Tardivitate cale de atac. Repunere in termen.

Din probele administrate in apel rezulta ca partea civila MD a luat la cunostinta despre solutia adoptata de prima instanta in interiorul termenului de apel, ca aceasta avea posibilitatea declararii apelului in acest termen si ca. In ciuda acestui fapt, calea de atac a fost promovata - in mod nejustificat - cu mare intarziere.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. pen., dec. nr. 94/A/6 octombrie 2010

Prin sentinta penala nr. 206 din 30 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Beclean a fost condamnat inculpatul UIG pentru savarsirea infractiunilor de vatamare  corporala din culpa prev. de art. 184  al. 1 si 3  Cod penal,  la pedeapsa de 3 luni  inchisoare , vatamare  corporala din culpa prev. de art. 184  al. 2 si 4  Cod penal, la pedeapsa de 6 luni  inchisoare  si  vatamare  corporala din culpa prev. de art. 184  al. 2 si 4  Cod penal,  la pedeapsa de 6 luni   inchisoare .
S-a constatat ca aceste infractiuni au fost comise in concurs ideal prev. de art. 33 lit. "b" Cod penal , motiv pentru care - in baza disp. art. 34 Cod penal - s-au contopit pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea , de 6 luni inchisoare , la care s-a adaugat un spor de 2 luni inchisoare , rezultand o pedeapsa finala de 8 luni   inchisoare.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. "a" Teza II si lit. "b" C.penal.
In baza disp. art. 81 C.penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 83 C.penal un termen de incercare de 2 ani si 8 luni, punandu-se totodata  in vedere inculpatului disp. art. 83  C.penal.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 alin.5 C.penal.
In baza disp. art. 111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 republicata , s-a dispus prelungirea dreptului de circulatie al inculpatului cu un autovehicul pe drumurile publice , pana la ramanerea definitiva a prezentei sentinte.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 8.365,42 lei, cu titlul de despagubiri civile, reprezentand  cheltuieli de spitalizare, din care 2.385  lei catre Spitalul  Judetean de Urgenta Bistrita, 4.527,76 lei  - la care se s-a adaugat dobanda legala calculata conf. disp. OG nr.9/2000, incepand cu data de 30.06.2007 si pana la data platii efective - catre Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg.Mures , iar 1.452,66 lei - la care s-a adaugat de asemenea dobanda legala calculata conf. disp. OG nr.9/2000,incepand cu data de 21.06.2007 si pana la data platii efective - catre Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj .
S-au admis , in parte , actiunile civile formulate de partile civile MD, BV, BVi, si, in consecinta, inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 9.000 lei, cu titlul de despagubiri civile, catre partea vatamata MD, din care 6.000 lei reprezentand daune morale , iar 3.000 lei daune materiale;
Inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 6.500 lei , cu titlul de despagubiri civile, catre partea vatamata BV, din care 6.000 lei reprezentand daune morale , iar 500 lei daune materiale , precum si la plata unei rente viagere , in cuantum de 648 lei /luna , incepand cu data de 17.06.2007 si pana la momentul insanatosirii acesteia.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 3.050 lei , cu titlul de despagubiri civile, catre partea vatamata BVi, din care 3.000 lei reprezentand daune morale , iar 50 lei daune materiale.
S-a respins, ca nedovedit, capatul de cerere formulat de partea vatamata MD privitor la obligarea inculpatului la plata unei rente viagere.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 1.450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare , din care cate 400 lei in favoarea partilor vatamate BV si BVi, iar 650 lei in favoarea statului.
S-a luat act de renuntarea partii vatamate MD la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel in termen partile civile BVi si BV, precum si inculpatul.
Hotararea primei instante a fost apelata si de catre partea civila MD, in afara termenului prevazut de lege, solicitand repunerea in termenul de apel, cu motivarea ca nu a promovat calea de atac in termen de 10 zile de la pronuntare din motive temeinice, ce nu ii sunt imputabile.
In vederea solutionarii cererii de repunere in termenul de apel, tribunalul a incuviintat probatiunea solicitata, procedand la audierea martorilor BV si MA.
In urma administrarii probatoriului solicitat, analizand declaratia de apel a partii civile MD prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, tribunalul conchide ca cererea de repunere in termenul de apel este neintemeiata, astfel incat, apelul declarat in cauza este tardiv.
