Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare a unui spatiu cu destinatia de cabinet medical. Efectele declararii neconstitutionalitatii OUG nr.110/2005

      Prin decizia civila nr.892/3.06.2009 a Tribunalului Prahova a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant CABINET  MEDICAL INDIVIDUAL "DR.B.R.I.", impotriva sentintei civile nr. 11961/9.12.2008, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in contradictoriu cu  intimatii-parati CONSILIUL  JUDETEAN  PRAHOVA, AUTORITATEA  DE  SANATATE PUBLICA PRAHOVA, si D.M.A., ca fiind nefondat, cu obligarea recurentului la plata sumei de 4760 lei catre intimatul persoana fizica, cu titlul de cheltuieli de judecata.
      La pronuntarea acestei solutii, instanta de control judiciar a considerat, referitor la primul dintre motivele de nelegalitate a hotararii Judecatoriei Ploiesti, ca exercitarea oricarei actiuni civile este supusa indeplnirii cumulative a urmatoarelor conditii: afirmarea unui drept sau a unui interes legitim care nu poate fi realizat decat pe calea justitiei; interesul ce reprezinta folosul practic pe care partea il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare; capacitatea procesuala si calitatea procesuala activa si pasiva.
Paratul-reclamant este titularul dreptului de folosinta, in contratura, a spatiului cu destinatia de cabinet medical, situat in imobilul din str. Marasesti nr.18, jud.Prahova, respectiv cota-parte din cabinetul nr.2 si spatiile comune aferente acestuia, pe care l-a dobandit prin contractul de atribuire in folosinta (comodat) incheiat cu intimatul-parat Consiliul Judetean Prahova la data de 12.03.2008 (filele 71-72 dosar conex), intre parti semnandu-se si doua procese-verbale la datele de 26.03.2008 si 03.04.2008 (filele 75 si 78 din acelasi dosar) prin care s-a constatat imposibilitatea predarii efective a spatiului obiect al acestui act juridic datorita refuzului reprezentantului reclamantului.
De aceea, tribunalul apreciaza ca indeplinirea conditiilor constand in afirmarea unui drept si existenta interesului este de domeniul evidentei, atat timp cat paratul Dinu Marius Andrei pretinde tocmai intrarea efectiva in folosinta spatiului pe care l-a castigat prin concurs, drept consfintit prin contractul identificat mai sus.
Sustinerea recurentului potrivit careia acest contract stipuleaza, prin dispozitiile art.9, ca intra in vigoare la data incheierii procesului-verbal de predare primire este corecta, dar nu poate fi luata in considerare la verificarea indeplinirii conditiilor de exercitiu al cererii reconventionale a paratului D.M.A. pentru ca reprezinta o incalcare flagranta a principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" potrivit caruia nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a obtine in justitie ocrotirea unui drept, in conditiile in care neintocmirea respectivul proces-verbal este rezultatul atitudinii reclamantului care, prin diferite mijloace, mai mult sau mai putin legale, l-a impiedicat pe acesta sa-si exercite dreptul dobandit prin contract.
In ceea ce priveste nepronuntarea primei instante asupra capatului cererii reconventionale prin care D.M.A. a solicitat obligarea reclamantului la plata de daune cominatorii, pe langa faptul ca la termenul de judecata din 18.11.2008, cand au avut loc dezbaterile asupra fondului, acesta a renuntat in mod expres la judecarea respectivei pretentii, trebuie mentionat ca o asemenea pretinsa omisiune a judecatorului fondului nu poate fi invocata de catre partea care atat teoretic, cat si practic, nu este prejudiciata in niciun fel, lipsind interesul procesual, in intelesul prezentat anterior.
Referitor la solutia data cererii reconventionale a paratului Consiliul Judetean Prahova, instanta de control judiciar constata ca hotararea primei instante este conforma dispozitiilor art.260 Cod procedura civila, cuprinzand motivele de fapt si de drept care au format convingerea judecatorului de la fond, chiar daca prin raportare la considerentele ce au justificat admiterea cererii reconventionale a paratului Dinu Marius  Andrei, expuse anterior, atat timp cat sunt aplicabile, mutatis mutandis, si celeilalte cereri.
In acest sens, se impune precizarea ca, din perspectiva art.6 par.1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil presupune motivarea hotararii, in asa fel incat justitiabilul sa se convinga ca s-a facut dreptate si ca au fost examinate probele administrate, permitandu-i sa aprecieze sansele de succes ale unui recurs (Hotararea Hadjianastassiou c.Greciei).
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat si faptul ca acest drept nu este unul absolut, astfel incat judecatorul nu trebuie sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti, esential fiind ca argumentele decisive sa se regaseasca in sentinta (Hotararea data in cauza Ruiz Torija contra Spaniei), ceea ce, in litigiul dedus spre solutionare, s-a realizat in mod cert.
De altfel, insusi reclamantul a facut referire la punerea in executare a Deciziei civile nr.167/2008 a Curtii de Apel Ploiesti, iar, in cursul primului motiv de nelegalitate, a precizat ca acel contract de comodat incheiat in baza hotararii amintite va intra in vigoare la momentul incheierii procesului-verbal de predare primire.
In conditiie in care, asa cum s-a aratat in precedent, operatiunea de predare-primire nu s-a putut realiza din motive care exclud culpa paratilor-reclamanti, este evident ca cererea reconventionala a Consiliului Judetean Prahova are un obiect licit, posibil si determinat, predarea/primirea spatiului in litigiu presupunand posibilitatea proprietarului de acces in incinta respectivului imobil, o solutie contrara incalcand puterea de lucru judecat a celor statuate prin decizia amintita si dreptul creditorului la un proces echitabil, pentru ca  sfera de protectie a art.6 par.1 din CEDO include si dreptul de a obtine executarea intocmai a prestatiei stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, aceasta conventie ocrotind drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii.
