Din analiza art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, se constata ca acordarea tichetelor de masa nu reprezinta o obligatie legala pentru angajator, deci un drept cast...

Contencios administrativ
Salarizare Din analiza art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, se constata ca acordarea tichetelor de masa nu reprezinta o obligatie legala pentru angajator, deci un drept castigat  pentru angajati, ci doar o facultate a angajatorului, iar punerea in aplicare conduce la efectuarea unei plati voluntare.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont, adm. si fisc.
sent. nr. 646/CA/24 iunie 2008

      Prin actiunea in contencios administrativ reclamanta T. A. M. a chemat in judecata parata Casa Judeteana de Pensii Bistrita-Nasaud, solicitand obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentand contravaloarea tichetelor de masa de care trebuia sa beneficieze in temeiul prevederilor Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, incepand cu data de 01.12.2006 si pana in prezent, suma actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
      In conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, "Salariatii din cadrul societatilor comerciale,  regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice, care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din analiza acestei norme legale, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, se constata ca acordarea tichetelor de masa nu reprezinta o obligatie legala pentru angajator, deci un drept castigat  pentru angajati, ci doar o facultate a angajatorului, iar punerea in aplicare conduce la efectuarea unei plati voluntare.
Mai mult decat atat, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat, sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic in acordarea de tichete de masa pentru toti salariatii ci, angajatorii, impreuna cu partenerii de dialog social (organizatiile sindicale legal constituite sau reprezentantii salariatilor) au posibilitatea sa stabileasca prin contractele colective de munca clauze privind acordarea alocatiei individuale de hrana.
Conform prevederilor art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 5/1999, aceste clauze trebuie sa prevada, atat numarul  salariatilor  din unitate care pot primi lunar tichete de masa, valoarea nominala a tichetului de masa, in limita celei prevazute de lege si, tinand seama de posibilitatile financiare proprii ale angajatorilor, numarul de zile lucratoare din luna pentru care se distribuie tichete de masa salariatilor, cat si criterii de selectie privind stabilirea salariatilor care primesc tichete de masa.
In raport de aceste reglementari, se observa deci, fara echivoc, ca acordarea tichetelor de masa presupune indeplinirea cumulativa a doua conditii: clauzele privind acordarea alocatiei individuale de hrana sub forma tichetelor de masa sa fie stabilite prin contracte colective de munca si sa existe surse de finantare pentru aceste cheltuieli.
     In conformitate cu art. 29 (in prezent art. 31) din Legea nr. 188/1999 republicata, pentru activitatea desfasurata, functionari publici  au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
     De asemenea, ei beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
     Salarizarea acestei categorii de personal, este stabilita in prezent prin O.G. nr. 6 din 24.01.2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 232/2007.
     Ca si pentru celelalte categorii de personal anterior mentionate, nici o dispozitie a actului normativ special de salarizare a functionarilor publici nu prevede acordarea tichetelor de masa.
     De altfel, analizand cadrul normativ care a reglementat de-a lungul timpului drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici, se constata ca acestia au beneficiat de acordarea alocatiei de hrana sub forma tichetelor de masa, numai sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, care, insa, a fost respinsa, prin Legea nr. 725/4.12.2001.
      Prin urmare, tichetele de  masa s-au putut acorda functionarilor publici, o perioada scurta de timp, respectiv, pe perioada aplicarii Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 245/2000 (1 martie - 13 decembrie 2001) si numai in temeiul acestui act normativ, intrucat, nici anterior, dar nici dupa respingerea ordonantei, nu s-a mai reglementat in mod legal acordarea acestui drept.
     Fata de toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicata privind statutul functionarilor publici, tribunalul urmeaza sa respinga ca neintemeiata actiunea formulata in cauza.