LIPSA INCHEIERII DE AMANARE A PRONUN?ARII, CONSECIN?E- NULITATEA HOTARARII

DECIZIA CIVILA NR. 1721
Data: 15 Aprilie 2015
autor - GABRIELA MIHAI
domeniu asociat: Procedura civila
titlu: LIPSA INCHEIERII DE AMANARE A PRONUN?ARII, CONSECIN?E- NULITATEA HOTARARII

Deliberand asupra recursurilor civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 46090/281/2014, la data de 23.12.2014, reclamanta S.T. a solicitat pronuntarea unui ordin de protectie pentru sine ?i pentru sotul sau S.P. cat si pentru celorlalti copii si nepoti ai sai, fata de parata S.G.C.
In motivare, reclamanta a aratat ca parata este fiica sa cu care locuieste in aceeasi casa alaturi de sotul sau care sufera de o boala neuromotorie grava, fiind nedeplasabil.
Reclamanta a mai sustinut ca fiica sa este foarte violenta fizic si verbal, ca dispune de sumele incasate cu titlul de pensie de reclamanta si de sotul sau. Potrivit reclamantei, la inceputul lunii decembrie 2014 parata avut o iesire necontrolata si deosebit de violenta, a imbrancit-o, i-a adresat injurii, a vrut sa o loveasca cu un lemn, i-a smuls pampersul tatalui sau, producandu-i reclamantei o puternica stare de teama. Din aceasta cauza reclamanta a parasit domiciliul locuind in prezent la o alta fiica. Potrivit reclamantei, sotul sau grav bolnav a ramas in locuinta si ii este teama sa nu-l supuna unor violente fizice si psihice. Pentru a putea intra in domiciliu, reclamanta a sustinut ca a trebuit sa apeleze la organele de politie, deoarece fara sprijinul acestora nu a fost lasata sa intre in locuinta.
In drept, au fost invocate prevederile Legii 217/2003.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri si a solicitat administrarea probei testimoniale.
Legal citata, parata nu a formulat intampinare, nu s-a prezentat in fata instantei, nu a propus probe in combaterea actiunii.
Asistenta juridica obligatorie i-a fost asigurata paratei, in temeiul art. 27 alin 4 din Legea 217/2003.
La termenul de judecata din data de 29.01.2014, fata de faptul ca parata nu a propus probe in aparare s-a dispus decaderea acesteia din dreptul de a mai propune probe in temeiul art. 254 Cod procedura civila.
  In cauza a fost incuviintata pentru reclamanta proba cu inscrisuri si cea testimoniala cu un martor.
 La data de 29.01.2015, dupa ramanerea in pronuntare, la dosarul cauzei a fost adus un inscris intitulat intampinare prin care parata si-a expus punctul de vedere.
        In urma administrarii probatoriului incuviintat in cauza, instanta de fond, prin sentinta civila nr. 1209/30.01.2015, a admis in parte cererea, a emis ordin de protectie a reclamantei S.T. si a sotului acesteia S.P., a dispus pentru o perioada de sase luni de la data emiterii prezentului ordin, urmatoarele obligatii si interdictii pentru parata S.G.C,: evacuarea temporara a paratei din locuinta; reintegrarea victimei S.T.  in locuinta familiei; obligand parata S.G.C sa pastreze o distanta minima de 100 metri fata de victima S.T.  interzice paratei S.G.C orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenta sau in orice mod cu victima S.T..
Prin aceeasi sentinta, instanta de fond a respins in rest actiunea cu privire la celelalte masuri de protectie solicitate, ca neintemeiata, a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, a dispus ca onorariul aparatorului din oficiu Cristea Silvia in cuantum de 200 de lei pentru asistenta juridica din oficiu asigurata paratului sa fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei, iar in temeiul art. 31 alin. 2 din Legea 217/2003 a dispus punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie, sub supravegherea politiei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, in fapt, reclamanta este mama paratei, acestea locuind, pana la inceputul lunii decembrie impreuna cu sotul reclamantei in acelasi domiciliu.
Din ansamblul probator administrat in cauza, instanta retine ca la inceputul lunii decembrie 2014, pe fondul unor certuri violente, reclamanta a fost nevoita sa paraseasca locuinta si de atunci locuieste la domiciliul unei alte fiice. Sotul reclamantei, S.P., sufera de o boala neuromotorie, este nedeplasabil si a ramas in domiciliul impreuna cu parata.
De la momentul plecarii din domiciliu, parata nu a mai permis reclamantei sa intre in casa, nici macar pentru a vedea care este situatia sotului sau. Reclamanta si celelalte fiice au reusit sa patrunda in domiciliu cu sprijinul organelor de politie.
Atat reclamanta, cat si sotul sau au varste inaintate, fiind nascuti in 1938, respectiv 1925, iar sotul reclamantei sufera de afectiuni grave, care il pun in imposibilitatea de a se apara in fata unor eventuale agresiuni, de orice natura.
Instanta de fond a avut in vedere declaratiile martorei audiate in cauza, aceasta aratand ca a perceput in mod direct manifestarile de agresivitate verbala ale paratei, deoarece acestea se desfasurau de cele mai multe ori in curtea imobilului si ca in privinta agresiunilor fizice cunoaste aspecte din relatarile reclamantei si ale celorlalte fiice ale sale.
A retinut instanta de fond ca a relatat martora ca ii sunt cunoscute si aspecte legate de faptul ca parata dispunea de pensiile parintilor sai si ca starea conflictuala porneste de la drepturile asupra casei. 
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei instanta de fond a retinut ca reclamanta si sotul sau au vandut celor trei fiice locuinta lor la data de 03.12.1996, pastrand un drept de abitatie viagera.
Instanta de fond a avut in vedere si pozitia procesuala a paratei, aceasta neexercitandu-si in termenele legale dreptul de a propune probe in aparare sau de a-si spune punctul de vedere in fata instantei.
