Litigiu de munca

R O M A N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILA
Dosar nr. .../105/2010
SENTINTA CIVILA nr. 312
Sedinta publica din data de 16 ianuarie 2012

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. .../105/2010 la data de 11.02.2010, reclamanta SC Z SRL Ploiesti a chemat in judecata pe paratii CV, GMIC, SJL si VGM, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 16.338,24 lei reprezentand prejudiciu creat societatii ca urmare a minusului constatat in gestiunea paratilor, salariati in cadrul magazinului din Bucuresti, minus constatat in urma inventarului efectuat in data de 22.12.2009.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat instantei faptul ca paratii au fost salariatii societatii in cadrul magazinului din Bucuresti, detinand calitatea de gestionar, in cadrul unei gestiuni comune, intrucat fiecare din acestia avea ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea societatii, motiv pentru care societatea a incheiat cu fiecare dintre acestia contracte de garantie prin care se obligau ca, in vederea acoperirii eventualelor pagube cauzate in gestiunea incredintata, sa constituie o garantie in numerar, reprezentand echivalentul a trei salarii de baza lunare, garantie ce urma sa fie retinuta tuturor salariatilor, in rate lunare de 1/10 din salariul de baza.
In plus, reclamanta a mai sustinut ca gestiunea magazinului a fost inventariata si la data de 05.10.2009, cand s-a constatat un minus de 17.221,75 lei care a fost operat in mod legal in contabilitatea societatii, pornindu-se ulterior cu valoare 0, paratii CV, CC, ZL si VM semnand la acea data atat de predarea gestiunii, cat si de primirea acesteia. Mai mult, acesti parati, impreuna cu SJL, care a participat la inventarierea patrimoniului, au semnat angajamente de plata prin care recunosteau faptul ca au produs societatii un prejudiciu si ca sunt de acord sa-l repare partial, fiecare achitand suma de 1.072 lei.
      Totodata, reclamanta a mai precizat ca paratul GMIC fiind angajat in magazin la o data ulterioara inventarierii din data de 05.10.2009, a preluat gestiunea ca si ceilalti cu valoare 0, consimtind aceasta valoare, odata cu angajarea si prezentarea efectiva in magazin, cu semnarea contractului de garantie si a fisei postului, nerefuzand preluarea gestiunii in acest mod.
      In continuare, reclamanta a mentionat ca la data de 22.12.2009, prin decizia nr. 906 s-a hotarat inventarierea magazinului din Bucuresti, prin aceeasi decizie fiind numita si comisia de inventariere, care a procedat la incheierea procesului verbal nr. 908/24.12.2009 in care a consemnat refuzul paratilor CV si SJL de a participa la inventar fara a avea un motiv justificat si fara sa solicite reprogramarea inventarierii sau sa numeasca salariati gestionari din cadrul gestiunii care sa ii inlocuiasca in absenta lor, fie, desi au fost anuntati despre data si ora efectuarii inventarierii, nu au vrut sa se prezinte si sa participe la operatiunile de inventariere (VM si GMIC).
      Prin urmare, administratorul societatii a numit pe gestionarii salariati CC, DT, PG, TM si ZL, prin decizia nr. 907/22.12.2009, sa ii reprezinte pe paratii CV, GIMC, SJL si VM la operatiunile de inventariere incepand cu data de 22.12.2009, operatiuni in urma carora s-a constatat un minus in valoare totala de 23.679,24 lei.
      Referitor la repartizarea prejudiciului produs in gestiunea magazinului de la Bucuresti, reclamanta a sustinut ca aceasta s-a realizat conform prevederilor art. 27 din Legea nr. 22/1969.
      In drept, au fost invocate prevederile art.270, 271 din codul muncii, art. 998-999 din codul civil si prevederile Legii nr.22/1969.
      In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri.
      
      La data de 25.05.2010, parata SJL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca a fost angajata in cadrul societatii reclamante in functia de medic veterinar si ca nu i-au fost aduse la cunostinta si nici nu a semnat vreodata fisa postului pentru functia ocupata sau regulamentul de ordine interioara al societatii, contrar celor afirmate cu rea credinta de catre reclamanta prin cererea de chemare in judecata (f. 54-57 vol. I).
      Astfel, a sustinut aceasta parata ca nu exista nici un inscris din care sa reiasa ca i-ar fi fost acordate atributii de gestionare a bunurilor societatii sau ca i-ar fi fost predata efectiv o gestiune in baza unui proces-verbal, si atata vreme cat contractul individual de munca prevede in mod clar ca a ocupat functia de medic veterinar, reclamanta nu are un temei al sustinerilor sale potrivit carora avea si atributii de vanzator.
      
