Drept civil - clauze abuzive in contractele de credit. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de credit referitoare la comisionul de risc si la cel de administrare credit. OUG 50/2010; art 4 alin 1 si 2 din legea 193/2000.

Drept civil - clauze abuzive in contractele de credit
Constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de credit  referitoare la comisionul de risc si la cel de administrare credit.
OUG 50/2010; art 4 alin 1 si 2 din legea 193/2000.

Prin Decizia civila nr. 59/2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 728/202/2013 instanta a admis  recursurile declarate de recurenta D. A. si de recurenta SC V. Romania SA impotriva sentintei civile nr.1637/2013 pronuntata de Judecatoria Calarasi pe care a modificat-o  in parte numai cu privire la constatarea caracterului abuziv al comisionului de administrare, al capatului de cerere privind restituirea acestuia si al solutiei de anulare a formelor de executare emise in dosarul nr.2357/2012 al BEJA D. G, L.G., M.P. si rejudecand:
A constatat caracterul abuziv al clauzelor contractelor de credit nr.0102088/31.05.2007, nr.0098615/10.05.2007 si nr.0126385/28.09.2007 referitoare la comisionul de risc si la cel de administrare credit.
A dispus anularea formelor de executare emise in dosarul de executare mentionat in limita sumelor retinute contestatoarei cu titlu de comision de risc si de administrare credit.
A dispus ca sumele retinute contestatoarei cu titlu de comision de risc si de administrare credit sa fie deduse din sumele datorate de aceasta in baza contractelor susmentionate pentru care a fost inceputa executarea silita in dosarul nr.2357/2012 al BEJA D. G, L.G., M.P.
Pentru a pronunta aceasta solutie , instanta a avut in vedere urmatoarele :
Ca urmare a aparitiei OUG 50/2010 care reglementeaza contractele de credit pentru consumatori si pentru a pune de acord contractele in derulare cu dispozitiile acestui act normativ recurenta creditoare SC V.Romania SA a notificat-o pe recurenta contestatoare prin notificarile nr.11032, nr.11033 si nr.11034/20100903 (filele 155-157) invitand-o sa se prezinte la sediul sau pentru a semna actele aditionale la contractele respective.
In continutul notificarilor respective este mentionat la lit. A f) faptul ca in considerarea prevederilor OUG 50/2010 comisionul de risc se va redenumi comision de administrare credit si ca urmeaza a fi datorat in continuare pe toata durata conventiei, in aceeasi valoare procentuala.
La data de 23.08.2010 au fost incheiate de recurenta creditoare actele aditionale nr.1 si 2 la conventiile de credit din 2007, acte aditionale nesemnate de recurenta contestatoare dar valabile, fiind indeplinite cerintele art.40 din OUG 50/2010 care prevad ca nesemnarea actelor aditionale prin care se modifica clauzele contractuale ca urmare a modificarilor impuse prin legislatie sunt considerate o acceptare tacita, iar creditoarea a facut dovada ca a depus diligentele pentru informarea contestatoarei cu privire la semnarea acestora prin tabelul cu trimiterile postale existente la fila 151 din dosar.
Prin aceste acte aditionale, conform notificarilor trimise anterior,  este introdus la art.5.1(b) comisionul de administrare credit 0,10% pe luna aplicat la soldul creditului datorat si platibil de imprumutat lunar, pe toata durata creditului, la data de scadenta stabilita, pentru administrarea de catre Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate prin punerea la dispozitie a sumei imprumutate in termenele si conditiile  prevazute in Conventie.
Din definitia data acestui comision prin actul aditional, din modul sau de calcul dar si recunoasterea expresa a recurentei creditoare rezulta ca acesta este acelasi comision de risc redenumit doar "de administrare credit" si reprezinta costul perceput de banca si datorat de client in legatura cu administrarea riscurilor asumate prin punerea la dispozitie a creditului intrucat pe parcursul derularii conventiei  ar exista posibilitatea ca banca sa sufere ca urmare a producerii unui eveniment viitor si nesigur constand in materializarea riscului de credit sau de piata.
Tribunalul apreciaza ca, intr-adevar, acordarea de credite reprezinta o operatiune ce implica riscuri pentru imprumutator, insa acestea trebuie analizate in raport de situatia fiecarui imprumutat in parte urmand sa se aiba in vedere factori precum solvabilitatea probabila viitoare a clientului, garantiile acordate pentru aprobarea imprumutului si nu perceperea  a doua costuri, respectiv dobanda si comision de administrare (fost de risc), ambele justificate de punerea la dispozitie a creditului pe durata convenita in contract fara sa se realizeze o distinctie clara intre acestea, scindarea costului contractului intre acestea inducand ideea unor ratiuni diferite de percepere a lor, ratiuni ce ar trebui cunoscute de cocontractant, sa fie transparente,  conditie neindeplinita in cauza atat de vechiul comision de risc cat si noul comision de administrare care l-a inlocuit pe  primul fara ca in esenta intre cele doua sa existe vreo diferenta cu exceptia denumirii diferite.
