Contencios administrativ si fiscal -Anulare decizie de impunere - TVA si raport inspectie fiscala

Contencios administrativ si fiscal
Anulare decizie de impunere - TVA si raport inspectie fiscala
- art. 46 ; art . 218 Cod pr.fiscala. Prin sentinta civila 1978/03.05.2011 pronuntata in dosarul nr. _/116/2010 de catre Tribunalul  Calarasi a respins exceptia nulitatii  raportului de inspectie  fiscala incheiat la data de 14.05.2010 precum si a actelor subsecvente acestuia, invocata de reclamantul BV, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul BV impotriva paratei DGFPC si a dispus  anularea partiala a deciziei nr. 39/28.09.2010, a  deciziei de imputare nr. 321/31.05.2010 si a raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010, toate emise de parata DGFPC numai in ce priveste suma de 24.294,43 lei reprezentand TVA aferenta achizitiilor de materiale de constructii si obiecte de inventar  efectuare de la SC  SB SRL si a respinge celelalte capete de cerere ale actiunii reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere urmatoarele :

Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 12.10.2010 si inregistrata sub nr. _./116/2010, reclamantul BV, cu domiciliul procesual ales in Constanta, _.  in calitate de administrator special desemnat de Adunarea Generala a Asociatilor SC BC 2001 SRL in insolventa, in contradictoriu cu parata DGFPC, cu sediul in  _.  a solicitat anularea Deciziei nr. 39/28.09.2010 privind solutionarea contestatiei formulata de  reclamant, inregistrata sub nr. 22088/07.07.2010, anularea  Deciziei de impunere nr. 321/31.05.2010, anularea Dispozitiei privind masurile stabilite de organul de inspectie  fiscala nr. 2569/14.05.2010, anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 2569/14.05.2010, anularea Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010 si inregistrat la DGFPC - Activitatea de inspectie fiscala la nr. 2569, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere , a dispozitiei de masuri,  a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si a dispozitiei privind masurile stabilite de organul de inspectie fiscala, cum si obligarea paratei  la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea  in fapt a cererii se arata de reclamant ca prin decizia nr. 30/28.09.2010 emisa de parata DGFPC s-a  decis respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulate de SC BC 2001 SRL pentru suma de 98.468 lei reprezentand: taxa pe valoarea adaugata in suma de 68.758 lei si majorari de intarziere aferente in suma de 29.710 lei; respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulate de SC BC 2001 SRL impotriva masurii diminuarii pierderii cu suma de 51.345 lei; respingerea ca nemotivata a contestatiei formulate de SC BC 2001 SRL impotriva masurii diminuarii pierderii cu  suma de 570.866 lei; constatarea necompetentei materiale a DGFPC privind capatul de cerere referitor la anularea masurilor asiguratorii, aceasta apartinand instantei judecatoresti.
Decizia emisa este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
1.Raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010, precum si actele subsecvente acestuia sunt nule datorita imprejurarii ca inspectorii fiscali MM si CN nu au fost imputerniciti in fata contribuabilului asa cum se precizeaza la art. 3 din Ord. nr. 709/15.05.2007, deoarece acest ordin a fost abrogat prin prevederile art. 10  din Ord. nr.  1156/2009.
Dupa intrarea in vigoare a Ordinului nr. 1156/2009 inspectorii fiscali nu mai pot fi si nu mai sunt imputerniciti pentru efectuarea inspectiei fiscale prin anularea Ordinului nr. 709/2007 si implicit prin anularea legitimatiilor de  inspectie fiscale existente.
Prin Ord. nr. 1156/2009 se prevede ca pentru  desfasurarea  inspectiei fiscale se vor elibera legitimatii de inspectie fiscala personalului cu atributii de inspectie fiscala, ca legitimatiile de inspectie fiscala atesta imputernicirea speciala a titularului in fata contribuabilului, acordata pe timpul indeplinirii atributiilor ce ii revin si ca legitimatiile de inspectie fiscala sunt valabile numai insotite de ordinul de serviciu semnat de  conducatorul organului de inspectie fiscala.
Aplicarea Ordinului nr. 1156/2009 a fost  suspendata pana la data de 01.10.2009 prin Ord. nr. 1384/2009, dupa care a intrat in vigoare.
Prin urmare la data efectuarii inspectiei fiscale, inspectorii fiscali s-au legitimat in fata contribuabilului cu legitimatii nelegale, care au fost emise  in temeiul unui ordin abrogat, respectiv Ordinul nr. 709/2007.
Ordinul nr. 1156/2009 a fost modificat prin Ordinul nr. 13/2010 care prevede ca actualele legitimatii de inspectie fiscala sunt valabile si vor fi  utilizate pentru efectuarea inspectiei fiscale de catre personalul cu atributii de inspectie fiscala pana  la emiterea noilor legitimatii de inspectie fiscala.
Aceasta prevedere nu poate produce efecte juridice,  deoarece actualele legitimatii fiscale si-au incetat  valabilitatea in baza caruia au fost tiparite, respectiv Ordinul nr. 709/2007.
