din Constitutie, s-a aratat ca, concediul de odihna platit este un drept al salariatilor garantat, prin plata concediului de odina intelegandu-se cumulul dintre indemnizatia de concediu si prima de vacanta, din interpretarea coroborata a Codului muncii si a Legii nr. 188/1999 rezulta ca dreptul la concediul de odihna are doua componente care nu se pot disocia: una nepatrimoniala constand in insasi efectuarea concediului prin suspendarea obligatiei salariatului de a presta munca si cea patrimoniala care acopera drepturile cuvenite salariatului in perioada concediului de odihna, s-au invocat prevederile art. 139 al. 2 din Codul muncii si ale art. 41 al. 2 din Constitutie, suspendarea acordarii dreptului la prima de concediu reprezentand o suspendare a unui drept constitutional fundamental fara a fi incidenta vreuna din situatiile de exceptie prevazute de art. 53 din Constitutie care sa permita o astfel de restrangere, s-a mai aratat ca dispozitiile art. III al. 2 din OUG nr. 33/2001 si ale legilor bugetului de stat nr. 743/2001, 531/2002 si 507/2003 si-au incetat aplicabilitatea, de asemenea, s-au invocat si prevederile art. 59 al. 3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive iar, in cazul in care instanta intelege sa citeze Consiliul in spiritul art. 27 din OG nr. 137/2000, a solicitat amanarea pronuntarii pana la un termen mai lung, caz in care Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii isi va putea exprima cel mult un punct de vedere cu privire la nodul de interpretare si aplicare a legislatiei antidiscriminare, fie suspendarea judecarii cauzei pana la data la care Colegiul Director, organul deliberativ al  Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii se va pronunta cu cele sesizate, in sensul constatarii ori nu a discriminarii in cauza.
Parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures a depus, prin reprezentant legal, intampinare, prin care a solicitat a se dispune respingerea ca nefondata si neintemeiata a actiunii formulate de catre reclamantii din speta.
In motivare a aratat ca nu exista vreun act normativ care sa reglementeze obligativitatea angajatorului de a le acorda prima de vacanta pe perioada efectuarii concediului de odihna, si a carui aplicabilitate sa fi fost suspendata de prevederile legale la care acestia fac referire in cadrul actiunii, de altfel atat Inalta Curte de Casatie si Justitie cat si Curtea Constitutionala au statuat in repetate randuri ca intre sistemul de salarizare/ renumerare aplicabil personalului contractual din sistemul bugetar si cel aplicabil functionarului public nu exista discriminare deoarece sunt doua forme de exercitare a unei (unor) profesii care sunt reglementate in mod distinct de legislatia aplicabila fiecarei dintre cele doua categorii, ca drepturile salariale solicitate de reclamanti nu pot face obiectul unui proces atata timp cat nu exista o reglementare a acestor drepturi si care sa fi fost incalcata, ca in cauza se face dovada ca prin actele normative invocate ar fi fost incalcate prevederile art. 59 al. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, cu incidenta prevederilor art. 53 din Constitutia Romaniei, deoarece ar trebui sa existe o recunoastere a drepturilor solicitate prin acte normative, a caror limitare sa se face pe aceeasi cale.
Parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures a formulat cerere de chemare in garantie a Consiliului Judetean Mures solicitand ca in cazul admiterii actiunii reclamantilor sa fie obligat acesta la asigurarea sumelor necesare achitarii despagubirilor banesti.
In motivare s-a aratat ca aceasta suma nu se regaseste in bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2008 al DGASPC Mures, ca desi art. 1 al. 2 lit. c din Regulamentul cadru de organizare si functionare a directiilor de asistenta sociala si protectia copilului, aprobata prin HG nr. 1434/2004, Directia are functia de administrare a fondurilor alocate totusi potrivit art. 8 al. 3 lit. b directorul Directiei este ordonator secundar de credite si are obligatia de a administra si cheltui fondurile aprobate/alocate conform cu destinatia bugetara a acestora din bugetul de venituri si cheltuieli ce a fost aprobat, cheltuielile bugetare alocate pentru anul 2008 cu titlu de cheltuieli de personal sunt constituite pentru acoperirea cheltuielilor privind salarizarea si acordarea celorlalte drepturi salariale astfel ca, efectuarea unei plati ar fi ilegala - pe de o parte din prisma lipsei prevederilor bugetare si prin incalcarea prevederilor art. 14 al. 2 din Legea nr. 500/2002 si imposibila pe de alta parte din lipsa fondurilor necesare.
