Premii prevazute in contractele colective de munca Lipsa de fonduri.

      Premii prevazute in contractele colective de munca Lipsa de fonduri.
      
      In conditiile in care norma este una imperativa, conditionarea recunoasterii dreptului si acordarii acestuia de existenta de fonduri, nu poate fi acceptata.
      
Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 1059/F/20 mai 2011

Prin actiunea civila inregistrata reclamantii TS, ZV, NA, PI au chemat in judecata pe paratele Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" S.A. Bucuresti si Regionala de Transport Feroviar de Calatori Cluj solicitand obligarea paratelor, in solidar, la plata indexata a urmatoarelor sume:
1.  salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda;
2. premiul acordat cu ocazia sarbatorii "Ziua feroviarului" pe anii 2007, si 2008 la nivelul valorii clasei I de salarizare.
Analizand prioritar exceptiile invocate, conform art. 137 C.proc.civ., in ordinea lor fireasca tribunalul retine urmatoarele:
      In analiza exceptiilor se impune a se incepe cu cele de procedura si anume cu exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul Pop Ioan, intemeiata pe lipsa semnaturii acestuia.
      Din cuprinsul actiunii introductive rezulta ca actiunea este semnata de toti reclamantii, inclusiv de reclamantul Pop Ioan.
      Ca atare, exceptia invocata nu poate fi retinuta.
      Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata Regionala de Transport Feroviar de Calatori Cluj nu este intemeiata.
      Asa cum atesta chiar parata in intampinarea depusa la dosar, aceasta are obligatia platii drepturilor salariale cuvenite reclamantilor si este entitate cu personalitate juridica.
      Asa cum rezulta din copia actului aditional la contractul individual de munca, incheiat cu fiecare reclamant raporturile de munca, generatoare de drepturi si obligatii s-au stabilit intre reclamanti, pe de o parte si Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori CFR Calatori SA - Regionala de Transport Feroviar de Calatori Cluj, pe de alta parte.
      Nu rezulta din cuprinsul actului incheiat faptul ca directorul regionalei a actionat in baza delegarii de competenta, in numele si pe seama societatii nationale de transport feroviar de calatori.
      Mai mult, la rubrica angajator de la finalul actului aditional, regionala si nu Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori este mentionata ca fiind angajator.
      Totodata, din examinarea copiei carnetelor de munca depuse la dosar rezulta ca in perioada 2007-2009 parata Regionala de Transport Feroviar Cluj figureaza la rubrica angajator.
      Prin Hotararea Guvernului nr. 584/1998 s-a infiintat parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori "C.F.R. Calatori" - S.A. prin reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Romane.
Conform mentiunilor din carnetul de munca, initial, pana la data de 1 aprilie 2001 reclamantii si-au desfasurat activitatea in cadrul Societatii Comerciale Regionale de Transport Feroviar Public de Calatori Cluj S.A., infiintata in baza Hotararii Guvernului nr. 1046/1999.
Ulterior, la data de 1 aprilie 2001, reclamantii sunt transferati in temeiul Hotararii Guvernului nr. 274/2001 in cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Calatori Cluj. Prin Hotararea Guvernului nr. 274/2001, ce a stat la baza transferului, s-a aprobat printre altele si fuziunea prin absorbtie a Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori "C.F.R. Calatori" - S.A. cu societatile comerciale infiintate prin Hotararea Guvernului nr. 1.046/1999 S.A., printre care si Societatea Comerciala Regionala de Transport Feroviar Public de Calatori Cluj - S.A., care si-a incetat activitatea.
Prin Hotararea Guvernului nr. 917/2005 s-au infiintat societatile comerciale regionale de transport feroviar public de calatori, denumite societati regionale, ca urmare a reorganizarii prin divizare partiala a Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori "C.F.R. Calatori" - S.A., infiintandu-se astfel Societatea Comerciala de Transport Feroviar Regional de Calatori S.A. Cluj, adica parata din prezenta cauza (Regionala de Transport Feroviar de Calatori Cluj).