In sensul celor de mai sus pledeaza argumentele ce se vor prezenta in cele ce urmeaza.
Potrivit dispozitiilor art. 364 Cod procedura penala, apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind  facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceputul executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.
Din examinarea lucrarilor cauzei rezulta ca, desi cea de-a doua conditie cuprinsa in dispozitiile legale citate este indeplinita, in sensul ca, in speta, nu a inceput executarea pedepsei sau a despagubirilor civile, partea vatamata apelanta nu a facut dovada existentei cauzei temeinice de impiedicare, care sa fi determinat intarzierea in promovarea caii de atac. Dimpotriva, din probele administrate in apel rezulta ca partea civila MD a luat la cunostinta despre solutia adoptata de prima instanta in interiorul termenului de apel, ca aceasta avea posibilitatea declararii apelului in acest termen si ca. In ciuda acestui fapt, calea de atac a fost promovata - in mod nejustificat - cu mare intarziere.
Astfel, din incheierea de sedinta din  data de 10.12.2009, data la care s-a dezbatut cauza pe fond, rezulta ca partea civila MD a fost prezenta in instanta, formuland concluzii de obligare a inculpatului la plata despagubirilor civile.
Instanta de judecata a amanat succesiv pronuntarea hotararii, la 17, 24 si respectiv 30 decembrie 2009, data la care s-a pronuntat.
In primele zile ale lunii ianuarie 2010, partea civila MD a aflat solutia pronuntata in cauza, in urma convorbirii  telefonice purtate cu partile civile BV si BVi, astfel cum rezulta chiar din memoriul adresat de cel in cauza Ministerului  Justitiei.
Ca urmare, la data de 4.01.2010, in interiorul celor 10 zile reprezentand termenul de apel, partea civila s-a deplasat la registratura instantei de fond, ocazie cu care i s-a comunicat verbal solutia adoptata in cauza, imprejurare relevata atat in cuprinsul memoriului mai sus mentionat, cat si in declaratiile martorilor audiati in cauza la solicitarea partii civile.
Astfel, din declaratia martorului BV rezulta ca la data mai sus mentionata, a transportat-o pe partea vatamata la sediul judecatoriei si ca, in momentul in care a revenit la instanta aceasta si-a manifestat nemultumirea in legatura cu cuantumul despagubirilor civile la care fusese obligat inculpatul.
Pe de alta parte, din declaratia martorei MA - sotia partii civile apelante - care si-a insotit sotul la sediul instantei, rezulta ca registratorul le-a comunicat verbal solutia adoptata in cauza, afland astfel ca inculpatul fusese obligat la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de despagubiri civile; ca partea vatamata a solicitat comunicarea in scris a dispozitivului hotararii, dar ca aceasta nu a fost de acord cu plata taxei de timbru ce i-a fost solicitata pentru a obtine o copie dupa hotarare si ca, in perioada urmatoare "s-a dus pe la televiziuni", pentru a relata cele intamplate. Este evident deci, faptul ca daca ulterior acestui moment partea civila a "umblat" pe la televiziuni locale, avea si posibilitatea de a se deplasa la sediul instantei pentru a depune declaratia de apel sau, cel putin, de a transmite prin posta apelul.
Ulterior, partea civila MD s-a prezentat in fata instantei de apel, la termenul din data de 2.03.2010, invocand doar faptul ca, procedura de citare in apel, in ceea ce il priveste, a fost gresit realizata, citatia fiind transmisa la o adresa gresita.
In fine, la data de 26.03.2010, partea civila a transmis, prin posta, prin aparatorul ales, declaratia de apel, act ce a fost inregistrat la instanta de fond la data de 31.03.2010.
In motivarea cererii de repunere in termenul de apel, partea civila a invocat - prin scriptul intitulat "precizare de actiune" - faptul ca in perioada 3 - 16.03.2010 s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a promova calea de atac, deoarece a fost bolnav, sens in care a depus la dosarul cauzei adeverinta medicala din data de 3.03.2010, eliberata de Cabinetul  Medical Individual Chiuza.
Chiar daca, in aceasta modalitate, s-ar incerca acreditarea ideii ca partea civila a aflat solutia instantei de fond abia la data de 2.03.2010 - fapt infirmat insa chiar prin probatiunea incuviintata la cererea sa - este de observat ca actul medical invocat nu face dovada existentei unei cauze temeinice de impiedicare in promovarea apelului nici in raport de aceasta data.