Pe cale de consecinta, lipsa legitimatiilor de  inspectie valabil emise conduce la constatarea ca inspectorii fiscali nu aveau imputernicirea speciala in fata  contribuabilului si prin inscrierea  numarului.  acestora in ordinul de serviciu, atrage nulitatea Raportul de Inspectie Fiscala si deci a  actelor subsecvente cu consecinta  desfiintarii actelor administrativ fiscale aratate, conform art. 46 Cod pr.fiscala.
2.Instiintarea pentru  prezentarea la discutia finala s-a  realizat cu  incalcarea prevederilor pct. 3.3. din Procedura de  efectuarea discutiei finale cu contribuabilul de la  Cap.III.9 din OPANAF nr. 364/2009, in care se prevede obligatia  echipei de inspectie fiscala sa inregistreze formularul (IDF) la contribuabilul supus inspectiei.
In realitate  discutia finala a avut loc  in data de 18 mai 2010, data ulterioara incheierii Raportului de Inspectie Fiscala din data  de 14.05.2010,  prin aceasta  fiind  incalcat dreptul contribuabilului la aparare, in fata organelor fiscale.
Prin  dispozitiile pct. 3.7. din actul normativ sus mentionat, inspectorii fiscali erau obligati sa se pronunte asupra punctelor de vedere ale contribuabililor prezentate in scris si sa prezinte  rezultatul analizei efectuate pentru fiecare taxa, impozit sau contributie pentru care contribuabilul a prezentat punctul sau de vedere, lucru pe care nu l-au facut.
Responsabilitatea pentru nerespectarea prevederilor legale la intocmirea Raportului de Inspectie Fiscala revine echipei de  inspectie fiscala, sefului de serviciu care a avizat un astfel de Raport de Inspectie Fiscala si  conducatorului activitatii de inspectie fiscala care avea obligatia sa verifice si sa dea acordul privind incadrarea in prevederile legale a Raportului de Inspectie Fiscala..
Pe fond, se arata de  reclamant ca  Raportul de Inspectie Fiscala este netemeinic si nelegal, avand in vedere ca pe  parcursul inspectiei fiscale nu a fost luata in considerare realitatea  operatiunilor economice derulate de SC BC 2001 SRL in perioada verificata. Astfel;
1.Cu privire la TVA, organul de inspectie fiscala exclude de la deducere suma de 24.294,43 lei reprezentand  TVA deductibila aferenta materialelor de constructii utilizate la reamenajarea spatiului pentru organizarea de nunti, botezuri si evenimente festive achizitionate de la SC SB SRL  motivandu-se incalcarea prevederilor de la pct.58 alin.1 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Se arata de reclamant ca in realitate, prevederile art. 150 al.3 din Codul fiscal au in vedere persoanele  obligate la plata taxei si se refera la  furnizor si nu la dreptul de deducere al cumparatorului.
Mai mult, SC SB SRL  a fost declarat inactiv in data de 12 ianuarie 2010 cand a  fost publicat OPANAF nr. 20.
Ca atare, reclamantul contesta ca nelegala scoaterea de la deducere a sumei de 24294,43 lei, reprezentand TVA deductibila fiscal aferenta facturilor de achizitie materiale, emise de SC SB SRL care contineau toate elementele cerute de lege respectiv art. 155 alin.5 din Codul fiscal catre SC BC 2001 SRL pe care le-a achitat in integralitate si obligarea la plata a sumei de 24.294,43 lei ca TVA stabilita suplimentar si a majorarilor aferente.
Organul de inspectie fiscala a  exclus de la  deducere si suma de 9755,47 lei reprezentand TVA deductibila aferenta  serviciilor, pentru studierea pietei de ofertare a  spatiilor pentru organizarea nuntilor, botezurilor si a  evenimentelor festive motivand ca tranzactia nu are scop economic in sensul art.11 al.1 din HG nr. 44/2004 si ca contravaloarea facturilor de prestari servicii de marketing nu a fost achitata in integralitatea lor.
Se arata de reclamant ca studiul de marketing reprezinta o operatiune  taxabila  prin veniturile obtinute si se incadreaza in prevederile art. 145 al.2 lit.a, iar facturile indeplinesc conditiile prevazute de art. 155 al.5 din Codul fiscal, intrucat in baza acestui studiu s-a luat decizia  manageriala de a moderniza un spatiu adecvat pentru nunti, botezuri si mese festive.
In aceasta situatie rezulta pe cale de consecinta ca nelegala considerarea  sumei de 9.755,47 lei reprezentand TVA aferenta facturilor privind serviciile de studiere a pietei de ofertare a spatiilor pentru organizarea nuntilor, botezurilor si a evenimentelor festive, drept nedeductibil fiscal.
De asemenea, incadrarea sumei de  51344,53 lei aferenta contractelor de prestari servicii de marketing drept cheltuiala nedeductibila fiscal, conform prevederilor pct.48 din HG nr. 44/2004 este nelegala, deoarece se invoca lipsa situatiei de lucrari a devizelor si proceselor verbale de receptie, in conditiile in  care exista contract incheiat prin vointa partilor si raport privind rezultatul pietei in baza caruia s-a hotarat realizarea unui salon pentru nunti, botezuri si evenimente festive.