Drept urmare, instanta de fond a apreciat, avand in vedere procedura speciala a ordinului de protectie, ca probele administrate in cauza fac dovada in mod suficient cu privire la agresiunile fizice, verbale, psihologice si economice la care au fost suspusi reclamanta si sotul sau. Acestea se incadreaza in prevederile art. 4 litera a), b), c) si e) din Legea 217/2003, care descriu formele de violenta fizica, verbala, psihologica si economica avute in vedere de legiuitor si care au creat reclamantei stari de teama si tensiune, sentimente de insecuritate si suferinte nejustificate. Toate aceste aspecte sunt cu atat mai grave cu cat reclamanta si sotul sau sunt persoane extrem de vulnerabile, aflandu-se in mod efectiv in imposibilitatea de a se apara din cauza varstei sau a afectiunilor grave de care sufera.  
Sub aspectul masurilor de protectie solicitate de reclamanta, instanta de fond le-a admis in parte, si astfel, avand in vedere caracterul violentelor exercitate, instanta de fond a considerat intemeiata cererea privind evacuarea temporara a paratei din locuinta, la reintegrarea victimei in domiciliu, pe cea privind obligarea paratei la pastrarea unei distante minime de 100 de metri fata de mama sa si pe ca a interzicerii oricarui contact cu victima.
Instanta de fond a respins insa ca neintemeiata cererea reclamantei de protectia a surorilor paratei si a copiilor acestora.
Cu privire la protejarea altor persoane decat reclamanta, in speta surorile paratei si copiii acestora, instanta de fond a constatat ca acestea nu au fost indicate in cuprinsul cererii. Oricum, in privinta lor nu s-a facut dovada existentei unei stari de pericol sau a exercitarii unor violente de orice natura care sa le fi pus in pericol viata, integritatea fizica sau psihica. 
Impotriva acestei solutii, in termen legal, au declarat recurs reclamantul stoica Gh. Petre si parata S.G.C, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 153/18.03.2015 Tribunalul Prahova a admis exceptia inadmisibilitatii recursurilor, invocata de instanta din oficiu,  constatand ca, potrivit art. 457 Cod procedura civila, hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.
Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.
Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata din oficiu tuturor partilor care au luat parte la judecata, in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege.
S-a re?inut ca, in dispozitivul sentintei civile nr. 1209/30.01.2015  prima instanta a indicat recursul ca fiind calea de atac careia ii este supusa respectiva hotarare, mentiune inexacta in considerarea prevederilor art. 466 alin (1) Cod procedura civila, ce statueaza ca hotararile pronuntate in prima instanta pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede in mod expres altfel.
Pe de alta parte, prima instanta si-a intemeiat mentiunea privind calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii prin care s-a dispus ordinul de protectie pe dispozitiile legii speciale, respectiv pe prevederile art. 29 din Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Lege nr. 25/2012, care stipuleaza ca potrivit art. 27 ind. 6 alin. (1)  introdus prin  legea mentionata,  hotararea prin care se dispune ordinul de protectie este supusa numai recursului, in termen de 3 zile de la pronuntare daca s-a dat cu citarea partilor si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.
Cu toate acestea, tribunalul a re?inut ca nu poate face abstractie de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, “...ori de cate ori printr-o lege speciala de prevede ca hotararea judecatoreasca de prima instanta este “definitiva", de la data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, aceasta va fi supusa numai apelului la instanta ierarhic superioara" - alin. (2) al aceluiasi articol precizand expres ca dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care printr-o lege speciala se prevede ca hotararea judecatoreasca este “supusa recursului" sau ca “poate fi atacata cu recurs" ori, dupa caz, legea speciala foloseste o alta expresie similara.
Fata de imprejurarile aratate, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata promovate de intimata-reclamanta, respectiv cerere de emitere a unui ordin de protectie, tribunalul a constatat ca hotararea supusa controlului judiciar poate fi atacata doar cu apel, iar nu cu/si cu recurs, conform art. 483 alin. (2) Cod procedura civila.
Prin urmare, in baza art. 248 alin. (1) cu aplicarea art. 494, art. 483, art. 466 si art. 457 Cod procedura civila rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012,  a admis exceptia inadmisibilitatii recursurilor declarate, invocata din oficiu, urmand a respinge aceste cai de atac, ca fiind inadmisibile.
Dupa comunicarea acestei decizii impotriva sentin?ei civile nr.1209/30.01.2015 au declarat apel reclamanta S.T., reclamantul S.P. ?i parata S.G.C.
In apelul formulat reclamanta S.T. a aratat ca dispozi?iile din sentin?a apelata nu a fost executate de indata, politia solicitand punerea in executare prin intermediul executorului judecatoresc, lucru nerealizat din motivele aratate de executor in cuprinsul procesului verbal incheiat.
A solicitat instantei sa observe faptul ca, in cererea formulata, a precizat ca parata este asistentul personal al tatalui sau, S.P., insa instanta de fond in mod nelegal a omis sa mentioneze acest aspect in considerentele sau dispozitivul sentintei apelate, ceea ce a atras imposibilitatea punerii in executare a sentintei. Executorul judecatoresc a considerat ca exista un impediment la executare si anume faptul ca parata este asistentul personal al tatalui sau, care nu putea ramane fara ingrijire speciala, iar angajatorul nu a luat masuri imediate sau concomitente in vederea desemnarii unei alte persoane care sa asigure asistenta speciala.
Arata reclamanta ca violentele psihologice asupra victimei au fost atat de puternice incat aceasta a refuzat reintegrarea, daca fiica sa nu este evacuata. A motivat ca atunci cand a incercat sa se intoarca in familie, nu a reusit, intrucat parata fost extrem de violenta. De altfel, Politia A. si Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti efectueaza cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute si pedepsite de art.199 alin.1 raportat la art.193 alin.1 Cod penal, dosarul avand numarul xxxx.
Mai arata ca de?i, instanta de fond nu a considerat un impediment la executare faptul ca parata este asistent personal avand contract de munca incheiat cu Primaria Apostolache, practica a dovedit contrariul, astfel ca solicita sa se mentioneze in sentinta faptul ca masura evacuarii agresoarei sa fie luata chiar daca exista relatii contractuale cu Primaria, ordinul de protectie emis fiind chiar un motiv de desfacere imediata a contractului de munca si desemnarea unei alte persoane care sa acorde asistenta speciala, astfel cum opineaza Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie Sociala a Serviciul evaluare initiala, interventie in regim de urgenta, abuz si violenta in familie. Ordinul de protectie trebuie sa-si produca efectele, imediat, executarea acestuia fiind urgenta, fara intarziere, a?a cum de altfel s-a intamplat in cauza.
