Activitatea universitatii. Acte si fapte de comert.

Activitatea universitatii. Acte si fapte de comert.

Activitatea unitatii de invatamant nu este o activitate profesionala in care se presteaza pur si simplu servicii contracost, astfel ca activitatile nu pot fi considerate nici ca fiind acte si fapte de comert in sensul definit de art.3 al Codului comercial.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. II civ., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 56/8 februarie 2012

Prin sentinta civila nr. 5829/2011 pronuntata de  Judecatoria Bistrita s-a admis plangerea contraventionala formulata de petenta UBB Cluj-Napoca in contradictoriu cu intimatul CJPC BN, ca fiind intemeiata si in consecinta s-a dispus anularea procesului-verbal de contraventie nr. 247/1013/22.11.2010 (serie XXX nr. 0173028) incheiat de CJPC BN si a sanctiunii aplicate, ca netemeinice.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs intimatul.
Recursul este nefondat.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs precum si sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constata ca instanta de fond a pronuntat o sentinta temeinica si legala, facand o corecta interpretare a probelor administrate si o aplicare corespunzatoare a dispozitiilor legale in materie.
Astfel, in mod corect a stabilit instanta de fond ca  dispozitiile OG nr.2l/l99l privind protectia consumatorilor,  nu sunt aplicabile activitatilor specifice desfasurate de unitatea de invatamant superior, care nu poate fi asimilata "operatorului economic" asa cum acesta este definit de art.2 pct.3 din acest act normativ.
De altfel, potrivit disp.art. l alin.2 din OG nr.2l/l99l, "(2) Prevederile prezentei ordonante se aplica la comercializarea produselor noi, folosite sau reconditionate si a serviciilor destinate consumatorilor, cu exceptia produselor care se comercializeaza ca antichitati si a produselor necesar fi reparate sau reconditionate pentru a fi utilizate, cu conditia ca operatorul economic sa informeze cumparatorul despre aceasta" .
Tot in mod corect a stabilit instanta de fond ca activitatea unitatii de invatamant nu este o activitate profesionala in care se presteaza pur si simplu servicii contracost si in sprijinul acestei teze, s-a facut trimitere la alin.34 din preambulul Directivei 2006/l23/CE a Parlamentului European si a Consiliului, care face trimitere la jurisprudenta europeana si de unde rezulta fara, echivoc, ca activitatile in domeniul social, cultural, educational si judiciar, nu sunt activitati de natura economica si nu sunt cuprinse in definitia serviciului de la art.50 din Tratatul CE.
Din aceasta perspectiva, activitatile respective nu pot fi considerate nici ca fiind acte si fapte de comert in sensul definit de art.3 al Codului comercial , asa cum a sustinut recurenta si ca atare, nu sunt aplicabile nici disp.din L.nr. 296/2004 privind Codul consumului, care reglementeaza raporturile juridice create intre operatorii economici si consumatori.