In mod nelegal s-a scos de la deducere si suma de 33316,52 lei reprezentand TVA aferenta materialelor de  constructii, stabilita prin  expertiza extrajudiciara efectuata de SC EC SRL.
Caracterul abuziv al dispunerii  efectuarii expertizei tehnice  extrajudiciare este dovedit prin faptul ca la data realizarii acesteia activul salon de nunti era in patrimoniul altei  societati comerciale inregistrata pe raza altei judecatorii ceea ce a condus la incalcarea cu stiinta a prevederilor art. 33 al.1 din Codul de procedura fiscala care se refera la lipsa  competentei teritoriale pentru efectuarea expertizei extrajudiciare.
Organele de inspectie fiscala desi nu s-au pronuntat asupra  obiectiunilor scrise de reclamant cu ocazia discutiei  finale din 18.05.2010 si fata de  rezervele expertului tehnic au luat in considerare rezultatele expertizei ca fiind  date certe, desi acestea erau apreciative si estimative.
Materialele prezentate  in anexa la decizia nr. 464/2010 nu au fost constatate ca lipsa la inventar, motiv pentru care au fost inchiriate, iar o alta parte vor fi, fie comercializate, fie utilizate in viitor pentru eventualele  reparatii si inlocuirii a obiectelor sanitare.
De asemenea, in mod nelegal s-a scos de la deducere suma de 3576,52 lei reprezentand TVA aferenta materialelor de constructii si  obiectelor de inventar pe motiv ca nu a fost justificata  detinerea acestora in folosul operatiunilor sale taxabile.
Se arata de reclamant ca materialele de constructii  si obiectele de inventar au fost folosite in parte la modernizarea salonului de evenimente festive, in parte la  inlocuirea obiectelor sanitare distruse, iar parte au fost inchiriate, iar o parte se afla in stoc din care o parte  va fi vanduta, iar o alta parte se va utiliza pentru inlocuirea si repararea distrugerilor provocate de persoanele cu comportament deviant participante la evenimentele festive organizate in salonul special amenajat, ceea ce inseamna ca au fost achizitionate pentru  operatiuni taxabile si pentru nevoile firmei si pe cale de consecinta indeplineau conditiile de deductibilitate prevazute de art. 155 al.5 din Codul fiscal.
Se mai arata de reclamant ca prin contestatia  administrativa formulata a solicitat organului fiscal sa aiba in vedere posibilitatea  incadrarii deciziei nr.  42/2009 in prevederile  pct. 12.4 ale instructiunilor pentru aplicarea art. 216,  ca autoritate de lucru judecat.
In considerarea celor expuse, reclamantul solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
A solicitat si judecarea cauzei in lipsa conform dispozitiilor art. 242 (2) Cod pr.civila.
In drept a invocat dispozitiile art. 218 Cod pr.fiscala.
In dovedirea actiunii a depus inscrisuri in copie.
In termen legal, parata DGFPC a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea  actiunii reclamantului ca nefondata.
Se arata de parata ca exceptia nulitatii raportului de inspectie  fiscala incheiat in data de 14.05.2010 si a tuturor actelor ce au fost emise in baza acestuia, este nefondata, intrucat OPANAF nr. 13/05.01.2010 a prelungit prin art. 5 valabilitatea legitimatiilor  de inspectie fiscala emise in baza OPANAF nr.1109/2007, iar inspectorii fiscali au prezentat contribuabilului ordinele de serviciu semnate de  conducatorul organului de inspectie fiscala.
Pe de alta parte, actele administrativ fiscale emise de organul fiscal contin  elemente prevazute a fi inscrise in mod obligatoriu  in actul administrativ  fiscal, nefiind  indeplinite conditiile de nulitate  prevazute  in mod expres la art. 46 din OG nr. 92/2003.
Cat priveste nulitatea actelor contestate, din perspectiva instiintarii contribuabilului pentru prezentarea la discutia  finala la o data ulterioara incheierii Raportului de Inspectie Fiscala se arata de parata ca acest motiv de nulitate este nefondat, intrucat reclamantul nu dovedeste vatamarea adusa prin incheierea actului in acest mod.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Suma de 24.294 lei reprezentand TVA  stabilita suplimentar de plata aferenta achizitiilor de materiale de constructii si obiecte de inventar efectuate de la SC SB SRL, societate neinregistrata ca platitor de TVA, a fost  exclusa in mod legal de la deducere, avand in vedere ca a fost inscrisa eronat in facturi de un furnizor  neinregistrat in scopuri de TVA.
Suma de 9755 lei reprezentand TVA aferenta facturilor fiscale nr. 6566204/2007 si nr. 65662/2007 emise de SC M si A SRL pentru suma totala de 61100 lei, reprezentand prestari servicii de marcheting conform contractului de consultanta nr. 51/12.02.2002 si  actului aditional nr. 15/05.02.2007 a fost exclusa in mod legal de la deducere, intrucat societatea nu detine documentele care sa dovedeasca prestarea efectiva in beneficiul sau a acestor servicii si ca aceste servicii ar fi fost achizitionate  in folosul operatiunilor sale taxabile. Mai mult, intre aceste societati exista relatii de  afiliere, contravaloarea acestor servicii nu a fost achitata si nu s-a prezentat un proces verbal de receptie a serviciilor de consultanta prestate, asa cum, era prevazut  in contract.
