Uzucapiune

ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECTIA I CIVILA
DOSAR NR. .../281/2010 DECIZIA CIVILA NR. 1408
Sedinta publica din data de 19.10.2012

      
      
T R I B U N A L U L       Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. .../281/2010, reclamantii TI si TF au solicitat in contradictoriu cu paratul municipiul Ploiesti, prin primar, sa se constate calitatea lor de proprietari asupra terenului in suprafata de 600 mp situat in P, str. G nr. 24 si a imobilului - casa de locuit amplasat pe acest teren, compus din patru camere, bucatarie, vestibul si magazie, in baza art. 1840 si urm. C. Civ.
      In motivarea cererii, reclamantii au precizat ca autorii lor MI si MM au intrat in stapanirea unui teren in anul 1965, in suprafata de cca 600 mp situat in P, str. G, nr. 24, pe care l-au imprejmuit si pe care au inceput edificarea unui imobil casa de locuit, posesia exercitata de acestia asupra celor 2 imobile a fost una pasnica, publica, fiind exercitata in nume de proprietar.
      Reclamantii au mai aratat ca numitul MI a decedat la data de 02 iulie 1978, iar MM la data de 22 august 1989, avand ca unica mostenitoare pe TF, in calitate de descendenta.
      De asemenea, reclamantii au mai aratat ca au locuit impreuna cu autorii lor, iar dupa decesul acestora au stapanit netulburati imobilele indicate, achitand pentru acestea toate taxele si impozitele, comportandu-se ca adevarati proprietari si, totodata, ca imobilul casa de locuit a fost edificat si cu contributia lor materiala, autorii lor neavand suficiente posibilitati financiare.
      In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1846 si urm. C. Civ.
      Paratul nu a formulat intampinare in cauza, in fata primei instante, prin care sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele de aparare.
      In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri.
      La termenul de judecata din data de 28.10.2010, instanta de fond a incuviintat, pentru reclamanti, proba cu inscrisuri, un martor, expertiza specialitatea topografie si constructii civile.
      La termenul de judecata din data de 03.02.2011, reclamantii au depus la dosarul cauzei precizare la actiune, in sensul ca solicita sa se constate calitatea lor de proprietari ai imobilului - casa de locuit situat in P, str. G, nr. 24, in baza accesiunii imobiliare, reglementate de art. 492 C. civ.
      Prin sentinta civila nr. 13012/29.11.2011, Judecatoria Ploiesti a respins cererea formulata de reclamantii TI si TF in contradictoriu cu paratul municipiul P, prin primar, ca neintemeiata, retinand urmatoarele considerente ce au stat la baza pronuntarii acestei sentinte, astfel:
      Uzucapiunea reprezinta un mod prin care se dobandeste un drept real prin efectul posedarii lucrului un timp, determinat, starea de fapt transformandu-se in stare de drept. Conditia esentiala pentru a opera uzucapiunea reprezinta justificarea unei posesii utile si neviciate. Posesia trebuie sa fie, asadar, continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
      In cazul uzucapiunii de 30 de ani invocata de catre reclamanti, posesorul trebuie sa indeplineasca doua conditii si anume sa posede bunul in timpul prevazut de lege, respectiv 30 de ani si posesia sa fie utila.
      In acest sens prin art. 1854 cod civil se prevede ca orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii. Posesia ca fapt juridic consta in exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, cat si in posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra bunului respectiv.
      Conform art. 1853 cod civil "actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precare, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, sau asupra unui lucru comun in puterea destinatiei legale a acestuia nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Precaritatea este un viciu absolut si perpetuu al posesiei.
      Fata de aceste temeiuri civile, prima instanta arata ca, ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de animus sibi habendi, de elementul intentional, psihologic al posesiei. Aceasta inseamna ca actele sau faptele materiale sunt savarsite nu pentru sine, ci pentru altcineva.
      Din probele administrate in cauza, instanta de fond concluzioneaza ca posesia este lovita de viciul precaritatii.
