Recurs admis. Nulitatea sentintei. Trimitere spre rejudecare.

       Recurs admis. Nulitatea sentintei. Trimitere spre rejudecare.
       
       - Cod procedura civila, art. 105
       
       Potrivit art. 2441 Cod procedura civila, asupra suspendarii judecarii procesului, instanta se va pronunta prin incheiere.
       
       Instanta de fond s-a pronuntat, in mod gresit, asupra suspendarii cauzei in baza art. 244 pct.1 Cod procedura civila prin sentinta si nu prin incheiere, cum prevede art. 2441 Cod procedura civila, astfel ca sentinta pronuntata este lovita de nulitate, in conformitate cu prevederile art.105 Cod procedura civila. (TRIBUNALUL CALARASI - SECTIA CIVILA, DECIZIA CIVILA
 Nr. 933/R DIN 21 Octombrie 2010)

       
       Sub nr. -/269/2010, a fost inregistrata la Judecatoria Oltenita contestatia la executare formulata de contestatorii ZC si ZV in contradictoriu cu intimatii BEJ E A si F, prin care au solicitat anularea executarii silite pornita impotriva lor in dosarul de executare nr. 239/2010 al Biroului Executorului Judecatoresc E A, precum si obligarea intimatului F la cheltuieli de judecata.
       In motivarea contestatiei s-a aratat ca la 3.05.2010 au primit somatie de plata din   partea Biroului Executorului Judecatoresc E A.
       Au fost somati ca in termen de 15 zile de la primirea acestor acte de procedura sa  plateasca creditorului F echivalentul sumei de 18.000 euro cu titlu de arvuna si 9.157,41 lei reprezentand cheltuieli de executare, in caz contrar urmand a se proceda la executarea silita a imobilelor case de locuit cu terenul aferent.
       Odata cu somatiile s-au comunicat copii ale sentintei civile nr. 1231/6.09.2006 a Judecatoriei Oltenita, decizia civila nr. 777/R/29.11.2006 a Tribunalului Calarasi si decizia civila nr.226/R/28.03.2007 a Tribunalului Calarasi.
       Executarea silita este nelegala pentru urmatoarele motive de fapt si de drept:  dreptul de a cere executarea silita s-a prescris.
       Potrivit art. 405 alin. 1 din C.pr.civila, dreptul de a cere executarea silita se prescrie  in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
       Titlul executoriu invocat de creditor este sentinta civila nr. 1321/6.09.2006 a Judecatoriei Oltenita care a fost definitiva si calea de atac legala a fost recursul.
       Recursul nu era suspensiv de executare.
       Termenul de executare a acestei sentinte era de 3 ani, termen care s-a implinit la 6.09.2009.
       Faptul ca ei au formulat recurs impotriva sentintei nu facea ca dreptul de executare silita al creditorului, sa fie suspendat sau intrerupt.
       Faptul ca si creditorul a declarat recurs cu privire la neobligarea la cheltuieli de judecata nu are relevanta.
       Pentru el sentinta era susceptibila cu privire la capatul de cerere privind obligarea lor la plata echivalentului sumei de 18.000 euro.
       Imprejurarea ca prin decizia civila nr. 777/R/29.11.2006  li s-a admis recursul si pe fond cererea creditorului a fost respinsa nu inseamna ca pentru el termenul de prescriptie s-a intrerupt sau s-a suspendat.
       Motivele de fapt si de drept sunt urmatoarele: recursul declarat de contestatori si  creditor nu era suspensiv de executare; cererea de revizuire nu este suspensiva de executare.
       Prin admiterea celei de a doua cereri de revizuire a creditorului prin decizia civila nr. 226/R/28.03.2007, acesta nu a beneficiat de curgerea unui nou termen de prescriptie.
       Cauzele de intrerupere sau suspendare a prescriptiei extinctive sunt strict prevazute de lege, precum si cele de prescriptie a dreptului de executare silita.
       Solutia data de instanta de revizuire produce efecte retroactiv de la momentul hotararii revizuite si nu pentru viitor si anume de la momentul pronuntarii hotararii de revizuire.
       Potrivit art. 405 alin. 2 C.pr.civila, termenul de prescriptie a  executarii silite incepe sa curga din momentul cand se naste dreptul de a cere executarea silita.