Anexat cererii de apel reclamanta a depus inscrisuri, respectiv:
- punctul de vedere al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie Sociala - Serviciul evaluare initiala, interventie in regim de urgenta, abuz si violenta in familie.
- adresele Politiei A. privind solicitarea de punerea in executare a sentintei prin intermediul executorului judecatoresc si privind stadiul plangerilor inregistrate.
In apelul declarat S.P. a aratat ca solicita admiterea apelului ca fondat, anularea sentintei apelate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecatoria Ploiesti pentru  se lua act si de parerea sa si pentru ca vrea sa fie audiati martorii sai.
In al doilea rand, arata ca solicita  admiterea apelului, modificarea sentintei apelate si pe fond respingerea cererii ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Parata este singurul dintre copiii sai care i-a ingrijit, este asistentul sau personal care il ingrijeste cu devotament, fara de care am fi ar muri, atat el cat si sotia sa, reclamanta.
Instanta de fond avea la dosar datele sale persoanele, respectiv data nasterii de unde rezulta ca este major si nu a facut niciun demers pentru a verifica daca a cerut ordin de protectie ori daca este de acord cu o astfel de masura menita sa-i scurteze zilele acestei vieti.
Arata ca, nu a chemat-o in judecata pe fata sa, ca nu i-a dat reclamantei, care l-a parasit la greu din data de 28.11.2014, mandatul cerut de lege pentru formularea ordinului de protectie impotriva fiicei par?ilor, care l-a ingrijit zi si noapte.
Arata ca NU sufera de bolile pe care le-a precizat reclamanta, fara a face dovada cu actele medicale pe care i le-a luat din casa cand a plecat, min?indu-i ca o doare  rinichiul si trebuie sa mearga urgent la un control medical.
Arata ca de atunci, reclamanta nu s-a mai intors niciodata acasa, ci doar cele doua fete ale par?ilor Dana cu Mirela si o prietena a Mirelei au venit si au facut scandal, i-au furat buletinul, banii, carnetele CEC si l-au lasat de izbeliste tot pe spinarea bietei Gabi?a. Aceste doua fete ale sale au interesul sa scape de el mai repede ca sa-l aduca in casa pe nepotul sau - baiatul Danei.
 Mai arata ca nevasta sa nu se mai intereseaza de el, ca a vrut sa divor?eze, dar a renun?at sfatuit de parata ?i de fii apelantului.
Arata apelantul ca , S.G.C i-a comunicat ca s-ar putea sa nu mai poata sa il ingrijeasca a?a cum s-a obligat prin Contractul incheiat cu Primaria, pentru ca sora ei Dana si cu sotia apelantului cer indepartarea ei din casa printr-un ordin de protectie impotriva sa, ca au venit de la Primarie si au controlat modul in care este ingrijit de parata, au vazut cu ochii lor cat da bine este ingrijit, ca nu are urme de lovituri, deci nu este agresat, au vorbit cu el si le-a spus ca nu este de acord sa fie ingrijit de alta persoana.
Sus?ine apelantul ca instanta i-a incalcat drepturile, a dat o hotarare contrara intereselor sale, in loc sa il protejeze, fara sa fie macar intrebat daca este de acord cu cererea facuta de altul in numele sau, fara ca  sa confirme sau sa infirme cele relatate de alte persoane, in numele meu.
Arata ca nu este de acord cu acest ordin de protectie.
Prin apelul sau parata S.G.C a aratat ca in principal, solicita admiterea apelului ca fondat, anularea Sentintei nr. 1209/ 30.01.2015, cu trimiterea cauzei spre legala solutionare pe fond la aceeasi Judecatorie, iar in subsidiar, solicita admiterea apelului, anularea hotararii de prima instanta, retinerea cauzei spre rejudecare pe fond, in temeiul art. 476 alin.(2) C.pr.civ. sa  ii admita cererea de administrare a probatoriilor: proba testimoniala cu martorii pe care-i va aduce personal, cu interogatoriul partilor reclamante  - in numele carora s-a emis ordinul de protectie (al mamei si al tatalui paratei), probe care cere a fi administrate la imobilul situat in com. A., sat A., jud. Prahova, datorita imposibilitatii de deplasare la sediul instantei a lui S.P..
In urma administrarii acestor probe, solicita admiterea apelului ca fondat si in temeiul disp. art.480 alin.(2) din C.pr.civ. instanta de apel sa dispuna schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata. Cu cheltuieli de judecata.
Arata ca motivele de apel, sunt cele prevazute de art. 466 si urm. C.pr.civ. rap. la disp. art. 30 din Legea nr.217/2003, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, actualizata prin Lg. nr.25/2012, la disp.art.176 alin.(l) punctele 1,2 si 6 C.pr.civ., la disp.art.480 alin.(3) din  C.pr.civ. si corob. cu art. 6 CEDO.
Arata ca nu a fost legal citata la primele 2 termene, ca la data de 17.01.2015 grefierul de sedinta i-a comunicat, telefonic, faptul ca este actionata in judecata, ca trebuie sa se prezinte in instanta la termenul de la data de 29.01.2015, precum si ca are aparator din oficiu, fara sa-i citeasca actiunea. Copia de pe actiune i-a fost comunicata paratei la data de 24.01.2014, acesta fiind primul termen pentru care a fost legal citata pentru data din 29.01.2014, sala 2 mezanin, ora 8,30.
Parata a formulat intampinare prin avocatul ales, la data de 29.01.2015, invederand instantei ca cele sustinute de reclamanta nu corespund adevarului, ca nu a lovit-o niciodata pe aceasta, solicitand administrarea probelor cu acte, martori, interogatoriul reclamantei, precum si amanarea cauzei pentru administrarea probelor, insa intampinarea nu a ajuns la dosarul cauzei, cererile sale nefiind puse in discutie.