Aceasta parata este cea care a emis deciziile de incetare a raporturilor de munca ale reclamantilor, fara ca in cuprinsul actului de instiintare sa se mentioneze ca directorul regionalei actioneaza in baza delegarii de competenta, ci dimpotriva in actul nr. 401/a/1126 se precizeaza expres incetarea raporturilor de munca cu regionala de cai ferate.
Ca atare, este fara indoiala ca ambele parate au drepturi si obligatii care deriva din stabilirea de relatii de munca cu reclamantii, astfel ca lipsa calitatii procesuale pasive a regionalei nu poate fi retinuta.
Chiar daca regionala nu este semnatara a contractului colectiv de munca care sta la baza solicitarii drepturilor, ea a emis acte generatoare de efecte juridice ca urmare a raporturilor de munca stabilite cu reclamantii, ea este entitatea care a calculat si platit lunar salariile reclamantilor, care a figurat in calitate de angajator in diferite acte juridice (act aditional la contractul individual de munca, instiintare de incetare a raporturilor de munca, carnet de munca).
In calitate de angajator semnatar al actului aditional la contractul individual de munca si-a insusit contractul colectiv de munca, actul incheindu-se tocmai in baza contractului colectiv de munca.
Prin urmare, nu se poate retine ca regionala nu este obligata sa execute prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate sau de grup de unitati (acesta din urma incheindu-se de asociatia patronala legal constituita si reprezentativa).
      Parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori, in calitate de semnatar al contractului colectiv de munca la nivel de unitate si de grup de unitati, si-a asumat toate obligatiile prevazute in acest act, executarea lor fiind obligatorie conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, act normativ in vigoare si aplicabil la momentul solicitarii drepturilor obiect al prezentei cauze (Legea nr. 130/1996 a fost abrogata doar la data de 13 mai 2011 cand a intrat in vigoare Legea nr. 62/2011).
      Exceptia autoritatii de lucru judecat, pe considerentul ca reclamantul PI a avut calitate de reclamant in alte doua dosare aflate pe rolul Tribunalului Cluj, avand acelasi obiect, nu poate fi retinuta.
      In dosarul nr. 8776/117/2010 al Tribunalului Cluj, solutionat in prima instanta  prin sentinta civila nr. 408/2011 si aflat in recurs la Curtea de Apel Cluj, cu termen de judecata la data de 6 iunie 2011, figureaza in calitate de reclamant o persoana cu numele PI, care insa este alta decat reclamantul din prezentul dosar, avand in vedere diferenta de cod numeric personal si de domiciliu a celor doua persoane. 
      Astfel, asa cum rezulta din actiunea introductiva, reclamantul din prezentul dosar domiciliaza in Bistrita, IF nr. 4, scara C, apartament 60, judetul Bistrita-Nasaud si are codul numeric personal _... Reclamantul din dosarul nr. 8776/117/2010 domiciliaza in Cluj-Napoca, strada 21 D nr. _ scara 2, apartament 32, judetul Cluj si are codul numeric personal _...
       In dosarul nr. 2675/117/2010 al Tribunalului Cluj, solutionat irevocabil prin sentinta civila nr. 2074/2010, ca urmare a trimiterii spre rejudecare a actiunii din dosarul initial nr. 3173/117/2009, figureaza in calitate de reclamanti 3 persoane cu numele de Pop Ioan, asa cum rezulta din tabelul anexa la actiunea introductiva si anume: PI.I4, PI3 si PIC.
      Intre aceste persoane si reclamantul din prezenta cauza nu exista identitate.
      Conform copiei actului de identitate depus la dosar, reclamantul din prezenta cauza se numeste PI si este fiul lui Gh., in carnetul de munca si in decizia de pensionare fiind trecut PGh.I.
      Este adevarat ca in actul aditional la contractul individual de munca (f. 124) reclamantul este trecut PI IV, insa diferenta de prenume a tatalui face ca reclamantul din prezentul dosar sa fie altul decat PI.I4 din dosarul nr. 2675/117/2010 al Tribunalului Cluj.
