Inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art. 145 ind. 1 Cod procedura penala. Conditii.

Inlocuirea masurii arestarii preventive
a inculpatului cu masura obligarii de a
nu parasi tara, prevazuta de art.
145 ind. 1 Cod procedura penala.
Conditii. Decizia penala nr.330 din 10.09.2008

Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Targu Neamt, la data de 04.09.2008, in baza art. 160b alin. 3 Cod procedura penala, s-a  mentinut masura arestarii preventive fata de inculpatul  P. R.  F., cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.  208, 209 alin. 1 lit. a, g, i, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal  si art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si de art.  208 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
  Verificand legalitatea si  temeinicia arestarii preventive a inculpatului P. R. F., s-a  constatat ca  temeiurile pentru care a fost luata  masura arestarii preventive   subzista si ca aceste temeiuri  impun in continuare  privarea de libertate, masura luata  fiind temeinica si legala, in baza art. 160 b alin. 3  Cod procedura penala. 
  Totodata, exista, in continuare, riscul ca inculpatul  sa savarseasca noi infractiuni, risc ce rezulta  din modul si mijloacele  savarsirii faptelor de care este invinuit,  prin efractie, escaladare,  pe timp de noapte, impreuna cu un minor si in forma continuata,  dar si din conduita inculpatului care, dupa  ce a fost invinuit  de savarsirea  unor furturi, a sustras si un autovehicul,  pe care l-a condus pe drumurile publice fara permis.
  Faptele asa cum sunt retinute in rechizitoriu, prezinta  un grad ridicat  de pericol social  si au fost savarsite  la intervale scurte de  timp, ceea ce denota  perseverenta infractionala a faptuitorului.
Impotriva incheierii a declarat recurs, in termen legal, inculpatul, fara sa-l motiveze in scris. Oral in fata instantei si prin aparator, a solicitat revocarea masurii arestarii preventive, in raport de faptul ca nu are antecedente penale, a achitat prejudiciul cauzat partilor vatamate, este tanar si a inteles consecintele faptelor sale.
Recursul este fondat.
Tribunalul, verificand, in temeiul art. 38514 alin. 1 Cod procedura penala, incheierea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, in raport de motivele invocate, cat si din oficiu, conform dispozitiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, a constatat ca recursul declarat de inculpat este fondat pentru urmatoarele considerente:
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in cauza Wemhoff, principiul general care trebuie sa guverneze la luarea masurii arestarii preventive:"detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala, si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate" (cauza Labita c. Italia).
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre durata masurii privarii de libertate, pe de o parte, si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire al faptei, cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului si din consecintele acesteia, precum si interesul desfasurarii in bune conditii a procesului penal.
Aplicand criteriile impuse de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, la cauza ce formeaza obiectul prezentului recurs, Tribunalul a apreciat ca privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifica, intrucat temeiurile care au determinat luarea acestei masuri s-au modificat.
Pericolul concret pentru ordinea publica s-a atenuat, prin perioada de timp in care inculpatul a fost arestat, prin crearea unei noi atitudini fata de valorile sociale ocrotite de legea penala, cu atat mai mult ca acesta a avut o atitudine sincera si de regret, a achitat prejudiciul cauzat partilor vatamate, este tanar si a inteles consecintele faptelor sale.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, s-a admis recursul declarat de inculpatul P. R. F . impotriva incheierii pronuntata de Judecatoria Targu Neamt, la data de 04.09.2008, care a fost casata  in parte,  numai cu privire la masura mentinerii arestarii preventive.
  Rejudecand cauza, in fond, in temeiul art. 139 Cod procedura penala, s-a  revocat masura arestarii preventive a inculpatului si s-a inlocuit aceasta masura cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art.1451 Cod procedura penala.
In temeiul art. 1451, raportat la art. 145 alin. 11 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la instantele de judecata ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la Postul de politie al comunei C.,   conform programului de supraveghere sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta, fara incuviintarea instantei de judecata;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
                 Totodata, in temeiul art. 1451, raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedura penala, s-a  impus inculpatului ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, sa respecte obligatia de a nu se apropia de partile vatamate P. V., F. D. V., I. M. si A. P. P.  
De asemenea, s-a dispus punerea, de indata, in libertate, a inculpatului
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 145 alin. 32 Cod procedura penala, privind incalcarea, cu rea credinta, a masurii si obligatiilor aplicate.