In aceste conditii considerentele instantei de fond devin aplicabile si comisionului de administrare credit perceput de recurenta creditoare contestatoarei incepand cu luna septembrie 2010, neexistand  nici un argument valabil adus de recurenta creditoare pentru a-l mentine in contractele incheiate cu recurenta contestatoare.
Analizand in acest context cel de-al doilea motiv de recurs din recursul creditoarei SC V. Romania SA, tribunalul retine ca acesta este neintemeiat intrucat atat comisionul de risc cat si cel de administrare credit care l-a inlocuit pe primul din septembrie 2010 sunt clauze cu caracter abuziv, asa cum instanta de fond a retinut doar pentru primul dintre acestea.
In materia contractelor de consum legiuitorul national si cel european a urmarit in anumite ipoteze atenuarea principiului "pacta sunt servanda" dand instantei de judecata posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula in masura in care retine ca acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea interventie nu este de natura sa infranga principiul fortei obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin.1 Cod civil intrucat libertatea contractuala nu este identica cu una absoluta sau discretionara de a contracta. Un contract are putere de lege intre parti intrucat este prezumat a fi dominat de buna-credinta si utilitate pentru partile contractante. Forta juridica deplina este recunoscuta numai acelor conventii care nu intra in conflict cu principiul constitutional al bunei-credinte si cu bunele moravuri, in caz contrar el nu poate fi opus partilor, tertilor sau instantei de judecata.
Mai mult, nu trebuie omis faptul ca art. 969 Cod civil nu are o existenta de sine statatoare in ansamblul dispozitiilor Codului civil, ci el este inseparabil de art. 970 alin.1 Cod civil, executarea cu buna-credinta a obligatiilor fiind rezultatul firesc al obligativitatii contractului. Un contract ramane legea partilor numai in masura in care nici una dintre acestea nu ignora sau incalca cu buna stiinta indatoririle care ii revin potrivit asumarii si executarii cu buna-credinta a prestatiilor. Principiul fortei obligatorii a contractului trebuie examinat si interpretat in stransa legatura cu solidarismul contractual intrucat esenta contractului este alcatuita nu numai din vointa partilor contractante, ci si din interesul contractual al fiecareia dintre ele. Tocmai de aceea, motivele invocate sub acest aspect de catre banca (sub pretextul libertatii contractuale ) nu pot fi primite.
De altfel, prin Legea nr. 193/2000 care a transpus continutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit in mod expres competenta instantei de judecata de a constata caracterul abuziv. Interpretand aceasta directiva. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a stabilit in cauza OCEANO GRUPO EDITORIAL SA VERSUS ROCIO MURCIANO QUINTERO (C-240/1998)  ca protectia acestui act normativ confera judecatorului national de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale in masura in care este investit cu formularea unei cereri intemeiate pe ea. Intrucat un asemenea examen presupune existenta in prealabil a unui contract semnat de catre cele doua parti care si-a si produs integral sau partial efectele, este neindoielnic ca executarea pentru un anumit interval de timp a obligatiilor asumate de catre consumator nu poate impiedica verificarea continutului sau de catre instanta de judecata. Ca atare, argumentele bancii, in sensul ca consumatorii au acceptat in integralitate continutul conventiilor de credit si le-au executat ca atare nu poate fi primit.
Conditiile pentru a fi catalogata o clauza ca abuziva rezulta din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 si a actului normativ care a transpus in dreptul intern aceasta directiva, respectiv Legea 193/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Banca nu a produs probe prin care sa dovedeasca ca a negociat clauzele contractuale in discutie, desi sarcina probei incumba acesteia conform art.4 alin.3 din Legea 193/2000, cu modificarile si completarile ulterioare. Prin urmare, in baza acestui text de lege trebuie constatat faptul ca aceste clauze contractuale in discutie nu au fost negociate de catre banca cu consumatorii. De altfel, din simpla lecturare a conventiilor de credit depuse la dosarul cauzei, reiese in mod evident ca sunt contracte standard preformulate. Nu este intemeiata afirmatia bancii, prezentata in cadrul completarii la intampinare, in sensul ca doar sectiunea "conditii generale" a conventiilor de credit incheiate are caracter de contract standard preformulat, iar sectiunea "conditii speciale" a respectivelor conventii de credit este adaptata fiecarui client in parte.
 Dovada efectuarii negocierii fiecarei cauze abuzive revenea recurentei creditoare care nu a facut aceasta dovada nici la instanta de fond si nici in recurs, conform art. 4 alin. 3 teza finala din Legea nr. 193/2000 si art. 80 din Codul consumului aprobat prin Legea nr. 296/2004.
De altfel si in art.4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000 se prevede ca "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ci, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv".
 Se poate observa ca atat conventiile incheiate cu recurenta contestatoare cat si cele depuse in faza recursului contin aceleasi clauze, modificarea dobanzilor si comisioanelor datorandu-se in mod exclusiv politicii bancii la momentul perfectarii contractelor si acordarii creditelor si nu negocierii acestora cu clientii.
Clauzele preformulate in contractul standard nu au fost negociate direct.
