Intrucat algoritmul de calcul al diminuarii drepturilor salariale a fost prevazut expres in cuprinsul actului aditional la contractul individual de munca, insusit de reclamant prin propria semnatura, in raport de nivelul lunar al realizarilor sucursa...

      Intrucat algoritmul de calcul al diminuarii drepturilor salariale a fost prevazut expres in cuprinsul actului aditional la contractul individual de munca, insusit de reclamant prin propria semnatura, in raport de nivelul lunar al realizarilor sucursalei, cunoscut de reclamant in calitate de director, reclamantul putea determina cu exactitate cuantumul penalitatilor care i se aplica.

(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 5070/F/3 noiembrie 2010, nepublicata)

    
Prin actiunea civila inregistrata reclamantul TI a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. C SA Sibiu obligarea paratei la restituirea sumei de 292 lei retinuta cu titlu de concediu necuvenit, a garantiei lunare de 5 lei/luna; la plata celor 6 zile de concediu aferente anului 2009; la plata zilelor de concediu neefectuat aferente anului 2010; la plata penalitatilor lunare aferente anilor 2007, 2008, 2009 pana in luna martie 2010; la plata unor penalitati de 500% la suma totala datorata.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca reclamantul a fost angajatul paratei, in functia de director al sucursalei Bistrita, in perioada 16.11.2006 - 23.03.2010.
Reclamantul a investit instanta de judecata cu urmatoarele pretentii:
1. obligarea paratei la restituirea sumei de 292 lei retinuta in luna martie 2010, cu titlu de concediu necuvenit;
2. restituirea garantiilor lunare retinute;
3. plata zilelor de concediu neefectuat in anul 2009 si 2010;
4. restituirea sumelor retinute cu titlu de penalitati lunare pe criteriul unui plan lunar pe anii 2007, 2008, 2009 si pana la data de 23 martie 2010.
5. plata de penalitati de 500% la suma totala datorata si indicata la pct. 1 - 4.
In raport de probele administrate in cauza, tribunalul va analiza punctual fiecare pretentie in parte.
1. Restituirea sumei de 292 lei
Asa cum rezulta din fluturasul de lichidare din luna martie 2010 reclamantului i s-a retinut suma de 292 lei cu titlu de concediu necuvenit.
La data de 27 iulie 2010, cu ordinul de plata nr. 3405/2010 reclamantului i s-a achitat, printre alte drepturi si suma retinuta de 292 lei.
Dat fiind faptul ca aceasta suma s-a achitat reclamantului, ulterior sesizarii instantei de judecata, in perioada imediat urmatoare primirii citatiei pentru primul termen de judecata, tribunalul constata ca acest capat de cerere a ramas fara obiect.
2. plata zilelor de concediu neefectuat in anul 2009 si 2010.
Conform contractului individual de munca incheiat reclamantul avea dreptul la 21 zile lucratoare de concediu de odihna.
Potrivit actului intocmit de sucursala zonala Cluj a paratei, in baza propriilor evidente, necontestate de reclamant, in anul 2009 reclamantul a efectuat un numar de 15 zile de concediu din totalul de 21 de zile lucratoare cuvenite, ramanand neefectuate un numar de 6 zile.
Pentru perioada lucrata in anul 2010, pana la data de 23 martie 2010, reclamantului i se cuveneau 5 zile de concediu de odihna.
Intrucat cele 11 zile de concediu cuvenite nu mai pot fi efectuate datorita incetarii relatiei contractuale de munca, in baza art. 141 alin. 4 din Codul muncii, reclamantul este indreptatit la compensarea in bani a zilelor de concediu cuvenite si neefectuate.
Cu ordinul de plata nr. 3405/27.07.2010 reclamantului i s-a virat suma bruta de 643 lei reprezentand compensarea in bani a celor 11 zile de concediu neefectuat.  
      Dat fiind faptul ca aceasta suma s-a achitat reclamantului, ulterior sesizarii instantei de judecata, in perioada imediat urmatoare primirii citatiei pentru primul termen de judecata, tribunalul constata ca acest capat de cerere a ramas fara obiect.
3. restituirea sumelor retinute cu titlu de penalitati lunare pe criteriul unui plan lunar pe anii 2007, 2008, 2009 si pana la data de 23 martie 2010.
Intrucat la data de 1.07.2010 reclamantul a sesizat instanta si cu cererea de restituire a penalitatilor retinute pe intreg anul 2007, tribunalul retine ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parat pentru perioada 1.01.2007 - 30 iunie 2007 inclusiv este intemeiata.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie este de 3 ani si curge conform art. 7 al aceluiasi act normativ de la data nasterii dreptului la actiune, adica din momentul retinerii sumei.
Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
     Intrucat cererea de restituire s-a formulat la data de 1 iulie 2010, pretentiile aferente perioadei 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2006 sunt prescrise.
Intervenirea prescriptiei impiedica analiza pe fond a temeiniciei pretentiilor pe perioada mai sus mentionata.  
