Recurs declarat de o persoana care nu a fost parte in proces

Recurs declarat de o persoana care nu a fost parte in proces.Cerere de interventie in interes propriu formulata in recurs.Inadmisibilitate. Recursul declarat de o persoana ce nu a avut calitatea de parte in procesul solutionat in prima instanta este inadmisibil raportat la prevederile art. 299 coroborate cu art. 261 din Codul de procedura civila, din care rezulta ca doar partile participante la procesul solutionat prin hotararea atacata pot formula recurs.
Cererea de interventie in interes propriu se poate formula doar in prima instanta pana la inchiderea dezbaterilor, conform art. 50 alin. 2 din Codul de procedura civila si doar cererea de interventie in interesul unei parti poate fi realizata pentru prima oara in recurs, potrivit art. 51 din Codul de procedura civila, cu conditia implicita a declararii acestei cai de atac de catre una dintre partile procesuale cuprinse in hotararea atacata. (Tribunalul Arad,sectia civila,decizia civila nr.314 R din 08 februarie 2011,dosar nr. 803/238/2010)

            Prin sentinta civila nr. 974 din 243.11.2010, pronuntata in dosar nr. 803/238/R/2010 Judecatoria Gurahont a admis actiunea civila formulata de reclamantul S. I. impotriva paratilor M. M. si M. M. vaduva lui C. P., si a constatat ca reclamantul a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul identificat in CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare nr. top. 102/a, intravilan in suprafata de 3885 mp, si a dispus: rectificarea CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare, in sensul ca suprafata imobilului nr. top. 102/a, va fi de 6307 mp in loc de 3885 mp; partajarea imobilului inscris CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare, nr. top. 102/a, in suprafata de 6307 mp prin formarea a doua loturi: lotul 1 cu nr. top. nou. 102/a/1, in suprafata de 3405 mp, curti si constructii;  lotul 2 cu nr. top. nou. 102/a/2, in suprafata de 2092 mp, curti; a atribuit in deplina proprietate si posesie lotul 1 reclamantului iar lotul 2 paratilor in cota de cate ½ parti fiecare, fara plata vreunei sulte, intrucat acestia nu au solicitat sulta; a autorizat  intabularea  in CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare a dreptului de proprietate al reclamantului, in cota de 1/1, cu titlul de uzucapiune si iesire din indiviziune si a paratilor in cota de cate ½ parti fiecare, cu titlul de cumparare respectiv mostenire si iesire din indiviziune, conform sentintei irevocabile si raportului de expertiza efectuat in cauza.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut in fapt ca imobilul identificat in CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare nr. top. 102/a, intravilan in suprafata de 3885 mp a fost proprietatea numitului N. L.(decedat la data de 09.07.1930) si paratilor M. M. si M. M. vaduva lui C. P. Suprafata stapanita de catre autorul reclamantului si apoi de catre reclamant, conform depozitiilor martorilor este de circa 30 de ari, paratii nefiind cunoscuti in localitatea Valea Mare, iar imobilul in litigiu nu a facut obiectul legilor de retrocedare, reclamantul platind impozit pentru acest imobil. Din expertiza efectuata in cauza rezulta ca reclamantul stapaneste o suprafata de 3405 mp, cu nr. top. nou 102/a/1. Fata de momentul in care reclamantul a intrat in stapanirea imobilului, in urma cu peste 20 de ani si vazand dispozitiei Deciziei 86/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, instanta a constatat ca in cauza sunt aplicabile disp. Decretului Lege nr. 115/1938. Prima instanta a constatat ca reclamantul a exercitat o posesie utila in conditiile art. 1847 c.civ. exercitand o posesie neintrerupta, netulburata, continua, publica, sub numar de proprietar si neechivoca, proprietarul tabular a decedat in urma cu peste 20 de ani, fiind indeplinita si conditia duratei posesiei, reclamantul intrand in stapanirea imobilului in urma cu peste 20 de ani. Reclamantul, ca posesor actual al imobilelor, a facut dovada celor doua elemente ale posesiei, "corpus" si "animus" si a utilitatii posesiei. Prin raportul de expertiza, expertul a aratat ca suprafata reala a imobilului in litigiu este de 6307 mp si a propus dezmembrarea nr. topografic 102/a astfel:  102/a/1, in suprafata de 3405 mp, curti si constructii, care sa fie atribuit reclamantului; 102/a/2, in suprafata de 2092 mp, curti si constructii  care sa fie atribuit paratilor. Ca urmare, in baza art. 34 - 37 din Legea 7/1996 instanta a dispus rectificarea CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare in sensul ca suprafata imobilului nr. top. 102/a, va fi de 6307 mp in loc de 3885 mp. Prima instanta a considerat ca, potrivit disp. art. 728 c.civ., nimeni nu poate fi silit sa ramana in indiviziune, si facand aplicarea disp. art. 673 ind. 9 C.pr.civ. a dispus formarea si atribuirea loturilor.