      Astfel, martorul audiat de catre prima instanta, LM, vecina cu reclamantii a declarat ca parintii reclamantei au stapanit casa si terenul din 1970 si apoi a continuat sa le stapaneasca reclamanta. Martora a mai precizat ca terenul este in suprafata de 600 mp, iar in 1970 exista o casa cu doua camere si bucatarie, ulterior, construindu-se o serie de camere. Martora a mai declarat ca mama reclamantei i-a spus ca a intrat stapanirea terenului din anul 1965 si ca nu cunoaste sa fi venit vreo persoana care sa pretinda ca este proprietar pe teren.
      Instanta de fond a retinut ca declaratia martorei nu este in concordanta cu raspunsul primit de la Serviciul Public de Finante Locale P (respectiv adresele de la f. 78, 86, 92 din dosarul de fond), din care rezulta ca imobilul situat in P, str. G, nr. 24, format din cladire cu valoare de impunere 170.280 de lei si teren proprietate de stat, atribuit in folosinta fara titlu, in suprafata de 600 mp figureaza in evidentele acestora pe numele TF si most. def. MM in baza certificatului de mostenitor 1567/1978.
      De aici rezulta ca acest teren ar fi fost dat in folosinta autorilor reclamantilor, astfel ca instanta fondului nu a putut retine fara niciun dubiu ca posesia nu este afectata de viciul precaritatii.
      Conform art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine reclamantului si acesta trebuia sa dovedeasca dincolo de orice indoiala fie ca posesia nu este afectata de viciul precaritatii, fie intervertirea detentiei precare in posesia.
      Instanta de fond a retinut ca reclamantii nu au facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art. 1846 si art. 1847 Cod civil abrogat si, in consecinta, si a cerintelor prevazute de art. 1890 Cod civil referitoare la prescriptia achizitiva de 30 de ani, relative la imobilul teren din P, str. G, nr. 24, avand vecinatatile mentionate in raportul de expertiza, considerente fata de care actiunea formulata a primit o solutie de respingere ca neintemeiata.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
      In motivele de recurs, recurentii - reclamanti arata ca, in fapt, prin actiunea introductiva, intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, art. 1846 - 1860 Cod civil si art. 492 Cod civil a solicitat in contradictoriu cu municipiul P, prin primar, pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca sunt proprietarii imobilului - casa de locuit si a terenului in suprafata de 604 mp, situate in P, str. G nr. 24, judetul Prahova.
     Arata ca au indicat prin actiunea introductiva faptul ca autorii au intrat in stapanirea terenului ce face obiectul actiunii in anul 1965, pe care l-au imprejmuit si au construit un imobil - casa de locuit, au invocat institutia jonctiunii posesiilor, in sensul ca dupa decesul autorilor, au continuat sa posede imobilele indicate, comportandu-ne ca adevarati proprietari, achitand toate taxele si impozitele aferente, martorul LM, audiat in cauza a indicat faptul unei posesii continue, pasnice si exercitata in nume de proprietar atat de catre autorii, cat si de recurenti ulterior, fata de care instanta de fond a respins actiunea introductiva, apreciind ca posesia exercitata asupra imobilelor este lovita de viciul precaritatii.
      Recurentii arata ca instanta fondului a retinut ca terenul le-a fost atribuit in folosinta fara titlu, situatie rezultata din adresele emise de Serviciul Public de Finante Locale P.
      Apreciaza recurentii ca hotararea este nelegala, instanta de fond facand o gresita aplicare a dispozitiilor art. 1840 si urm. Cod civil, intrucat din actele si lucrarile cauzei nu rezulta in nici un caz ca terenul in suprafata de 604 m.p. situat in P, str. G nr. 24 ar fi proprietate de stat, si ca acesta, in calitate de proprietar, l-ar fi atribuit in folosinta fara acte. Adresa pe care instanta de fond isi motiveaza respingerea actiunii, nu este confirmata de nici o alta dovada, parata - intimata nu a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, in masura in care terenul este proprietate de stat, situatie ce ar demonstra ca terenul are un alt regim juridic decat cel presupus de instanta fondului.
      Invoca recurentii, in drept, dispozitiile art. 36 alin. l din Legea nr. 18/1991, text legal fata de care, incepand din data de 20 februarie 1991, data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, toate terenurile intravilane care erau in domeniul public al statului si in administrarea primariilor, au fost trecute in domeniul privat al unitatilor administrativ - teritoriale, art. 6, art. 26 la care face trimitere art. 36 din aceeasi lege, ce prevad ca terenurile din intravilan care au apartinut statului si care erau in administrarea primariilor, si care au fost trecute in proprietatea comunei , orasului sau a municipiului pot fi "vandute, concesionate ori date in folosinta celor care solicita sa-si construiasca locuinte si nu au teren ...".
