Faptul ca si comisariatele judetene care, spre deosebire de cele regionale, nu au personalitate juridica, sunt competente a aplica sanctiunea contraventionala a amenzii prevazute de art. 15 alin. 2 (temeiul sanctionarii in prezenta cauza) rezulta din...

Contraventii

      Faptul ca si comisariatele judetene care, spre deosebire de cele regionale, nu au personalitate juridica, sunt competente a aplica sanctiunea contraventionala a amenzii prevazute de art. 15 alin. 2 (temeiul sanctionarii in prezenta cauza) rezulta din argumentul interpretarii "per a contrario" a prevederilor alin. 4 si 5 al aceluiasi art. 15, care restrictioneaza capacitatea de aplicarea doar pentru anumite categorii de persoane exclusiv in privinta sanctiunii complementare a suspendarii activitatii pana la incetarea practicii comerciale incorecte.

(Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 287/R/24 septembrie 2010, nepublicata)

      Prin sentinta civila nr. 828 din 12 februarie 2010, pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a respins ca nefondata plangerea contraventionala formulata de petenta UPC Romania SRL impotriva procesului-verbal de contraventie seria XXX nr. 0270846 din data de 31.07.2009, in contradictoriu cu intimatele Comisiariatul Regional Pentru Protectia Consmatorilor Cluj si respectiv Comisiariatul Regional Pentru Protectia Consmatorilor Cluj - Comisariatul Judetean Pentru Protectia Consumatorilor Bistrita-NasauD, si pe cale de consecinta:
      S-a respins ca neintemeiata cererea petentei de anulare in totalitate a procesului-verbal atacat.
S-a respins ca neintemeiata cererea petentei de reducere a cuantumului amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat.
S-a mentinut ca temeinic si legal procesul-verbal atacat.
      S-a respins ca neintemeiata cererea reclamantei de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecata.
      Impotriva acestei hotarari a formulat recurs petentul.
      Tribunalul, examinand in baza prev.de art.304 si art.3041 Cod procedura civila hotararea atacata, atat prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, constata ca aceasta este temeinica si legala nefiind dat niciun motiv de casare sau modificare.
      Astfel, in privinta primei critici formulate de petenta recurenta, tribunalul constata ca cadrul procesual stabilit in prezenta cauza nu permite analiza asupra validitatii Deciziei nr. 23/31.07.2009 (o atare analiza facand obiectul dosarului nr. 5390/117/2009 al Tribunalului Cluj - suspendat pana la solutionarea plangerii contraventionale formulate impotriva procesului-verbal de contraventie in baza caruia a fost emisa decizia - plangere ce face obiectul dosarului nr. 7343/190/2007, nesolutionata pana la data prezentei). Prin urmare, asupra aspectului invocat de catre recurenta (in sensul ca decizia nu putea fi in mod legal emisa, cu consecinta producerii de efecte juridice, cata vreme executarea primului proces-verbal de contraventie dresat petentei a fost suspendata ca efect al contestarii lui pe calea plangerii contraventionale), este competenta a se pronunta instanta investita de petenta recurenta cu cererea in anularea actului administrativ (dos. 5390/117/2009). Prin urmare, intemeiat instanta sesizata cu plangerea contraventionala formulata impotriva celui de-al doilea proces-verbal de contraventie (seria XXX nr. 0270846 incheiat la data de 4.09.2009, prin care s-a retinut in sarcina sa savarsirea contraventiei prev. de art. 12 din Legea nr. 363/2007, constand in aceea ca la controlul efectuat in 4.09.2009 ora 1400 pentru verificarea sesizarilor a trei consumatori din mun. Bistrita, s-a constatat ca petenta nu a respectat Decizia nr. 23/31.07.2009 emisa in baza Legii nr. 363/2007), a retinut ca aceasta decizie, potrivit art. 12 al. 4 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte, este executorie si nu este de drept suspendata, neexistand nicio hotarare judecatoreasca prin care sa fie suspendate efectele deciziei mentionate.
      Neintemeiat sustine recurenta prin cea de-a doua critica formulata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capacitatii CJPC Bistrita de a aplica sanctiuni contraventionale, dimpotriva, aceasta a inlaturat ca neintemeiata sustinerea petentei, motivand ca prin Regulamentul de organizare si functionare al Comisariatului Regional pentru Protectia Consumatorilor Cluj au fost imputerniciti functionarii din cadrul comisariatelor judetene a controla si constata faptele de natura contraventionala prevazute de legislatia in materie.