      Si paratul GMIC a formulat intampinare la data de 28.05.2010, prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata, sustinand ca situatia descrisa in actiune de reclamanta nu corespunde realitatii, deoarece a fost angajat al acesteia in perioada 28.10.2009 - 17.12.2009 si nu a fost de acord cu preluarea gestiunii cu valoare 0 in urma inventarierii din data de 05.10.2009 (f. 61 vol. I).
      
      De asemenea, parata CV a formulat intampinare la data de 20.07.2010 prin care a invederat ca prejudiciul constatat in gestiunea societatii reclamante nu a fost stabilit in mod legal (deoarece dispozitiile legale in baza carora s-a desfasurat procedura de inventar erau abrogate la data efectuarii acestor operatiuni, iar normele de organizare si efectuare a procedurilor de inventar au fost incalcate cu buna stiinta de catre reclamanta), ca nu a fost considerata de catre reclamanta ca raspunzatoare pentru existenta lipsurilor cantitative din gestiunea magazinului (deoarece procesul-verbal de finalizare a operatiunilor de inventariere nu specifica ca ar fi raspunzatoare de prejudiciul constatat, iar administratorul societatii a recunoscut, in mod implicit, faptul ca aceasta nu este raspunzatoare de prejudiciul constatat), precum si ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale in calitate de gestionar al reclamantei, iar raspunzator pentru buna organizare si functionare a activitatii societatii reclamante este administratorul acesteia potrivit prevederilor Legii nr.82/1991 (f.304-310 vol. I).
      
      In cauza, au fost administrate probele cu inscrisuri si expertiza specialitatea contabilitate, raportul fiind intocmit de expert Cojocaru Ion (f. 71 si urm. vol. II dosar9.
      
      Examinand intregul material probator administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
      
       Paratii au fost angajati cu contracte individuale de munca ai societatii reclamante in cadrul magazinului situat in Bucuresti, dupa cum urmeaza:
      - CV - in functia de director adjunct magazin;
      - GMIC - in functia de director adjunct magazin;
      - SJL - in calitate de medic veterinar;
      - VGM - in calitate de vanzator.
Intrucat paratii aveau ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea societatii, reclamanta a incheiat cu fiecare dintre acestia contracte de garantie prin care se obligau ca, in vederea acoperirii eventualelor pagube cauzate in gestiunea incredintata, sa constituie o garantie in numerar, reprezentand echivalentul a trei salarii de baza lunare, garantie ce urma sa fie retinuta tuturor salariatilor, in rate lunare de 1/10 din salariul de baza.
      In perioada 22.12.2009 - 31.12.2009 s-a procedat la efectuarea operatiunilor de inventariere a magazinului din Bucuresti, prilej cu care s-a stabilit o lipsa in gestiunea societatii reclamante in cuantum de 23.679,24 lei.