Suma de 36.893 lei reprezentand TVA aferenta materialelor  de constructii  a fost legal exclusa de la deducere, avand in vedere ca reclamantul nu a justificat destinatia acestor materiale in folosul operatiunilor taxabile  ale societatii.
Cu privire la  majorarile de intarziere in suma de 29.710 lei aferente TVA stabilite suplimentar de plata se arata de parata ca aceasta suma reprezinta o masura accesorie in raport  cu debitul principal.
Referitor la masura diminuarii pierderii cu suma de 51345 lei aferenta cheltuielilor inregistrate cu contravaloare  prestarii servicii  consultanta dispusa  de parata ca urmare a faptului ca  reclamantul nu detine situatii de  lucrari, devize sau rapoarte de lucru care  sa dovedeasca necesitatea acestora si faptul ca  serviciile nu au  fost efectiv prestate in folosul sau, se arata de parata ca reclamantul nu a putut  demonstra organelor de inspectie fiscala realitatea prestarii serviciilor respective in scopul obtinerii de venituri impozabile avand in vedere continutul sumar al contractului de consultanta nr. 51/2002, faptul ca nu exista un proces verbal de  receptie a serviciilor de consultanta prestate, nu este prevazut un tarif orar si timpul alocat, iar tranzactia a fost incheiata intre doua persoane juridice afiliate.
In raport de  considerentele expuse, parata solicita respingerea actiunii reclamantului.
In drept a invocat dispozitiile art. 115-118 Cod pr.civila.
A solicitat si judecarea cauzei in lipsa conform  dispozitiilor art. 242(2) Cod pr.civila.
In dovedirea actiunii a depus inscrisuri in copie.
La solicitarea instantei, parata  DGFPC a depus in copie la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziilor atacate.
Ambele parti au depus la dosar concluzii scrise.
Analizand actele dosarului in raport de probele administrate, tribunalul constata intemeiata in parte actiunea reclamantului, urmand a fi admisa ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 312/31.05.2010 emisa de parata DGFPC s-au stabilit  in sarcina SC BC 2001 SRL obligatii fiscale suplimentare de plata in suma totala de 98.468 lei reprezentand: taxa pe valoarea adaugata in suma de 68.758 lei si majorari de intarziere aferente in suma de 29.710 lei.
In fapt, s-a retinut ca societatea SC BC SRL  a dedus eronat taxa pe valoarea adaugata in suma totala de 70.943 lei, astfel;
-suma de 24.924 lei reprezentand TVA aferenta achizitiilor de la SC SB SRL, furnizor neinregistrat in scopuri TVA;
-suma de 9.755 lei reprezentand TVA exclusa de la deducere aferenta serviciilor de marketing, motivat de faptul ca reclamantul nu a putut demonstra realitatea prestarilor serviciilor respective in folosul operatiunilor sale taxabile;
-suma de 33.317 lei reprezentand TVA aferenta unor materiale de constructii achizitionate, fara a se justifica destinatia acestora in folosul operatiunilor taxabile:
-suma de 3.577 lei aferenta unor materiale de constructii si obiecte de inventar achizitionate, care nu au fost prezentate organului de inspectie fiscala si pentru folosirea carora reclamantul nu a prezentat documente justificative.
Prin  Dispozitia nr. 2569/14.05.2010 organele de inspectie  fiscala au dispus diminuarea pierderii la 31.12.2008 cu suma totala de 622.211 lei, din care suma de 51.345 lei reprezinta contravaloare prestarii servicii consultanta fara a detine situatii de lucrari, devize sau rapoarte de lucru care sa dovedeasca necesitatea acestora si faptul ca serviciile au fost efectiv prestate in folosul sau.
Decizia de impune nr. 321/31.05.2009 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa de parata in baza Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010 a fost aprobata de conducatorul activitatii de inspectie fiscala, avizata de seful serviciului  iar la rubrica "intocmit" contine numele si semnatura a doua persoane ce au fost desemnate pentru efectuarea reverificarii prin ordinele de serviciu nr. 921/02.12.2009 si nr.  56/15.01.2010, existente in copie la dosarul cauzei.
Impotriva acestor decizii, cum si impotriva  deciziei de  instituire a masurilor asiguratorii nr. 2569/14.05.2010 si a Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010 in baza caruia au fost emise actele administrativ fiscale mai sus aratate BC 2001 SRL a formulat contestatie, care a fost respinsa de parata DGFPC  prin decizia nr. 39/220888/28.09.2010.
Prin decizia  privind solutionarea  contestatiei s-a  decis de parata respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulate de  SC BC 2001 SRL pentru suma de  98.468 lei reprezentand: taxa pe valoarea adaugata in suma de 68.758 lei, si  majorari de intarziere in suma de 29.710 lei.
-Respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulate de BC 2001 SRL impotriva masurii diminuarii pierderii cu suma de 51.345 lei;
-Respingerea ca nemotivata a contestatiei formulate de SC BC 2001 SRL impotriva masurii diminuarii pierderii cu suma de 570.866 lei;
-Constatarea necompetentei materiale a DGFPC privind capatul de cerere referitor la anularea masurilor asiguratorii, aceasta apartinand instantei judecatoresti.
Sub acest aspect, decizia emisa este partial nelegala, numai in ce priveste suma de 24.294,43 lei reprezentand TVA aferenta  achizitiilor de materiale de constructii si obiecte de inventar, efectuate de la SC  SB SRL , societate neinregistrata ca platitor de TVA.
Avand in vedere faptul ca furnizorul SC SB SRL , nu era inregistrat ca platitor de TVA si ca in mod eronat a inscris TVA in facturile emise catre SC BC  2001 SRL, organul fiscal a retinut ca SC BC  2001 SRL in calitate de beneficiar nu avea dreptul sa deduca aceasta taxa.
Mergand pe aceasta linie de idei, organul de inspectie  fiscala a exclus de la  deducere TVA in suma de 24.294,43 lei.
Analiza efectuata de organul de control a pornit de la dispozitia  prevazuta la pct.158 al. 1 si 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 in forma aplicabila pentru perioada aprilie  - iunie 2008.
Prevederile  legale enuntate au in vedere insa persoanele obligate la plata taxei si pe cale de consecinta, organul de control trebuia sa acorde drept de deducere TVA aferenta operatiunilor de livrari de marfuri de la SC SB SRL  in conditiile in care facturile contineau toate cerintele legale prevazute la art. 155 al.5 Cod fiscal pentru a fi operate ca deductibile si au fost achitate in integralitate de  cumparator.
Aceste aspecte au fost clarificate si reglementate si de Curtea Europeana de Justitie in  Cauza  Dankowsky unde s-a statuat ca o persoana impozabila beneficiaza de dreptul de deducere in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata achitata pentru prestarile de servicii furnizate de o alta persoana impozabila care nu este inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata atunci cand facturile referitoare la acestea contin toate informatiile impuse de lege, in special cele necesare pentru identificarea persoanei care a intocmit facturile mentionate si a naturii serviciilor furnizate.
Curtea a mai precizat ca statele membre nu sunt abilitate sa mentina excluderi de la dreptul de deducere a TVA-ului care se aplica in general oricarei cheltuieli legate de achizitionarea de bunuri sau de servicii  (a se vedea in acest sens Hotararea  din 23 aprilie 2009 - Parat Automotive Cabrio C-74/08, Rep.p.I-3459, punctele  28 si 29, precum si Hotararea Oasis East, citata anterior, punctul 30.
Prin urmare , este evident ca organul de inspectie fiscala, in mod nelegal nu a acordat dreptul de deducere pentru TVA in  suma de 24.294 lei inscrisa in facturi de un furnizor neinregistrat in scopuri de TVA.
Cu privire la TVA in suma de 9.755 lei, in mod legal  parata a exclus de la deducere TVA aferenta facturilor nr. 6566204/30.03.2007/ si 6566210/31.05.2007 emise de SC M si A SRL pentru suma totala de 61.100 lei reprezentand prestari servicii de marketing, conform contractului de consultanta nr. 51/12.02.2002 si actului aditional nr. 15/05.02.2007.
Masura excluderii de la deducere a fost motivata de  organul de inspectie fiscala de faptul ca societatea nu detine documente care sa  dovedeasca prestarea efectiva in beneficiul sau a acestor servicii si ca  aceste servicii ar fi fost achizitionate in folosul operatiunilor sale taxabile. S-a consemnat si faptul ca  intre furnizorul SC M  si A SRL si  SC BC  2001 SRL exista relatii de  afiliere, contravaloarea acestor servicii nu a fost achitata si  nu s-a prezentat un proces verbal de receptie a serviciilor de consultanta, prestate - asa cum era prevazut si in contract.
Analizarea dreptului de deducere a fost facuta in temeiul prevederilor art. 145 alin.(2) lit.(a), din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile incepand cu 01.01.2007, coroborate cu cele  ale art. 65 din OG. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Cheltuielile a caror deductibilitate este supusa analizei au fost efectuate in temeiul unui contract de consultanta,  respectiv  contractul de consultanta nr. 51/12.02.2002 si actul aditional nr. 15/05.02.2007 incheiate  intre SC M si A SRL si SC BC  2001 SRL .
Documentele pe care contribuabilul isi fundamenteaza sustinerile trebuie sa fie insa de natura sa ofere elemente consistente si credibile  in conturarea necesitatii reale a operatiunilor si a unui continut economic efectiv.
Or, in  speta, din balanta de verificare la 31.12.2008 aflata in copie  la dosar rezulta ca in anul 2008 societatea nu a realizat venituri din prestari servicii, nici venituri din vanzarea marfurilor, ci doar venituri din chiri, care potrivit art. 141 al.2 lit.e sunt operatiuni scutite de taxa, fara drept de deducere.
Ca atare, critica formulata de  reclamant prin  actiune este neintemeiata, deoarece reclamantul nu dovedeste ca achizitia in cauza a fost  efectuata in folosul operatiunilor sale taxabile.