       Cazurile de suspendare a prescriptiei executarii silite se suspenda in cazurile prev. de art. 405/1 alin. 1.
       Cazurile de intrerupere a cursului prescriptiei sunt reglementate de art. 405/2 alin. 1 si creditorul nu se afla in nici una dintre aceste cazuri.
       Executarea silita imobiliara este inadmisibila.
       Potrivit art. 371/3 alin. 1 C.pr.civila, veniturile si bunurile debitorului pot  fi supuse executarii silite.
       Bunurile imobile asupra carora s-a cerut de catre creditor executarea silita nu sunt bunuri  proprii  ci ele  au regim de bunuri comune asupra carora se afla in devalmasie cu sotiile.
       Nu se poate cere si nu se pot urmari silit bunuri comune ale sotilor pentru obligatiile personale.
       Numai dupa ce prin hotarare irevocabila s-ar partaja bunurile respective si ar ajunge in patrimoniul lor, numai asa ar putea fi executati silit asupra lor in mod legal.
       In raport de aceste motive de fapt si de drept cererea de executare silita este inadmisibila.
       La dosar contestatorii au depus somatia de plata din 27 aprilie 2010 emisa de executorul judecatoresc E A, sentinta civila nr. 1231/2006 pronuntata de Judecatoria Oltenita, decizia civila nr. 777/R/29 noiembrie 2006 si decizia civila nr. 226/R/28.03.2007 ale Tribunalului Calarasi.
       Intimatul F a formulat intampinare, prin care a solicitat  respingerea contestatiei.
       Privitor la inadmisibilitatea executarii silite imobiliare, motivat de faptul ca  debitorii sai nu au bunuri proprii ci numai bunuri comune cu sotiile lor, face cunoscut ca pe rolul instantei este inregistrat dosarul nr. 2384/269/2010 avand ca obiect partajul bunurilor comune ale contestatorilor, cu prim termen de judecata la 29.06.2010, motiv pentru care, in temeiul dispoz. art. 244 alin. 1 pct. 1 c.pr.civila, solicita suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea definitiva a cauzei din dosarul mai sus mentionat.
       Solutionand cauza prin sentinta civila nr. 1169/16.06.2010, Judecatoria Oltenita a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de executare silita formulata de contestatorii Z C si Z V, in contradictoriu cu intimatul F.
       A respins exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita formulata de contestatorii Z C si Z V, in contradictoriu cu intimatul F.
       A admis cererea formulata in temeiul art. 244 pct. 1 al. 1 C.pr.civila de intimatul F si a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr. 2384/269/2010.
       Pentru a se pronunta astfel, instanta a retine urmatoarele: pe rolul Judecatoriei Oltenita este inregistrat dosarul nr. 2384/269/2010, conform certificatului de grefa din 08.06.2010 eliberat de grefa Judecatoriei Oltenita, avand ca obiect "partaj bunuri comune", formulata de paratul F (avand calitatea de reclamant) si contestatorii din acest dosar si sotiile lor, respectiv Z C, Z L, Z V si Z L (parati), dosar de a carei rezolvare depinde modul de solutionare a contestatiei la executare ce face obiectul prezentului dosar, in cauza aceasta fiind aplicabile dispozitiile art. 244 al.1 Cpc pana la solutionarea definitiva a cauzei din dosarul 2384/269/2010 aflat pe rolul instantei, Judecatoriei Oltenita.
       Instanta a constatat ca atata timp cat exista pe rolul instantei dosarul 2384/269/2010 avand ca obiect partajarea bunurilor comune in care nu s-a pronuntat inca o solutie (definitiva si irevocabila), exceptia inadmisibilitatii cererii de executare silita invocata de contestatori este netemeinica in contextul prezentat mai sus.
