DECIZIA COMERCIALA NR. 187/R/COM/01.03.2010

DECIZIA COMERCIALA NR. 187/R/COM/01.03.2010. Tribunalul Bihor- Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal- Domeniu asociat- contraventii.incchisoare contraventionala

Constata ca prin sentinta civila nr. 868/18.08.2009, pronuntata de Judecatoria Salonta a fost respinsa plangerea contraventionala formulata de petenta PFA HRT, in contradictoriu cu intimata GF Bihor, ca nefondata si a fost mentinut procesul-verbal de constatare si sanctionare a  contraventiei seria G nr. 14007/19.06.2007 incheiat de GF Bihor, ca temeinic si legal, luandu-se act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei -14007/19.06.2007, petenta PFA HRT a fost sanctionata pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art. 190 litera c din O.G. nr. 92/2003 "detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false" si art. 10 litera b din O.G. nr. 28/1999 "neindeplinirea obligatiei agentilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate, conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si neintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana la momentul stergerii memoriei operative".
Sub aspectul temeiniciei prima instanta a constatat ca actul sanctionator face dovada celor mentionate in cuprinsul sau pana la proba contrara, proba care, potrivit art. 1169 Cod civil, incumba contestatorului .
S-a retinut ca martorul IU (fila 28 dosar fond) a declarat ca barul se afla pe terenul proprietatea familiei administratorului, in aceeasi curte cu locuinta acestora si barul are o intrare spre curte. Martorul a depozitat in beciul familiei 20 de flacoane a cate 5 litri de votca si rom, tigarile ridicate din magazin erau ale martorului care le-a lasat acolo in drum spre casa, pentru ca avea multe bagaje. Martorul stia de la sotia sa, care lucreaza in calitate de vanzatoare la acest magazin, ca s-a confiscat o suma de bani referitor la care a declarat ca stie ca numitul HR are obiceiul de a pastra banii obtinuti din lucrul cu tractorul tot la bar.
Martora IE (fila 44 dosar fond) a declarat ca s-a aflat in incinta ABC - ului la momentul controlului efectuat de comisarii intimatei GF Bihor si bunurile inscrise in procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei (8 flacoane de votca la 5 litri fiecare, 8 sau 9 flacoane de 5 litri, un cartus Marlboro si unul Ronson fara timbru) bunuri ce au fost gasite in beciul casei si nu in magazin. Martora a mai declarat ca a semnat monetarul, dar numita HF nu a semnat nici un act.
S-a retinut ca aceste declaratii vin in contradictie cu actele intocmite la momentul constatarii contraventiei: monetarul intocmit de vanzator (fila 9 din dosar fond), care este martora IE (fila 9 dosar fond) si in care s-a constatat ca este inscrisa diferenta nemarcata 593,97 lei, suma ce a fost confiscata ca urmare a constatarii contraventiei (chitanta nr. 174940/19.062007 - fila 8 dosar fond), la acea data martora nu a revendicat aceasta suma ca fiind a sa personala, cu riscul confiscarii asa, cum se pare, ca nu stia nici ca se confisca bunuri nemarcate proprietatea sa, desi in calitate de vanzator a fost de fata la efectuarea controlului.
Instanta de fond a apreciat ca aceste schimbari radicale in depozitii au fost determinate si de calitatea de angajat al petentei sanctionate contraventional.
In ceea ce priveste declaratia martorul Iova Ioan (fila 28 dosar fond), s-a constatat ca aceasta reprezinta o proba indirecta, martorul a luat cunostinta de cele declarate din spusele sotiei sale martora IE.
S-a retinut ca in nota explicativa (fila 10 dosar fond) numita HF, mama administratorului petentei, a raspuns ca stia, ca nu are voie sa vanda produse nemarcate, dar a facut acest lucru din cauza datoriilor pe care trebuie sa le achite.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta din probele administrate in dosar prima instanta a apreciat ca petenta PFA HRT, nu a facut dovada contrara celor consemnate in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, respectiv ca nu a detinut produse accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate si ca a emis bon fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.
Pericolul social concret relevat de modul de savarsire al faptei contraventionale, justifica aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale stabilite prin actul sanctionator atacat.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, art. 190 litera c din O.G. nr. 92/2003, art. 10 litera b din O.U.G. nr. 28/1999, H.G. nr. 2398/2004, H.G. nr. 479/2003, instanta de fond a respins plangerea contraventionala formulata de petenta PFA HRT, in contradictoriu cu intimata GF Bihor, ca nefondata, a mentinut procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria G nr. 14007/19.06.2007 incheiat de GF Bihor, ca temeinic si legal. Luandu-se act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat recurs petenta solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, iar in subsidiar admiterea plangerii si anularea  procesului-verbal sau aplicarea sanctiunii avertismentului.