      Recurentii concluzioneaza ca terenurile sunt in domeniul privat si nu in cel public deoarece acesta este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, iar din moment ce pot fi vandute, sunt alienabile, putand fi uzucapate, atribuirea in folosinta nu este dovedita in nici un fel, atata timp cat nu s-a facut nici o proba pe acest aspect, mai mult faptul ca inca din anii 1970, au platit impozitul pe terenul si casa indicata in actiune, ceea ce exclude posibilitatea atribuirii acestuia in folosinta.
      In al doilea rand, recurentii - reclamanti arata ca hotararea instantei de fond este deficitara si pentru ca a omis a se pronunte asupra capatului de cerere intemeiat pe dispozitiile art. 492 Cod procedura civila, cerere precizatoare ce a fost formulata pentru termenul judecatii in prima instanta din data de 03 februarie 2012, cerere prin care au solicitat sa se constate calitatea de proprietari ai imobilului - casa de locuit in baza accesiunii imobiliare. Hotararea recurata face trimitere doar la terenul indicat in actiunea introductiva, fara a se pronunta in vreun fel cu privire la acest capat de cerere, motive pentru care solicita admiterea recursului.
      Examinand recursul formulat, raportat la motivele invocate in cerere si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, prin prisma dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, tribunalul constata recursul nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente ce se vor expune in continuare:
      Potrivit art. 1890 Cod civil, pentru a putea opera uzucapiunea trebuie indeplinite cumulativ doua conditii: sa existe o posesie de 30 de ani, iar posesia sa fie utila, adica neviciata. In masura realizarii celor doua conditii se produce principalul efect al uzucapiunii, posesorul dobandeste dreptul de proprietate sau alt drept real asupra lucrului, cu efect retroactiv, din ziua cand a inceput posesia.
      Cand se pune in discutie, pe cale de actiune, dobandirea dreptului de proprietate prin efectul prescriptiei achizitive, instanta trebuie sa verifice daca exista o posesie utila asupra bunului in litigiu si daca aceasta posesie dureaza de cel putin 30 de ani. Calitatile posesiei ce se cer a fi intrunite pentru ca aceasta sa fie utila, sunt prevazute de dispozitiile art. 1847 Cod civil si sunt: sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, vicierea posesiei in oricare dintre aceste modalitati ducand, implicit, la pierderea dreptului de a mai invoca uzucapiunea.
      Prima instanta a analizat, in speta, precaritatea, care este mai mult decat un viciu al posesiei, echivaland, in fapt, cu lipsa posesiei.
      Definitia precaritatii este data de art. 1853 Cod civil vechi, situatia de fata regasindu-se in ultima ipostaza oferita de textul de lege. O astfel de concluzie se desprinde cu puterea evidentei chiar din cuprinsul cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii - recurenti, unde se arata, intr-o exprimare lipsita in totalitate de echivoc, ca au locuit in imobilul - teren si casa de locuit impreuna cu autorii lor, pe care i-au considerat proprietari, elementul sugerat cu claritate de recurenti fiind cel al gazduirii, al permisiunii de a locui in imobil.
      Proba testimoniala cu martora LM ce s-a administrat in fata primei instante, proba fata de care recurenti arata ca aceasta ar fi indicat o posesie continua, pasnica si exercitata sub nume de proprietar atat de autor, cat si de recurenti, nu a avut forta juridica sa imprime acestei detentii valoarea unei posesii utile, in acceptiunea ceruta de art. 1853 Cod civil, intrucat perceptia martorei in legatura cu manifestarea exterioara a reclamantilor sau a autorilor acestora, care ar fi putut crea aparenta unei adevarate posesii, sub nume de proprietar, nu ar putea inlatura elementul intentional animus ce a ghidat actele de folosinta efectuate asupra imobilului, atat de reclamantii - recurenti, cat si de autorii lor.