       In privinta celei de-a doua exceptii invocata de contestatori, respectiv exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, instanta a constatat ca dreptul intimatului F de a cere executarea silita s-a nascut la data pronuntarii sentintei civile nr. 1241/06.09.2006, dar s-a stins la data de 29.11.2006 cand prin decizia civila nr. 777/R/29.11.2006 Tribunalul Calarasi a respins in mod irevocabil cererea de chemare in judecata admisa pe fond de Judecatoria Oltenita. De la aceasta data (29.11.2006) dreptul intimatului de a cere executarea silita s-a intrerupt si termenul de prescriptie ce incepuse sa curga de la data pronuntarii sentintei civile nr. 1241/06.09.2006 s-a intrerupt si el fiindca nu poate exista termen de prescriptie fara a exista drept de a cere executarea silita. Instanta a luat act ca prin decizia civila 226/R/28.03.2007 Tribunalul Calarasi a admis cererea de revizuire a deciziei civile nr. 777/R/29.11.2006 formulata de intimatul F, prin care a respins recursul (admis initial) formulat de contestatori impotriva sentintei civile nr. 1321/06.09.2006 a Judecatoriei Oltenita, reluand astfel cursul prescriptiei.
       Referitor la cererea formulata de intimat, respectiv ca instanta sa dispuna suspendarea judecarii cauzei prezente, motivat de faptul ca pe rolul acestei instante exista in derulare un alt dosar (dosarul nr. 2384/269/2010) cu termen de judecata la data de 29.06.2010, care are o stransa legatura cu cauza prezenta, instanta a considerat cererea intemeiata, avand in vedere ca in functie de solutia ce va fi pronuntata in dosarul nr. 2384/269/2010 (solutia sa fie definitiva si irevocabila), va fi si solutia in cauza prezenta conform dispozitiilor art. 244 al.1 pct.1 C.p.civ, incidente in prezenta cauza.
       In termen legal, impotriva acestei sentinte au declarat recurs contestatorii Z C si Z V, criticand-o pentru nelegalitate intrucat in mod gresit instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de executare silita, exceptie invocata de contestatori in conditiile in care intimatul creditor F trebuia sa solicite inainte de inceperea executarii partajarea bunurilor comune ale debitorilor in raport de dispozitiile art.33 al.2 C.fam.
       Ulterior, creditorul F a solicitat partajarea autoturismului in dosarul nr.2384/269/2010, insa si aceasta cerere este prescrisa.
       De asemenea, recurentii au mai aratat ca masura suspendarii este luata cu scopul vadit de a favoriza interesul creditorului de a se judeca cererea de partajare a bunurilor comune pe care trebuia sa o formuleze mai intai in termenul de prescriptie de 3 ani de zile.
       In concluziile puse la instanta de recurs, recurentii au invocat nelegalitatea sentintei civile nr.1169/2010 a Judecatoriei Oltenita intrucat s-a dispus suspendarea cauzei in baza art.244 pct.1 Cpc prin sentinta si nu prin incheiere, asa cum prevede acest articol de lege. in raport de acest motiv, recurentii au solicitat casarea sentintei instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare.
       Tribunalul, analizand recursul formulat de contestatorii Z C si Z V in raport de acest ultim motiv de recurs, constata ca este intemeiat pentru urmatoarele motive:
       Potrivit art.2441 Cpc, asupra suspendarii judecarii procesului, instanta se va pronunta prin incheiere.
       Potrivit art.255 Cpc, hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta se numesc sentinte.
       In prezenta cauza, instanta de fond s-a pronuntat asupra suspendarii cauzei in baza art.244 pct.1 Cpc prin sentinta si nu prin incheiere cu prevede art.2441 Cpc.
       Avand in vedere efectele diferite care le confera legea incheierilor si hotararilor propriu-zise (sentinte si decizii) precum si imposibilitatea repunerii cauzei pe rol in momentul in care va disparea motivul suspendarii, daca suspendarea s-a dispus prin hotarare si nu prin incheiere, tribunalul apreciaza ca sentinta civila nr.1169/2010 pronuntata de Judecatoria Oltenita este lovita de nulitate in baza art.105 Cpc, iar in raport de art.304 pct.5 Cpc si art.312 Cpc, urmeaza a admite recursul formulat de recurentii contestatori Z C si Z V impotriva sentintei civile nr.1169/2010 a Judecatoriei Oltenita pe care o va casa in tot si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

   

4