Revocarea masurii diminuarii salariale

Prin sentinta civila nr. 575 din 23.02.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 8366/108/2010, s-a respins actiunea formulata de reclamanta pentru revocarea masurii diminuarii salariului.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, potrivit prevederilor imperative ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%.
Pe de alta parte, aceeasi lege a stipulat intr-un mod expres si lipsit de echivoc la art. 16 alin. 1 ca prevederile art. 1 - 3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum si cele ale art. 9 - 14 se aplica pana la 31 decembrie 2010, stabilindu-se in continuare la alin. 2 al aceluiasi text de lege mai inainte mentionat ca incepand cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale si de personal care sa asigure incadrarea in nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicarii masurilor de reducere a acestora adoptate in cursul anului 2010, in conditiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum si cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat si ale legii bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul 2011.
Asupra reglementarilor legale mai sus mentionate, prin decizia nr. 872/2010, referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca dispozitiile art. 1 - 8 si cele ale art. 10 - 17 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constitutionale si ca numai dispozitiile art. 9 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale, acesta din urma nefiind aplicabil in nici un fel litigiului de fata, decizia mai sus enuntata fiind definitiva si general obligatorie tuturor subiectelor de drept inclusiv instantelor de judecata.
Mai mult decat atat, in considerentele expuse, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca din expunerea de motive a legii criticate se arata ca, potrivit evaluarii Comisiei Europene, "activitatea economica a Romaniei ramane slaba si, contrar asteptarilor initiale, cel mai probabil, cresterea economica s-a mentinut negativa in primul trimestru al anului 2010. [...] Pana la sfarsitul anului 2010, se asteapta ca inflatia sa scada in continuare la aproximativ 3,75% datorita cererii interne slabe si implementarii unei politici monetare prudente. Redresarea mai slaba a cererii interne a diminuat importurile, prognozandu-se acum un deficit de cont curent de circa 5% din PIB pentru 2010, comparativ cu 5,5% initial", s-a mai aratat ca "din misiunea de evaluare efectuata de serviciile Comisiei impreuna cu expertii FMI si ai Bancii Mondiale in perioada 26 aprilie - 10 mai 2010, pentru a analiza progresele inregistrate in ceea ce priveste conditiile specifice atasate transei a treia in valoare de 1,15 miliarde de euro in cadrul programului de asistenta financiara, a rezultat faptul ca, in conditiile politicilor curente, tinta de deficit fiscal pentru 2010, de 6,4% din PIB, nu va putea fi indeplinita, din cauza unor deteriorari ale conditiilor economice, a unor dificultati in colectarea veniturilor si derapajelor pe partea de cheltuieli. Guvernul Romaniei si-a asumat angajamentul de a lua masuri compensatorii suplimentare ce trebuie adoptate si implementate inainte de eliberarea de catre Comisie a celei de-a treia transe din imprumutul UE. [...] De asemenea, se precizeaza faptul ca, in cazul in care aceste actiuni nu sunt implementate pana in iunie 2010 sau nu conduc la consolidarea anticipata, vor fi implementate actiuni suplimentare de majorare a veniturilor la buget, inclusiv masuri de majorare a cotelor de impunere, pentru a se elimina orice diferenta bugetara anticipata", in consecinta, Curtea a constatat ca aceasta amenintare la adresa stabilitatii economice continua sa se mentina, astfel incat Guvernul este indrituit sa adopte masuri corespunzatoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste masuri este reducerea cheltuielilor bugetare, masura concretizata, printre altele, in diminuarea cuantumului salariilor/indemnizatiilor/soldelor cu 25%.
Pe aceeasi linie de idei, cu privire la proportionalitatea situatiei care a determinat restrangerea, Curtea a constatat ca exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) si ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului, a constatat totodata ca masura legislativa criticata este aplicata in mod nediscriminatoriu, in sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod si a retinut ca legea criticata nu aduce atingere substantei dreptului, din moment ce conditiile prevazute la art. 53 din Constitutie, analizate anterior, sunt respectate, a observat, de asemenea, ca masura criticata are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanta dreptului constitutional protejat, in care sens, este evident ca restrangerea exercitiului unui drept trebuie sa dureze numai atat timp cat se mentine amenintarea in considerarea careia aceasta masura a fost edictata, prin urmare, Curtea a constatat ca masura criticata are o durata limitata in timp, si anume pana la data de 31 decembrie 2010, iar incepand cu data de 1 ianuarie 2011 urmeaza sa se revina la cuantumul salariilor/indemnizatiilor si soldelor de dinainte de adoptarea acestor masuri de diminuare, in conditiile incadrarii in politicile sociale si de personal, care, la randul lor, trebuie sa se incadreze in nivelul cheltuielilor bugetare, astfel, in urma aplicarii masurilor criticate se va mentine in plata acelasi cuantum al salariilor/indemnizatiilor si al soldelor ca cel de dinaintea reducerilor operate prin legea criticata, fiind vorba de o obligatie de rezultat pe care si-o impune legiuitorul pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la incalcarea caracterului temporar al restrangerii exercitiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrangerii exercitiului drepturilor este de esenta textului art. 53 din Constitutie.
Raportat la aceste considerente legale instanta apreciaza ca situatia in care Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja si a constatat constitutionalitatea modificarii  legislative aduse de Legea nr. 118/2010  se armonizeaza si cu jurisprudenta CEDO in privinta dreptului statului de a diminua prin lege, salariile functionarilor publici.
In aceasta privinta CEDO face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul pentru o perioada in care munca nu a fost prestata ( cauza Lelas C. Croatiei din 20 mai 2010).
In masura in care se invoca incalcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii cu 25% a cuantumului salariului functionarului public, instanta retine si interpretarea data  de CEDO intr-o hotarare recenta - Aizupurna Ortiz C Spaniei- 2 februarie 2010, in care Curtea, nu analizeaza situatia reducerii  salariilor ca si cum ar fi o " privare de proprietate", ci constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura exista solutii legislative sau adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei.( Wieczorek C. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher C. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, par. 53).
Pornind de la faptul ca nu este vorba de o privare de proprietate, Curtea a analizat in concret, in ce masura functionarul public a fost lipsit in totalitate de salariu ( Kjartan Asmudson C Islandei, hotararea din 12 octombrie 2004, par.39), respectiv  daca functionarul si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta (Azinas C. Ciprului, par.44).
Instanta a retinut ca, in jurisprudenta CEDO, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1 ( T C. Suediei- reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane , Callejas C. Spaniei- 18 iunie 2002).
Prin urmare nu se poate concluziona, asa cum eronat sustine reclamanta ca se incalca conventia respectiv ca aplicarea legii nr. 118/2010 produce efecte contrare conventiei, in principal pentru ca asa cum a statuat Curtea Constitutionala trebuie tinut cont de caracterul temporar al masurii in al doilea rand ca jurisprudenta CEDO in materie nu garanteaza dreptul de a continua plata salariului intr-un anumit cuantum si nu in ultimul rand pentru ca consacrarea  anterioara a  constitutionalitatii Legii nr. 118/2010 se coroboreaza cu interpretarea data in jurisprudenta CEDO care are in vedere marja de apreciere pe care Curtea o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in aceasta materie, mai ales in conditiile in care necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica le produce asupra deficitului bugetar.