Prin Sentinta apelata s-a admis in parte cererea, s-a emis ordin de protectie a reclamantei S.T. si a sotului acesteia S.P., s-au dispus, pentru o perioada de sase luni de la data emiterii prezentului ordin, urmatoarele obligatii si interdictii pentru parata S.G.C,: evacuarea temporara a paratei din locuinta; reintegrarea victimei S.T. in locuinta familiei, obligand parata S.G.C sa pastreze o distanta minima de 100 metri fata de victima S.T. si interzicand paratei, S.G.C orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenta sau in orice mod cu victima S.T.. S-a respins in rest actiunea cu privire la celelalte masuri de protectie solicitate, ca neintemeiata, s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
Practic, reclamanta, S.T.-mama paratei, a cerut in nume propriu si pentru sotul dumneaei, S.P. pe care l-a parasit la greu, la data de 28.11.2014, pentru a se muta la fiica sa, R.D., sub a carei captatie/sugestie a cazut, instituirea si luarea urmatoarelor masuri:
 a) limitarea dreptului de folosinta numai asupra unei parti a locuintei comune astfel incat parata sa nu vina in contact cu noi sau evacuarea temporara a fiicei noastre din locuinta familiei;
b)revenirea mea in locuinta familiei, alaturi de sotul meu bolnav;
c)obligarea paratei la pastrarea unei distante minime fata de mine si sotul meu, fata de ceilalti copii, nepoti sau fata de alte rude ale noastre.
d)interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod,cu noi;".
Apelanta invoca nulitatea incheierii de Sedinta de la data de 29.01.2015 si a Sentintei Civila nr. 1209/ 30.01.2015, pronuntate de Judecatoria Ploiesti, in temeiul disp. Art. 176 alin.(l) punctele 1,2 si 6 C.pr.civ. rap la disp. art. 178 C.pr.civ.
Sustine existenta in cauza a unei vatamari neechivoce pe care au suportat-o intrucat a fost citata de instanta fondului sa se prezinte la sediul Judecatoriei Ploiesti la data de 29.01.2015,orele 8,30, Sala 2 - mezanin unde s-a si prezentat cu martorii, asteptand zadarnic pana-n jurul la orelor 12,00, deoarece completul s-a constituit la "Camera de Consiliu" de la etajul 2, dupa orele 12,00, precum si pentru ca S.P., incadrat in grad de handicap grav, cu insotitor permanent (asistentul personal al acestuia fiind parata), nu a fost reprezentat legal de reclamanta S.T., cu interese contrare, nici de avocatul ales.
Considera ca in cauza i-a fost incalcat dreptul la aparare, pentru ca instanta fondului nu a tinut sedinta la etajul, sala si ora la care a fost citata parata. Sedinta nu s-a tinut intre orele 8,30 -11,30 ci dupa orele 12 ,00 la o alta sala de la etajul 2 al instantei, nicidecum la sala 2 de la mezanin. Nu s-a afisat pe u?a de la sala 2 schimbarea salii si a orei pentru ca toate partile din dosar sa cunoasca modificarea orei si a salii sedintei, nici nu s-a acordat termen paratei, cu toate ca a cerut amanarea cauzei, prin avocatul ales.
In acest context, instanta de fond nu a motivat, intr-un sens sau altul, de ce nu a repus pe rol cauza daca intampinarea paratei a ajuns la dosar "dupa lasarea cauzei in pronuntare, dar inainte de adoptarea solutiei" pentru a da posibilitatea paratei sa-si administreze probele cerute, motiv pentru care considera ca aceasta cauza trebuie rejudecata, urmand ca instanta de control judiciar sa dea indrumari instantei primare in sensul de a se administra toate probele necesare justei solutionari a cauzei.
Incheierea de ?edinta de la termenul din 29.01.2015 nu cuprinde mentiunile prevazute la art. 233 alin. (1) si (2) ci s-a intocmit ca o " minuta", dezbaterile nefiind consemnate in incheierea de sedinta, instanta de fond ignorand total disp. art.233 C.pr.civ. pe care le-a golit de continut.
Sentinta Civila nr. 1209/30.01.2015 a Judecatoriei Ploiesti s-a redactat contrar disp. art. 425 C.pr.civ., in partea introductiva, nefacandu-se mentiunile prevazute la art. 233 alin. (1) si (2).
Astfel, partea introductiva a hotararii cuprinde: denumirea instantei, numarul dosarului, data de  30.01.2015, numele, prenumele si calitatea membrilor completului, de judecata, numele si prenumele grefierului, omi?andu-se numele si prenumele procurorului care a participat la judecata, fara mentiunea ca "celelalte date sunt aratate" in incheierea din 29.01.2015" . Rezulta fara echivoc faptul ca la momentul redactarii Sentintei apelata, nu se redactase incheierea de Sedinta de la termenul din 29.01.2015 in care trebuiau consemnate dezbaterile, situatie ce atrage anularea hotararii recurate, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond pentru buna administrare a justitiei ?i pentru respectarea tuturor garantiilor intrinseci ale unui proces echitabil, astfel cum este acesta reglementat in art. 6 din Conventie.
Mai arata ca reclamanta nu face nicicum dovada sustinerilor sale, nu depune niciun inscris din care sa rezulte ca a fost agresata de parata.
La data de 29.11.2014, numitele R.D. si S.M., cu acordul reclamantei, au sustras din imobilul reclamantilor actul de identitate al reclamantului S.P., banii lichizi din casa - aferenti ingrijirii dumnealui si carnetele de economii emise de CEC BANK { au fost depusi la CEC banii proveniti din pensia pentru limita de varsta a reclamantilor, indemniza?ia pentru handicap a intimatului, precum si cei rezultati din munca paratei}.
Judecatoria nu a administrat nicio proba pertinenta, concludenta si utila pentru justa solutionare a cauzei, adoptand solutia atacata pe baza sustinerilor reclamantei si a marturiei nesincere a martorei R.G. - cumnata numitei R.D., aflata in relatii de dusmanie cu parata. Aceasta a testat "pro-causa" pentru a-si ajuta fratele sa-si instaleze unul dintre copii in casa reclamantilor, extinsa de parata.