Dat fiind faptul ca reclamantul nu a solicitat restituirea penalitatilor decat cu incepere din anul 2007, exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata pentru lunile noiembrie si decembrie 2006 nu este intemeiata.
Tot astfel, intrucat termenul de prescriptie curge de la momentul retinerii sumei, iar retinerile aferente lunii iulie 2007 s-au realizat in luna urmatoare, august 2007, odata cu plata salariului aferent lunii iulie, raportat la momentul introducerii actiunii 1.07.2010, tribunalul constata ca prescriptia nu opereaza pentru luna iulie 2007.
      In ceea ce priveste pretentiile aferente perioadei 1 iulie 2007 - 23 martie 2010, care pot fi analizate pe fond, tribunalul retine ca reclamantul a semnat un act aditional la contractul individual de munca referitor la salarizare.
In cuprinsul acestui act aditional se precizeaza ca incepand din data de 1.01.2004 salarizarea se face in functie de realizarea indicatorilor calitativi si cantitativi.
Indicatorii cantitativi sunt "cifra de afaceri si profitul" si se stabilesc stiintific de conducerea paratei pentru fiecare luna si fiecare compartiment in parte in "bugetul de venituri si cheltuieli".
Salariul se diminueaza proportional cu nerealizarea indicatorilor de plan stabiliti, calculul facandu-se conform algoritmului expres prevazut in cuprinsul actului aditional.
Plata salariului lunar conform cantitatii, calitatii si importantei muncii prestate de reclamant este prevazuta si in contractul individual de munca (litera J pct. 2).
Conform bugetului de venituri si cheltuieli intocmit lunar in perioada noiembrie 2006 - martie 2010 incasarile sucursalei condusa de reclamant au fost sub nivelul planului stabilit.
Acest buget de venituri si cheltuieli era cunoscut de reclamant. El se intocmeste centralizat de parata in baza datelor comunicate de fiecare sucursala si se comunica sucursalelor zonale.
Atata timp cat situatia incasarilor lunare se comunica centralei de reclamant in calitate de conducator al sucursalei incasatoare de venituri, este fara niciun dubiu ca situatia lunara a incasarilor era cunoscuta de reclamant.
In baza bugetului de venituri si cheltuieli au fost intocmite statele lunare de plata, in care au fost consemnate penalitatile retinute in baza calculului prevazut in actul aditional la contractul individual de munca, penalitati indicate si de parata in situatia centralizatoare depusa la dosar.
Din cuprinsul statelor de plata depuse la dosar rezulta ca au fost aplicate penalitati lunare reclamantului pentru nerealizarea planului, cu exceptia lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 2009 cand reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului cu 10%.
Intrucat algoritmul de calcul al diminuarii drepturilor salariale a fost prevazut expres in cuprinsul actului aditional la contractul individual de munca, insusit de reclamant prin propria semnatura, in raport de nivelul lunar al realizarilor sucursalei, cunoscut de reclamant in calitate de director, reclamantul putea determina cu exactitate cuantumul penalitatilor care i se aplica.
Asa cum rezulta din cuprinsul actiunii introductive, reclamantul nu contesta modul de salarizare in baza unui plan lunar, necunoasterea procentului lunar realizat, ci invoca doar faptul ca nu a semnat vreun act aditional, aspect care este contrazis prin semnatura aplicata pe actul aditional aflat la dosar.
Lipsa reclamantului la interogatoriu coroborata cu faptul intocmirii centralizate a bugetului de venituri si cheltuieli in baza datelor comunicate de sucursala condusa de reclamant, indicarea algoritmului de calcul al penalitatilor in cuprinsul actului aditional semnat de reclamant, denota faptul ca pe tot parcursul relatiei de munca reclamantul a fost in masura sa cunoasca lunar cuantumul penalitatii care i se aplica pentru nerealizarea planului.
Dat fiind faptul ca reclamantul nu a reusit sa se incadreze in planul stabilit, ca salarizarea sa s-a prevazut a fi realizata in functie de cantitatea si calitatea muncii sale, ca prin actul aditional semnat de reclamant s-a stabilit cu exactitate modalitatea de calcul al penalitatii, tribunalul apreciaza ca retinerea de penalitati este o masura asumata de reclamant, astfel ca restituirea nu se poate dispune.
      4. restituirea garantiilor lunare retinute.
      In baza contractului de garantie in numerar incheiat in luna noiembrie 2006 reclamantului i s-a retinut lunar pe intreaga perioada contractuala suma de 5 lei/luna cu titlu de garantie in vederea acoperirii unor eventuale pagube produse in gestiunea incredintata (f. 21).
      Conform contractului incheiat, pentru acoperirea eventualelor pagube constatate ulterior lichidarii garantia va fi restituita gestionarului la 6 luni de la data lichidarii pe baza de cerere scrisa.