 Impotriva acestei solutii a declarat recurs numita F. D., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond. De asemenea a solicitat admiterea in principiu a cererii de interventie principala formulata prin recurs, aratand ca nu a  fost parte la judecarea pricinii si nici nu a formulat cerere de interventie la instanta de fond  fiind impiedicata din motive obiective sa participe la judecarea pe fond a cauzei, neavand cunostinta despre desfasurarea judecatii. A apreciat ca aceasta se datoreaza culpei exclusive a reclamantului care a omis chemarea in judecata a mostenitorilor defunctei sale sotii, ori prin respingerea interventiei s-ar permite reclamantului sa-si valorifice propria culpa.
In motivare arata ca este fiica reclamantului S. I. si a defunctei S.F., sotia reclamantului, si in aceasta calitate considera ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala, deoarece reclamantul nu a exercitat o posesie exclusiva a imobilului in litigiu, posesia fiind exercitata pana in anul 1998. De asemenea considera ca hotararea este una susceptibila de a o prejudicia din moment ce pe terenul in litigiu parintii ei au construit impreuna o casa de locuit asupra careia ambii soti  sunt proprietari originali cu titlul de construire si care este supusa regimului de bun comun al sotilor, considerand ca asupra acestui imobil are un drept de mostenire in cota legala de 3/8, impreuna cu nepotul de fiica Roz Siminel, drept de care poate fi lipsita prin hotararea atacata.
Prin intampinarea depusa intimatul S. I. a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal, precum si cererea de interventie formulata prin recurs.
In motivare arata ca, potrivit art. 50 al. 1 Cod pr. civila, cererea de interventie va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata, iar al. 2 prevede ca aceasta se poate face numai in fata primei instante si inainte de inchiderea dezbaterilor.  Recurenta, in calitate de fiica a lui S. I., a dobandit un drept de proprietate  asupra unei portiuni de teren din CF 300092 din Valea Mare provenit din conversia pe hartie a CF 153 cu top 102/a si nu asupra imobilului cu numarul administrativ 9 din Valea Mare cum in mod eronat pretinde  aceasta ca ar avea un drept de mostenire. Reclamantul intimat a exercitat o posesie asupra terenului neechivoca, pasnica si sub nume de proprietar. Constructia care in fapt este edificata pe acest imobil, nu este notata in cartea funciara, desi recurentul are un drept asupra ei prin construire. La data decesului sotiei sale, in patrimoniul acesteia nu exista acest teren si aceasta constructie, iar fiica sa, revizuenta de azi, nu a venit sa pretinda vreun bun dupa defuncta sa mama, acesta considerand-o neacceptanta mostenirii, iar pretinsul sau prejudiciu este nejustificat.
Analizand recursul prin prisma prevederilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, tribunalul a constatat ca acesta este inadmisibil, pentru urmatoarele considerente: 
Recurenta nu a fost parte in procesul dedus primei instante. Practic, aceasta formuleaza o cerere de interventie in interes propriu prima oara in recurs, fara ca aceasta cale de atac sa fi fost declarata de vreuna dintre partile intre care s-a desfasurat procesul in prima instanta.
Astfel, recursul declarat de F. D., ce nu a avut calitatea de parte in procesul solutionat prin sentinta civila nr. 974/2010 a Judecatoriei Gurahont, este inadmisibil raportat la prevederile art. 299 coroborate cu art. 261 din Codul de procedura civila, din care rezulta ca doar partile participante la procesul solutionat prin hotararea atacata pot formula recurs.
In plus, cererea de interventie in interes propriu se poate formula doar in prima instanta pana la inchiderea dezbaterilor, conform art. 50 alin. 2 din Codul de procedura civila si doar cererea de interventie in interesul unei parti poate fi realizata pentru prima oara in recurs, potrivit art. 51 din Codul de procedura civila, cu conditia implicita a declararii acestei cai de atac de catre una dintre partile procesuale cuprinse in hotararea atacata.
In conditiile in care cererea de interventie in interes propriu are caracteristicile unei cereri de chemare in judecata, conform art. 50 alin. 1 din Codul de procedura civila, avand drept scop valorificarea unui interes propriu al intervenientului (art. 49 alin. 2 din acelasi cod), aceasta poate fi exercitata si separat, urmand ca recurenta sa identifice calea legala de valorificare a dreptului pretins in prezentul recurs.
Pentru aceste considerente, tribunalul, in baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins recursul ca inadmisibil.