Or, instanta fondului avea obligatia administrarii probelor, chiar din oficiu, in baza rolului sau activ . Numai prin administrarea probelor puteau fi confirmate sau infirmate sustinerile reclamantei, respectiv ale paratei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a achiesat injust la sustinerile reclamantei, nedovedite. S-a retinut corect doar ca reclamanta este casatorita cu "reclamantul" S.P., iar parata este fiica dumnealor.
De fapt, reclamanta s-a despartit de sotul dumneaei la data de 28.11.2014 cand a parasit domiciliul conjugal pretinzand ca necesita un consult urgent la medicul urolog. In realitate, nu a mers la niciun consult medical ci s-a mutat Ea fiica dumneaei, R.D.. De la data de 28.11.2014 si pana in prezent parata a continuat sa locuiasca impreuna cu "reclamantul", S.P. in "locuinta familiei"- imobil situat in comuna A., sat A., judetul Prahova, gospodarindu-se cum au putut, fara a manifesta fata de acesta atitudinea si comportamentul reclamat in cauza.
Parata locuieste numai cu tatal sau, "reclamantul" S.P., bolnav incadrat in grad de handicap grav, permanent, al carei asistent personal este, a dat dovada de responsabilitate in exercitarea sarcinilor asumate si de dragoste/respect vis-a-vis de cel asistat.
Cu privire la pretinsele acte de violenta exercitate impotriva reclamantei, instanta de fond a retinut eronat ca, la inceputul lunii decembrie 2014, parata ar fi agresat fizic reclamanta, aceasta nedepunand in acest sens un Certificat Medico-Legal. Reclamanta ar fi trebuit sa faca dovada ca a suferit leziuni traumatice care sa necesite pentru vindecare acordarea unor zile de ingrijiri medico-legale.
Sustinerile reclamantei, necoroborate cu niciun mijloc de proba administrat la prima instanta, ci doar cu declaratia subiectiva, neconforma cu realitatea a martorei R.G.-sora ginerelui reclamantilor, nu confera certitudinea ca parata s-ar face vinovata de violentele puse injust in sarcina sa.
Prima instanta a retinut incorect existenta unei "situatii conflictuale intre parti " care nu a existat intre reclamanti si parata, ci intre parata si surorile sale, din cauze care nu pot face obiectul analizei in prezentul dosar.
Din chiar sustinerile reclamantei reiese faptul ca, in "urma incidentului" pretins, reclamanta s-ar fi mutat la fiica sa, R.D., locuind acolo atat la data promovarii cererii (23.12.2014) cat si-n prezent.  De altfel, sentinta apelata s-a predat "reclamantei" la domiciliul acestei fiice care-i ridica/semneaza corespondenta.
Considera ca instanta de fond nu putea retine cu certitudine faptul ca reclamanta se afla intr-o imposibilitate obiectiva de a reveni la domiciliul comun sau ca, odata intoarsa in aceasta locuinta, ar fi supusa de fiica sa, parata S.G.C unor violente fizice, psihice sau verbale de natura si gravitatea celor avute in vedere de prevederile art. 2 din Legea 217/2003, asa cum a fost modificata si republicata.
In speta, instanta fondului trebuia sa aiba in vedere scopul reglementarilor legale invocate, precum si ratiunea avuta in vedere la momentul edictarii actului normativ, privind protectia impotriva violen?e in familie.
Doctrina, literatura juridica, jurisprudenta au statuat unitar ca nu poate fi asimilata notiunii de violenta in familie, in acceptiunea Legii nr.217/2003/R, a?a cum a fost modificata, "orice forma de conflict intre membrii unei familii".
De asemenea, ordinul de protectie "nu poate fi utilizat ca metoda pentru reglarea unor nemultumiri dintre membrii familiei sau pentru obtinerea evacuarii unei persoane din domiciliu". Scopul acestui act normativ este acela de "a proteja victimele reale ale violentei in familie de abuzuri care le cauzeaza suferinte semnificative si le pun in primejdie viata, integritatea fizica sau psihica, sexuala sau emotionala."  Masurile de protectie pe care reclamanta a ales sa le solicite, nu sunt justificate fata de modalitatea in care pretinde ca s-ar fi manifestat comportamentul paratei. Reclamantul, S.P., bolnav incadrat in grad de handicap grav, cu insotitor permanent, asistentul personal al acestuia (desemnat legal) fiind parata, nu a fost "intrebat" de instanta fondului daca-si insuseste demersul judiciar promovat de sotia care l-a parasit la sfarsitul lunii noiembrie, 2014
Lasandu-l fara ajutor, fara niciun ban si fara actul de identitate (banii, si actul au fost furati din casa de fiicele reclamantei, S.M. si R.D. - la care s-a mutat/locuie?te reclamanta,cu stirea si acordul sau) astfel ca reclamanta nu poate sustine ca doreste sa fie reintegrata in domiciliu pentru a-i fi alaturi sotului sau, a carui integritate corporala si psihica banuieste nelegitim ca ar putea fi periclitate de comportamentul "neadecvat" al paratei.
Ca atare, atat la momentul depunerii cererii cat si in prezent reclamanta locuia/ locuieste in comuna Apostolache, sat Apostolache, nr.289. judetul Prahova si nu face dovada ca exista un motiv real/legal pentru emiterea ordinului de protectie.
  Ordinul de protectie reprezinta o masura aflata la dispozitia victimei violentei in familie si poate fi solicitat in temeiul dispozitiilor capitolului VII din Legea nr. 217 din 22 mai 2003/R, astfel incat de la aceasta data persoanele care sunt victime ale violentei in familie pot uza de aceasta masura juridica in scopul protejarii integritatii lor fizice sau psihice ori a libertatii personale fata de agresor.
Arata apelanta ca, in opinia sa potrivit careia acest dosar nu este un ordin de protectie, ci constituie o razbunare a familiei extinse a fiicei reclamantei - R.D. - prin care aceasta incearca sa obtina anumite bunuri, mijloace, sa impiedice pur si simplu accesul paratei in locuinta, de?i cunoaste ca sora sa nu are o alta locuinta.
