Plangere contraventionala

Prin decizia civila nr. 29A din 25.09.2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 3349/55/2013, a fost admis apelul declarat de petenta impotriva sentintei  civile nr. 3789 din 20.05.2013 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 3349/55/2013, a fost schimbata aceasta hotarare in tot, in sensul ca s-a admis plangerea formulata de petenta impotriva procesului verbal de contraventie incheiat de intimata, pe care l-a anulat.
In considerentele hotararii, tribunalul a retinut ca in mod gresit a concluzionat instanta de fond cum ca societatea petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei care i se imputa prin actul juridic sanctionator cata vreme raportat la lucrarile dosarului, probatoriul cu inscrisuri administrat in fata sa si sustinerile si criticile din plangerea introductiva de instanta si respectiv apararile in fond ale paratei, toate acestea dezbatute in conditii de contradictorialitate, ar fi trebuit sa ajunga tocmai la o concluzie contrara si anume ca fapta ce i se imputa partii petente nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei redata in actul juridic sanctionator.
In concret probatoriul invedereaza temeinicia sustinerilor petentei apelante in conformitate cu care la stabilirea caracterului contraventional in discutie intimata a ignorat prevederile art. 16 lit.f, h si i din OG 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata; astfel produsele indicate de catre legiuitor care intra sub incidenta prevederilor art. 16 lit.f din actul normativ mentionat mai inainte au un caracter exemplificativ - enuntiativ si nicidecum unul expres - limitativ, neputand fi acceptata ideea ca prin normele metodologice de aplicare ale ordonantei sus mentionate se poate adauga la lege si in orice caz intimata nu a putut combate cu succes sustinerile petentei referitoare la faptul ca, cum de altfel rezulta convingator si din documentele emise de furnizor, aceasta a achizitionat o cantitate semnificativa de ulei marca "Proxi" care nu a fost vanduta potrivit estimarilor comerciale astfel incat  a ajuns sa inregistreze la momentul evidentiat un stoc considerabil de ulei, motiv pentru care s-a luat decizia comerciala de a vinde produsul respectiv la un pret promotional.
Sub un alt aspect, referitor la incidenta in cauza a  prevederilor art. 16  lit.h din acelasi act normativ s-a dovedit de o maniera concludenta in cauza ca si alti agenti economici ce  opereaza pe piata romaneasca de retail au practicat in aceeasi perioada preturi similare pentru produse similare, iar printr-o interpretare logica, teleologica si sistematica a prevederilor in materie trebuia sa ajunga instanta de fond la concluzia ca legiuitorul a vizat caracteristicile produsului iar nu denumirea marcii asa incat nu prezinta relevanta aspectul invederat de catre intimata cum ca este invocat un alt tip de ulei decat uleiul comercializat de catre contravenienta, cu atat mai mult cu cat marca "Proxi" este marca inregistrata a societatii petente iar produsele prezentate sub aceasta denumire sunt comercializate exclusiv in magazinele Profi, dupa cum nu prezinta relevanta preconizata de catre intimata imprejurarea ca pentru fapta pretins savarsita in Arad se invoca preturi practicate in alte orase cata vreme preturile de vanzare sunt stabilite la nivel central iar zona comerciala poate fi definita ca circumscriptia teritoriala in care un agent economic i-si desfasoara activitatea.
Nu in ultimul rand sub aspectul incidentei si a dispozitiilor art. 16 lit.i din OG nr. 99/200, intrunesc toate conditiile generale de admisibilitate a probelor sub aspectul pertinentei, utilitatii si concludentei dovezilor administrate de catre partea petenta si din care se poate desprinde concluzia afirmata si de catre aceasta cum ca la stabilirea pretului de vanzare cu amanuntul al uleiului marca amintita societatea a avut in vedere trendul descendent al pretului uleiului pe piata iar o proba a faptului ca pretul pe piata al produsului este intr-o continua scadere o constituie tocmai pretul de reaprovizionare diminuat, asa incat pentru toate considerentele expuse mai sus trebuie sa se concluzioneze in sensul ca fixarea de catre petenta a pretului de vanzare sub valoarea de achizitie este permisa in conformitate cu dispozitiile speciale derogatorii edictate de catre legiuitor si mentionate mai sus.
Cu alte cuvinte s-a retinut finalmente de catre instanta de apel ca stabilirea pretului de vanzare la produsul deja amintit s-a realizat de catre petenta in baza unei strategi comerciale aplicate pe intreg teritoriul tarii avandu-se in vedere stocul considerabil de ulei de floarea soarelui nevandut la finele ianuarie 2013 si posibilitatea pe care legea o ofera comerciantilor de a se alinia la pretul practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala pentru acelasi produs, de a vinde sub pretul de achizitie produse care in termen de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vandute precum si in cazul cand preturile de reaprovizionare s-au diminuat.