Sub un prim aspect, este de observat faptul ca, la data de 3.03.2010, partea civila s-a deplasat din localitatea de domiciliu in centrul de comuna in vederea obtinerii adeverintei medicale, astfel incat nu s-a aflat in imposibilitate de miscare. Asa fiind, cel in cauza avea posibilitatea de a se deplasa si la instanta de fond pentru depunerea apelului sau la o unitate postala pentru expedierea acestuia.
Mai mult decat atat insa, desi avea recomandarea medicala de repaus la pat, in perioada 3- 16.03.2010, la data de 9.03.2010, apelantul s-a deplasat in capitala, la sediul Ministerului Justitiei, ocazie cu care a depus memoriul inregistrat sub nr. 24013/9.03.2010.
In consecinta, este mai mult decat evident ca intarzierea in promovarea apelului nu a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, partea civila preferand sa se adreseze unor institutii care nu aveau competenta de a solutiona nemultumirea sa legata de modul de solutionare a cauzei penale (televiziunile  locale, Ministerul Justitiei).
Ca urmare, in baza dispozitiilor art.379 pct.1 lit."a" Cod procedura penala, apelul declarat in cauza de partea civila MD va fi respins ca tardiv.
Pe de alta parte, apelul declarat de inculpat este neintemeiat, motiv pentru care in temeiul dispozitiilor art.379 pct.1 lit."b" Cod procedura penala va fi respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat, referitoare la nivelul exagerat al daunelor morale acordate si solicitarile sale de injumatatire a sumelor la care a fost obligat cu acest titlu, sunt neintemeiate pentru considerentele ce se vor prezenta la momentul analizei apelului partilor civile B.
Totodata, tribunalul nu poate insusi nici aprecierile ce privesc nivelul prea ridicat al daunelor materiale acordate partii civile MD, dar nici cele referitoare la necesitatea reducerii cuantumului rentei lunare stabilite in favoarea partii civile BV.
Astfel, din contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 21.02.2007 intre MRL si MD rezulta ca acesta din urma a achizitionat autoturismul marca Fiat Uno 55s, cu pretul de 3.400 lei RON.
Evenimentul rutier produs de inculpat a avut loc la data de 12.06.2007, respectiv la mai putin de patru luni de la momentul cumpararii autoturismului si s-a soldat cu distrugerea, in proportie de 90%, a autovehiculului in cauza, astfel cum este mentionat in cuprinsul procesului-verbal de verificare tehnica auto depus la dosarul de urmarire penala.
In raport de aceste date, cuantumul despagubirilor acordate de prima instanta a fost corect stabilit, avandu-se in vedere si usoara diminuare a valorii bunului in discutie, tinand seama de intervalul de timp scurs intre cele doua momente. Astfel, daca s-ar fi efectuat doar o raportare stricta a procentului de distrugere la valoarea de cumparare, nivelul  dezdaunarii materiale ar fi fost egal cu suma de 3.060 lei.
Oricum, sustinerea inculpatului potrivit careia valoarea autoturismului in cauza ar fi scazut la mai putin de jumatate din valoarea de cumparare, respectiv la 1.500 lei, este lipsita de suport.
Pe de alta parte, analiza datelor referitoare la partea civila BV a relevat faptul ca prima instanta a stabilit in mod corect renta lunara in favoarea acesteia, in functie de veniturile ce le realiza cel in cauza anterior accidentului soldat cu vatamarea sa, de reducerea capacitatii de munca, de 77%, procent apropiat celui ce reprezinta pierderea totala a acesteia si de drepturile stabilite prin decizia privind reducerea capacitatii de munca.
In fine, apelurile partilor civile B sunt intemeiate doar in partea referitoare la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanta.
Cu toate ca partile civile au criticat hotararea atacata si sub aspectul daunelor materiale stabilite prin sentinta, asertiunile privitoare la acestea nu sunt fondate.
Instanta de apel a reexaminat probatiunea administrata in prima instanta in scopul dovedirii pretentiilor civile cu titlu de daune materiale - probatiune invocata in motivele de apel in  scopul dobandirii unor despagubiri civile mai mari - constatand insa ca prima instanta si-a fundamentat solutia tocmai pe depozitiile martorilor CL si PV, sumele acordate cu titlu de despagubiri civile fiind in concordanta cu probele cauzei.