Referitor la suma de 36.893 lei reprezentand TVA aferenta materialelor de constructii, tribunalul a retinut ca organele de inspectie fiscala au constatat ca societatea a achizitionat cantitati apreciabile de materiale de constructii si obiecte tehnico-sanitare pe care administratorul societatii  a sustinut ca le-a folosit pentru renovarea salonului de nunti. Constatand ca lucrarile nu au fost efectuate in baza unor proiecte, devize sau situatii de lucrari, organele de inspectie fiscala fiind in imposibilitatea de a aprecia daca bunurile au fost utilizate integral la executia lucrarilor in absenta documentelor mentionate, au solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare, in acest sens fiind desemnata firma SC EC SRL reprezentata de domnul  DA.
Analiza efectuata de organul de control a pornit de la  dispozitiile prevazute la art. 145 al.2 lit.a din Lg. nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.
Se sustine de reclamant ca o parte  din materialele de constructii si obiectele de  inventar au fost folosite la modernizarea salonului de evenimente festive, o parte la inlocuirea obiectelor sanitare distruse, o parte au fost  inchiriate, iar o parte  se afla in stoc din care  o parte va fi vanduta, iar o alta parte se va utiliza pentru  inlocuirea si repararea distrugerilor.
Or,  in speta, analiza documentelor existente la dosarul cauzei confera consistenta solutiei adoptate de autoritatea fiscala intrucat din contractul  de inchiriere nr. 58/28.11.2008 si anexele acestuia, se retine ca TVA aferenta mijloacelor  fixe si obiectelor de inventar inchiriate nu a fost exclusa de la deducere.
Reclamantul a invocat in sustinerea cauzei si lipsa  competentei teritoriale pentru efectuarea expertizei extrajudiciare, avand in vedere ca bunul imobil "salon de nunti supus expertizarii a fost vandut catre SC M si A SRL conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub  nr. 58/14.01.2010.
Efectuarea expertizei la punctul de lucru apartinand SC M si A SRL a fost dispusa de  parata prin  decizia nr. 464/03.03.2010.
Efectuarea expertizei s-a  incheiat la data de 22.03.2010, iar decizia de inregistrare a  sediului social si a domiciliului fiscal a fost emisa de AFPM Giurgiu la data de 30.03.2010, ulterior efectuarii  expertizei.
In raport de data emiterii deciziei de inregistrare a sediului social si a domiciliului fiscal, 30.03.2010, competenta pentru administrarea contribuabilului SC M si A SRL a  revenit DGFPC conform dispozitiilor pct. 10 si 12 din anexa 1 din OMEF 419/2007.
Potrivit disp. pct.3  din  anexa 1 din OMEF 419/2007, competenta de administrare a comerciantilor care isi modifica sediul social, revine, pana la finalizarea procedurii de schimbare a sediului social si a domiciliului fiscal, organului fiscal de la domiciliul fiscal, si anume organului fiscal de la vechiul sediu social.
Ca atare, competenta pentru administrarea  contribuabilului SC M si A SRL revine organului fiscal de la noul sediu social si  domiciliul fiscal incepand cu data de 30.03.2010, data la care i-a fost comunicata decizia de inregistrare a sediului social si a domiciliului fiscal.
Se retine astfel ca  exceptia necompetentei teritoriale invocata este neintemeiata.
Fata de cele ce preced, se priveste ca neintemeiata actiunea reclamantului formulata  pentru TVA in suma de 36.893 lei exclusa de la deducere.
Cu privire la  majorarile de intarziere, in suma de 29710 lei aferenta TVA stabilita suplimentar de plata, aceasta reprezinta o masura accesorie in raport de debitul principal.
Avand in vedere ca  in ceea ce priveste debitul de natura TVA in suma de 68.758 lei  actiunea reclamantului a fost admisa in parte, numai in ceea ce priveste suma de  24294, 43 lei reprezentand TVA aferenta  achizitiilor de materiale de constructii si obiecte de inventar efectuate de la SC SB SRL  iar prin  actiunea formulata reclamantul  nu a prezentat alte argumente privind modul de calcul al accesoriilor, aceasta se va admite in parte, numai pentru accesoriile aferente sumei de  24294,43 lei conform  principiului de drept "accesorium sequitur principale".
Referitor la masura diminuarii pierderii cu suma de 51345 lei reprezentand c/val prestari servicii consultanta, tribunalul a retinut ca prin dispozitia privind masurile stabilite de organul de inspectie fiscala nr. 2569/14.05.2010 s-a dispus  masura diminuarii pierderii la 31.12.2008 cu suma totala de 622.211 lei, din care 51345 lei aferenta cheltuielilor inregistrate cu contravaloare prestarii servicii consultanta, motivat de faptul ca societatea nu detine situatii de lucrari, devize sau rapoarte de lucrari care sa dovedeasca necesitatea  acestora si faptul ca serviciile au fost efectiv prestate in folosul sau.