Precizeaza ca fiicele rebele ale reclamantei nu locuiesc in imobilul situat in com. Apostolache de la nr.330, iar la data de 28.11.2014 cand au luat reclamanta din domiciliul comun au pretins ca aceasta ar avea nevoie urgenta de un consult renal, motiv pentru care ar trebui dusa la Spitalul Judetean de Urgente Ploie?ti Sec?ia Urologie. In realitate, reclamanta nu a fost dusa la niciun consult medical ci s-a mutat la familia Radu, iar de atunci nu a mai revenit in domiciliul comun pentru a fi alaturi de sotul dumneaei bolnav, situatia reala fiind total opusa celei prezentata instantei.
Fiicele reclamantei, S.M. si R.D., ajutate de martora R.G. - sora cu ginerele "reclamantilor", au transformat parintii paratei in asa zi?i reclamanti, pentru atingerea unui scop ascuns, imoral si contrar ordinii publice, aspecte ce se pot observa din dosar.
Reclamanta nu a fost de acord sa revina in locuinta de la data de 28.11.2014 de cand s-a mutat la fiica sa, R.D., astfel ca parata nu avea posibilitatea reala sa-i interzica mamei sale intrarea in locuinta, cererea de "reintegrare in locuinta" fiind pur-formala.
Acest ordin de protectie este neintemeiat, motivat de faptul ca, insasi martora R.G. a aratat ca reclamanta nu a mai venit in locuinta din luna decembrie 2014, moment de la care aceasta ar fi plecat din cauza paratei, aspecte nedovedite de reclamanta.
Martora reclamantei nu putea sa constate cu propriile-i simturi cele declarate sub prestare de juramant, pentru ca este menajera la fam. Avramescu Lucian din corn. Sangeru, jud. Prahova unde face naveta zilnic pentru a presta activitate de menaj, zi lumina - de dimineata pana seara, la vila acestuia, impreuna cu R.D. - cumnata sa.
Mai mult, martora reclamantei se afla in relatii de dusmanie cu parata, nu-si vorbesc, situatie trecuta sub tacere.
Reclamanta nu a gasit un martor strain de situatie, de?i pretinde ca violentele fizice, psihice si verbale exercitate permanent impotriva dumneaei si a intimatului S.P. de catre parata, S.G.C ar fi de notorietate in comunitatea restransa a satului.
Daca reclamanta ar fi adus un martor obiectiv - nu pe martora R.G. sora cu ginerele dumneaei - direct interesata de evacuarea paratei, S.G.C din locuinta familiei - persoana care a fost indiscutabil partinitoare, care nu stia in ce conditii a plecat reclamanta din domiciliul comun, dar a declarat nereal ca parata i-ar fi interzis sa-si ia lucruri din domiciliu, respectiv ca si-ar fi luat numai "actele" iar bunurile proprii le-ar fi obtinut cu ajutorul politiei, prima instanta ar fi putut adopta o solutie judicioasa.
In subsidiar, solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii instantei de fond si respingerea ca neintemeiat a acestui ordin de protectie, cu atat mai mult cu cat, partile sunt libere sa acceada la caile permise de lege pentru rezolvarea litigiilor reale, de natura patrimoniala dintre dumnealor.
Solicita a se avea in vedere ca reclamanta nici nu a mai fost in locuinta, de peste patru luni, parata nefacandu-se vinovata de preferinta reclamantei de a locui la fata/ginerele dumneaei, ca nici macar nu au existat pretinsele conflicte pe care le sustine si le imagineaza reclamanta, neimpunandu-se nicio masura de protectie in favoarea "reclamantilor" nici aceea de evacuare a paratei, prin ordin de protectie.
Instanta de fond nu si-a motivat in niciun fel solutia adoptata, singura asa-zisa motivare constituind-o proba testimoniala, cu o martora care nu a perceput cu propriile-i simturi cele declarate ci din "auzite" de la "reclamanta", declaratia acesteia nefiind in concordanta cu motivele impuse de lege pentru admisibilitatea ordinului de protectie.
Masurile de protectie pe care reclamanta a ales sa le solicite nu sunt justificate fata de modalitatea in care pretinde ca s-ar fi manifestat comportamentul paratei.
In cauza nu s-au administrat probe care sa ateste indubitabil ca manifestarile paratei fata de reclamanta ar fi fost intr-o anumita masura necorespunzatoare, iar pe parcursul procesului reclamanta nu a fost in masura sa faca dovada culpei exclusive a paratei cu privire la plecarea sa din domiciliu si nici dovada exercitarii de violente fizice, psihice, verbale impotriva dumneaei.
Reclamanta nu a dovedit faptul ca parata ar fi manifestat fata de tatal sau S.P. al carei asistent personal este, un comportament neadecvat, dovada fiind faptul ca de?i l-a parasit pe acesta de atata timp, starea dumnealui s-a imbunta?it nu s-a alterat.
Ca atare, lipseste orice pericol care prin natura sa sa necesite o astfel de forma de protectie. Or, in aceste conditii, solutia admiterii cererii reclamantei de catre instanta primara este vadit nelegala si contrara scopului legii.
Judecatorul fondului nu a interpretat si nu a aplicat corect normele de drept material incidente in cauza, realitatea fiind total opusa situatiei de fapt retinuta incorect de catre prima instanta care a si aplicat eronat prevederile Legii nr.217/2003/R, hotararea supusa controlului judiciar fiind afectata de nelegalitate.
Potrivit disp. art 23 din Legea nr. 217/2003/R, modificata si completata, persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
- evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
- limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
- obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
- interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;
- interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
- obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
- incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori
sau alti membri de familie locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
Chiar daca judecarea unui asemenea litigiu trebuie realizata de urgenta, sarcina probei incumba reclamantei care trebuia sa-si dovedeasca sustinerile, conform art.249 NCPC.
Or, reclamanta desi invoca exercitarea de catre parata a unor acte de violenta fizica si psihica, nu a depus la dosar nicio dovada. Consider ca, fata de declaratia martorului reclamantei,instanta putea emite o adresa catre Sectia 1 de Politie Rurala Apostolache pentru a obtine relatii,in vederea verificarii celor afirmate de martor si de reclamanta, instanta neputandu-se erija in aparator al reclamantei.