In motivare se arata ca instanta de fond a omis audierea in calitate de martora a numitei HF revenind in mod nelegal asupra probei atata timp cat prevederile art. 189 C.pr.civ. au un caracter dispozitiv. Audierea ei se impune intrucat martora este proprietara imobilului in care au fost descoperite bunurile si ea a si semnat nota explicativa intocmita cu prilejul intocmirii procesului-verbal.
Fiind depozitate in subsolul imobilului detinut de aceasta era exclus ca bunurile sa ii apartina, fapt ce rezulta si din declaratiile martorilor audiati in cauza. Nota explicativa data de aceasta nu poate reprezenta temei al retinerii faptei in sarcina petentei atata timp cat si beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Suma gasita de inspectori reprezenta contravaloarea lucrarilor agricole efectuate in ziua respectiva de catre petent ce a fost depozitata temporar in imobil.
In drept au fost invocate prevederile art. 190 lit. c ) din Legea nr. 92/2003.
Procedand la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 si 306 alin. 2 C.pr.civ. instanta retine ca acesta este partial fondat, urmand a fi admis in consecinta. Astfel, potrivit art. 312 alin. 3 si art. 304 pct. 5 C.pr.civ. casarea unei hotarari se poate dispune in cazul in care, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. Trimiterea pe care textul legal o face la dispozitiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ. impune intrunirea cumulativa a trei conditii : incalcarea unei dispozitii legale, existenta unei vatamari si imposibilitatea inlaturarii ei altfel decat prin anularea actului.
Referitor la prima conditie tribunalul retine ca instanta de fond a audiat doi martori si a incuviintat la termenul din data de 31 martie 2009 suplimentarea probatoriului cu martora HF care a si fost prezenta la termenul din data de 13 august 2009. Cu toate acestea instanta de fond nu a procedat la audierea sa retinand ca sunt incidente prevederile art. 189 C.pr.civ. Examinarea coroborata a acestui text legal si a dispozitiilor art. 190 C.pr.civ. conduce la concluzia ca norma are un caracter relativ, astfel incat numai partea adversa poate invoca aplicarea ei, nefiind posibil ca instanta din oficiu sa omita pe acest temei audierea unei persoane in calitate de martor.
Procedand la revenirea asupra probei in conditiile in care nu a existat o pozitie de opunere din partea intimatei GF Bihor, instanta de fond a incalcat prevederile art. 189 si 190 C.pr.civ., astfel incat prima conditie este intrunita.
Referitor la vatamarea procesuala cauzata recurentului prin dispozitia instantei de fond, trebuie precizat ca pentru stabilirea imprejurarilor concrete ale comiterii celor doua fapte au mai fost audiati doi martori, iar martora HF a dat o nota explicativa in fata reprezentantilor GF Bihor. In conditiile in care se tindea la lamurirea acelorasi aspecte de fapt, considera ca suplimentarea probatiunii era inutila, astfel incat revenirea asupra probei nu a fost de natura sa cauzeze recurentului vreo vatamare. Tocmai de aceea, nefiind intrunite conditiile cumulative impuse de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. considera ca recursul sub acest aspect nu este fondat.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul retine ca examinand prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca distinctia intre contraventii si infractiuni existenta in legislatia interna a unora dintre statele semnatare ale Conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garantiilor oferite de acest articol  acuzatiilor in materie penala ( Hotararea pronuntata in cauza �zt�rk versus Germania, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
Pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata ca avand un caracter "penal" in sensul prevederilor Conventiei, prima chestiune care trebuie determinata este daca textul normei de drept care defineste fapta apartine, in sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinata natura faptei si, in sfarsit, natura si gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicata persoanei care se face vinovata de comiterea contraventiei ( Hotararea pronuntata in cauza Ziliberberg versus Moldova din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enuntate, de regula, nu sunt analizate cumulativ dar daca analiza separata nu permite a se ajunge la o concluzie clara, atunci se impune abordarea lor cumulativa ( Hotararea pronuntata in cauza Garyfallou AEBE versus Grecia din 22 septembrie 1998, paragr. 56). In ipoteza in care norma legala pretins a fi fost incalcata se adreseaza tuturor cetatenilor si nu vizeaza doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicarii sanctiunii este de prevenire si pedepsire, suntem in prezenta unei acuzatii in materie penala, impunandu-se respectarea garantiilor conferite in aceasta materie, inclusiv prezumtia de nevinovatie.
De altfel, aceeasi concluzie a fost formulata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel versus Romania stabilind ca prezumtia de nevinovatie se aplica si in cadrul procedurilor contraventionale, fiind irelevanta calificarea data de norma interna ( paragrafele 66-69 ). Cu toate acestea, instanta nationala este indreptatita ca in urma examinarii probelor administrate in cauza si a sanctiunilor pe care legea le prevede sa determine in concret limitele in care sunt aplicabile garantiile amintite ( cauza Neata versus Romania ).
