Promisiune bilaterala de vanzare cumparare. Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic  de vanzare cumparare.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti reclamantii C. D. B. si C. D. A. au solicitat ca, in contradictoriu cu parata J. I. sa se pronunte o hotarare prin care sa se constate intervenita vanzarea imobilului situat in Bucuresti, sector 3.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca prin precontractul de vanzare cumparare nr. 07/12.03.2003 s-au obligat sa cumpere, iar parata s-a obligat sa vanda imobilul, urmand ca transferul dreptului de proprietate sa se realizeze dupa momentul recunoasterii dreptului de proprietate al paratei prin emiterea dispozitiei in baza Legii 10/2001, parata asumandu-si si  obligatia de a incheia contractul de vanzare cumparare in termen de 30 de zile de la emiterea procesului verbal de punere in posesie. La data de 9.06.2004 s-a emis dispozitia nr. 3098 prin care s-a dispus restituirea in natura catre parata a apartamentului in litigiu, iar la data de 22.07.2004 aceasta a fost pusa in posesie conform procesului verbal nr. 15.695/2004. Desi a fost notificata sa se prezinte la notariat pentru perfectarea actului in forma autentica, parata a refuzat sa semneze actul, iar la data de 12.10.2004 i-a notificat ca isi retrage promisiunea facuta prin precontractul incheiat anterior, aratand ca este gata sa restituie dublul arvunei, respectiv suma de 6.000 EURO. Reclamantii au aratat ca nu sunt de acord cu solicitarea paratei,  ci doresc realizarea intocmai a obligatiilor asumate prin precontract, motiv pentru care au formulat prezenta cerere.
In drept au invocat prev. art. 1295, 1298, 969C.civ., art. 111 C.pr.civ.
La primul termen de judecata reclamantii si-au modificat cererea, solicitand pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru imobilul in litigiu.
Prin s.c.  1316/15.02.2005, instanta a retinut ca intre reclamantii parati, in calitate de promitenti cumparatori, si parata reclamanta, in calitate de promitent vanzator, a intervenit o promisiune de vanzare cumparare prin care parata reclamanta s-a obligat sa vanda reclamantilor parati imobilul situat in Bucuresti, sector 3, pretul la care s-a promis si acceptat vanzarea fiind de 11.000 EURO, din care 3.000 EURO s-au achitat la data semnarii, iar restul de 8.000 EURO urmand sa se achite in interval de 1 an de la data transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului. Parata reclamanta s-a obligat sa transmita dreptul  de proprietate la momentul recunoasterii acestui drept prin emiterea dispozitiei de catre primar in baza Legii 10/2001. Prin aceeasi conventie partile au stabilit ca incheierea actului in forma autentica se va efectua in termen de 30 de zile de la data eliberarii procesului verbal de punere in posesie, iar in situatia in care promitentul vanzator se va razgandi asupra vanzarii,  promitentii cumparatori pot cere aplicarea art. 1298 C.civ., sau se pot adresa instantei solicitand pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare. Dupa emiterea dispozitiei de restituire in natura a imobilului si punerea in posesie, parata reclamanta a refuzat sa incheie actul in forma autentica, ba mai mult, i-a notificat pe reclamantii parati ca isi retrage promisiunea de vanzare, fiind gata sa restituie suma de 6.000 EURO (reprezentand  dublul arvunei).
In drept, instanta a retinut ca, potrivit art 1073 C.civ., daca lucrul vandut se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului (cum este cazul in speta, deoarece prin promisiunea de vanzare cumparare incheiata intre parti nu a operat transferul dreptului de proprietate), beneficiarul cumparator (creditor al obligatiei de a face) este indreptatit sa obtina executarea intocmai a obligatiei asumate de catre debitorul sau, iar daca obligatia de a face nu este adusa la indeplinire de catre debitor, poate fi autorizat, potrivit art. 1077 C.civ., sa o aduca el la indeplinire pe seama debitorului. In acest cadru juridic instanta are posibilitatea ca, prin suplinirea consimtamantului debitorului obligatiei de a face izvorata din antecontract, sa pronunte o hotarare care care sa tina loc de act autentic si care va avea caracter constitutiv de drepturi, operand transferul proprietatii de la data cand ramane definitiva. O astfel de cerere  este una personala, incearcandu-se valorificarea unui drept de creanta, iar in caz de neexecutare a obligatiei de a face de catre debitor, titularul dreptului de creanta poate solicita instantei sa suplinesca acordul acestuia prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Pentru aceste considerente instanta a admis cererea astfel cum a fost modificata.





1