      Parata nu a negat, ci dimpotriva, prin intampinare, a recunoscut retinerea garantiei de 5 lei/luna pe tot parcursul raporturilor de munca.
      Refuzul restituirii garantiei s-a justificat de parata prin faptul ca reclamantul nu a predat o polita RCA (detinuta in alb), pe care a declarat-o pierduta si a carei valoare de inventar este de 100 lei.
      Potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969, garantia in numerar si dobanda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la incetarea contractului sau de munca, in situatia in care nu a cauzat o paguba sau cand paguba a fost acoperita in intregime.
      Atunci cand gestionarul a cauzat o paguba in gestiune la locul sau de munca si aceasta nu se acopera integral in termen de o luna de la obtinerea titlului executoriu definitiv, organizatia se va despagubi din garantia in numerar constituita in favoarea sa.
      Faptul ca reclamantul nu a achitat paratei valoarea de gestiune a politei RCA nepredata nu indreptateste parata sa retina garantia constituita de reclamant.
      Aceasta intrucat parata nu detine vreun titlu impotriva paratului prin care sa se constate ca intr-adevar reclamantul a cauzat un prejudiciu paratei, cuantumul acestui prejudiciu.
      Conform art. 270 alin. 1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
      Nu poate fi retinuta apararea paratei in sensul ca restituirea nu s-a dispus pe considerentul ca reclamantul nu a depus o cerere scrisa de restituire.
      Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat paratei, in scris, restituirea garantiei lunare retinute, astfel incat in conditiile in care nerestituire se datora lipsei cererii, nimic nu impiedica parata sa procedeze la restituire pe parcursul judecatii.
      Legea nr. 22/1969 prevede obligatia angajatorului de a restitui garantia retinuta la momentul incetarii raporturilor de munca.
      Pretinsa paguba cauzata de reclamant (urmare a nepredarii politei RCA sau a valorii de gestiune de 100 lei) nu s-a constatat ulterior lichidarii, ci s-a cunoscut inca de la momentul incetarii raporturilor de munca.
      Ca atare, termenul de 6 luni de la data lichidarii, prevazut in contractul de garantie, nu este aplicabil in speta. Sintagma "paguba constatata ulterior lichidarii" semnifica prejudiciul descoperit dupa intocmirea notei de lichidare, acceptata de reclamant. In prezenta cauza, nota de lichidare nu a fost intocmita, semnata de reclamant, astfel incat pretinsul prejudiciu este anterior lichidarii, insa trebuie constatat prin hotarare judecatoreasca pentru a putea fi recuperat.
      In lipsa unei hotarari judecatoresti care sa constate obligatia reclamantului de a despagubi parata, cuantumul sumei de plata, parata nu are niciun temei legal sa retina garantia constituita de reclamant, astfel ca tribunalul va obliga parata sa restituie reclamantului suma retinuta cu titlu de garantii materiale in perioada derularii raporturilor de munca  - 16.11.2006 - 23.03.2010.
      5. plata de penalitati de 500% la suma totala datorata si indicata la pct. 1 - 4.
      Conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii, intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
      Potrivit art. 1088 C.civ., aplicabil in lipsa unei prevederi derogatorii, la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate.
      Reclamantul nu a investit instanta cu o cerere de obligare a paratei la plata dobanzii legale, astfel ca instanta nu poate acorda ceea ce nu s-a solicitat.
      Cererea de obligare la plata unor penalitati de 500% nu are nicio justificare legala, astfel ca se impune a fi respinsa ca neintemeiata.
      Nimic nu impiedica reclamantul sa solicite printr-o actiune plata de daune interese in conditiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii, inlauntrul termenului de 3 ani, urmand ca in noul cadru procesual instanta sa analizeze temeinicia pretentiilor formulate in raport de actele din prezentul dosar.
In baza tuturor considerentelor exprimate, facand aplicarea dispozitiilor art. 161 alin. 4, art. 270 alin. 1, art. 286-291 din Codul muncii, art. 1088 C.civ., art. 1, 3, 7 din Decretul nr. 167/1958, art. 16 din Legea nr. 22/1969, tribunalul va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru lunile noiembrie si decembrie 2006 si luna iulie 2007 invocata de parata; va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata pentru perioada 1.01.2007 - 30.06.2007 si in consecinta va respinge actiunea reclamantului pentru aceasta perioada ca fiind prescris dreptul la actiune; va admite ca fiind intemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei sa restituie reclamantului garantiile materiale retinute si in consecinta va obliga parata sa restituie reclamantului suma retinuta cu titlu de garantii materiale in perioada derularii raporturilor de munca 16.11.2006 - 23.03.2010; va respinge ca fiind ramase fara obiect cererile privind restituirea sumei de 292 lei si plata concediului de odihna cuvenit; va respinge ca neintemeiate cererile avand ca obiect plata sumelor retinute cu titlu de penalizari pentru perioada 1.07.2007 - 23.03.2010 si obligarea paratei la plata de penalitati pentru sumele datorate.