Judecatorul fondului a facut abstractie de existenta inscrisurilor depuse de parata la dosar, nu le-a acordat relevanta probatorie cuvenita, in contextul lipsei dovezilor, neputandu-se concluziona ca parata  i-ar fi produs mamei sale si tatalui (al carui insotitor permanent este), suferinte fizice sau psihice considerabile, susceptibile a justifica interventia instantei, prin pronuntarea unui ordin de protectie.
Reclamanta nu a dovedit, cu probe, niciun act de violenta savarsit de catre parata impotriva dumneaei, a unui alt membru al aceleiasi familii, care "provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate" pentru a se justifica emiterea ordinului de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, masurile, obligatiile, interdictiile urmarite mascate injust de surorile paratei: evacuarea paratei din locuinta-domiciliul acesteia, obligarea paratei sa pastreze o distanta minima de 100 m.l. fata de tatal sau - S.P. si fata de mama sa - S.T., precum si fata de locuinta - locul de munca al paratei.
Prin emiterea ordinului de protectie - in cauza, se creeaza un grav prejudiciu de imagine paratei, se incalca arbitrar dreptul acesteia la munca si, ceea ce este cel mai important, este de natura a conduce la deteriorarea sanatatii "reclamantului". S.P., in conditiile in care acesta este la o varsta inaintata, este grav bolnav, cu handicap permanent, are nevoie de ajutorul, ingrijirea,
  Simpla referire generica la depozitia martorei, fara un Certificat medico-legal, care sa ateste "leziunile traumatice suferite de reclamanta", nu constituie o motivare convingatoare, iar in aceasta situatie, este imposibil de exercitat controlul judiciar, ceea ce atrage anularea Sentintei nr. 1209/ 30.01.2015, cu trimiterea cauzei spre legala solutionare pe fond la aceeasi Judecatorie spre o noua judecata.
Examinand sentin?a apelata, prin prisma motivelor de apel formulate de apelan?i, a dispozi?iilor legale incidente , dar ?i sub toate aspectele de fapt ?i de drept, tribunalul constata ca apelurile sunt fondate, urmand a le admite pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantului reclamant S.P., invocata de intimata reclamanta S.T., tribunalul re?ine ca aceasta este neintemeiata ?i o va respinge ca atare.
Astfel, din dispozitivul sentin?ei apelate rezulta ca instan?a a emis ordin de protec?ie a reclamantei ?i a so?ului acesteia S.P..
Art. 23 din Legea nr.217/2003 prevede ca persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii. Prezenta cerere de emitere ordin de protec?ie a fost formulata ?i pentru apelant, in condi?iile in care nu se face dovada ca S.T. este mandatarul sau reprezentantul acestuia, iar prin dispozitivul sentin?ei, a?a cum am aratat s-a emis ordin de protective ?i pentru acesta.
Art. 25 din acela?i act normativ prevede ca cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusa de victima personal sau prin reprezentant legal, respectiv ca poate fi introdusa in numele victimei si de: procuror; reprezentantul autoritatii sau structurii competente, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, cu atributii in materia protectiei victimelor violentei in familie;  reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, acreditati conform legii, cu acordul victimei, S.T. neregasindu-se in nici categorie dintre cele prevazute de textul de lege.
Apelul este calea de atac prin care partea nemul?umita de hotararea primei instan?e solicita instan?ei ierarhic superioare reformarea hotararii atacate. Apelul este astfel calea de atac obi?nuita prin care partea interesata invoca nemul?umiri in legatura cu hotararea pronun?ata de prima instan?a.
  Din lecturarea motivelor de apel formulate de S.P. coroborat cu dispozi?ia legala sus citata care arata cine poate solicita emiterea ordinului de protec?ie rezulta, fara putin?a de tagada faptul ca apelantul poate fi incadrat in categoria persoanelor interesate care invoca nemul?umiri in legatura cu hotararea pronun?ata de prima instan?a, printre altele ?i aceea de a nu fi fost citat in cauza ?i de a nu i se fi cerut parerea cu privire la cererea formulata pentru acesta de S.T..
Cu alte cuvinte S.P. are calitate procesuala activa in promovarea prezentei cai de atac, situa?ie in raport de care excep?ia invocata este neintemeiata ?i va fi respinsa ca atare.
In ceea ce prive?te excep?ia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a apelantului reclamant S.P. invocata de intimata reclamanta S.T., tribunalul o va respinge ca neintemeiata, re?inand ca nu s-a facut dovada lipsei capacitatii procesuale de folosinta a acestuia astfel cum este definita prin  art. 34-35 c.civ. raportat la art.56 c.pr.civ.
Referitor la excep?ia tardivitatii apelului declarat de reclamanta S.T. invocata din oficiu de instanta astfel cum deja s-a aratat in practicaua prezentei decizii aceasta este intemeiata ?i a fost admisa de instan?a potrivit considerentelor aratate  si, pe cale de consecinta, tribunalul va respinge apelul declarat de aceasta ca tardiv formulat.
Pe fondul celor doua apeluri, tribunalul re?ine ca ambele par?i au invocat solu?ionarea cauzei fara legala citare a par?ilor pentru termenul la care cauza a fost solu?ionata dar ?i lipsa incheierii de amanare a pronun?arii, sus?inand ca astfel s-a produs o vatamare de natura a atrage nulitatea hotararii, sub acest aspect, cererea principala a par?ilor fiind de admitere a apelului, de anulare a sentin?ei apelate ?i de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru legala solu?ionare pe fond a cererii cu respectarea dreptului la aparare a tuturor par?ilor, situa?ie prevazuta de art.480 alin.3 teza a doua c.pr.civ.
Criticile sunt fondate ?i vor fi admise potrivit celor ce se vor arata in continuare:
Verificand actele dosarului, tribunalul re?ine ca instanta de fond a ramas in pronuntare la termenul din 29.01.2015, cand a amanat pronuntarea la 30.01.2015, precum si ca la dosar nu se regaseste incheierea de amanare de pronuntare din 29.01.2015, ba mai mult decat atat in practicaua sentin?ei apelate apar consemnari care incalca prevederile art.233 c.pr.civ. devreme ce pentru data de 30.01.2015 nu a fost fixat termen de judecata ci doar a fost amanata pronun?area.
