Efectul plangerii contraventionale asupra confiscarii bunurilor dispuse prin procesul verbal de contraventie. Cerere de restituire a bunurilor confiscate pe calea ordonantei presedintiale. Conditii de admisibilitate.

Efectul plangerii contraventionale asupra confiscarii bunurilor dispuse prin procesul verbal de contraventie. Cerere de restituire a bunurilor confiscate pe calea ordonantei presedintiale. Conditii de admisibilitate. Ceea ce se suspenda in cazul formularii plangerii impotriva procesului verbal de contraventie este declansarea procedurii valorificarii bunurilor confiscate, iar nu insasi masura confiscarii .In examinarea conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale, ,se   apreciaza ca nu este indeplinita conditia urgentei atunci cand nu  se  probeaza vreo vatamare cauzata de nerestituirea bunurilor, simpla obligatie de plata a chiriei pentru trailerele  pe care se afla incarcate bunurile confiscate, neputand  justifica urgenta cererii cata vreme blocarea trailerelor nu se datoreaza paratului, acestea putand fi descarcate si folosite in alte scopuri de catre transportator.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 139 R /18 februarie 2010,dosar nr. 1331/210/2009)

Prin sentinta civila nr.1164 din 10.12.2009 pronuntata de Judecatoria Chisineu Cris in dosar nr.1331/210/2009  s-a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul I.D., impotriva paratei G. F. Arad, ca neintemeiata.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
  In fapt, in baza procesului verbal de contraventie seria G nr. 0089375/21.11.2009 s-a dispus amendarea reclamantului cu suma de 1500 lei si confiscarea a 11 autoturisme retinandu-se in sarcina reclamantului faptul ca a efectuat activitati comerciale fara a fi autorizat.
Prin prezenta cerere reclamantul solicita ca pe calea ordonantei presedintiale instanta sa dispuna restituirea autovehiculelor confiscate catre reclamant pana la solutionarea irevocabila a plangerii contraventionale.
In drept, potrivit art. 581 C. proc civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Asadar, in cazul procedurii speciale a ordonantei presedintiale, pe langa conditiile generale care trebuie indeplinite in cazul oricarei actiuni civile, admisibilitatea ordonantei presedintiale presupune indeplinirea unor conditii speciale si anume urgenta, caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului.
In speta, nu este indeplinita conditia caracterului urgent prevazut de art. 581 C. proc civ, intrucat reclamantul nu indica nici un motiv pentru care prin nerestituirea autovehiculelor  s-ar cauza acestuia o vatamare care nu ar putea fi reparata altfel.
Instanta nu a putut retine sustinerea reclamantului potrivit careia urgenta ar fi justificata de plata chiriei pentru trailerele care urmau sa transporte autovehiculele intrucat in cazul admiterii plangerii aceasta are posibilitatea recuperarii integrale a pagubelor provocate de la intimata.
Instanta a mai constatat faptul ca suspendarea executarii in ceea ce priveste masura confiscarii consta in aceea ca pana la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti prin care se solutioneaza plangerea contraventionala bunurile confiscate nu pot fi valorificate.
Suspendarea executarii nu consta in restituirea bunurilor confiscate intrucat aceasta ar echivala cu o desfiintare temporara a masurii confiscarii si nu cu suspendarea ei, in sensul prevazut de dispozitiile art.41 din OG 2/2001.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul I. D., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii de ordonanta presedintiala, astfel cum a fost formulata.
In motivare arata ca retinerea bunurilor confiscate inainte de a se obtine un titlu executoriu este nelegala deoarece s-ar realiza in fapt o executare silita, fapt interzis de art.37 din OG nr.2/2001.
Prin intampinare intimata G.F. Arad, arata ca dupa formularea unei plangeri impotriva procesului-verbal, ope legis, opereaza suspendarea executarii, in sensul ca aceasta masura (confiscarea) nu este urmata si de valorificarea bunurilor, ci bunurile raman in aceasta stare (in custodie) pana la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti ce se va pronunta in solutionarea plangerii.
Verificand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate si tinand seama de dispozitiile art.299 si urmat., respectiv 581 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca recursul promovat in cauza este nefondat, intrucat instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, atat sub aspectul starii de fapt retinute, cat si al dispozitiilor legale aplicabile.
Astfel, principala problema criticata prin prezenta cale de atac se refera la modul in care prima instanta a interpretat dispozitiile art.32 al.3 din OG nr.2/2001, recurentul opinand ca, potrivit prevederilor aratate anterior, masura confiscarii bunurilor este suspendata de drept de la data inregistrarii plangerii contraventionale la Judecatoria Chisineu Cris, respectiv de la data de 24.11.2009.
Instanta de recurs nu a impartasit aceasta opinie a recurentului, intrucat ceea ce se suspenda in cazul formularii plangerii impotriva procesului verbal de contraventie este declansarea procedurii valorificarii bunurilor confiscate, acest fapt rezultand din interpretarea dispozitiilor art.24 al.1 coroborat cu art.41 din OG nr.2/2001.
Altfel spus, potrivit art.24 al.1, agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal.
Pe de alta parte, potrivit art.31 al.3, plangerea suspenda executarea. In ce priveste masura confiscarii, executarea acesteia este reglementata la cap.5 (art.41) din OG nr.2/2001, capitol in care se porneste de la premisa existentei unui titlu executoriu, reprezentat de hotararea judecatoreasca irevocabila sau procesul verbal neatacat la instanta; asadar, potrivit art.41 al.1 si 2 confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus masura in conditiile legii (al.1); in caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal, bunurile confiscate se restituie de indata celui in drept (alin.2 art.41).
Or, in situatia in care interpretarea recurentului referitor la dispozitiile art.32 al.3 ar fi cea justa,  n-ar exista nici o explicatie logica a reglementarii cuprinse in art.41 al.2 privind restituirea bunurilor confiscate; mai mult, potrivit art.41 al.3, daca bunurile confiscate au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.
In concluzie, tribunalul a constatat ca in mod corect prima instanta, analizand conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, a apreciat ca nu este indeplinita conditia urgentei, in sensul ca reclamantul nu a fost in masura a justifica vreo vatamare cauzata de nerestituirea autovehiculelor, vatamare ce nu ar putea fi reparata altfel; faptul ca reclamantul este nevoit a plati chiria celor doua trailere pe care se afla incarcate autovehiculele confiscate, nu poate justifica urgenta cererii sale, cata vreme blocarea trailerelor nu se datoreaza intimatei, acestea putand fi descarcate de autovehiculele confiscate si folosite in alte scopuri de catre transportator.
Fata de cele expuse anterior, considerand legala si temeinica hotararea primei instante, in baza art.312 al.1 Cod procedura civila tribunalul a respinge recursul declarat de petent.