La data de 28.01.2008 s-a formulat cerere de interventie in interes propriu de catre intervenientii S I , Albert Sussana , N M, S C, D I , A R, P O, A S, R M, C S, P I, C S,  V A, B S, P M, T L, M A , P S, C R, L M, R I,  P T, G M, F G, K S, N A M, P I,  B C, IV A, L E,  P I si C C.
Prin cererea de interventie s-a solicitat obligarea paratei la plata primei de vacanta in favoarea lor pentru perioada ianuarie 2005 - ianuarie 2008 in suma totala de 46.464 lei, la plata primei pe viitor, la actualizarea sumelor in functie de indicele de inflatie pana la plata efectiva.
In motivare s-a aratat ca intervenientii sunt angajati ai DGASPC Mures in baza unor contracte individuale de munca, ca in majoritatea serviciilor din aceasta institutie o parte din angajati au statut de functionari publici iar cealalta parte sunt personal contractual si cu toate ca nu exista nici o diferenta privind atributiile de serviciu, complexitatea muncii si calificarea, criteriile de stabilire a salariilor sunt diferite, mentinerea acestei situatii de fapt creeaza premisele unei veritabile discriminari de natura salariala pe criteriu statutar, stare sanctionata de legiuitor, de altfel prin contractul colectiv de munca unic la nivel national s-a recunoscut acest drept fiecarui angajat care apartine structurilor semnatare ale acestuia.
In drept s-au invocat prevederile art. 16 al. 1 , 41 al. 2, 53 din Constitutie, art. 145 al. 1, 2 , art. 155 din Codul muncii, OUG nr. 33/2001 art. 59 al. 3 din  Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, OG nr. 137/2000.
Parata DGASPC Mures a depus intampinare prin care a cerut respingerea ca nefodata si neintemeiata a cererii de interventie reiterand motivele invocate prin intampinarea depusa fata de cererea principala.
Chematul in garantie Consiliul Judetean Mures a depus la dosar intampinare prin care a cerut respingerea cererii de chemare in judecata aratand ca reclamantii din cauza au calitate de personal contractual si nu exista vreun temei juridic care sa intemeieze in drept solicitarea lor, nici in trecut si nici in prezent nu a existat si nu exista vreo prevedere legala care sa reglementele vreun drept de natura celui solicitat de reclamantii din prezenta cauza, cu privire la discriminarea invocata s-a aratat ca sustinerile reclamantilor nu sunt sustinute de argumente legale si nici macar de argumente logice, morale, ca prima de vacanta nu reprezinta o masura de protectie sociala si nu are origine comuna de reglementare ca indemnizatia de concediu, fiind cu totul altceva - un drept suplimentar pe care legiuitorul l-a reglementat distinct din anumite ratiuni, doar fata de unele categorii profesionale, supuse unor sisteme de interdictii si incompatibilitati.
La dosarul cauzei s-au depus listele cu calculul sumelor solicitate si copii dupa carnetele de munca ale reclamantilor si intervenientilor ( f. 3-26, 46-335).
Prin sentinta civila nr.614/8.04.2008 Tribunalul Mures a respins  actiunea civila formulata de reclamantii O D I, K G, D S, S D S, toti cu domiciliul ales in XX, jud. Mures, in contradictoriu cu parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, cu sediul in Tg Mures, str. Trebely nr. 7, jud. Mures, cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, cu sediul in Bucuresti, str. Walter Maracineanu nr. 1-3, sector 1, a respins cererea de chemare in garantie formulata de parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, cu sediul in Tg Mures, str. Trebely nr. 7, jud. Mures in contradictoriu cu chematul in garantie Consiliul Judetean Mures, cu sediul in Tg Mures, P-ta Victoriei nr. 3, jud. Mures.
Prin Decizia nr.14111/R/30.09.2008 a Curtii de apel Tg.Mures s-a admis recursul reclamantului Sindicatului Acord si s-a trimis cauza spre rejudecare.