In ceea ce priveste solutia data actiunii principale prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, tribunalul constata ca manifestarea de vointa a recurentului, exprimata prin cererea de cumparare a spatiului cu destinatia de cabinet medical, coroborata cu manifestarea de vointa a intimatului Consiliul Judetean Prahova cuprinsa in adresa nr. 50/24.10.2006(fila 11 dosar fond), ulterior reluata prin adresa nr.14981/dosarI/A/10 din 14.11.2006 (fila 12 din acelasi dosar) au semnificatia juridica a incheierii unui antecontract de vanzare-cumparare, constituind o promisiune bilaterala prin care acestea     s-au obligat sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare, in conditiile stabilite prin OUG nr.110/2005.
Actul juridic analizat a generat pentru parti doar obligatii de a face, fara a opera transferul dreptului de proprietate catre recurentul-reclamant.
Asa cum s-a statuat in mod constant in literatura juridica, dar si in jurisprudenta, in cazul in care promitentul-vanzator refuza incheierea conventiei, iar bunul se mai gaseste in patrimoniul sau, cealalta parte-beneficiarul promisiunii- care si-a indeplinit toate obligatiile asumate, poate solicita instante de judecata ca, in lumina principiilor executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a pagubelor, sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare ce va avea caracter constitutiv de drepturi.
Practic, interventia instantei se limiteaza la suplinirea consimtamantului partii care refuza, in mod nejustificat, incheierea actului, ceea ce presupune, prin ipoteza, indeplinirea tuturor conditiilor de validitate generale si speciale a unui asemenea contract de vanzare-cumparare: capacitatea, consimtamantul, obiectul (reprezentat de lucrul vandut din perspectiva vanzatorului, respectiv in pretul convenit in prvinta cumparatorului) si cauza.
Examinarea conventiei intervenite intre reclamant si Consiliul Judetean Prahova demonstreaza inexistenta unui element al contractului de vanzare-cumparare, respectiv pretul lucrului vandut, in legatura cu care partile nu au purtat discutii sau negocieri.
Asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, in lipsa acestui element  care este de esenta contractului de vanzare-cumparare, cererea beneficiarului promisiunii de pronuntare a unei hotarari care sa tina loc de contract este neintemeiata, in caz contrat incalcandu-se principiul libertatii contractuale.
In alta ordine de idei, acest acord de vointa a intervenit in baza OUG nr.110/2005, ce a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr.871/2007 Curtea Constitutionala, astfel incat dupa momentul publicarii deciziei in Monitorul Oficial aplicarea sa a fost suspendata, ulterior fiind abrogata implicit prin intrarea in vigoare a OUG nr.68/2008.
Chiar daca actul normativ nou reia, in linii mari, procedura instituita prin ordonanta anterioara, este evident faptul ca recurentul nu se poate prevala de demersurile efectuate in baza OUG nr.110/2005, care au devenit lipsite de orice efect de la data abrogarii dispozitiei legale ce a stat la baza acestora, fiind necesar sa parcurga toate etapele stabilite prin OUG nr.68/2008.
De altfel, in motivele de recurs recurentul se prevaleaza concomitent de dispozitiile celor doua acte normative, ceea ce nu poate fi acceptat, in conditiile in care a sustinut ca nu era necesar sa se fi stabilit un pret ce se determina potrivit OUG nr.68/2008.
In realitate, stabilirea pretului de vanzare a unui astfel de cabinet medical se realizeaza tot in baza acordului de vointa al partilor, prin negocieri directe si nu poate fi mai mic decat pretul de vanzare din raportul de evaluare, potrivit art.7 alin. 1 din OUG nr.68/2008.
De asemenea, trebuie mentionat ca prevederile art.1295 si ale art.948 Cod civil nu pot constitui, singure, temeiul obligarii intimatului la incheierea unui contract de vanzare-cumparare cu reclamantul, un astfel de temei constituindu-l, de exemplu, ordonanta indicata care, insa, nu  guverneaza relatiile dintre partile litigante.
In ceea ce priveste actiunea conexa, tribunalul constata ca reclamantul nu si-a justificat legitimarea procesuala activa in promovarea acestei cereri, fiind tert fata de contractul a carui nulitate relativa a invocat-o, fara insa a indica in mod explicit cauzele care afecteaza validitatea actului.
Practic, sustinerea recurentului din cuprinsul motivelor caii de atac declarate potrivit, in realitate, a invocat nulitatea absoluta a respectivului contract pentru frauda la lege, nu poate fi luata in considerare, fata de imprejurarea ca analiza motivelor de fapt si de drept nu conduc la o astfel de concluzie.
De fapt, frauda la lege  a fost invocata pemtru prima oara in calea de atac, ceea ce nu poate fi admisibil, conform art.318 cu aplicarea art.294 Cod procedura civila pentru ca se schimba atat obiectul, cat si cauza actiunii conexe.
In plus, pretextul folosirii unei exprimari deficitare nu poate fi avut in vedere intrucat recurentul a beneficiat de asistenta juridica de specialitate a avocatului ales pe toata durata judecarii in fond a pricinii.
Fata de toate considerentele expuse, in baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.304 pc.6, 7 si 9 coroborate cu art.3041 si art.260 Cod procedura civila, raportate la art.948, 969, 1073 si 1077 Cod civil, tribunalul a respins recursul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr.11961/2008 a Judecatoriei Ploiesti, ca fiind nefondat.