Se arata de organul de inspectie fiscala ca societatea nu a putut demonstra realitatea  prestarilor serviciilor respective in scopul obtinerii de venituri impozabile, acestea concretizandu-se intr-un raport de  doua pagini care cuprinde informatii privind spatiile cu posibilitati de organizare pentru nunti, botezuri si evenimente festive la nivelul orasului C_., furnizorul si beneficiarul  sunt persoane juridice afiliate, iar pretul serviciului este de 60.000 lei.
In contradictoriu, societatea  reclamanta a sustinut ca exista un contract   incheiat prin vointa partilor, raportul privind rezultatul studiului pietei (care se incadreaza la orice alte materiale corespunzatoare) si ca datorita acestui studiu s-a hotarat realizarea cu  forte proprii a unui salon pentru nunti, botezuri si evenimente festive.
Analiza efectuata de organul de control a pornit de la art. 21 al.4 lit. m,l, f si pct. 48  din Normele Metodologice de  aplicare a Codului Fiscal.
Potrivit textelor de lege enuntate nu sunt deductibile cheltuielile  cu  serviciile de consultanta pentru care contribuabili nu pot justifica necesitatea prestarii acestora iar pentru a  deduce cheltuielile cu  serviciile de consultanta, trebuie sa se indeplineasca cumulativ toate conditiile prevazute de lege.
Analizand contractul  de consultanta nr. 51/12.02.2002 se retine ca partile SC M si A SRL si SC B C 2001 SRL au incheiat contractul avand ca obiect servicii de consultanta marketing.
Conform  art. 6 din contract, valoarea totala a contractului este de 52.000  fara TVA si rezulta din  totalitatea tarifelor prevazute in anexa, aferente fiecarei categorii  de servicii de consultanta prestate. Partile cunosc si accepta tarifele orare si timpul mediu pentru fiecare categorie de servicii de consultanta asa cum au fost stabilite de Ministerul de Interne", insa contractul nu este insotit de o astfel de anexa care sa cuprinda tarife orare si timp mediu pentru fiecare categorie de servicii de consultanta, astfel incat nu se poate determina ce tarif a practicat prestatorul, si timpul alocat studiului de piata pentru a stabili contravaloarea serviciului in cauza la suma de 51.345 lei.
Conform actului aditional nr. 15/05.02.2007 partile convin ca prestatorul sa efectueze servicii de marketing privind identificarea oportunitatilor pentru reamenajarea spatiului pentru organizarea evenimentelor festive, valoarea totala a contractului fiind de 52.000  fara TVA.
Raportul intocmit contine  enumerate  patru locatii din oras cu posibilitati de organizare a unor evenimente festive. Prestatorul recomanda sa se analizeze si  oportunitatea reamenajarii spatiului existent sau construirea unui alt spatiu dotat corespunzator pentru a se organiza astfel de evenimente.
Documentele pe care contribuabilul isi fundamenteaza sustinerile trebuie sa fie insa de natura sa ofere  elemente consistente  si credibile  in conturarea necesitatii reale a operatiunilor si a  unui continut economic efectiv care sa poata constitui temei al instituirii unui anumit regim fiscal.
Or, in  cazul in speta, continutul sumar al  contractului de prestari servicii, lipsa procesului verbal de receptie a serviciilor de consultanta prestate asa cum este prevazut la pct.109 lit.b din contract, lipsa unui tarif orar si timpul alocat, faptul ca tranzactia a fost incheiata intre doua persoane juridice afiliate, confera consistenta solutiei adoptate de autoritatea fiscala in  raport cu cerintele impuse de prevederile legale enuntate mai sus.
Fata de cele ce preced, capatul de cerere al actiunii reclamantului privind  excluderea de la deducere a cheltuielilor cu serviciile de consultanta in suma de 51345 lei urmeaza a  fi respins ca neintemeiat.
Cu privire la masura  diminuarii pierderii cu suma de 570.866 lei, tribunalul a retinut ca prin dispozitia nr. 2569/14.05.2010 organele de inspectie fiscala au dispus diminuarea  pierderilor la 31.12.2008 cu suma totala de 622.211 lei.
Desi societatea reclamanta a solicitat anularea dispozitiei  de masuri, aceasta a prezentat motivele de fapt si de drept numai pentru diminuarea pierderii cu suma de 51.345 lei, lasand nemotivat acest capat de cerere pentru diferenta de suma.
Ca atare, in mod corect organul de control a respins ca nemotivata contestatia formulata de SC BC  2001 SRL  impotriva diminuarii pierderii cu suma de 570.866 lei retinand in speta incidenta dispozitiilor art. 206 al.1 lit.c Cod pr.fiscala si prevederile pct. 12.1 lit.b din Ord. nr. 519/2005 care stipuleaza ca poate fi respinsa ca nemotivata contestatia in situatia in care contestatorul nu prezinta argumentele de fapt si de drept in sustinerea contestatiei.
Nici prin actiunea introductiva de instanta si nici in fata instantei, reclamantul nu  a prezentat motivele de fapt si de drept pentru acest capat de cerere.
Retinand in speta ca nemotivat capatul de cerere al actiunii reclamantului privind contestatia formulata impotriva  masurii diminuarii pierderii cu suma de 570.866 lei, dispusa de parata prin dispozitia nr.  2569/2010, tribunalul urmeaza a respinge si acest capat de cerere.