      O alta diferenta rezulta si din aceea ca in dosarul nr. 2675/117/2010 reclamantul PI.I 4 figureaza cu un salariul de baza de 1477 lei, in timp ce reclamantul din prezentul dosar are, conform actului aditional la contractul individual de munca, un salariu de baza mai mare, de 1488 lei.
      Exceptia prescriptiei dreptului la actiune pe anii 2007, 2008 si 2009 este intemeiata numai in ceea ce priveste pretentiile aferente anului 2007, fiind neintemeiata in privinta celorlalte pretentii.
      Obiectul actiunii il constituie plata salariului suplimentar acordat pentru munca desfasurata in cursul unui an, precum si plata premiului cuvenit cu ocazia sarbatorii Ziua Ceferistului, care are loc anual la data de 23 aprilie.
      Conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.
      Ca atare, pornind de la aceasta reglementare legala, rezulta ca salariul suplimentar si premiul solicitat cu ocazia sarbatorii ceferistului, stabilite la nivelul unui salariu de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, respectiv la nivelul clasei 1 de salarizare, reprezinta venituri asimilate salariilor.
      Pe de alta parte, insasi parata sustine ca plata salariului suplimentar si a premiului se face din fondul de salarii, ceea ce inseamna ca asemenea drepturi sunt asimilate salariilor, astfel ca sunt supuse prescriptiei de 3 ani, prevazuta de art. 283 alin. 1 lit. c, termen care incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.
      Ca atare, dreptul la actiune pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2007 a inceput sa curga la data de 1 ianuarie 2008, dreptul la actiune pentru plata salariului suplimentar aferent anului 2008 a inceput sa curga la data de 1 ianuarie 2009, iar ce aferent anului 2009 a inceput sa curga la data de 1 ianuarie 2010.
      Intrucat actiunea s-a promovat de reclamanti la data de 3 martie 2011, pretentiile privitoare la plata salariului suplimentar pe anul 2007 sunt prescrise, termenul de prescriptie de 3 ani implinindu-se la data de 1 ianuarie 2011.
      Pentru considerentele mai sus retinute dreptul la actiune pentru plata salariului suplimentar aferent anilor 2008 si 2009 nu este prescris.
      In ceea ce priveste premiul cuvenit cu ocazia Zilei Ceferistului, tribunalul retine ca aceasta zi se sarbatoreste anual la data de 23 aprilie.
      Pentru anul 2007, dreptul la actiune a inceput sa curga din luna mai 2007 odata cu plata salariului aferent lunii aprilie, termenul general de prescriptie implinindu-se in mai 2010.
      Chiar daca s-ar aprecia ca dreptul la actiune ar curge de la sfarsitul anului 2007, respectiv de la data de 1 ianuarie 2008, pretentiile aferente anului 2007 au fost formulate dupa expirarea termenului de prescriptie, prin raportare la data de 3 martie 2011, data promovarii prezentei actiuni.
      In schimb, actiunea in plata ajutorul material solicitat pe anii 2008 este formulata in termenul general de prescriptie.
      Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicata, text in vigoare la data promovarii actiunii, prin contractul colectiv de munca "se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca", dispozitii similare continand si art. 236 alin.(l) din Codul muncii.
      Drept urmare, contractul colectiv de munca cuprinde dispozitii referitoare la salarizare, la contractul individual de munca, la drepturile si obligatiile partilor, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. In consecinta, sunt sau pot fi clauze in contractul colectiv de munca dispozitii relative la toate drepturile la actiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescriptie. Daca s-ar accepta sustinerile paratei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, in conditiile in care nerespectarea oricaruia dintre drepturile mentionate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de munca.