Asa fiind, trebuie precizat ca la momentul efectuarii controlului au fost descoperiti 101 litri de alcool fara marcaje de eticheta producator si banderole de marcaj, 32 pachete de tigari fara banderole de marcaj, precum si suma de 593, 97 lei ca nefiind marcata in casa de marcat fiscala. Cei doi martori audiati au sustinut ca bautura alcoolica ar fi apartinut martorului Iova Ioan care a achizitionat-o pentru niste lucrari de renovare ce se executau la casa fiicei sale.
Trecand peste faptul ca pare cel putin absurd ca o cantitate insemnata de alcool sa fie lasata la in imobilul apartinand unei alte persoane, tribunalul retine ca martorul Iova Ioan a aratat ca a depozitat flacoanele in beciul din curtea recurentului. In absenta unor inscrisuri din care sa reiasa achizitionarea de catre martor a alcoolului, se impune aplicarea dispozitiilor art. 1909 C.civ. potrivit carora posesia exercitata cu buna-credinta asupra unui bun mobil reprezinta dovada proprietatii lui.
De altfel, in nota explicativa data de numita HF se arata ca alcoolul a fost cumparat in afara circuitului legal, astfel incat tribunalul considera ca probele administrate au fost de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie care opereaza in favoarea recurentului.
Aceeasi solutie se impune si in ceea ce priveste suma de bani nemarcata pentru care nu s-a putut face dovada emiterii bonurilor fiscale. Astfel, fiind vorba despre o fapta de natura sa antreneze raspunderea contraventionala a recurentului, este firesc ca pozitia acestuia sa fie constanta pe parcursul solutionarii plangerii.
Asa fiind, retine ca initial recurentul a sustinut in plangere ca suma era destinata restituirii unui imprumut catre numitul PA, pentru ca in motivele de recurs sa sustina ca banii proveneau din lucrarile agricole executate. Pozitia total divergenta si ireconciliabila a recurentului, coroborata copia raportului "X" conduc la concluzia ca recurentul se face vinovat si de incalcarea dispozitiilor O.U.G. nr. 28/1999.
             Referitor insa la sanctiunea aplicata, retine ca potrivit art. 21 alin.3 din O.G.2/2001 sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ, tinand seama de gradul de pericol social concret al faptei, de imprejurarile comiterii acesteia, de modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului. S-au instituit, asadar, criterii generale si obligatorii ce trebuie avute in vedere atat de agentul constatator in momentul aplicarii sanctiunii, cat si de instanta de judecata atunci cand analizeaza legalitatea si temeinicia acesteia.
Obligatia instituita de legiuitor referitoare la emiterea bonurilor fiscale de catre agentii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul sau prestari de servicii direct catre populatie nu a fost conditionata de alte elemente suplimentare. Cu alte cuvinte, simpla indeplinire a uneia dintre cele doua operatiuni atrage concomitent obligatia de a se marca suma incasata in casa de marcat electronica si de a se emite bon fiscal clientului.
Specificul activitatii desfasurate de catre recurent nu impune trecerea unui interval de timp din momentul in care se preia comanda pana la executarea ei. Trecerea unui interval mare de timp pana la efectuarea operatiunii de inregistrare a sumei in casa de marcat electronica  constituie o incalcare flagranta a prevederilor legale in materie.
Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat suma nemarcata in casa fiscala reprezinta aproape a zecea parte din totalul incasarilor din ziua respectiva. Tocmai de aceea, suma confiscata al carei cuantum este neindoielnic mic raportat la minimul amenzii contraventionale prevazute de lege constituie o parte semnificativa a activitatii comerciale desfasurate de intimata, astfel incat tribunalul considera ca scopul educativ si preventiv pe care il presupune orice sanctiune nu poate fi atins prin aplicarea sanctiunii avertismentului pentru aceasta fapta, astfel incat sub acest aspect recursul este nefondat.
Mentinerea ambelor amenzi aplicate trebuie insa sa aiba in vedere ca in materie contraventionala legiuitorul nu a prevazut posibilitatea cumulului juridic, ci numai pe cel aritmetic. Executarea unei amenzi de 28.000 lei ar crea dificultati insurmontabile pentru recurent cu atat mai mult cu cat in prezent activitatea sa a fost suspendata. Tocmai de aceea, aplicand si principiile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ce se degaja din cauza Masaev versus Moldova, tribunalul considera ca se impune inlocuirea sanctiunii amenzii in cuantum de 20.000 lei cu cea a avertismentului, sens in care va si admite recursul.
Fata de toate acestea, in baza art. 312 alin. 1 si 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica in parte hotararea atacata in sensul ca admite in parte plangerea contraventionala va inlocui sanctiunea amenzii in cuantum de 20.000 lei aplicata pentru contraventia prevazuta de art. 190 alin. 2 din O.G. 92/2003, cu sanctiunea "avertisment", va atrage atentia petentului asupra respectarii dispozitiilor legale, va inlatura masura suspendarii activitatii de comercializare, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.