Termenul si solutionarea caii de atac exercitate de mostenitorii uneia dintre partile principale ce era decedata la momentul sesizarii instantei, mostenitori care nu au participat la judecata in primul ciclu procesual

Termenul si solutionarea caii de atac exercitate de mostenitorii uneia dintre partile principale ce era decedata la momentul sesizarii instantei, mostenitori care nu au participat la judecata in primul ciclu procesual

Prin decizia civila nr. 223 din 11 martie 2008 Tribunalul Prahova a admis cererea de repunere in termenul de exercitare a caii de atac si a repus pe recurentii M.G. si M.S. in termenul de declarare a recursului.
         De asemenea, a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii recursului, invocata de intimatul T.G.C., dispunandu-se admiterea recursului dedus spre solutionare si a exceptiei lipsei  capacitatii procesuale de folosinta a paratului M.S., invocata de recurenti.
         Totodata, in baza art. 312 alin 3 coroborat cu art. 304 pct. 5 si 9 C.P.Civ. cu aplicarea art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, a fost modificata in tot sentinta atacata in sensul ca respingerii actiunii reclamantei T.C., continuata de mostenitorul sau legal T.G.C., ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuale de folosinta.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs, in analiza cererii de repunere in termen formulata de recurenti si exceptiei tardivitatii declararii recursului, invocata de intimat, a constatat ca potrivit art 301 C.P.Civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii daca legea nu dispune altfel, dispozitiile art 284 alin 2 si 4 aplicandu-se in mod corespunzator.
     Este adevarat ca in temeiul art 316 C.P.Civ. si in cadrul procedurii de solutionare a recursului se aplica dispozitiile art 285 C.P.Civ. care statueaza ca termenul de recurs se intrerupe prin moartea partii care are interes sa promoveze calea de atac, situatie in care se face din nou o singura comunicare a hotararii la cel din urma domiciliu al partii, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor, termenul in discutie incepand sa curga din nou de la data comunicarii.
     In ciuda sustinerilor recurentilor privind aplicabilitatea in cauza a prevederilor art 285 C.P.Civ., instanta a apreciat ca acest text legal nu reglementeaza ipoteza in care se afla partile litigante, ci pe aceea in care decesul unei parti a intervenit dupa pronuntarea hotararii de catre instanta de fond.
     Or, paratul din cererea de judecata M.St. era decedat cu mult inaintea sesizarii instantei de fond cu actiunea in constatare promovata de T.C., respectiv 23.08.2003, decesul acestuia survenind la data de 22 feb 1989, iar dezbaterea succesiunii realizandu-se intre mostenitorii sai legali conform certificatului de mostenitor nr 1337 din 16.10.1989 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 Bucuresti.
     In schimb, tribunalul a constatat ca sunt pe deplin aplicabile prevederile art 103 C.P.Civ. referitoare la repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac ce nu a fost declarat in termenul legal, in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei, situatie in care actul de procedura trebuie indeplinit in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, interval de timp in care trebuie aratate si motivele ce au generat respectiva imposibilitate.
     In cauza, este indubitabil faptul ca recurentii M.G. (sotie supravietuitoare a defunctului M.St) si M.S.(fiul defunctului) nu au putut sa aiba cunostinta despre sentinta civila 48/2004 a Judecatoriei Sinaia ce a fost pronuntata in contradictoriu cu autorul lor decedat cu mult timp inainte, comunicarea acesteia realizandu-se la o adresa unde nici macar defunctul nu a avut ultimul domiciliu.
     In aceste conditii, recurentii, mostenitori ai paratului, au fost impiedicati de o imprejurare mai presus de vointa lor sa declare calea de atac a recursului impotriva sentintei nr 48/2004, impiedicare care a incetat in momentul in care au luat cunostinta de existenta respectivei hotarari judecatoresti, ce le-a fost inaintata de Primaria orasului B., atasata la adresa nr 9218 pe care au primit-o la data de 17 octombrie 2006.
     Prin urmare, in baza art. 316 coroborat cu art. 103 C.P.Civ. tribunalul a apreciat ca sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune repunerea recurentilor in termenul de declarare a recursului, astfel incat va admite cererea acestora in sensul mentionat, cerere care nu a ramas fara obiect.
     Luand in considerare imprejurarea ca cererea prin care M.G. si M.S. au inteles sa atace sentinta instantei de fond a fost predata recomandat la oficiul postal la data de 26 octombrie 2006, fiind inregistrata la Judecatoria Sinaia la data de 30.10.2006, acestia au respectat termenul de 15 zile de la momentul de cand a incetat impiedicarea de a declara recursul, potrivit sustinerilor de mai sus.
     Pe cale de consecinta, in baza art 316 coroborat cu art 137 alin 1, art 103 si art 301 C.P.Civ., instanta a respins exceptia tardivitatii declararii recursului, invocata de intimatul T.G.C.
     Sub aspectul solutiei date actiunii principale, tribunalul a analizat cu precadere exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului indicat in cererea de chemare in judecata M.St., invocata de catre recurenti.
     Una dintre conditiile esentiale de exercitiu al oricarui actiuni civile este reprezentata ca capacitatea procesuala de folosinta ce consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual.
     In cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinta incepe la nasterea lor si inceteaza in momentul mortii, astfel cum statueaza art 7 din Decretul nr 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
     Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a fost definita in mod constant in literatura juridica si in jurisprudenta ca fiind o exceptie de fond absoluta si peremptorie, actele de procedura facute de o persoana fara capacitatea de folosinta fiind nule, sanctiune aplicabila si in cazul actelor de procedura facute in contradictoriu cu o persoana fara capacitate procesuala de folosinta (capacitate ce a incetat prin deces).
     In cauza reclamanta T.C. a promovat actiunea cu care a investit Judecatoria Sinaia impotriva unei persoane decedate cu 14 ani inainte, ipoteza in care toate actele de procedura facute in contradictoriu cu M.S. sunt lovite de sanctiunea nulitatii absolute conform precizarilor anterioare.