      Ca atare, ori de cate ori obiectul conflictului individual de munca il constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai in situatia neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, altele decat cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
      Pentru aceste considerente, si retinand si faptul ca ratiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie incheierea pe o perioada determinata a contractului colectiv de munca, tribunalul apreciaza ca in speta toate drepturile solicitate se incadreaza in categoria "drepturilor salariale" si termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani prevazut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special fata de cel prevazut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
      Intrucat pretentiile aferente anului 2007 au fost formulate cu depasirea termenului legal de prescriptie, exceptia prescriptiei dreptului la actiune este intemeiata sub acest aspect si neintemeiata pentru pretentiile aferente anilor 2008 si 2009.
      Analizand fondul cauzei (plata salariului suplimentar pe anii 2008 si 2009, plata premiului acordat cu ocazia Zilei Ceferistului pe anul 2008) tribunalul retine faptul ca reclamantul TS a fost salariat al paratelor in cursul anului 2007 pana la data de 1 octombrie 2008 cand raporturile de munca au incetat, asa cum rezulta din carnetul de munca si din adresa nr. 442/b/62/24.03.2011 emisa de parata Regionala de Transport Feroviari de Calatori Cluj.
       Conform acelorasi acte, reclamantul PI a prestat activitate in beneficiul paratelor in anul 2007 si 2008 pana la data de 1 august 2009, cand au incetat raporturile de munca.
      Reclamantul NA a prestat activitate in beneficiul paratelor in cursul anului 2007 si 2008 pana la data de 13 decembrie 2009, cand au incetat raporturile de munca.
      In fine, reclamantul ZV a fost angajatul paratelor in tot anul 2007 si pana la data de 1 octombrie 2008, cand inceteaza raporturile de munca.
      Prin cererea de chemare in judecata toti reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata urmatoarelor drepturi:
      1. salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009;
      2. premiul cu ocazia sarbatorii Ziua Ceferistului pe anul 2007 si 2008.
      Pe fondul dreptului, retinand prescriptia dreptului la actiune pentru pretentiile aferente anului 2007, tribunalul urmeaza a analiza punctual fiecare dintre celelalte pretentii in parte.
      I. Salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009.
      Potrivit art. 32 alin. 1 din CCM pe anii 2007-2008 si din CCM pe anii 2009-2010, pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, angajatii vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar fiind prevazute in anexa 6.
      Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
      Conform art. 19 alin. 1 din Statutul Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori CFR Calatori S.A. Bucuresti, aprobat prin HG nr. 584/1998, drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin contractul colectiv de munca.
      Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
      Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru parti potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte fata de toti salariatii, indiferent de data angajarii, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicata, act normativ in vigoare la data solicitarii drepturilor.
      Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicata, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
      Aceleasi reglementari se regasesc insa si in cuprinsul art. 132 alin. 3, art. 133 si art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care prin art. 224 lit. d a abrogat Legea nr. 130/1996, republicata.
      Din adresa nr. 968/2011 rezulta ca niciunuia dintre reclamanti nu i s-au aplicat sanctiunile prevazute in anexa 6, care exclud dreptul la plata salariului suplimentar.
      Ca atare, fata de dispozitiile legale ce reglementeaza drepturile salariatilor la salarizare, respectiv obligatiile corelative ale angajatorului, precum si caracterele si efectele contractelor colective de munca legal incheiate, tribunalul constata ca reclamantii in calitate de salariati sunt indreptatiti sa primeasca salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaste dreptul pentru perioada in care au fost efectiv angajati.
      Desigur, pentru perioada in care reclamantii nu au mai avut raporturi de munca cu paratele, nu pot pretinde drepturi banesti decurgand dintr-un contract colectiv de munca, ale carui prevederi sunt aplicabile numai salariatilor.
      Sumele datorate suporta riscul devalorizarii, astfel ca debitorul obligatiei de plata este tinut la repararea in totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizata cu indicele inflatiei a sumelor cuvenite, incepand cu data scadentei obligatiei si pana la data platii efective.
      Nu este intemeiata apararea paratei Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori CFR Calatori S.A. Bucuresti in sensul ca pentru salariatii care nu au lucrat un an intreg nu se poate acorda salariu suplimentar. Textul nu cuprinde o astfel de conditie, ci recunoaste dreptul la plata salariului suplimentar pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic si nu pentru cea desfasurata timp de un an calendaristic.