       Relevante pentru argumentarea temeiniciei solutiei adoptate in acest sens de catre instanta de fond sunt prevederile art. 15 din Legea nr. 363/2007, care, in alin. 3 prevede: "Contraventiile prevazute de prezenta lege se constata la sesizarea consumatorilor, a asociatiilor care, potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor".
Mai mult, faptul ca si comisariatele judetene care, spre deosebire de cele regionale, nu au personalitate juridica, sunt competente a aplica sanctiunea contraventionala a amenzii prevazute de art. 15 alin. 2 (temeiul sanctionarii in prezenta cauza) rezulta din argumentul interpretarii "per a contrario" a prevederilor alin. 4 si 5 al aceluiasi art. 15, care restrictioneaza capacitatea de aplicarea doar pentru anumite categorii de persoane exclusiv in privinta sanctiunii complementare a suspendarii activitatii pana la incetarea practicii comerciale incorecte. Astfel, alin. 4 prevede: "Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate propune ca sanctiune complementara suspendarea activitatii pana la incetarea practicii comerciale incorecte", iar alin. 5: " Sanctiunea complementara propusa pentru a fi aplicata potrivit alin. (4) se dispune prin ordin emis de conducatorul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau prin decizie emisa de conducatorii unitatilor cu personalitate juridica din subordinea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, fiind aplicabile dispozitiile art. 12 alin. (3) si (4)".
Aprecierea recurentei in sensul ca starea de fapt nu ar fi fost corect retinuta de catre instanta este nefondata, motivele invocate de catre petenta nejustificand modificarea tarifelor cata vreme scopul incheierii actelor aditionale la contracte il reprezinta stabilirea pretului abonamentului la valoarea de 22 lei conditionat de mentinerea abonamentului pe o perioada de 24 de luni. Sustine recurenta ca obligatia mentinerii tarifului contractat prin actul aditional este infirmata de prevederile invocate din anexa 1 cuprinzand conditiile generale ale contractului. In aceste conditii, se pune problema interpretarii in ansamblu a prevederilor contractuale, conform prevederilor art. 982 C.civ., iar atunci cand, una dintre acestea sau mai multe au fost stipulate intr-o maniera susceptibila de mai multe intelesuri, conform regulii de interpretare statornicite de art. 978 Cciv., acestea urmeaza a fi interpretate in sensul in care pot produce efecte juridice. Ori, acreditand teza avansata de catre recurenta, actul aditional compare ca fiind lipsit de cauza pentru consumator.
Asadar, intemeiat a retinut instanta de fond intrunirea conditiilor de antrenare a raspunderii contraventionale in sarcina petentei recurente.
Raportat la modul de solutionare de catre instanta de fond a cererii subsidiare formulate de petenta,  tribunalul apreciaza ca s-a realizat o gresita interpretare a prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001, in competenta instantei investita cu analiza temeiniciei si legalitatii actului constatator se afla si controlul asupra corectei individualizari a sanctiunii prin raportare la criteriile prev. de art. 21 din acelasi act normativ, hotarand asupra sanctiunii, demers ce se materializeaza in reindividualizarea acesteia, atunci cand este cazul.
Cum in procedura solutionarii plangerilor contraventionale, recursul are caracter devolutiv prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul, analizand cererea formulata de petenta recurenta de reducere a cuantumului amenzii contraventionale aplicate, apreciaza ca aceasta nu este fondata, aspectul ca sesizarea apartine unui numar mic de consumatori, deopotriva cu argumentul privind cresterea taxelor obligatorii datorate de societatea recurenta, neconducand la concluzia ca fapta prezinta un grad de pericol social concret care nu corespunde aplicarii sanctiunii in cuantumul maxim prevazut de lege, cata vreme nici pana la data solutionarii prezentului recurs petenta recurenta nu considera continuarea acestor practici ca fiind neconforma prevederilor legale.
Asadar, pentru considerentele expuse, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmeaza sa respinga, ca nefondat, recursul declarat de recurenta UPC Romania SRL, in cauza nefiind incidente nici alte motive de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu de instanta conform art. 3041 Cod procedura civila, de natura a afecta valabilitatea sentintei recurate.