In rejudecare analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul constata actiunea nefondata, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Reclamantii si intervenientii solicita obligarea paratei la plata primelor de vacanta, sustinand ca sunt victimele unei discriminari de natura salariala in raport de functionarii publici care beneficiaza de acest drept.
Potrivit art. 1 al. 2 din OG nr. 137/2000 principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi: "lit. i - dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare."
Potrivit art. 1 al. 3 din OG nr. 137/2000 exercitarea drepturilor enumerate in cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate in situatii comparabile.
Prin art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 s-a stabilit ca prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si  orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice. De asemenea, prin art., 2 al. 2 din OG nr. 137/2000 sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonante prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la al. 1, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Din interpretarea art. 1 si 2 din OG nr. 137/2000 coroborate cu prevederile art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta in materie reiese ca pentru a exista o discriminare in intelesul invocat de reclamantii si intervenientii din cauza, deosebirea de tratament trebuie sa se refere la persoane aflate in situatii comparabile.
Ori prima de vacanta solicitata de reclamantii si intervenientii personal contractual este un drept de natura salariala acordat functionarilor publici prin art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici in considerarea statutului special al acestora. Potrivit art. 29 din Legea nr. 188/999 pentru activitatea desfasurata functionarii publici au dreptul al un salariu avand componentele prevazute la art. 29 al. 1 lit. a-d, de asemenea, beneficiaza de prime si alte drepturi salariale in conditiile legii, printre care si prima de vacanta.
Potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 188/1999 functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica. Art. 8 din lege, prevede nivelul studiilor necesare ocuparii unei functii publice iar art. 10 si urmatoarele prevad conditiile pentru numirea intr-o functie publica, respectiv pentru numirea ca functionar public debutant se cere promovarea unui concurs iar avansarea in grade profesionale se face prin concurs dau examen. Pentru ocuparea unei functii publice de asemenea, art. 50 din lege prevede multiple conditii prevazute la literele a-j.
Functionarii publici mai trebuie sa respecte de asemenea multiplele interdictii prevazute de art. 43 si urmatoarele din Legea nr. 188/1999.
Reclamantii si intervenientii nu ocupa functia publica si nu au trebuit sa indeplineasca conditiile de promovare a unor examene si concursuri pentru numire si nici nu trebuie sa respecte interdictiile specifice functionarilor publici.
Art. 8 din Legea nr. 188/1999 prevede expres ca prevederile acestei legi nu se aplica personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere, reparatii si de deservire, paza precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogativele de putere publica.
Ca atare tribunalul constata ca reclamantii si intervenientii nu se afla intr-o situatie comparabila cu functionarii publici astfel ca nu sunt discriminati in sensul OG n. 137/2000.
De altfel prin decizia nr.1325/4.12.2008 a Curtii Constitutionale s-a constatat " ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative." Astfel instanta de fata nu poate constata si sa inlocuiasca prevederile legale ce reglementeaza activitatea reclamantilor cu alte norme legale, aplicabile altor categorii profesionale.
In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanti a prevederilor OG nr. 33/2001 si ale legilor nr. 743/2001, 631/2002, 507/2003 acestea sunt lipsite de relevanta in prezenta cauza deoarece prin aceste acte normative a fost suspendata temporar acordarea primei de concediu functionarilor publici ori, asa cum am aratat aceste prevederi nu se aplica reclamantilor si intervenientilor.
De asemenea, se constata nefondata si invocarea art. 59 al. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010 care in opinia reclamantilor si intervenientilor ar fi recunoscut dreptul la prima de concediu fiecarui angajat al structurilor semnatare ale acestuia. In realitate, prin art. 59 al. 3 din acest contract colectiv la nivel national s-a prevazut ca prin contractele colective de munca, de la celelalte niveluri, se poate stabili in raport de posibilitatile economico - financiare ale unitatii si plata primei de vacanta, acest articol stabilind asadar doar o vocatie la plata primei de vacanta si nu un drept, dreptul putand fi stabilit doar prin negociere intre angajati si angajator.
Ca atare, tribunalul in baza textelor legale mentionate va respinge actiunea civila precum si cererea de interventie in interes propriu iar in consecinta va respinge si cererea de chemare in garantie.