Creditoarea recunoaste ca recurenta contestatoare a aderat la contractul de adeziune, considerand ca aceasta a manifestat un consimtamant valabil si neviciat conform an. 969 Cod civil.
Clauza privind comisionul de risc este deci una prin care se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, incalcandu-se in dispozitiile art. 78 si 79 din Codul consumului.
Dezechilibrul semnificativ rezulta din contractul de adeziune/standard/ preformulat datorita imposibilitatii consumatorului de a cunoaste si anticipa marimea obligatiilor asumate, fiind astfel lipsit de minime informatii pentru a-si putea face calculele pentru viitor.
Comisionul de risc nu face parte nici din pretul si nici obiectul principal al conventiei: pentru suma imprumutata clientul restituie imprumutul la care se adauga pretul cerut de banca, adica dobanda si dobanda penalizatoare aferenta. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite in contract trebuie sa aiba ca si corespondent prestarea unui serviciu, asa cum prevad dispozitiile art. 93 din OG nr.21/1992, insa comisionul de risc care-l instituie reprezinta o clauza abuziva dupa cum abuziv este si comisionul de administrare care l-a inlocuit, consideratiile cuprinse in hotararea de fond cu privire la acesta fiind aplicabile si in privinta prezentului recurs.
Ca urmare a constatarii caracterului abuziv al acestor clauze contractuale instanta va constata nulitatea acestora iar,  ca o consecinta a nulitatii clauzele contractuale vizate, ele sunt lipsite de efecte juridice retroactiv, de la data incheierii lor, urmarea fiind repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului lovit de nulitate si restituirea prestatiilor efectuate in temeiul clauzei nule.
Insa in speta de fata nu poate fi dispusa restituirea sumelor retinute contestatoarei intrucat urmare a declararii scadentei anticipate a tuturor celor trei credite datorita nerespectarii de catre acesta a termenelor de plata aceasta a devenit debitoarea SC V. Romania SA pentru intreaga suma datorata cu titlu de credit  la care se adauga dobanzile penalizatoare, comisioanele si alte cheltuieli datorate, fiind demarata executarea silita impotriva acesteia in cadrul  dosarului de executare silita nr.2357/2012 al BEJA D. G., L. G.si M. P.
Dupa cum rezulta din expertiza contabila efectuata in cauza recurenta contestatoare datoreaza suma pretinsa de recurenta creditoare prin cererea de executare silita pentru care a si fost incuviintata executarea silita impotriva sa prin incheierea Judecatoriei Calarasi din 27.09.2012 cu exceptia sumelor retinute cu titlu de comision de risc calculate si retinute cu titlu de comision de administrare credit(incepand cu septembrie 2010), situatie in care anularea formelor de executare se impune a fi facuta doar in limita acestor sume si nu in totalitate, cum eronat s-a dispus prin sentinta atacata intrucat cuantumul debitului urmarit este cu mult mai mare decat suma care trebuie restituita recurentei, astfel incat executarea silita urmeaza a fi mentinuta impotriva recurentei contestatoare pentru debitul calculat conform prezentei hotarari.
In privinta restituirii sumelor retinute contestatoarei cu titlu de comision de risc si de administrare credit pana la data incetarii contractelor de credit in baza carora au fost calculate, tribunalul urmeaza sa admita solicitarea subsidiara a contestatoarei de a se deduce aceste sume din cele datorate de acesta in baza contractelor puse in executare silita, in cauza operand o compensare a acestor debite conform dispozitiilor  art.1144 C.civil 1864.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciaza intemeiate in parte ambele recursuri declarate impotriva sentintei civile nr.1637/2013 a Judecatoriei Calarasi, atat al contestatoarei D.A. cat si al creditoarei SC V. Romania SA, motiv pentru care urmeaza sa fie admise.
Urmeaza a se modifica sentinta atacata in parte numai cu privire la constatarea caracterului abuziv al comisionului de administrare, al capatului de cerere privind restituirea acestuia si al solutiei de anulare a formelor de executare emise in dosarul nr__/2012 al BEJA D.G., L. G., M. P. si rejudecand:
Urmeaza a se constata caracterul abuziv al clauzelor contractelor de credit nr__/2007, nr__./.2007 si nr__/2007 referitoare la comisionul de risc si la cel de administrare credit.
Urmeaza a se dispune anularea formelor de executare emise in dosarul de executare mentionat in limita sumelor retinute contestatoarei cu titlu de comision de risc si de administrare credit.
Urmeaza a se dispune ca sumele retinute contestatoarei cu titlu de comision de risc si de administrare credit sa fie deduse din sumele datorate de aceasta in baza contractelor susmentionate pentru care a fost inceputa executarea silita in dosarul nr_../2012 al BEJA D.G., L. G., M. P.
Urmeaza a se respinge capatul de cerere privitor la obligarea creditoarei SC V.Romania SA de a continua derularea contractelor de credit incheiate cu contestatoarea D. A..
Urmeaza a se mentine modul de solutionare al exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a creditoarei SC V.Romania SA si solutia de admitere in parte a contestatiei la executare formulate.