Astfel, din declaratia martorului PV rezulta doar faptul ca partile civile au cheltuit sume importante de bani pe perioada spitalizarii, cunoscand - din spusele partilor - faptul ca acestea au apelat si la imprumuturi, fara sa poata indica insa detalii referitoare la sumele de bani cheltuite sau la cele imprumutate in scopul mentionat.
Pe de alta parte, martora CL a relevat aceleasi imprejurari, fara sa poata indica un cuantum al sumelor de bani cheltuite de cele doua parti vatamate pe perioada  spitalizarii, precizand doar sumele de 500 lei (pentru partea civila BV), reprezentand supraalimentatia pe perioada internarii (250 lei) si respectiv cheltuieli efectuate cu medicatia si intretinerea sa (250 lei), precum si 50 lei (pentru partea civila BVi), reprezentand costul supraalimentatiei pe perioada spitalizarii.
In ceea ce priveste insa daunele morale acordate celor doua parti vatamate, tribunalul constata ca nivelul acestora nu este in masura sa realizeze o compensare echitabila in raport de consecintele grave ale accidentului suferit.
Criteriile  avute in vedere de prima instanta la stabilirea despagubirilor civile cu titlu de daune  morale sunt corecte insa acestora nu li s-a acordat eficienta ce o impuneau aceste criterii.
La stabilirea cuantumului daunelor morale se impune a se avea in vedere suferinta fizica resimtita de partea vatamata, concretizata in numarul zilelor de ingrijiri medicale si in faptul ca aceasta a fost spitalizata.
In acelasi sens insa este de evaluat si trauma psihica suportata de persoana in cauza, trauma reliefata de consecintele evenimentului cauzator de prejudicii, pe termen scurt si pe termen lung.
In concret, partea vatamata BV a suferit  leziuni corporale traumatice care i-au pus in primejdie viata, necesitand un numar apreciabil de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare (105-110 zile) si internarea sa, leziunile sechelare prezentate de cel in cauza constituind infirmitate fizica posttraumatica, determinand pierderea capacitatii de munca incadrabila in gradul II de invaliditate.
Prin completarea la raportul de expertiza medico-legala s-a stabilit ca  partea vatamata  a suferit o reducere a capacitatii de munca cu 77% fapt ce echivaleaza  practic cu pierderea capacitatii de munca la o varsta la care (45 ani), in conditii normale, o persoana se afla in plina putere de munca.
In mod corelativ, din actul medico-legal intocmit partii vatamate BVi rezulta ca aceasta a suferit leziuni corporale traumatice producatoare de suferinte fizice si morale (fractura radius distal dr. fractura cominutiva deschisa cap ulnar etc.), care au reclamat internarea acesteia si care au necesitat un numar mare de zile de ingrijiri medicale (55-56 zile).
In raport de toate aceste elemente tribunalul apreciaza ca, fara a se putea realiza o cuantificare exacta a suferintei victimelor accidentului, se impune a se dispune majorarea daunelor morale acordate in vederea compensarii echitabile a consecintelor grave si ireversibile suportate de partile civile.
Ca urmare, in baza dispozitiilor art.379 pct.2 lit."a" Cod procedura penala, apelul partilor civile B va fi admis, hotararea atacata va fi desfiintata in parte, in latura civila, referitor la cuantumul daunelor morale acordate si pronuntand o noua hotarare in aceste limite se va majora cuantumul daunelor morale acordate partilor civile  apelante, de la suma de 6.000 lei la 30.000 lei pentru partea civila BV si de la 3.000 lei la 15.000 lei pentru partea civila BVi.
In acest context este de mentionat ca asiguratorul de raspundere civila S.C."Alianz Tiriac" S.A.Bistrita va raspunde pentru repararea pagubei cauzate  prin faptele deduse judecatii in limita si in conditiile contractului de asigurare.
Potrivit dispozitiilor art.371 alin.2 Cod procedura penala, tribunalul a examinat intreaga cauza sub toate aspectele de drept si de fapt, constatand insa ca nu exista si alte temeiuri pentru desfiintarea hotararii atacate. In consecinta, celelalte dispozitii ale sentintei apelate vor fi mentinute.
Data fiind solutia adoptata, in temeiul dispozitiilor art. 193 Cod procedura penala se va dispune obligarea inculpatului la plata a cate 416,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, in favoarea partilor civile B., reprezentand onorariu avocatial.