In ceea ce priveste solicitarea SC BC  2001 SRL  privind anularea masurilor  asiguratorii instituite impotriva sa prin decizia nr. 2569/14.05.2010, tribunalul a retinut ca prin  decizia de  instituire a masurilor asiguratorii nr. 1569/14.05.2010 organele de inspectie fiscala au dispus masuri asiguratorii in scopul asigurarii colectarii creantei de 98.468 lei.
A apreciat organul de control ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 129 al.11 din OG nr. 92/2003, constatand ca solicitarea SC BC  2001 SRL  de anulare a masurilor asiguratorii nu se afla in competenta sa materiala, aceasta apartinand instantei de judecata.
Desi a solicitat anularea masurii dispuse de organul de control prin decizia de solutionare a contestatiei nr. 39/2010,  reclamantul nu a motivat in fapt si in drept solicitarea prin actiunea introductiva de instanta, respectiv nu a aratat care sunt considerentele pentru care  apreciaza  ca competenta materiala in solutionarea acestui  capat de cerere  revine organului fiscal.
In raport de prevederile art. 129 al.1 Cod pr.fiscala, care precizeaza ca impotriva actelor prin care se dispune si se duc la indeplinire masuri asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172 coroborat cu art. 172 al.4 Cod pr.fiscala, masura dispusa de organul fiscal este legala, neexistand motivele pentru anularea dispozitiei.
Ca atare, retinand  in speta necompetenta materiala a  organului fiscal de solutionare a cererii reclamantului de anulare a masurile asiguratorii, tribunalul urmeaza a respinge ca inadmisibil acest capat de cerere.
Cu privire la exceptia nulitatii actelor administrativ fiscale atacate, invocata de reclamant, tribunalul retine ca decizia de impunere nr. 321/31.05.2010 privind obligatiile fiscale suplimentare  de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa de  parata in baza Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010 a fost aprobata de conducatorul paratei, avizata de seful serviciului, iar la rubrica "intocmit" contine numele si semnatura a doua persoane, ce au fost desemnate pentru efectuarea  reverificarii prin ordinele de serviciu nr. 921/03.12.2009 si nr.  56/15.01.2010, existente  in copie la dosarul cauzei.
Analizand decizia de impunere atacata, tribunalul constata ca aceasta contine elementele prevazute a fi inscrise in mod obligatoriu in actul administrativ fiscal stabilite de art. 46 Cod pr.fiscala, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile de nulitate.
Doar lipsa  unuia dintre elementele prevazute a fi inscrise in mod obligatoriu in decizia de impunere atrage nulitatea.
Referitor la  exceptia nulitatii actelor administrativ fiscale pe motiv ca MM si CN  inspectorii care au efectuat inspectia fiscala, nu au fost imputerniciti, intrucat legitimatiile de inspectie fiscala nr. 12021 si 12074 cu care acestia s-au legitimat sunt nelegale, deoarece au fost emise in baza Ord. nr. 709/2007 care este abrogat prin prevederile art. 10 din Ordinul nr. 1156/2009, tribunalul constata nefondata exceptia avand in vedere ca OPANAF nr. 13/2010 prelungeste valabilitatea legitimatiilor de  inspectie fiscala emise in baza OPANAF nr. 1109/2007.
Mai mult, inspectorii fiscali au  prezentat contribuabilului si ordinele de serviciu semnate de conducatorul organului de inspectie fiscala.
Fata de cele ce preced, exceptia nulitatii actelor administrativ fiscale invocata de reclamant in baza art. 46 Cod pr.fiscala, urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
Reclamantul invoca si alt aspect de nelegalitate al actelor  aratate, din perspectiva instiintarii contribuabilului pentru prezentarea la discutia finala la o data ulterioara incheierii Raportului de inspectie fiscala, considerand astfel ca i-a fost incalcat dreptul de  aparare, fara a proba vatamarea intereselor sale. Intrucat punctul sau de vedere cu privire la  retinerile organului de control a fost exprimat, mai ales ca Raportul de inspectie fiscala este un act preparator, premergator emiterii actului administrativ ce sta la baza intocmirii acestuia, neproducator de efecte juridice prin el insusi motivul de nelegalitate invocat de reclamant, este nefondat.
Pentru considerentele aratate si dispozitiile legale mai sus analizate, tribunalul urmeaza  a respinge exceptia nulitatii  raportului de inspectie  fiscala incheiat la data de 14.05.2010 precum si a actelor subsecvente acestuia, invocata de reclamantul BV.
Urmeaza a admite in parte actiunea formulata de reclamantul BV impotriva paratei DGFPC
Urmeaza a dispune  anularea partiala a deciziei nr. 39/28.09.2010, a  deciziei de imputare nr. 321/31.05.2010 si a raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 14.05.2010, toate emise de parata DGFPC numai in ce priveste suma de 24.294,43 lei reprezentand TVA aferenta achizitiilor de materiale de constructii si obiecte de inventar  efectuare de la SC  SB SRL.
Urmeaza a respinge celelalte capete de cerere ale actiunii reclamantului.