      Ca atare, salariatii a caror activitate inceteaza din motive neimputabile acestora in cursul anului calendaristic, insa pana la momentul incetarii raportului de munca au  prestat munca ireprosabila, sunt indreptatiti la plata salariului proportional cu perioada efectiv lucrata.
      Nu poate fi retinuta nici apararea paratei Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori CFR Calatori S.A. Bucuresti, conform careia plata nu s-a efectuat, intrucat nu s-a constituit fondul de salarii necesar pentru acordarea lui, ca ea constituie o facultate si nu o obligatie a angajatorului.
      Prevederea cuprinsa in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si a celui la nivel de grup de unitati din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar mentioneaza faptul ca salariatii vor primi un salariu suplimentar, ceea ce inseamna ca s-a instituit in fapt obligatia angajatorului si nu facultatea acestuia de a plati acest salariu.
      Daca se dorea ca plata sa constituie o simpla facultate, lasata la aprecierea angajatorului in functie de fondurile de care dispune, s-ar fi mentionat ca salariatii vor putea primi un astfel de salariu.
      Or, in conditiile in care norma este una imperativa, conditionarea recunoasterii dreptului si acordarii acestuia de existenta de fonduri, nu poate fi acceptata.
      Atata timp cat prin contractul colectiv de munca s-a prevazut obligatia constituirii fondului, paratele trebuiau sa indeplineasca aceasta obligatie, respectiv sa constituie lunar fondul din care sa acorde salariatilor drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil.
      Este adevarat ca, asa cum rezulta din actele aditionale incheiate, contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit pana la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 4 iunie 2009, data inregistrarii sale, astfel ca la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de munca in intervalul 1 ianuarie 2009 - 3 iunie 2009.
      Insa in tot acest interval de timp, incepand din data de 28 decembrie 2006 si pana la data de 31 ianuarie 2011, a fost in vigoare si s-a aplicat contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006, care la art. 30 prevedea dreptul salariatilor la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
      Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte fata de toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati feroviare (parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori CFR Calatori S.A. Bucuresti fiind mentionata la pct. 2 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unitati) si pentru perioada in care din diverse motive nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Partilor le revine obligatia respectarii prevederilor cuprinse in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul grupurilor de unitati din transportul feroviar.
      Ca atare, in raport de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unitati, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, salariatii reclamanti sunt indreptatiti sa primeasca salariul suplimentar pentru perioada mai sus mentionata, in care au prestat activitate.
      II. Premierea cu ocazia sarbatorii Ziua ceferistului pe anul 2008.
      Conform art. 69 din contractul colectiv de munca pe anii 2007 - 2008 cu ocazia sarbatorii Ziua ceferistului se acorda salariatilor un premiu al carui cuantum va fi stabilit de consiliul de administratie cel putin la nivelul clasei I de salarizare.
      In lipsa unei prevederi cu privire la data aplicarii sale, in baza art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicata, contractul colectiv de munca pe anii 2007-2008 s-a aplicat in intervalul de timp cuprins intre data inregistrarii sale la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie a municipiului Bucuresti - 29 martie 2007 si data incetarii sale - 31.12.2008, conform actului aditional nr. 2093/8.04.2008.
      Rezulta asadar ca premiul a fost prevazut in contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008 si se acorda in virtutea calitatii de ceferist, cuvenindu-se de la data sarbatorii - 23 aprilie 2008.
      Ca atare, dat fiind faptul ca la data de 23 aprilie 2008 toti reclamantii au avut calitatea de ceferisti, prestand la acel moment activitate in beneficiul paratelor, acestia sunt indreptatiti la plata premiului cuvenit pe anul 2008.
      Sumele datorate suporta riscul devalorizarii, astfel ca debitorul obligatiei de plata este tinut la repararea in totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizata cu indicele inflatiei a sumei cuvenite, incepand cu data scadentei obligatiei si pana la data platii efective.