Predictibilitatea actului de justitie.

Predictibilitatea actului de justitie. Problema de drept solutionata similar in mod irevocabil de catre instanta de control judiciar. Consecinte ( dec. com. nr.1271/R/CA/19.10.2009 - Sectia Comerciala, contencios administrativ si fiscal ) Constata ca prin sentinta civila nr.: 3538/12.05.2009 pronuntata de Judecatoria Oradea a fost respinsa contestatia la executare formulata de contestatoarea M. C. in contradictoriu cu intimatele P. M.O. si A.F.P.O.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca din actele depuse in probatiune de catre intimata (f. 21-34) ca procesele verbale de contraventie i-au fost comunicate in copie contestatoarei in termenul de o luna prevazut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001, inmanarea facandu-se la domiciliul acesteia, atat ei, cat si mamei sale.
Nu se pot retine din mai multe motive sustinerile contestatoarei in sensul ca semnaturile de pe confirmarile de primire nu sunt ale ei si ale mamei sale, ci ale unor agenti ai organului constatator. Astfel, respectivele confirmari de primire poarta stampila postei, fiind comunicate la adresa petentei; in plus, si comunicarea somatiei de plata a fost primita tot de mama petentei, semnaturile fiind asemanatoare; mai mult, nu se poate considera ca exista un interes direct din partea unor functionari publici (ai Postei Romane sau ai Administratiei Finantelor Publice) sa semneze in fals, in locul altor persoane, eventuale beneficii fiind inexistente, iar riscurile mari.
Prin urmare, instanta a retinut ca nu a intervenit prescriptia executarii sanctiunilor aplicate.
Acestea fiind avute in vedere, s-a respins contestatia la executare ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs contestatoarea solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii si admiterea contestatie.
Se arata in motivare ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca i-au fost comunicate procesele-verbale de constatare si sanctionare contraventionala atata timp cat dovezile din data de 14.02.2008 si 26.02.2006 nu poarta semnatura sa si nici mentiunea referitoare la actul de identitate al celui care le primeste. Mai mult, cele doua semnaturi sunt total diferite, astfel incat se poate concluziona in mod cert ca nu a fost efectuata in mod real comunicarea. In aceste conditii sunt incidente prevederile art. 14 si 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel incat se impune admiterea recursului.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 1 C.pr.civ.
            Procedand la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 si 306 alin. 2 C.pr.civ. instanta retine ca acesta este fondat, urmand a fi admis, hotararea modificata in intregime, iar contestatia la executare admisa si anulate formele de executare silita. Astfel, constituind cea de-a doua faza a procesului civil executarea silita trebuie sa se desfasoare cu respectarea stricta a prevederilor art. 373 si urm. C.pr.civ. Incalcarea lor deschide partii interesate posibilitatea de a formula contestatie la executare in cadrul careia pot fi invocate, in principiu, numai eventuale neregularitati pretins a fi savarsite in aceasta etapa.
              Declansarea acesteia presupune existenta unui titlu executoriu si refuzul debitorului de a aduce la indeplinire de buna-voie obligatia stabilita in sarcina acestuia. In masura in care lipseste insa titlul executoriu, este neindoielnic ca recurgerea la reprezentantul fortei publice nu este posibila.
               Din aceasta perspectiva tribunalul retine ca procesul-verbal de stabilire si sanctionare contraventionala devine titlu executoriu din momentul in care a expirat termenul legal pentru contestarea lui in fata instantei de judecata sau plangerea a fost respinsa in mod irevocabil. In masura in care actul de sanctionare nu a fost comunicat in mod legal, el nu dobandeste calitatea de titlu executoriu, neputand constitui temei al declansarii procedurii de executare silita.
               Asa fiind, trebuie precizat ca intre aceleasi parti a mai avut loc un litigiu in care aceeasi problema a fost transata in mod irevocabil, stabilindu-se ca recurentei nu i-a fost comunicat in mod legal procesul-verbal in baza caruia intimata a pornit formele de executare silita ( dec. com. nr. 1043/R/CA/2009 pronuntata de Tribunalul Bihor in dos. nr. 574/111/2009 ). Considerentele avute in vedere de aceasta instanta nu pot fi ignorate la solutionarea prezentului litigiu intrucat s-ar aduce atingere prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
              Astfel, avand de stabilit limitele si continutul dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mai multe randuri ( e.g. cauzele Driha versus Romania, Paduraru versus Romania, Beian versus Romania, Statos Pintio versus Portugalia, Baranowski versus Polonia, Sovtransanto Holding versus Ucraina ) ca principiul securitatii juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societatii, iar incertitudinea jurisprudentiala de natura sa duca reduca increderea justitiabililor in sistemul judiciar contravine acestuia. Chiar daca divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate asupra competentei lor teritoriale, in masura in care situatia de fapt ramane neschimbata, interpretarea data legii trebuie sa fie aceeasi.
Din aceasta perspectiva instanta retine ca prin decizia amintita instanta de control judiciar a statuat ca nu a fost comunicat in mod legal procesul-verbal recurentei. Chiar daca la stabilirea acestei imprejurari a fost avut in vedere un alt proces-verbal, esential ramane faptul ca situatia de fapt si dispozitiile legale incidente sunt aceleasi.
Dezlegarea asupra problemei de drept data de Tribunalul Bihor a fost de natura sa clarifice din acel moment posibilitatea de a se recurge la formele de executare silita de catre intimata creand recurentei speranta legitima ca ea nu va mai fi negata de o alta instanta de judecata intr-o procedura ulterioara. Statuarea in sens contrar ar fi posibila, prin prisma respectarii prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului numai in masura in care ar fi posibil un reviriment jurisprudential justificat de schimbarea starii de fapt sau in baza unei noi interpretari a legii ( cauza Tudor Tudor versus Romania, Stefan si Stef versus Romania, Un�dic versus Franta ). Or, pana la acest  moment nu s-a putut proba intervenirea unei asemenea schimbari, astfel incat tragerea unei concluzii contrare celei luate initial de Tribunalul Bihor ar duce la incalcarea prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului .
               Fata de toate acestea, tribunalul considera ca lipseste titlul executoriu in sensul definit de O.G. 2/2001, astfel incat in raport de prevederile art. 312 alin. 1 si 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica hotararea in intregime va admite contestatia la executare si va anula in intregime formele de executare silita.