Actiune prin care se solicita obligarea Prefectului la a asigura reclamantului posibilitatea consultarii tuturor hotararilor prin care au fost solutionate cereri de acordare de despagubiri in baza Legii nr. 9/1998. Exceptarea de la acces a informat...

Actiune prin care se solicita obligarea  Prefectului  la a asigura reclamantului posibilitatea consultarii tuturor hotararilor prin care au fost solutionate cereri de acordare de despagubiri in baza Legii nr. 9/1998. Exceptarea de la acces a informatiilor cuprinzand date personale.
Art.  12 lit. d) din Legea nr. 544/2001      Hotararile adoptate de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt acte administrative individuale cuprinzand date personale ale solicitantilor, precum nume si prenume, domiciliu, act identitate, eventuale relatii de rudenie cu autorul, s.a.m.d., fiind  exceptate de la liberul acces potrivit art. 12 lit. d din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 256 din 7 februarie 2011)
Prin sentinta civila nr. 1267/19.04.2010 a Tribunalului Bucuresti a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamantul RM in contradictoriu cu paratul PREFECTUL MUNICIPIULUI BUCURESTI, actiune prin care reclamantul solicitase obligarea paratului sa-i asigure posibilitatea consultarii tuturor hotararilor prin care au fost solutionate cererile de acordare a despagubirilor formulate in baza Legii nr. 9/1998 si sa oblige paratul la plata daunelor morale de 2000 de lei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut incidenta disp. art. 12 lit. d din Legea nr. 544/2001, care excepteaza de la liberul acces la informatiile de interes public informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii.
Astfel, hotararile emise in aplicarea Legii nr. 9/1998 cuprind astfel de date personale, respectiv numele, prenumele solicitantului, domiciliul acestuia, actul de identitate, aceleasi date in privinta eventualilor mostenitori, astfel ca aceste informatii sunt exceptate de la liberul acces al publicului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul RM, solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii sale.
In motivarea recursului sau, reclamantul a criticat hotararea recurata, aratand ca prin respingerea actiunii i s-a facut un mare rau si i s-a creat un prejudiciu material prin neacordarea daunelor morale.
Invedereaza faptul ca "nota scrisa"  depusa de reclamant la dosar prin care a prezentat anumite concluzii scrise pe marginea intampinarii paratului nu se regaseste in textul sentintei atacate, ceea ce este incompatibil cu statutul unui magistrat. Efectul neluarii in seama a concluziilor sale scrise este incalcarea principiului contradictorialitatii si pe cel al apararii partilor. Prin urmare, hotararea este nula.
Daca instanta ar fi pus in discutie capatul de cerere privind plata daunelor morale, arata recurentul in recursul sau, ar fi putut demonstra, cu jurisprudenta, ca daunele morale se acorda chiar in cazul in care se respinge principalul si ca nu trebuie demonstrate. Or, prin ignorarea acestui capat de cerere, instanta de fond i-a creat un prejudiciu material.
In plus, atat paratul, cat si instanta au schimbat obiectul cererii sale, fara a pune in discutie partilor acest lucru.
Legea nr. 677/2001 permite comunicarea informatiilor de interes public solicitate, in anumite conditii; astfel, pastrarea secretului numelui si prenumelui persoanelor respective ii revenea reclamantului, si nu paratului.
Prin intampinarea inregistrata la dosarul cauzei in data de 22 noiembrie 2010, intimatul parat PREFECTUL MUNICIPIULUI BUCURESTI a solicitat instantei respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca instanta de fond a constatat in mod corect ca, potrivit art. 12 lit. d din Legea nr. 554/2004, se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor informatiile cu privire la datele personale.

Examinand cauza sub toate aspectele ei potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
1.  Potrivit art. 12 lit. d din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, text care fundamenteaza hotararea instantei de fond, "(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 11^1, urmatoarele informatii:
..............
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii".
Or, asa cum foarte corect a retinut instanta de fond, hotararile adoptate de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, acte administrative individuale cuprinzand date personale ale solicitantilor, precum nume si prenume, domiciliu, act identitate, eventuale relatii de rudenie cu autorul s.a.m.d.
2. Recurentul se rezuma la a sustine ca Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date permite comunicarea informatiilor de interes public solicitate, in anumite conditii, fara insa a preciza nici care ar fi aceste conditii, aplicat la speta,  nici cum sunt ele intrunite in prezenta cauza, dar mai ales fara a preciza motivele pentru care apreciaza ca aplicabila in cauza de fata a insasi legii care reglementeaza prelucrarea datelor cu caracter personal.
3. Reclamantul recurent mai arata ca, in motivarea hotararii tribunalului, nu se regasesc cele expuse in intitulata "nota scrisa", ceea ce ar atrage nulitatea sentintei.
Recurentul nu mentioneaza nici care ar fi aspectele redate in nota scrisa care ar fi trebuit analizate de instanta, dar mai ales care ar fi temeiul legal pentru a retine in consecinta nulitatea hotararii.
Aspectul invocat de recurent prin concluziile scrise depuse la dosarul tribunalului in data de 22 ianuarie 2010, apreciat de acesta ca relevant in solutionarea actiunii sale, vizeaza  faptul ca atat presedintele tribunalului, cat si al ICCJ i-au permis accesul la hotararile judecatoresti pronuntate in materia Legii nr. 9/1998.
Instanta de recurs retine ca suntem in prezenta unor tipuri de acte diferite, cu regim juridic diferit, iar decizia administrativa a unor presedinti de instante de a permite accesul nelimitat la hotararile judecatoresti nu prezinta nicio relevanta in prezenta cauza.
4. Referitor la respingerea daunelor morale, urmare a respingerii capatului principal de cerere, recurentul s-a rezumat la a preciza ca, daca instanta ar fi pus in discutie capatul de cerere privind plata daunelor morale ar fi putut demonstra, cu jurisprudenta, ca daunele morale se acorda chiar in cazul in care se respinge principalul si ca nu trebuie demonstrate.
De asemenea, recurentul nu indica temeiul juridic pentru o atare pretinsa "punere in discutie", cat timp este vorba despre propriul sau capat de cere, iar nu de vreo cerere sau exceptie invocata de instanta din oficiu sau de partea adversa. Cu toate acestea, nu indica nici macar in recurs care ar argumentele sau jurisprudenta care sa ii sustina un atare punct de vedere.
Prin urmare, in lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciaza recursul reclamantului ca vadit nefondat, urmand ca - in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. - sa il respinga in consecinta. 2