Astfel cum a statuat ?i Inalta curte de Casa?ie ?i Justi?ie in decizia nr. 1499 din 11 aprilie 2014 - Orice masura, dispozitie a instantei trebuie sa se regaseasca intr-o incheiere, care constituie o hotarare relativ la cele petrecute la fiecare dintre termenele de judecata, asa cum statueaza dispozitiile art. 424 raportat la art.232-233 c.pr.civ. ?i cuprinde dezbaterile urmate in sedinta.
Instanta de fond, ramanand in pronuntare la termenul din 29.01.2015, a amanat pronuntarea la 30.01.2015 fara a intocmi incheierea de ?edin?a impusa de prevederile legale anterior aratate ci doar a intocmit o minuta prin care a aratat ca amana pronun?area la data de 30.01.2015.
Dispozitiile art. 396 C.pr.civ. prevad, pentru situatia in care instanta nu ia hotararea  de indata, posibilitatea amanarii pronuntarii pentru un termen ce va fi anuntat de presedinte, care in spe?a de fa?a decat cel mult 24 de ore potrivit prevederilor art.27 alin.8 din Legea nr.217/2003 republicata.
Astfel, la termenul din 29.01.2015, instanta fondului trebuia ori sa solutioneze cauza, ori, asa cum s-a intamplat in cauza, sa amane pronuntarea cel mult 24 de ore, ceea ce s-a ?i intamplat.
Amanarea de pronuntare trebuia sa se concretizeze intr-o incheiere de sedinta care sa respecte conditiile impuse de art. 233 C.pr.civ., care cuprinde norme imperative, de ordine publica, potrivit careia hotararea si, implicit, incheierea, ca varietate a acesteia, se da in numele legii si trebuie sa cuprinda: denumirea  instantei si numarul dosarului; data ?edin?ei de judecata, numele, prenumele ?i calitatea membrilor completului de judecata, precum ?i numele grefierului; numele ?i prenumele sau, dupa caz , denumirea par?ilor, numele ?i prenumele persoanelor care le reprezinta sau le asista, ale aparatorilor ?i celorlalte persoane chemate la proces, cu aratarea calita?ii lor, precum ?i daca au fost prezente sau au lipsit; numele, prenumele procurorului ?i parchetului de care apar?ine, daca a participat la ?edin?a; daca procedura a fost legal indeplinita; obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declara?iile ?i prezentarea pe scurt a sus?inerilor par?ilor, precum ?i a concluziilor procurorului, daca acesta a participat la ?edin?a; solu?ia data ?i masurile luate de instan?a, cu aratarea motivelor, in fapt ?i in drept; daca judecarea a avut loc in ?edin?a publica, fara prezen?a publicului ori in camera de consiliu; semnatura membrilor completului ?i a grefierului.
Totodata incheierea trebuie sa arate cum s-a desfa?urat ?edin?a.
Aceste mentiuni sunt de natura sa asigure transparenta actului de justitie, atestand faptul daca s-au asigurat condi?iile ca desfasurarea procesului sa se faca sub auspiciile prevederilor  art. 6 alin.1 din Conventia Europeana privind Drepturile Omului, pentru ca par?ile sa poata beneficia de un proces echitabil, in fata unei instante competente, precum si posibilitatea verificarii legalitatii si temeiniciei hotararii in caile de atac.
Cum incheierea de amanare a pronun?arii face parte integranta din hotararea pronuntata, tribunalul re?ine ca lipsa incheierii de amanare de pronuntare de la 29.01.2015  nu permite partilor sa cunoasca ce s-a intamplat la acea data si nici instantei de control judiciar legal investita cu solu?ionarea apelurilor, sa cenzureze legalitatea masurilor adoptate legate de judecarea cererii sub toate aspectele, vatamarea produsa apelan?ilor fiind evidenta, in conditiile in care, asa dupa cum s-a aratat anterior, aceasta omisiune nu permite cenzura legalitatii hotararii in calea de atac.
Astfel, tribunalul re?ine ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 174 ?i urm. C.pr.civ., potrivit carora actele de procedura efectuate cu nerespectarea cerin?elor legale, de fond sau de forma sunt sanc?ionate cu nulitatea, vatamarea produsa neputand fi inlaturata decat prin anularea lor.
Avand in vedere ca au fost apreciate ca fondate criticile de nelegalitate de ordine publica, analizate celorlalte motivele de apel formulate de este de prisos, acestea urmand a fi avute in vedere de instan?a de fond in rejudecare.
Concluzionand, tribunalul re?ine ca instan?a fondului nu a pronun?at hotararea atacata cu respectarea art. 425 c.pr.civ., motiv pentru care, in temeiul art. 480 alin. 3 teza a doua c.pr.civ. va admite apelurile declarate de S.P. ?i S.G.C, va anula sentinta apelata si va trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Ploiesti care va solu?iona cauza cu legala citare a par?ilor, inclusiv a apelantului S.P..
Urmeaza ca instan?a fondului sa procedeze la incuviin?area ?i administrarea probatoriului solicitat de toate par?ile, cu respectarea principiului contradictorialita?ii ?i cu garantarea dreptului la aparare  ?i a celorlalte garan?ii procesuale prevazute expres de art. 6 din Conven?ia Europeana a Drepturilor Omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantului reclamant S.P., invocata de intimata reclamanta S.T., ca neintemeiata.
Respinge exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a apelantului reclamant S.P. invocata de intimata reclamanta S.T., ca neintemeiata.
Admite exceptia tardivitatii apelului declarat de reclamanta S.T., invocata din oficiu de instanta si, pe cale de consecinta, respinge apelul acesteia ca tardiv formulat.
Admite apelurile declarate de apelatul reclamant S.P. ?i de apelanta-parata S.G.C, , impotriva sentintei civile nr. 1209/30.01.2015 pronun?ata de Judecatoria Ploiesti,in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.T.
Anuleaza sentinta apelata si trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Ploiesti potrivit considerentelor prezentei decizii.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 15.04.2015.