  In aceste conditii, problema pe care instanta este obligata sa o dezlege consta in aceea daca paratii pot fi facuti raspunzatori de producerea prejudiciului si daca acestia trebuie sa acopere prejudiciul respectiv.
Astfel, potrivit art.1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, "gestionar, in intelesul prezentei legi, este acel angajat al unui agent economic, autoritate sau institutie publica care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a unui agent economic, autoritate sau institutie publica, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile".
In speta, tribunalul constata ca toti paratii aveau calitatea de gestionar in sensul prevederilor enuntate in precedent, de vreme ce listele de inventariere existente la dosar poarta semnaturile acestora, iar prin contractele de garantie accesorii ale contractelor individuale de munca, acestia s-au angajat ca, in vederea acoperirii eventualelor pagube cauzate in gestiunea ce le-a fost incredintata, sa constituie o garantie in numerar, echivalentul a 3 salarii de baza lunare pentru valoarea bunurilor gestionate.
Prin dispozitiile art. 23, 24 si 25 din Legea nr.22/1969 a fost reglementata raspunderea angajatilor pentru pagubele cauzate in gestiuni, prevazandu-se ca acestia raspund material pentru astfel de pagube potrivit codului muncii si prevederilor acestei legi, fiind instituita prezumtia relativa de culpa in sarcina gestionarului, ce poate fi rasturnata prin orice mijloace de proba.
      Cu alte cuvinte, consecinta neindeplinirii sau indeplinirii defectuoase a obligatiilor instituite in sarcina salariatului, avand drept consecinta producerea unui prejudiciu in patrimoniul societatii angajatoare, conduce la angajarea raspunderii patrimoniale a angajatului, acesta putand rasturna prezumtia de culpa facand dovada contrara prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa.
      In speta, se observa ca paratii nu au dovedit existenta unor cauze obiective care exclud culpa lor si nici lipsa deficientelor constatate in gestiunea ce le-a fost incredintata, argumentele expuse in intampinarile formulate neputand conduce la concluzia ca nu poate fi antrenata raspunderea acestora, de vreme ce, astfel cum s-a mentionat in paragrafele precedente, acestia au fost de acord cu incheierea unor contracte de garantie, accesorii ale contractelor individuale de munca, pe care si le-au insusit prin semnatura, si, in plus, cu exceptia paratului GMIC, au semnat si liste de inventariere la primirea gestiunii, al caror continut nu a fost contestat, paratii nerefuzand predarea-primirea gestiunii.
       In ceea ce-l priveste pe paratul GMIC, apararea acestuia in sensul ca nu a fost de acord cu preluarea gestiunii cu valoare 0 in urma inventarierii din data de 05.10.2009 nu poate fi primita, in situatia in care ar fi intervenit nereguli ce ar fi influentat gestiunea de care era raspunzator conform contractului de garantie si fisei postului avand obligatia de a sesiza in scris conducerea societatii si a refuza predarea-primirea gestiunii, ceea ce nu a facut, pasivitate care atrage responsabilitatea sa in solidar cu ceilalti salariati ai magazinului.
      Pentru acelasi rationament, nici sustinerea paratei SJL nu poate fi primita, de vreme ce aceasta a semnat toate listele de inventariere in calitate de gestionar-primitor la momentul primirii gestiunii, precum si angajamentul de plata nr. 55/15.10.2009 prin care a consimtit sa participe la minusul constatat cu alta ocazie, a inventarierii gestiunii din data de 06.10.2009.
       De asemenea, sustinerile paratei CV referitoare la stabilirea in mod nelegal a prejudiciului constatat in gestiunea societatii reclamante se observa ca sunt nefondate, imprejurarea ca Ordinul M.F.P. nr. 1753/2004 in baza caruia s-a desfasurat procedura de inventar a gestiunii era abrogat la data de 22.12.2009 nefiind de natura a concluziona ca este absolvita de atragerea raspunderii patrimoniale, invocarea eronata a temeiului legal neatragand nulitatea deciziei de inventariere.
  Daca in privinta culpei este instituita prezumtia relativa in sarcina gestionarului, nu acelasi lucru se poate spune si cu privire la existenta prejudiciului, societatea reclamanta fiind datoare sa probeze atat intinderea, cat si existenta acestuia.
In speta, tribunalul constata ca reclamanta nu a stabilit paguba aleatoriu, ci a avut in vedere inventarierea efectuata in intervalul 22.12.2009 - 31.12.2009, ocazie cu care s-a constatat ca exista o lipsa in gestiune confirmata si de raportul de expertiza contabila intocmit in cauza de expert Cojocaru Ion, prejudiciul fiind cuantificat la suma de 23.434 lei, raspunderea paratilor fiind antrenata doar pentru suma 13.205 lei, care se repartizeaza intre parati, conform art. 27 din Legea nr. 22/1969, proportional cu castigul mediu al fiecaruia pe ultimele 3 luni si proportional cu timpul lucrat de fiecare.
Prin urmare, preluand concluziile acestui raport de expertiza, pe care instanta le apreciaza ca fiind pertinente si relevante in cauza sub aspectul intinderii raspunderii patrimoniale, constatand, totodata, ca paratii si-au indeplinit defectuos atributiile de serviciu, ce au facut posibila producerea pagubei, in baza dispozitiilor art. 254 alin. 1 din codul muncii tribunalul va admite in parte actiunea si va obliga paratii la plata catre reclamanta a sumei de 13.205 lei reprezentand prejudiciu creat ca urmare a minusului constatat in gestiunea acestora, dupa cum urmeaza:
      - CV - 4.566 lei;
      - GMIC - 1.609 lei;
      - SJL - 3.828 lei;
      - VGM - 3.202 lei.
In plus, in baza art.274 alin.1 C.proc.civ., paratii fiind cazuti in pretentii, vor fi obligati la plata catre reclamanta a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert.
      

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


      Admite in parte actiunea.
Obliga paratii la plata catre reclamanta a sumei de 13.205 lei reprezentand prejudiciu creat ca urmare a minusului constatat in gestiunea acestora, dupa cum urmeaza:
      - CV - 4.566 lei;
      - GMIC - 1.609 lei;
      - SJL - 3.828 lei;
      - VGM - 3.202 lei.
Obliga paratii in solidar la plata catre reclamanta a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.01.2012.