      Pe de alta parte, depozitia martorei ar fi constituit singurul mijloc de proba care sa sugereze acest lucru (neindeplinind, sub acest aspect, cerinta coroborarii cu celelalte probe administrate in cauza, cat timp, in procesul civil, probele au valoare probatorie prin coroborare, si nu in mod singular), intrucat din raspunsul primit de la Serviciul Public de Finante Locale P rezulta ca imobilul situat in P, str. G, nr. 24, format din cladire si teren proprietate de stat, atribuit in folosinta fara titlu, in suprafata de 600 mp figureaza, in evidentele serviciului fiscal, pe numele TF si most. defunct MM in baza certificatului de mostenitor nr. 1567/1978.
      Dobandirea dreptului de proprietate prin posesie prelungita (uzucapiune, prescriptie achizitiva) este un mod originar, ce se intemeiaza pe faptul posesiei, ca stare de fapt, excluzand ideea existentei unui act juridic translativ de proprietate.
      Potrivit art. 1853 Cod civil, nu constituie posesie, ci detentie precara "actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar". Detentia precara este posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului, putand fi intervertita in posesie utila, in conditiile art. 1858 Cod Civil.
      In perioadele de timp pana la decesul autorilor, recurentii au locuit impreuna cu acestia si s-au ingrijit de teren si casa, insa acest aspect nu duce la concluzia ca au posedat sub nume de proprietar. Nefacandu-se aceasta dovada in mod clar, se concluzioneaza ca recurentii au fost simpli detentori precari care, practic, au fost lasati de autori sa foloseasca imobilul. Mai mult, terenul nu era proprietatea autorilor, ci este proprietate de stat atribuit in folosinta fara titlu, cunoscand ca folosesc terenul in calitate de detentori precari, intrucat atat recurentii, cat si autorii au fost lasati de autoritatile statului sa detina terenul.
      Dispozitiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, invocate de recurenti in cerere, nu au incidenta in cauza, intrucat este vorba de o procedura speciala de reconstituire a dreptului de proprietate ce se finalizeaza prin emiterea unui act administrativ corespunzator, in conditiile art. 27 din H.G. nr. 850/2005.
      Autorii au detinut un "bun" asa cum este acest termen definit de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in temeiul unui act administrativ - jurisdictional fiind inscrisi in evidentele fiscale, comportandu-se ca proprietari si achitand taxele datorate pentru acesta, dar in atare situatie, posedand cu titlul de proprietari in temeiul unui act administrativ - jurisdictional emis de autoritatile publice ale statului si in temeiul unei legi speciale, aceasta ar reprezenta o justa cauza ce nu poate forma obiectul analizei in cadrul procesual al uzucapiunii de lunga durata.
      Se va analiza si motivul de recurs constand in omisiunea instantei fondului de a se pronunta asupra cererii precizatoare formulate de reclamantii - recurenti la data de 03 februarie 2012, privind constatarea calitatii de proprietari a acestora asupra imobilului - casa de locuit, in baza accesiunii imobiliare, intemeiata pe dispozitiile art. 492 din Codul civil abrogat.
      Omisiunea instantei de a se pronunta pe un capat de cerere se solutioneaza prin prisma dispozitiilor art. 281 ind. 2 C.proc.civ., intrucat art. 304 pct. 6 C.proc.civ., in care s-ar putea incadra din oficiu acest motiv de recurs, prevede posibilitatea modificarii unei hotarari cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
      Ipoteza de la art. 304 pct. 6 din cod de a modifica o hotarare pentru ca instanta nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere a fost scoasa odata cu modificarea adusa Codului de procedura civila de O.U.G. nr. 138/2000 si pe cale de consecinta, recursul reclamantilor intemeiat pe acest aspect al nepronuntarii instantei fondului nu poate fi primit.
      Fata de dispozitiile art. 312 Cod procedura civila si considerentele ce preced, recursul declarat de recurentii - reclamanti se priveste ca fiind nefondat si va fi respins ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :       Respinge recursul declarat de recurentii - reclamanti TI si TF impotriva sentintei civile nr. 13012/29.11.2011 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in contradictoriu cu intimatul - parat, ca nefondat.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica azi,19.10.2012.
PRESEDINTE JUDECATORI,
       

5